ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2990/2012

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor dosarului constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 345 din 8 septembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Alba, secția penală, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. b 1 ) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul R.V., fiul lui I. și V., sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 208 alin. (1), (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 320 1 C. proc. pen., iar în temeiul art. 91 C. pen. rap. la C. pen. s-a aplicat inculpatului o amendă administrativă în cuantum de 1.000 RON. S-a constatat că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză, ca urmare a reparării prejudiciului. În baza art. 191 C. proc.

pen. inculpatul a fost obligat la plata cheltuieli judiciare în favoarea statului. În motivarea acestei hotărâri Tribunalul a reținut următoarele: Prin rechizitoriul nr. 358/P/2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Alba a fost trimis în judecată inculpatul R.V. pentru săvârșirea infracțiunii de furt prevăzute de art. 208 alin. (1), (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., reținându-se în motivarea actului de sesizare că acesta, în perioada august 2010 - ianuarie 2011, în trei rânduri, a sustras din incinta Primăriei Comunei Întregalde un număr de 31 de bonuri de carburant în valoare totală de 930 RON.

Deși prejudiciul produs este relativ redus, în cauză s-a apreciat că nu se poate reține că faptele inculpatului sunt lipsite de pericol social, câtă vreme acesta, fiind polițist și organ al poliției judiciare, avea obligația, potrivit normelor statutare, să apere și să respecte legea, să aibă o conduită integră și corectă, nicidecum să se preteze la fapte nedemne de această funcție. Examinând actele dosarului de urmărire penală coroborate cu probele administrate în faza de cercetare judecătorească, Tribunalul a reținut că inculpatul a optat pentru procedura simplificată, prin recunoașterea faptei în condițiile art. 320 1 C. proc. pen. De asemenea, la dosarul instanței au fost depuse înscrisuri în circumstanțiere emise de Primăria Comunei Întregalde și respectiv șeful Inspectoratului de Poliție al Județului Alba, ambele favorabile inculpatului în sensul descrierii unui comportament ireproșabil din punct de vedere profesional până la momentul comiterii acestei fapte.

Inculpatul R.V. este funcționar în cadrul Ministerului Administrației și Internelor, având gradul profesional de agent șef adjunct de poliție, iar din anul 1998 deține funcția de șef de Post în Comuna Întregalde; de asemenea, inculpatul face parte din structura poliției judiciare din data de 11 aprilie 2005. Dat fiind relația sa de prietenie avută cu primarul F.T., inculpatul, în mod frecvent mergea la sediul Primăriei, în timpul programului de lucru, cu și fără vreun motiv anume, doar pentru a sta la discuții cu primarul. În aceeași încăpere cu primarul, își desfășoară activitatea viceprimarul B.S., birourile celor doi, fiind poziționate sub forma literei "L". În timpul unor asemenea vizite, inculpatul, în lipsa viceprimarului, obișnuia să se așeze pe scaunul de la masa de lucru a acestuia, iar nu de puține ori s-a întâmplat ca primarul să-l lase singur în birou, când avea de rezolvat unele probleme curente.

În sertarul de la masa de lucru, martorul B.S. deținea una dintre ștampilele instituției, foile de parcurs, ordinele de deplasare dar și carnetul cu bonuri de carburant, pe care la avea în gestiune. Sertarul era prevăzut cu încuietoare tip yală, iar la el mai aveau acces primarul care deținea o cheie proprie, dar și secretarul B.N., care ocazional, în lipsa celor doi, îl descuia cu o cheie potrivită. În atare situație, inculpatul R.V.

profitând de încrederea acordată, dar și de neglijența primarului care, adeseori lăsa sertarul descuiat părăsind biroul, în perioada august 2010 - ianuarie 2011, a sustras un număr de 31 bonuri de carburant, în valoare totală de 930 RON, acționând în trei rânduri, după cum urmează: - la finele lunii august 2010, a sustras din carnetul înseriat A - Z, un număr de 8 bonuri cu seriile AA - ZZ, care au fost folosite la stația R. din Municipiul Alba Iulia, în perioada 30 august - 25 octombrie 2010; - în luna decembrie 2010, a sustras din carnetul înseriat aaa - zzz, un număr de 14 bonuri cu seriile bbb - zzz, care au fost folosite în perioada 14 decembrie 2010 - 27 ianuarie 2011, la aceiași stație P. din Municipiul Alba Iulia; - în fine, la data de 16 ianuarie 2011 a sustras în carnetul înseriat c - g, un număr de 9 bonuri cu seriile cc - gg.

La data de 17 ianuarie 2011, martorul B.S. a sesizat sustragerea celor 9 bonuri, întrucât, în urmă cu câteva zile, personal, le numerotase cu creionul pentru a se încadra în cota lunară de carburanți aprobată, iar în acest răstimp, nu au mai fost utilizate bonuri. În atare situație, în data de 20 ianuarie 2011, viceprimarul a reclamat în scris firmei de distribuție SC R.D. SRL București, dispariția celor 9 bonuri, solicitând monitorizarea acestora la nivel național. În data de 27 ianuarie 2011, orele 16.50, inculpatul R.V. s-a prezentat la Stația "R. Alba Iulia și a alimentat autoturismul proprietate x, cu benzină în valoare de 90 RON, împrejurare în care a predat casierei I. (B.) A. bonurile valorice nr. a, b și c. Întrucât primul bon era blocat la utilizare, directorul stației R. Alba Iulia, martorul H.C., a reținut acest bon, solicitând inculpatului să achite cu numerar contravaloarea acestuia.

A doua zi martorul i-a înștiințat telefonic pe reprezentanții Primăriei Întregalde, iar la solicitarea acestora, le-a pus la dispoziție în original bonul nr. a, xerocopii ale bonurilor cu nr. b și c folosite, bonul fiscal emis, dar și înregistrarea video operată pe camerele de supraveghere din stație, cu persoana care utilizase bonurile. Imediat ce a aflat de celelalte două bonuri utilizate, martorul B.S. a inventariat bonurile din carnetul fiscal înseriat aaa - zzz, constatând lipsa unui număr de 14 bonuri, iar ulterior, când s-a inventariat toate bonurile folosite în cursul anului precedent s-a constatat lipsa celor 8 bonuri din carnetul înseriat aa - bb. La rândul său, inculpatul R.V., dându-și seama că a fost descoperit nu a mai folosit celelalte 8 bonuri sustrase și le-a distrus.

Pe parcursul cercetărilor inculpatul a achitat integral valoarea bonurilor sustrase. Întrucât inculpatul a declarat că solicită a fi judecat în procedura simplificată, Tribunalul a procedat la judecarea cauzei pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, reținând ca acestea au fost legal administrate, precum și faptul că înscrisurile în circumstanțiere depuse la dosar de inculpat sunt de natură să completeze ansamblul probator care să ajute instanța la individualizarea pedepsei. În raport de cele arătate, instanța a apreciat că fapta inculpatului, așa cum a fost descrisă anterior, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, prevăzute de art. 208 alin. (1), (2) C. pen.

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., însă prin atingerea minimă adusă valorii sociale apărate de norma penală și prin conținutul ei concret, este lipsită în mod vădit de importanță astfel că, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, așa încât conform art. 181 C. pen. nu constituie infracțiune. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba solicitând desființarea sentinței penale atacate și procedând la o nouă judecată, condamnarea inculpatului R.V. pentru săvârșirea infracțiunii de furt prevăzute de art. 208 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., la o pedeapsă cu închisoarea în regim de detenție. În motivarea apelului se arată că instanța de fond nu a avut în vedere calitatea inculpatului, și anume aceea de șef de post în comuna Întregalde, făcând parte din structura poliției judiciare din 11 aprilie 2005, calitate în care săvârșirea faptei apare a fi mult mai gravă.

Instanța de fond, la aprecierea gradului de pericol social trebuia să aibă în vedere și modalitatea săvârșirii faptei și faptul că inițial inculpatul nu a fost sincer. În final se apreciază că sancțiunea administrativă aplicată inculpatului nu răspunde în nici un mod principiului proporționalității între gravitatea concretă și pericolul social a faptei săvârșite. Prin Decizia penală nr. 9/A din 24 ianuarie 2012, Curtea de Apel Alba Iulia a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba împotriva Sentinței penale nr. 345 din 8 septembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Alba, secția penală, a desființat-o sub aspectul laturii penale și, rejudecând, în baza art. 208 alin. (1) și (2) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

și art. 320 1 C. proc. pen. și art. 74 lit. a) C. pen. art. 76 lit. d) C. pen. l-a condamnat pe inculpatul R.V. la pedeapsa închisorii de 6 luni. În baza art. 71 C. pen. i s-a interzis inculpatului R.V. exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. În baza art. 81, 82 C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului R.V. pentru o perioadă de timp de 2 ani și 6 luni, ce constituie termen de încercare. În baza art. 83 C. pen. s-a atras atenția inculpatului asupra posibilității revocării suspendării condiționate a executării pedepsei, în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni. În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe perioada suspendării condiționate a executării pedepsei se va suspenda și executarea pedepselor accesorii.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate. Pentru a decide astfel instanța de apel a apreciat că instanța de fond a reținut o corectă stare de fapt în cauză, pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, stare de fapt recunoscută de altfel integral de către inculpat, iar încadrarea juridică dată faptelor săvârșite de inculpat este legală. Curtea a constatat însă că instanța de fond în mod greșit a apreciat că fapta inculpatului este lipsită în mod vădit de importanță, astfel că nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, neținând seama de calitatea inculpatului, respectiv de faptul că acesta este polițist, chiar șef de post, iar în această calitate trebuia să se abțină de la săvârșirea oricărei fapte, mai ales de natură penală.

Pe de altă parte, instanța de fond, la aprecierea pericolului social concret trebuia să țină seama și de modalitatea de săvârșire a faptei, de caracterul repetat ale acesteia pentru o perioadă lungă de timp și de inițiala nesinceritate a inculpatului, chiar în condițiile în care fapta a fost probată. Inculpatul a săvârșit fapta nu pentru a folosi bonurile de combustibil sustrase în beneficiul instituției din care făcea parte, așa cum a reținut instanța de fond, ci în propriul folos. S-a reținut astfel că inculpatul, folosind bonuri sustrase și-a alimentat autoturismul proprietate personală, ocazie cu care a și fost depistat.

Nu se poate reține că inculpatul ar fi fost favorizat în săvârșirea faptei de către neglijența autorităților publice, deoarece orice persoană aflată în situația primarului din comuna Întregalde nu s-ar fi putut gândi că șeful de post din comună s-ar deda la săvârșirea unui furt repetat profitând de funcția sa, de accesul în birouri și de încrederea firească și normală ce i s-a arătat. Inculpatul, după ce a sesizat că a fost depistat, nu a încercat să restituie bonurile sustrase și neutilizate, ci dimpotrivă le-a distrus, ceea ce relevă că a încercat și după depistarea sa să derobeze de răspundere. Toate aceste argumente conduc la ideea că fapta săvârșită de inculpat prezintă gradul de pericol social a unei infracțiuni și nu este una lipsită în mod vădit de importanță, în așa fel încât acesta să fie sancționat doar cu o amendă administrativă.

Constatând că fapta există, a fost săvârșită de inculpatul R.V. și prezintă gradul de pericol social a unei infracțiuni Curtea l-a condamnat pe acesta la o pedeapsă de 6 luni închisoare. La individualizarea judiciară a pedepsei aplicate Curtea a ținut seama de criteriile generale de individualizare a pedepselor prevăzute de art. 72 C. pen., de limitele de pedeapsă astfel cum sunt reduse prin reținerea dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen., de gradul de pericol social a faptei, precum și de persoana inculpatului și circumstanțele personale ale acestuia. Constatând că din actele de circumstanțiere depuse la dosarul cauzei rezultă o comportare anterioară bună a inculpatului și de faptul că anterior inculpatul nu a mai avut nici o abatere Curtea a reținut în favoarea inculpatului R.V.

circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., cu consecințe asupra cuantumului pedepsei, respectiv reducerea acesteia sub minimul special. S-a apreciat că această pedeapsă este de natură a garanta îndeplinirea dublului scop al pedepsei, atât cel preventiv cât și cel coercitiv, astfel cum este acesta prevăzut în dispozițiile art. 52 C. pen. În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului R.V. exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. În ce privește modalitatea de executare a pedepsei, Curtea a apreciat că reeducarea inculpatului se poate face și prin neexecutarea efectivă a pedepsei și suspendarea condiționată a acesteia pe perioada unui termen de încercare de 2 ani și 6 luni.

În baza art. 83 C. pen. a atras atenția inculpatului asupra posibilității revocării suspendării condiționate a executării pedepsei, în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni. În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe perioada suspendării condiționate a executării pedepsei a fost suspendată și executarea pedepselor accesorii. Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul solicitând admiterea lui, casarea deciziei și rejudecând să se pronunțe o hotărâre de achitare întrucât fapta nu este infracțiune. Examinând recursul declarat prin prisma dispozițiilor legale Înalta Curte constată că acesta este fondat, pentru considerentele ce urmează: Pedepsele complementare sunt menite să completeze represiunea instituită prin pedeapsa principală.

Pedepsele complementare sunt prevăzute de lege și aplicate de instanța judecătorească numai pe lângă o pedeapsă principală. Ca sancțiune penală și pedepsele complementare îndeplinesc alături de pedepsele principale funcții de constrângere, de reeducare și de exemplaritate. Prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni ca scop al pedepsei se realizează și prin aplicarea pedepselor complementare. Prin Decizia nr. LXXIV (74)/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secțiile Unite, s-a stabilit că dispozițiile art. 71 C. pen. referitoare la pedepsele accesorii se interpretează în sensul că interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) - c) C. pen. nu se va face automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instanței, în funcție de criteriile stabilite în art. 71 alin. (3) C. pen.

Potrivit deciziei în interesul legii anterior menționată restrângerea exercițiului drepturilor și libertăților poate fi dispusă numai dacă această măsură este necesară și proporțională cu situația care a determinat-o. Interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. c) C. pen., se dispune în situația în care inculpatul a comis infracțiunea în exercitarea unei profesii sau meserii. În privința conținutului pedepselor accesorii și complementare obligatorii, ținând seama de specificul activității infracționale desfășurate de inculpat, Înalta Curte, constatând că acesta nu a comis fapta penală în virtutea calității sale de polițist sau în exercitarea atribuțiilor de serviciu, ci în virtutea relațiilor de prietenie cu primarul comunei Întregalde, va înlătura dispoziția privind interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. c) C. pen., atât ca pedeapsă accesorie cât și ca pedeapsă complementară.

Observând că starea de fapt și vinovăția inculpatului au fost corect reținute de instanțele de fond și de apel, că fapta inculpatului R.V. prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, că judecarea inculpatului s-a făcut în procedura simplificată, necontestând, deci, săvârșirea faptei, Înalta Curte apreciază că nu pot fi primite criticile recurentului inculpat referitoare la aplicarea dispozițiilor art. 181 C. pen., vis-a-vis și de comportamentul pe care acesta l-a avut după descoperirea faptei, în sensul că după ce a sesizat că a fost depistat, a distrus bonurile sustrase și neutilizate, ceea ce demonstrează dorința sa de a scăpa de răspundere penală. Reținând așadar incidența cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc.

pen., numai cu privire la greșita aplicare a pedepsei accesorii și complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. c) C. pen., Înalta Curte, în temeiul art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va admite recursul inculpatului, va casa decizia penală recurată și, în rejudecare, va înlătura aplicarea dispozițiilor art. 64 lit. c) C. pen. Va menține celelalte dispoziții ale hotărâri recurate. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de inculpatul R.V. împotriva Deciziei penale nr 9/A din 24 ianuarie 2012 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală. Casează în parte decizia penală recurată și rejudecând, înlătură aplicarea dispozițiilor art. 64 lit. c) C. pen. Menține celelalte dispoziții ale deciziei atacate. Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 25 septembrie 2012. Procesat de GGC - CL