ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2876/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2876/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Deliberând asupra

recursurilor de față,

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

I. Prin sentința penală nr. 46 din

16 martie 2012 pronunțată de Tribunalul Buzău, inculpatul B.T.L. a fost condamnat

la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență,

faptă prevăzută și pedepsită de art. 257 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din

Legea nr. 78/2000.

S-a aplicat pedeapsa

accesorie a interzicerii drepturilor prev.de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a,

lit. b) și c) C. pen. pe durata executării pedepsei principale precum și pedeapsa

complementară a interzicerii acelorași drepturi civile pe o durată de 2 ani după

executarea pedepsei.

În baza art. 19

din Legea nr. 78/2000 s-a dispus restituirea către D.C. a sumei de 10.000 RON și

a sumei de 600 RON contravaloarea produselor predate inculpatului.

A fost obligat

inculpatul la 6.000 RON cheltuieli judiciare către stat. Pentru a hotărî astfel

instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul D.N.A. - S.T. Ploiești nr. 78/P/2011,

a fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul B.T.L. - pentru săvârșirea

infracțiunii de trafic de influență prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen. raportat

la art. 6 din Legea nr. 78/2000 și constând, rezumativ, în aceea că în calitate

de șef al Administrației Finanțelor Publice a Municipiului Rm. Sărat, județul Buzău,

în perioada martie-aprilie 2011 a pretins și primit de la denunțătoarea D.C. pentru

sine și pentru directorul executiv adjunct A.A. din cadrul Direcției Generale a

Finanțelor Publice Buzău, suma de 10.000 RON și alte bunuri materiale, în schimbul

intervenției pe lângă acesta din urmă în sensul stabilirii de către subordonații

săi, care efectuau inspecția fiscală generală la P.F.A D.N. (socrul denunțătoarei)

a unor obligații fiscale mai mici decât cele reale.

După investirea

D.N.A. cu plângerea denunțătoarei, s-a solicitat autorizarea interceptării convorbirilor

și comunicărilor purtate de la posturile telefonice utilizate de D.C. și B.T.L.

Din cuprinsul

acestor interceptări, prin rechizitoriu se susține că s-a dovedit plângerea denunțătoarei

deoarece s-a constatat că inculpatul încasase în prealabil 100 de milioane ROL de

la inculpată, precum și doi miei și o putină cu brânză în scopul traficării influenței

sale.

În faza de cercetare

judecătorească au fost administrate probe cu declarațiile: inculpatului care nu

a recunoscut săvârșirea faptei, cumpărătoarei de influență D.C., și martorilor D.N.,

D.M., T.C., N.V., A.P.D., B.E., A.A., D.V., H.L., M.C., Ș.G.

De asemenea, a

fost audiat și martorul C.Ș. la propunerea inculpatului.

Analizând probatoriile

administrate în cauză, respectiv declarațiile denunțătoarei, ale inculpatului și

martorilor, procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice și a discuțiilor

ambientale interceptate, înscrisurile depuse la urmărirea penală (chitanțele, certificatele

și deciziile D.G.F.P. Buzău) și procesele verbale de confruntare, tribunalul a reținut

în esență următoarea situație de fapt:

D.N. este persoană

fizică autorizată (P.F.A.) având ca obiect de activitate diferite servicii anexe

în agricultură, respectiv: cultivarea de cereale, plante leguminoase și plante producătoare

de semințe, așa cum rezultă din certificatul emis la 13 august 2010 de către O.R.C.

de pe lângă Tribunalul Buzău.

În fapt, D.N.,

împreună cu fiul său, D.M., a cultivat aproximativ 250 ha teren deținut în arendă

pe raza comunei R., județul Buzău.

Începând cu anul

înființării asociației, respectiv anul 2004, P.F.A. D.N. a achitat la bugetul de

stat taxele calculate de către angajații organelor fiscale teritoriale până în anul

D.N. a fost luată în evidența la Administrației Financiare comunale Rm. Sărat, județul

Buzău ca plătitoare de impozit fix pe care l-a achitat anual.

Conform unui program

lunar de activitate pentru luna martie 2011 al D.G.F.P. Buzău, inspectorii S.M.C.

și H.L. din cadrul Biroului Inspecție Fiscală Persoane Fizice au fost desemnați

să efectueze în perioada 10.03-15 martie 2011 inspecția fiscală la PFA D.N.

Avizul a fost

semnat de martorii D.V. în calitate de șef de birou și A.A. în calitate de director

executiv adjunct.

Martorul D.N.

a pus la dispoziția organelor de inspecție fiscală actele de evidență contabilă

solicitate și a dat două note explicative pe durata controlului în care a precizat

ce culturi a înființat în anii 2008, 2009 și 2010, iar în declarația din 15

martie 2011 a răspuns la întrebările inspectorilor privind achizițiile de utilaje

agricole, întocmirea registrelor de vânzare-cumpărare pentru activitatea desfășurată

precum și nesolicitarea în scopul de aplicare TVA la data depășirii plafonului de

scutire.

Cu această ocazie

martorul S.M.C. i-a spus că situația „e groasă" deoarece a depășit plafonul

de scutire pentru TVA, împrejurare în care l-a și sancționat contravențional, precizându-i

că dosarul său va merge la Buzău deoarece inspecția se va finaliza la D.G.F.P. Buzău

de unde trebuie să primească în scris o înștiințare referitoare la suma pe care

trebuie să o plătească către bugetul de stat.

Constatând că

se află într-o situație dificilă, în sensul că datorează statului o sumă foarte

mare și poate să răspundă și penal, D.N. s-a consultat cu fiul său D.M. și cu soția

acestuia, cumpărătoarea de influență D.C., pentru a stabili modalitatea în care

să acționeze pentru a rezolva situația creată.

În aceste condiții,

deoarece din anturajul familiei D.M. făcea parte și martorul B.E., s-au adresat

acestuia pentru a-i ajuta.

Martorul i-a îndrumat

către inculpatul B.T.L. care îndeplinea funcția de șef al Administrației Finanțelor

Publice a Municipiului Rm. Sărat, sunându-l pe acesta să-i primească și relatându-i

situația în care se află P.F.A. D.N.

În acest scop

s-a prezentat la inculpat, prima dată, denunțătoarea D.C. în biroul pe care acesta

îl ocupa în sediul Administrației Financiare.

Inculpatul i-a

precizat acesteia că datoria P.F.A. D.N. către stat este de 4 miliarde de ROL, cu

toate că denunțătoarea D.C. nu i-a dat nici un act, fiind prima dată când aceasta

afla, de la organele fiscale care este cuantumul debitului datorat.

Tot la această

primă întâlnire inculpatul i-a precizat denunțătoarei că dacă, în termen de o lună,

plătește jumătate din această sumă, poate să o sprijine să nu mai plătească și cealaltă

jumătate de 2 miliarde ROL prin intervenția sa la un șef de la D.G.F.P. Buzău, însă

în schimbul acestui sprijin i-a solicitat 100 de milioane ROL (50 de milioane pentru

șeful de la Buzău și 50 de milioane pentru sine). Cu aceeași ocazie, inculpatul

i-a solicitat lui D.C. și doi miei și o putină de brânză în apropierea sărbătorii

Paștelui.

La sfârșitul acestei

întâlniri inculpatul i-a solicitat denunțătoarei să facă schimb de numere de telefon

pentru a putea comunica cu rapiditate.

Denunțătoarea

D.C. a mers acasă și a relatat soțului și socrului său, D.N., care este modalitatea

de rezolvare a problemei. Toți trei au fost de acord ca D.C. să vândă un imobil

moștenit de la părinți, situat în orașul Codlea, județul Brașov pentru a face rost

de bani repede.

În aceste condiții,

cumparătoarea de influență D.C. a vândut imobilul respectiv la un preț foarte mic

față de prețul la acel moment de pe piață, cu suma de 46.000 de euro, iar cu un

miliard de ROL (100.000 RON) s-a prezentat la biroul inculpatului împreună cu socrul

său D.N., pentru a fi depusă în contul datoriei P.F.A. D.N.

Inculpatul I-a

rugat pe adjunctul său, martorul T.C. să verifice în calculator situația debitului

acestei asociații. Cu bilețelul scris de T.C., cei doi au achitat la casierie suma

de 80 mii RON, urmând ca ulterior să facă și restul plății.

La o săptămână

după achitarea acestei sume, inculpatul a sunat-o pe denunțătoarea D.C. și i-a solicitat

să vină la el pentru a discuta față în față alte probleme. Cumparătoarea de influență

și-a dat seama că inculpatul dorește să primească suma de bani pretinsă și i-a informat

în acest sens pe soțul și pe socrul ei.

Astfel, denunțătoarea

s-a deplasat la sediul Administrației financiare și i-a înmânat inculpatului suma

de 100 milioane ROL vechi împachetată într-o coală A.4. Acesta i-a cerut cu acest

prilej ca în miercurea Paștelui să îi aducă doi miei și un butoi cu brânză, în acest

scop scriindu-i pe un bilet de culoare galbenă adresa sa de domiciliu din orașul

Buzău.

La data stabilită,

cumpărătoarea de influență D.C. a adus la domiciliul inculpatului din Buzău doi

miei și un butoi cu brânză.

Pe baza acestei

situații de fapt, instanța de fond a stabilit că în drept, fapta inculpatului de

a primi de la cumpărătoarea de influență D.C. suma de 10.000 RON (o sută milioane

ROL) precum și produse alimentare în valoare de aproximativ 600 RON, promițând că

va interveni pe lângă persoane cu funcții de decizie de la D.G.F.P. Buzău în vederea

stabilirii unor obligații fiscale mai mici pentru P.F.A. D.N. constituie infracțiunea

de trafic de influență, prev. de art. 257 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6

din Legea nr. 78/2000.

Inculpatul nu

a recunoscut săvârșirea faptei solicitând în principal achitarea sa, iar în subsidiar

aplicarea unei pedepse neprivative de libertate.

Tribunalul a constatat

că toate probele administrate atât în faza de cercetare judecătorească precum și

în faza de urmărire penală fac dovada certă a vinovăției inculpatului, a înlăturat

susținerile și apărările acestuia și I-a condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare,

reținând că deși inculpatul a negat că a primit banii și produsele alimentare, din

conținutul discuțiilor cu cumpărătoarea de influență, interceptate sau înregistrate

ambiental rezultă că aceștia au avut întâlniri și convorbiri telefonice repetate,

inculpatul evitând în mod evident dar culpabil, să vorbească despre aceste lucruri

la telefon; în același timp, declarațiile martorului propus de inculpat, C.Ș. nu

au confirmat apărarea inculpatului în sensul că bilețelul pe care acesta a scris

adresa sa de domiciliu de la Buzău nu a fost destinat acestui martor căruia nu i-a

cerut să-i facă deratizarea în locuința personală.

La individualizarea

acestei pedepse, tribunalul a avut în vedere criteriile de individualizare prevăzute

de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social concret al faptei săvârșite

evidențiat prin pericolul social deosebit al infracțiunilor de corupție și necesitatea

unei reacții corespunzătoare față de aceste fapte, persoana inculpatului care este

la prima încălcare a legii penale, are o stare de sănătate precară, dar și poziția

nesinceră pe care a adoptat-o pe parcursul procesului penal.

Conform art. 64

alin. (1) lit. a), lit. b) și c) C. pen., s-au interzis inculpatului pe durata executării

pedepsei: dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice,

dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și dreptul

de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie ori de a desfășura o activitate

de natura aceleia de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii, ca pedeapsă

accesorie.

S-a aplicat, de

asemenea, inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de

art. 64 alin. (1) teza a ll-a lit. b) și c) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea

pedepsei.

În baza art. 19

din Legea nr. 78/2000 s-a dispus restituirea către D.C. a sumei de 10.000 RON precum

și a sumei de 600 RON, contravaloarea produselor predate inculpatului.

În baza art. 191

C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la 6.000 RON cheltuieli judiciare către

stat.

II. împotriva

acestei sentințe, în termen legal, a exercitat apel inculpatul B.T.L. criticând-o

pentru nelegalitate și netemeinicie.

Susținând văditele

contradicții dintre declarațiile repetate ale cumpărătoarei de influență, apelantul-inculpat

a cerut administrarea de probe în instanța de prim control judiciar constând în

reaudierea sa, a martorilor D.N. și T.C. precum și relații de la D.G.F.P. Buzău

privind rezultatul reverificării P.F.A. D.N., urmare dispozițiilor date de organul

de urmărire penală (D.N.A.).

În conformitate

cu art. 377-378 C. proc. pen., Curtea a încuviințat administrarea de probe cu audierea

apelantului-inculpat, a denunțătoarei D.C. și a martorilor D.N. și T.C. și a respins

ca nefiind concludentă și pertinentă proba cu relații de la organul fiscal județean.

După readministrarea

acestor probatorii precum și a probelor cu înscrisuri în circumstanțiere, apelantul-inculpat

B.T.L. a solicitat admiterea apelului său și desființarea sentinței tribunalului

prin care a susținut că a fost greșit condamnat deoarece împotriva sa nu există

probe certe de vinovăție iar instanța de fond și-a însușit actul de inculpare pe

care l-a folosit drept motivare a hotărârii, fără a corobora, interpreta și înlătura

mijloacele de probă care conțin multe contraziceri și contradicții și fără a verifica

apărările pe cale Ie-a opus.

Astfel, apelantul-inculpat

a criticat în rezumat soluția de condamnare întemeiată în principal pe declarațiile

nereale și contradictorii ale denunțătoarei referitoare la predarea sumei de 10.000

RON despre care aceasta a afirmat că ar fi fost pusă chiar de inculpat într-un sertar

al biroului său, deși planșele fotografice depuse în recurs și confirmate de adresa

aflată la dosar, dovedesc lipsa sertarelor de la biroul din spațiul de lucru folosit

de acesta.

În egală măsură

apelantul-inculpat a criticat lăsarea neelucidată a împrejurării, relatată de aceeași

denunțătoare, de a-i fi dat inculpatului suma de 10.000 RON și un recipient cu brânză

și 2 miei în condițiile în care aceasta fusese deja înștiințată despre înființarea

popririi în cuprinsul căreia era înscris și cuantumul sumei datorate, putându-și

da seama că promisiunea înjumătățirii debitului fiscal, nu se îndeplinise, așa încât

rațiunea mituirii sale nu mai avea justificare.

Reiterând apărarea

făcută și la instanța fondului, apelantul-inculpat a susținut că bilețelul de culoare

galbenă pe care este înscrisă adresa domiciliului său era destinat martorului C.Ș.,

care a efectuat operațiunea de deratizare a sediului administrației financiare și

ar fi fost de acord să o execute și la locuința inculpatului, la propunerea acestuia.

A afirmat că înscrisul ar fi ajuns la organul de anchetă penală prin intermediul

cumpărătoarei de influență care l-a luat de pe biroul său tocmai în scopul preconstituirii

de probe incriminatoare.

În rezumat, apelantul-inculpat

a cerut admiterea apelului și, în principal, achitarea sa de sub învinuirea comiterii

infracțiunii de trafic de influență pe care nu a comis-o, iar în subsidiar, aplicarea

unei eventuale pedepse a cărei executare să fie suspendată, față de situația sa

personală constând în lipsa antecedentelor penale și luând în considerare gravele

probleme de sănătate ce s-au acutizat pe parcursul acestui proces penal.

Prin decizia penală

nr. 183 din data de 5 noiembrie 2012, Curtea de Apel Ploiești, secția penală și

pentru cauze cu minori și de familie, în baza art. 379 alin. (1) pct. 2 lit. a)

C. proc. pen. a admis apelul declarat de inculpatul B.T.L., împotriva sentinței

penale nr. 46 din data de 16 martie 2012 pronunțate de Tribunalul Buzău, a desființat

în parte sentința apelată, a suspendat condiționat executarea pedepsei, conform

art. 81 C. pen., pe durata unui termen de încercare de 4 ani stabilit conform

art. 82 C. pen., a atras atenția apelantului-inculpat asupra disp. art. 83 C.

pen., în baza art. 71 alin. (5) C. pen. a suspendat executarea pedepsei accesorii

a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit.

b) și c) C. pen. și a menținut în rest dispozițiile sentinței apelate.

Pentru a dispune

astfel, Curtea de Apel Ploiești, examinând hotărârea apelată, în raport de criticile

formulate prin apelul declarat de inculpat, de actele și lucrările dosarului și

de dispozițiile legale incidente în cauză dar și sub toate aspectele de fapt și

de drept a reținut următoarele:

Instanța de fond

a reținut în mod corect și complet situația de fapt și a realizat o justă interpretare

și apreciere a mijloacelor de probă administrate în cauză în cursul procesului penal,

din care rezultă atât existența faptei pentru care inculpatul a fost trimis în judecată,

cât și săvârșirea acesteia cu vinovăție, în forma cerută de lege.

Astfel, au fost

valorificate preponderent mijloacele de dovadă strânse în cursul urmăririi penale

(Dosar nr. 78/P/2011 - două volume atașate) constând în: denunțul formulat de D.C.

și D.N., procesele-verbale de transcriere a convorbirilor telefonice interceptate

autorizat, precum și a celor înregistrate ambiental, înscrisuri, declarațiile martorilor

inclusiv ale celor denunțători, declarațiile inculpatului și procesul verbal de

confruntare între inculpat și denunțătoarea D.N. unele dintre acestea fiind administrate

și cu prilejul cercetării judecătoreștpele.

Instanța de fond

a analizat în detaiiu aceste probe care îi incriminează pe inculpat, pornind de

la convorbirile telefonice, autorizat interceptate și cele purtate în mediu ambiental

cu cumpărătoarea de influență și care confirmă pretinderea și primirea unor foloase

materiale constând în bani și bunuri, lăsând să se creadă că are influență asupra

unui funcționar public cu scopul înjumătățirii unei datorii fiscale pe care P.F.A.

D.N. nu a achitat-o în termenele și condițiile legii.

Numai negarea

infracțiunii și contestarea unor mijloace de dovadă nu este suficientă pentru ca

răspunderea penală a apelantului-inculpat să fie înlăturată, în lipsa unor contraprobe

care să dovedească contrariul celor strânse în acuzarea sa și apte de a înfrânge

prezumția de nevinovăție, așa încât, în raport de argumentele reținute în motivarea

de fapt și de drept a instanței de fond, Curtea de Apel Ploiești a constatat că

stabilirea răspunderii penale pentru infracțiunea de trafic de influență este legală

și temeinică și nu există nicio justificare de natură a conduce la reformarea sentinței

apelate în sensul achitării apelantului inculpat de sub această învinuire, așa cum

acesta a solicitat.

Curtea de Apel

a constatat că în această cauză, activitatea infracțională a inculpatului nu a făcut

obiectul de investigare al organelor de urmărire penală decât după data de 26 aprilie

2011, când cumpărătoarea de influență D.C., care la rândul său a săvârșit o faptă

penală de corupție, a formulat la Direcția Generală Anticorupție - Serviciul Județean

Anticorupție Buzău, un denunț, de natură a face incidente dispozițiile art. 6

1

alin. (2) din Legea nr. 78/2000 - modificată și completată.

Cum pretinderea

și primirea sumei de 10.000 RON și a bunurilor s-a produs anterior acestei date,

în lipsa organizării unui flagrant care sub aspect probator, constituie dovada directă

și evidentă a activității infracționale a traficantului de influență, situația de

fapt este divizată obiectiv de împrejurările în care s-au derulat evenimentele într-o

primă etapă, în care atât traficantul de influență cât și cumparatoarea de influență

s-au întâlnit în biroul celui dintâi în mod repetat ori au discutat telefonic, conform

probelor indirecte administrate și o a doua etapă, în care cumparatoarea de influență

D.C., prin desistarea sa la 26 aprilie 2011, devine infractor denunțător, în condițiile

permise de lege și colaborează cu organul de urmărire penală pentru investigarea

cauzei și deferirea autorului în justiție.

Pe temeiul acestei

dinamici a activității infracționale desfășurate de cei doi participanți de mai

sus, inculpatul B.T.L. a susținut în mod constant pe tot parcursul procesului penal

că împotriva sa nu există probe directe de vinovăție.

Curtea de apel

a constatat că într-adevăr dovada pretinderii și primirii sumei de 10.000 RON precum

și a bunurilor cerute cumpărătoarei de influență nu există, fiindcă afirmațiilor,

parțial contradictorii și lipsite de consecvență ale cumpărătoarei de influență,

inculpatul Ie-a opus negarea faptelor, fiind astfel necesară coroborarea și interpretarea

celorlalte mijloace de probă administrate atât în faza de urmărire penală cât și

în primă instanță, pentru a se putea stabili dacă și în ce măsură fapta există,

a fost comisă de inculpat și constituie infracțiune în condițiile legii.

Din acest motiv

s-a impus și confruntarea dintre inculpat și denunțătoare.

Așa cum a reținut

și tribunalul, Curtea de Apel a constatat că, într-o primă etapă a activității infracționale,

situația de fapt se prezintă astfel:

În cadrul programului

lunar de activitate pentru luna martie 2011 al D.G.F.P. Buzău, 2 inspectori din

cadrul Biroului Inspecție Fiscală Persoane Fizice, martorii S.M.C. și H.L. au fost

desemnați să efectueze în perioada 10 martie - 15 martie 2011 inspecția fiscală

generală la P.F.A D.N.

Astfel în baza

ordinului de serviciu nr. 234 din 9 martie 2011 și cu avizul de inspecție fiscală

nr. 115 din 14 februarie 2011 D.G.F.P. Buzău - Activitatea de Inspecție Fiscală

l-a înștiințat pe contribuabilul P.F.A. D.N. că după data de 01 martie 2011, în

temeiul titlului VII art. 101 C. proc. fisc., va face obiectul unei inspecții fiscale

având ca obiective: verificarea legalității și conformității declarațiilor, a corectitudinii

și exactității înregistrărilor contabile, a îndeplinirii obligațiilor fiscale

și a respectării prevederilor legislației în domeniu privind impozitul pe venit

din activități independente în perioada 01 ianuarie 2008 - 18 decembrie 2010 și

alte obligații de plată la bugetul de stat; verificarea modului de organizare și

conducere a evidenței fiscale.

Avizul a fost

semnat de șeful de birou-martorul D.V. și directorul executiv adjunct coordonator

al Activității de Inspecție Fiscală - martorul A.A., aceștia fiind cei care au emis

și ordinul de serviciu din 09 martie 2011 prin care martorii S.M.C. și H.L.- inspectori

în cadrul D.G.F.P. Buzău - Activitatea de Inspecție Fiscală au fost delegați pentru

efectuarea controlului la contribuabilul P.F.A. D.N.

Contribuabilul

P.F.A. D.N. a pus la dispoziția organelor de control, în mai multe rânduri, actele

de evidență contabilă cerute de aceștia în vederea definitivării inspecției fiscale

generale și a oferit organelor de inspecție fiscala două note explicative pe parcursul

controlului, una la 11 martie 2011 în care a precizat ce culturi a înființat în

anii 2008, 2009 și 2010 și una la 15 martie 2011 în care a răspuns la întrebările

acestora vizând achizițiile de utilaje agricole, întocmirea registrelor de vânzare-cumpărare

pentru activitatea desfășurată, precum și cu privire la motivul pentru care nu a

solicitat înregistrarea în scopul calculării T.V.A. la data depășirii plafonului

de scutire.

La data de 15

martie 2011, contribuabilul D.N. a completat formularul tipizat ce se întocmește

la finalizarea inspecției fiscale prin care a confirmat restituirea de organele

de control a documentelor puse la dispoziție și a precizat expres că nu are nimic

de declarat.

Depășind plafonul

de scutire pentru T.V.A, contribuabilul P.F.A. D.N. a fost sancționat contravențional

cu 500 RON amendă, prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor

din 15 martie 2011.

Martorul S.M.C.

a declarat că la momentul sancționării l-a înștiințat pe contribuabil că dosarul

va fi înaintat spre finalizare la D.G.F.P. Buzău care îi va comunica suma ce trebuie

plătită către bugetul de stat.

Dându-și seama

că omisiunea achitării contribuțiilor legale către bugetul de stat poate atrage

răspunderea sa penală ca persoană fizică autorizată, D.N. împreună cu fiul său martorul

D.M. și soția acestuia D.C., au acționat în scopul de a evita sancțiunile ce se

impuneau pentru nerespectarea legii, prin cumpărarea influenței inculpatului B.T.L.

- șef al Administrației Finanțelor Publice Municipale Râmnicu Sărat, județul Buzău

prin intermediul martorului B.E. care a facilitat întâlnirea dintre aceste persoane.

Inculpatul B.T.L.

Ie-a comunicat celor doi membri ai familiei D., D.N. și D.C., pe care i-a primit

în biroul său, că suma datorată este de 400.000 RON, ceea ce poate atrage atât răspunderea

penală a lui D.N. cât și instituirea unor măsuri asigurătorii asupra întregii sale

averi.

Cu același prilej,

inculpatul și-a oferit serviciile promițând cumpărătorilor de influență înjumătățirea

debitului, în schimbul sumei de 10.000 RON, pe care a pretins-o, jumătate pentru

sine și jumătate pentru șeful de la D.G.F.P. Buzău al echipei de control, director

executiv adjunct A.A., de care depindea finalizarea cu consecința dorită, a inspecției

fiscale generale și la care a lăsat să se creadă că are influență.

În plus, inculpatul

a mai pretins „niște miei de Paști și niște brânză" astfel cum a susținut cumpărătoarea

de influență în denunțul său.

Pentru procurarea

resurselor financiare necesare, cumpărătoarea de influență D.C. a înstrăinat un

imobil deținut în municipiul Codlea, județul Brașov, pe care a încasat, la data

autentificării contractului de vânzare cumpărare din 30 martie 2011 suma de 60.000

euro.

O zi mai târziu,

după ce a intrat în posesia sumei de aproximativ 100.000 RON (printr-o operație

de schimb valutar realizată la Banca C. Râmnicu Sărat), denunțătoarea D.C., însoțită

de socrul său, s-a deplasat din nou la biroul Șefului Administrației Finanțelor

Publice Municipale Râmnicu Sărat - inculpatul B.T.L. căruia i-a comunicat că poate

achita o primă tranșă din suma datorată bugetului consolidat al statului.

Inculpatul B.T.L.

i-a solicitat adjunctului său, martorul T.C. care, la rândul său, a luat legătura

cu inspectorul S.M.C. ce efectuase controlul, să-i comunice natura debitelor (impozit

pe venit și T.V.A.) și cuantumul exact al acestora.

Pe baza datelor

furnizate de martorul T.C., P.F.A. D.N. a achitat în ziua respectivă, adică la 31

martie 2011, la Trezoreria Râmnicu Sărat, sumele de 94.639 RON - reprezentând T.V.A.

și 5.361 RON -reprezentând impozit pe venit.

Este real că la

data plății, la dosarul fiscal al contribuabilul P.F.A. D.N., se afla înregistrată

sub nr. 969 din 24 martie 2011, decizia de instituire a măsurilor asigurătorii

din 14 martie 2011 emisă de D.G.F.P. Buzău - Activitatea de Inspecție Fiscală, întocmită

de inspectorii S.M.C. și H.L., avizată de șeful de birou al acestora, D.V. și de

directorul executiv adjunct A.A. și aprobată de directorul executiv I.L.C., din

care rezulta un total al obligațiilor fiscale stabilite în sarcina P.F.A., în cuantum

de 205.534 RON.

Această decizie

a ajuns însă în posesia contribuabilului la data de 4 aprilie 2011 - data poștei

înscrisă pe plicul cu care a fost expediată.

La câteva zile

după plata primei tranșe de aproximativ 100.000 RON către bugetul de stat, cumpărătoarea

de influență D.C. a fost contactată telefonic de inculpat, care i-a solicitat o

întrevedere.

Dând curs acestei

solicitări, cumpărătoarea de influență s-a dus la biroul inculpatului cu suma de

10.000 RON, pe care socrul său, D.N. o ridicase din Agenția Râmnicu-Sărat a Banca

R. cu câteva zile înainte adică la 29 martie 2011 și pe care i-a dat-o inculpatului.

Inculpatul a înștiințat-o

pe cumpărătoarea de influență că numai după depunerea restului sumei datorate în

contul bugetului de stat, care trebuia făcută până la 15 aprilie 2011, va vorbi

cu șeful său de la Buzău pentru a încheia dosarul de control.

În aceste condiții,

denunțătoarea D.C. a revenit la data de 12 aprilie 2011 la biroul inculpatului susținând

că este în măsură să achite și cea de-a doua tranșă a datoriei înjumătățite către

bugetul de stat, adică suma de aproximativ 80.000 RON.

De această dată,

inculpatul a solicitat martorului A.P.D. inspector la Administrația Finanțelor Publice

Comunale Râmnicu Sărat, care gestiona dosarul fiscal al contribuabilului P.F.A.

D.N., să verifice sumele rămase de plată și să se prezinte cu chitanțierul pentru

a încasa partea din datoria la bugetul de stat pe care denunțătoarea D.C., în numele

agentului economic, intenționa să o achite, însă, întrucât această sumă era prea

mare pentru a fi încasată pe chitanță, martorul A.P.D. a îndrumat-o pe denunțătoarea

D.C. să o plătească direct la Trezoreria Râmnicu Sărat.

Cu ocazia acestei

întâlniri din biroul său, în prezența cumpărătoarei de influență, inculpatul B.T.L.

a telefonat unei persoane căreia, fără a-i preciza identitatea, i-a cerut să închidă

dosarul P.F.A. D.N.

În miercurea de

dinaintea Sărbătorilor Pascale (20 aprilie 2011) conform solicitării inițiale a

inculpatului, reiterată la data de 12 aprilie 2011, cumpărătoarea de influență D.C.

s-a întâlnit cu acesta în apropierea locuinței din municipiul Buzău după care l-a

urmat cu un autoturism pe strada E., (adresă comunicată în scris la prima întrevedere)

și i-a dat doi miei de aproximativ 18 kg fiecare și o putină cu brânză cântărind

în jur de 10 kg, produse estimate la valoarea de 600 RON.

În aceeași zi

de 20 aprilie 2011, a fost încheiat de inspectorii S.M.C. și H.L., avizat de D.V.

și aprobat de A.A., Raportul de inspecție fiscală înregistrat la D.G.F.P. Buzău

- Activitatea de Inspecție fiscală din 20 aprilie 2011, prin care s-a stabilit o

datorie la bugetul de stat în sarcina P.F.A. D.N. în cuantum de 206.822 RON, cu

mențiunea că în urma plății parțiale făcute de contribuabil în timpul controlului,

debitul de plată reprezentând impozit pe venit, regularizare și accesorii T.V.A.

este de 27.643 RON.

În ziua următoare,

adică la 21 aprilie 2011, după ce-și îndeplinise partea sa din înțelegerea frauduloasă

vizând predarea către inculpat a banilor și bunurilor solicitate, în schimbul cumpărării

influenței funcționarului A.A. în scopul stabilirii unei datorii către bugetul de

stat în sarcina P.F.A. D.N. la jumătate din valoarea sa reală, denunțătoarea D.C.

i-a cerut inspectorului S.M.C. un desfășurător al debitelor contribuabilului și

al plății acestora către bugetul de stat pentru a avea garanția reducerii datoriei

și a încheierii controlului fiscal.

Fiindcă nu a primit

înscrisul cerut, cumpărătoarea a denunțat la 26 aprilie 2011 activitatea infracțională

la care a contribuit, potrivit detaliilor menționate în declarațiile date organului

de urmărire penală.

Numai din acest

moment, care constituie o a doua etapă a investigației, cu ajutorul cumpărătoarei

de influență, devenită denunțătoare, organul de urmărire penală a monitorizat prin

interceptare autorizată, convorbirile telefonice și cele ambientale - toate aceste

mijloace de dovadă fiind ulterioare consumării infracțiunii - însă ele confirmă

activitatea infracțională desfășurată de inculpat și denunțătoare.

Deși infracțiunea

de trafic de influență s-a consumat la data la care subiectul activ a pretins sau

primit bani ori/și sau alte foloase în schimbul traficării influenței, adică anterior

datei de 26 aprilie 2011 când s-a făcut denunțul, mijloacele de dovadă strânse ulterior

constituie probe de natură a răsturna prezumția relativă de nevinovăție a inculpatului.

Astfel, la data

de 5 mai 2011, denunțătoarea D.C. a primit de la inculpatul B.T.L., în biroul acestuia,

raportul de inspecție fiscală însoțit de documentația aferentă, pentru care a și

semnat în numele socrului său, martorul D.N. pe toate cele trei exemplare, din care

unul a fost înregistrat la Administrația Finanțelor Publice Comunale Râmnicu Sărat

din 05 mai 2011 de către martora Ș.G., iar altul a fost retransmis către D.G.F.P.

Buzău - Activitatea de Inspecție Fiscală, prin intermediul inculpatului.

Cu acest prilej,

convorbirea a fost înregistrată.

Anterior, la 2

mai 2011 între inculpat și denunțătoare a avut loc o altă întâlnire tot în biroul

celui dintâi, prilej cu care cumpărătoarea de influență i-a reproșat că dosarul

fiscal nu a fost închis, conform promisiunii făcute atunci când „a lăsat suta de

milioane" afirmație față de care reacția inculpatului B. a fost aceea de aprobare

tacită, el exprimându-și numai preocuparea de a nu fi auzit acest dialog, cu termenii

„mai încet, mai încet (...) eu am vorbit cu Adrian, cu directoru, miercuri".

În cadrul aceleiași

convorbiri de la 2 mai 2011, purtată între orele 11:04:41 și 11:16:42 denunțătoarea

continuă „deci miercuri când am venit la dvs (...) de v-am lăsat mieluții"

afirmație care, dacă ar fi fost nereală, ar fi trebuit să declanșeze sub orice formă,

o reacție de negare din partea inculpatului, însă acesta a confirmat textual „da,

da".

La data de 12

mai 2011, la sediul din Ploiești al Serviciului Teritorial al D.N.A., unde inculpatul

și denunțătoarea au fost citați, are loc o nouă convorbire între aceștia, purtată

în jurul orei 13:45 și înregistrată autorizat ambiental.

Denunțătoarea,

care avea asupra sa un reportofon din dotarea organului de urmărire penală provoacă

o discuție în care pare îngrijorată pentru audierea ce urma, afirmând „Doamne, când

v-am dat banii (...) suta de milioane, dacă m-a văzut cineva?"

Din nou, reacția

inculpatului care în mod firesc ar fi trebuit să fie promptă, radicală și de natură

a-l indigna sau a-i stârni nedumerirea, este una de aprobare tacită, materializată

în termenii „care sută, tu trebuie să spui că n-ai dat nimic. Eu n-am luat și cu

asta basta".

Denunțătoarea

continuă provocarea, afirmând „la Buzău, când am venit acasă cu mieii (...) acum

ce declar?" iar inculpatul îi răspunde fără a riposta în niciun fel „Ce declari.

Exact adevărul în afară de.”.

Curtea a considerat

ca lipsită de relevanță juridică pentru stabilirea vinovăției inculpatului, modalitatea

în care biletul de culoare galbenă ce are înscrisă adresa de domiciliu a acestuia

a ajuns în posesia denunțătoarei și apoi, a organelor de urmărire penală, acest

aspect constituind unul din criticile formulate în apel.

În realitate,

indiferent dacă acest înscris a fost destinat martorului C.Ș. și dacă a fost luat

de denunțătoare când a intrat în lipsa sa în birou - așa cum a susținut inculpatul

- ori a fost întocmit și predat denunțătoarei cu scopul de a-i indica adresa exactă

la care urma să vină cu mieii și brânza, cert este că apărarea formulată de inculpat

în legătură cu acest înscris nu se confirmă.

Martorul C.Ș.,

audiat inclusiv în primă instanță a confirmat numai că inculpatul i-ar fi propus

ca la propria locuință să-i facă o deratizare, susținând că o astfel de operațiune

a efectuat și la sediul Administrației, consecutiv în două zile de vineri, din care

una înaintea sărbătorii Paștelui dar a negat că ar fi convenit ca inculpatul să-i

lase adresa înscrisă pe vreun bilețel, afirmând că a așteptat să fie sunat la numărul

de telefon din oferta societății, ceea ce nu s-a mai întâmplat.

Este adevărat

că denunțătoarea a pătruns în biroul inculpatului și în lipsa acestuia, în ziua

de 5 mai 2011 în jurul orei 11:05, știind că discuțiile ce urmau vor fi înregistrate

ambiental audio-video însă bilețelul de culoare galbenă conținând adresa de domiciliu

din Buzău, str. E., nu se afla la aceea dată în birou, fiindcă el era deja în posesia

denunțătoarei încă din ziua de 26 aprilie 2011 când l-a prezentat procurorului,

anexându-l la denunțul formulat, astfel încât susținerea luării acestui înscris

de pe birou de către denunțătoare cu scopul de a-l incrimina este nejustificată.

Potrivit art.

257 C. pen. comite infracțiunea de trafic de influență acela care pretinde și/ori

primește bani sau alte foloase, direct sau indirect, pentru sine sau pentru altul,

prevalându-se de influența reală sau pretinsă asupra unui funcționar, spre a-l determina

să facă sau să nu facă un act ce intră în atribuțiile sale de serviciu.

Spre deosebire

de înșelăciune, când persoana care dă banii sau bunurile este de bună-credință,

fiind dusă în eroare de autor, în cazul infracțiunii de trafic de influență cel

care dă banii sau bunurile este de rea-credință și urmărește ca autorul să determine

pe funcționar să facă sau să nu facă un act ce intră în atribuțiile sale cu un scop

evident ilicit.

Așa se explică

de ce denunțătoarea D.C. nu a sesizat organul de urmărire penală chiar imediat după

momentul în care inculpatul i-a pretins banii și bunurile și a acceptat să-i cumpere

influența reală sau pretinsă, cu scopul de a scăpa de consecințele încălcării legii

pe membri familiei sale, îngreunând în acest mod dovedirea activității infracționale,

fiindcă în măsura în care situația fiscală a P.F.A. D.N. s-ar fi soluționat în maniera

înjumătățirii datoriei de 400.000 RON și a închiderii dosarului fiscal, activitatea

infracțională desfășurată inclusiv de denunțătoare prin mituirea funcționarului

administrației fiscale, nu ar fi fost denunțată.

Drept consecință,

Curtea de Apel Ploiești a constatat că vinovăția inculpatului B.T.L. a fost legal

stabilită prin probele administrate în ambele faze procesuale, inadvertențele din

declarațiile repetate luate denunțătoarei de procuror și cu prilejul confruntării

cu inculpatul, precum și împrejurarea-dovedită în instanța de apel cu planșele foto

depuse că biroul acestuia, ca piesă de mobilier, nu era prevăzut cu sertare, așa

cum a susținut cumpărătoarea de influență, nefiind determinante în contextul activității

infracționale desfășurate conform situației de fapt expuse în cele ce preced.

Astfel, nu locul

în care a fost pusă imediat după primire suma de 10.000 RON caracterizează existența

infracțiunii, cum nici afirmația denunțătoarei că a vândut o proprietate din Codlea

cu alt preț decât cel înscris în contractul autentic nu are relevanță, la fel cum

nici problemele de sănătate, reale și grave ale inculpatului, așa cum au fost dovedite

și care I-ar fi împiedicat să transporte de la mașină la locuința proprie recipientul

cu brânză și cei doi miei primiți de la cumpărătoarea de influență, nu sunt aspecte

de natură a considera că infracțiunea de trafic de influență nu a fost comisă de

inculpat ori acesteia îi lipsesc elemente esențiale pentru a atrage răspunderea

sa penală.

Curtea a considerat

ca fiind decisivă pentru existența acestei infracțiuni intenția directă cu care

inculpatul a acționat, pretinzând și primind de la cumpărătoarea de influență bani

și bunuri în schimbul promisiunii de a o ajuta să soluționeze în alt mod decât cel

legal, situația creată prin nesocotirea legii de P.F.A. D.N.

În aceste circumstanțe,

dezlegarea dată de instanța de fond acțiunii penale prin stabilirea vinovăției inculpatului

este legală și susținută de mijloacele de dovadă administrate în cauză, așa cum

au fost analizate mai sus. Gradul de pericol social al faptei pentru care inculpatul

a fost trimis în judecată și condamnat, modalitatea în care a fost săvârșită, valoarea

sumei și a bunurilor primite, coroborate cu circumstanțele personale favorabile

ale inculpatului, au îndreptățit instanța de fond să aplice acestuia o pedeapsă

ce a fost just individualizată, neimpunându-se modificarea cuantumului acesteia.

În ceea ce privește

modalitatea de executare a pedepsei aplicate, Curtea de Apel Ploiești a apreciat

că scopurile coercitiv, educativ și de prevenție ale pedepsei, prevăzute de

art. 52 C. pen., pot fi îndeplinite și fără executarea acesteia, în condițiile în

care inculpatul B.T.L. nu este cunoscut cu antecedente penale este absolvent de

studii superioare, are vârsta de 54 ani și o stare precară de sănătate, inclusiv

un infarct de miocard operat, actualmente fiind pensionar de invaliditate.

Exemplaritatea

și fermitatea pedepsei care trebuie să producă efecte atât asupra conduitei infractorului,

contribuind la reeducarea sa, cât și asupra opiniei publice prin intensitatea dezaprobării

morale a faptei și făptuitorului, se află în raport de complementaritate cu principiul

proporționalitații, astfel încât inculpatul să înțeleagă și să resimtă direct consecințele

actului său antisocial și să îl determine ca pe viitor să respecte valorile ocrotite

de norma penală, plasându-l în situația de a reflecta asupra propriei comportări

și de a se abține de la săvârșirea oricăror ajtor fapte ce contravin legii.

III. Împotriva

acestei decizii au formulat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație

și Justiție - D.N.A. și inculpatul B.T.L.

Ministerul Public,

prin recursul declarat, a invocat dispozițiile art. 385

9

pct. 14 C.

proc. pen. și a solicitat casarea deciziei penale nr. 183 din data de 5 noiembrie

2012 a Curții de Apel Ploiești și menținerea hotărârii primei instanțe, respectiv

sentința penală nr. 46/2012 a Tribunalului Buzău ca fiind legală și temeinică.

Inculpatul B.T.L.,

în recursul formulat, a invocat dispozițiile art. 385

9

pct. 9 și 10 C.

proc. pen., arătând că atât hotărârea instanței de fond, cât și a instanței de apel

sunt nelegale și netemeinice sub aspectul reținerii vinovăției sale în legătură

cu infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată, solicitând, în principal,

casarea hotărârilor atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare și în subsidiar

achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc.

pen.

Înalta Curte,

analizând hotărârea din perspectiva motivelor și cazurilor de casare invocate de

Ministerul Public și de inculpatul B.T.L. a constatat următoarele:

Cu privire la

critica Ministerului Public referitoare la modalitatea de executare a pedepsei aplicate

inculpatului, Înalta Curte consideră că este fondată, instanța de fond apreciind

în mod judicios cuantumul pedepsei și modalitatea de executare în raport de limitele

de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite,

persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea

penală. În raport de dispozițiile art. 52 C. pen., pedeapsa - ca măsură de constrângere

- are pe lângă scopul său represiv și o finalitate de exemplaritate, concretizând

dezaprobarea legală și judiciară atât în ceea ce privește fapta penală săvârșită,

cât și în ceea ce privește comportarea făptuitorului. Înalta Curte consideră că

în procesul de individualizare și de  stabilire a modalității de executare a pedepsei,

circumstanțele personale ale inculpatului, vârsta și starea precară de sănătate

nu pot prevala asupra necesității realizării scopului pedepsei aplicate, astfel

încât apreciază că în mod greșit instanța de apel a făcut aplicarea dispozițiilor

art. 81 și 82 C. pen.

Exemplaritatea

și fermitatea pedepsei trebuie să producă efecte atât asupra conduitei infractorului,

contribuind la reeducarea sa, astfel încât inculpatul să înțeleagă și să resimtă

direct consecințele actului său antisocial și să îl determine ca pe viitor să respecte

valorile ocrotite de norma penală, cât și asupra opiniei publice prin intensitatea

dezaprobării morale a faptei și făptuitorului. Înalta Curte apreciază că aplicarea

unei pedepse cu suspendarea condiționată a executării acesteia ar conduce la concluzia,

în rândul opiniei publice, că inculpatul a fost exonerat de răspundere penală și

că nu răspunde pentru fapta antisocială comisă, ceea ce nu ar fi de natură să creeze

o echitate și o conduită corespunzătoare apărării ordinii de drept și respectării

dispozițiilor legale.

În ceea ce privește

recursul declarat de către inculpat, Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat.

Analiza coroborată a ansamblului probator administrat de-a lungul procesului penal,

respectiv denunțurile formulate de D.C. și D.N., procesele-verbale de transcriere

a convorbirilor telefonice interceptate autorizat, precum și a celor înregistrate

ambiental, înscrisuri, declarațiile martorilor inclusiv ale celor denunțători, declarațiile

inculpatului și procesul verbal de confruntare între inculpat și denunțătoarea D.N.,

în mod corect a condus la reținerea faptului că acesta este apt să răstoarne prezumția

de nevinovăție și să facă dovada deplină a angajării răspunderii penale a inculpatului,

stabilind fără dubiu existența faptei și vinovăția inculpatului.

Probele administrate

atât în faza de cercetare judecătorească precum și în faza de urmărire penală fac

dovada certă a vinovăției inculpatului. Deși inculpatul a negat că a primit banii

și produsele alimentare, din conținutul discuțiilor cu cumpărătoarea de influență,

interceptate sau înregistrate ambiental rezultă că aceștia au avut întâlniri și

convorbiri telefonice repetate, inculpatul evitând în mod evident dar culpabil,

să vorbească despre aceste lucruri la telefon. În același timp, declarațiile martorului

propus de inculpat, C.Ș. nu au confirmat apărarea inculpatului în sensul că bilețelul

pe care acesta a scris adresa sa de domiciliu de la Buzău nu a fost destinat acestui

martor căruia nu i-a cerut să-i facă deratizarea în locuința personală. Inadvertențele

existente în declarațiile martorei denunțătoare D.C., cu privire la locul unde inculpatul

a pus suma de bani, nu au relevanță pentru că acest aspect este ulterior primirii

de către inculpat a sumei de bani, iar promisiunea de trafic de influență a intervenit

cu mult înainte de remiterea sumei de bani.

În ceea ce privește

critica formulată de inculpat referitoare la nemotivarea hotărârilor, Înalta

Curte o consideră nefondată, întrucât atât instanța de fond cât și instanța de apel

au indicat probele pe care se sprijină soluția adoptată. Faptul că instanțele, în

urma unei analize judicioase, au dat eficiență probelor care dovedesc vinovăția

nu înseamnă că nu au motivat hotărârile recurate și nici că nu au avut în vedere

apărările inculpatului, însă aceste apărări nu au fost susținute de probe care,

prin coroborarea cu celelalte probe, să poată conduce la dovedirea inexistenței

faptei sau la lipsa vinovăției inculpatului.

Față de aceste

considerente Înalta Curte, cu majoritate, va admite recursul declarat de către Parchetul

de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A., va desființa în parte

decizia penală nr. 183 din 5 noiembrie 2012 a Curții de Apel Ploiești, secția

penală și pentru cauze cu minori și de familie, numai în ceea ce privește modalitatea

de executare a pedepsei aplicată inculpatului B.T.L., va înlătura dispozițiile

art. 81, art. 82, art. 83 și art. 71 alin. (5) C. pen. privind suspendarea condiționată

a executării pedepsei principale de 2 ani închisoare și suspendarea pedepsei accesorii

aplicate inculpatului prin sentința penală nr. 46 din 16 martie 2012 a Tribunalului

Buzău, va dispune executarea pedepsei de 2 ani închisoare în regim de detenție conform

art. 57 C. pen. și va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul B.T.L.

împotriva aceleiași decizii.

Văzând și dispozițiilor

art. 192 alin. (2) și (3) C. proc. pen.,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Cu majoritate:

I. Admite recursul

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A., desființează

în parte decizia penală nr. 183 din 5 noiembrie 2012 a Curții de Apel Ploiești,

secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, numai în ceea ce privește

modalitatea de executare a pedepsei aplicată inculpatului B.T.L. și rejudecând în

aceste limite:

Înlătură dispozițiile

art. 81, art. 82, art. 83 și art. 71 alin. (5) C. pen. privind suspendarea condiționată

a executării pedepsei principale de 2 ani închisoare și suspendarea pedepsei accesorii

aplicate inculpatului B.T.L. prin sentința penală nr. 46 din 16 martie 2012 a Tribunalului

Buzău și dispune executarea pedepsei de 2 ani închisoare în regim de detenție conform

art. 57 C. pen.

Menține celelalte

dispoziții ale hotărârilor care nu contravin prezentei decizii.

II. Respinge,

ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.T.L. împotriva deciziei penale

nr. 183 din 5 noiembrie 2012 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru

cauze cu minori și de familie.

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 250 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma

de 50 RON, reprezentând onorariul parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu

până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Cheltuielile judiciare ocazionate

cu soluționarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești

rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțate în ședință publică, azi

26 septembrie 2013.