ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2876/2013

Deliberând asupra recursurilor de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Prin sentința penală nr. 46 din 16 martie 2012 pronunțată de Tribunalul Buzău, inculpatul B.T.L. a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, faptă prevăzută și pedepsită de art. 257 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000. S-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev.de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, lit. b) și c) C. pen. pe durata executării pedepsei principale precum și pedeapsa complementară a interzicerii acelorași drepturi civile pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei. În baza art. 19 din Legea nr. 78/2000 s-a dispus restituirea către D.C.

a sumei de 10.000 RON și a sumei de 600 RON contravaloarea produselor predate inculpatului. A fost obligat inculpatul la 6.000 RON cheltuieli judiciare către stat. Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul D.N.A. - S.T. Ploiești nr. 78/P/2011, a fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul B.T.L. - pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 și constând, rezumativ, în aceea că în calitate de șef al Administrației Finanțelor Publice a Municipiului Rm. Sărat, județul Buzău, în perioada martie-aprilie 2011 a pretins și primit de la denunțătoarea D.C. pentru sine și pentru directorul executiv adjunct A.A.

din cadrul Direcției Generale a Finanțelor Publice Buzău, suma de 10.000 RON și alte bunuri materiale, în schimbul intervenției pe lângă acesta din urmă în sensul stabilirii de către subordonații săi, care efectuau inspecția fiscală generală la P.F.A D.N. (socrul denunțătoarei) a unor obligații fiscale mai mici decât cele reale. După investirea D.N.A. cu plângerea denunțătoarei, s-a solicitat autorizarea interceptării convorbirilor și comunicărilor purtate de la posturile telefonice utilizate de D.C. și B.T.L. Din cuprinsul acestor interceptări, prin rechizitoriu se susține că s-a dovedit plângerea denunțătoarei deoarece s-a constatat că inculpatul încasase în prealabil 100 de milioane ROL de la inculpată, precum și doi miei și o putină cu brânză în scopul traficării influenței sale.

În faza de cercetare judecătorească au fost administrate probe cu declarațiile: inculpatului care nu a recunoscut săvârșirea faptei, cumpărătoarei de influență D.C., și martorilor D.N., D.M., T.C., N.V., A.P.D., B.E., A.A., D.V., H.L., M.C., Ș.G. De asemenea, a fost audiat și martorul C.Ș. la propunerea inculpatului. Analizând probatoriile administrate în cauză, respectiv declarațiile denunțătoarei, ale inculpatului și martorilor, procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice și a discuțiilor ambientale interceptate, înscrisurile depuse la urmărirea penală (chitanțele, certificatele și deciziile D.G.F.P. Buzău) și procesele verbale de confruntare, tribunalul a reținut în esență următoarea situație de fapt: D.N.

este persoană fizică autorizată (P.F.A.) având ca obiect de activitate diferite servicii anexe în agricultură, respectiv: cultivarea de cereale, plante leguminoase și plante producătoare de semințe, așa cum rezultă din certificatul emis la 13 august 2010 de către O.R.C. de pe lângă Tribunalul Buzău. În fapt, D.N., împreună cu fiul său, D.M., a cultivat aproximativ 250 ha teren deținut în arendă pe raza comunei R., județul Buzău. Începând cu anul înființării asociației, respectiv anul 2004, P.F.A. D.N. a achitat la bugetul de stat taxele calculate de către angajații organelor fiscale teritoriale până în anul 2007. Din acest an, în baza unei declarații fiscale depuse la D.G.F.P. Buzău, P.F.A. D.N.

a fost luată în evidența la Administrației Financiare comunale Rm. Sărat, județul Buzău ca plătitoare de impozit fix pe care l-a achitat anual. Conform unui program lunar de activitate pentru luna martie 2011 al D.G.F.P. Buzău, inspectorii S.M.C. și H.L. din cadrul Biroului Inspecție Fiscală Persoane Fizice au fost desemnați să efectueze în perioada 10.03-15 martie 2011 inspecția fiscală la PFA D.N. Avizul a fost semnat de martorii D.V. în calitate de șef de birou și A.A. în calitate de director executiv adjunct. Martorul D.N.

a pus la dispoziția organelor de inspecție fiscală actele de evidență contabilă solicitate și a dat două note explicative pe durata controlului în care a precizat ce culturi a înființat în anii 2008, 2009 și 2010, iar în declarația din 15 martie 2011 a răspuns la întrebările inspectorilor privind achizițiile de utilaje agricole, întocmirea registrelor de vânzare-cumpărare pentru activitatea desfășurată precum și nesolicitarea în scopul de aplicare TVA la data depășirii plafonului de scutire. Cu această ocazie martorul S.M.C. i-a spus că situația „e groasă" deoarece a depășit plafonul de scutire pentru TVA, împrejurare în care l-a și sancționat contravențional, precizându-i că dosarul său va merge la Buzău deoarece inspecția se va finaliza la D.G.F.P.

Buzău de unde trebuie să primească în scris o înștiințare referitoare la suma pe care trebuie să o plătească către bugetul de stat. Constatând că se află într-o situație dificilă, în sensul că datorează statului o sumă foarte mare și poate să răspundă și penal, D.N. s-a consultat cu fiul său D.M. și cu soția acestuia, cumpărătoarea de influență D.C., pentru a stabili modalitatea în care să acționeze pentru a rezolva situația creată. În aceste condiții, deoarece din anturajul familiei D.M. făcea parte și martorul B.E., s-au adresat acestuia pentru a-i ajuta. Martorul i-a îndrumat către inculpatul B.T.L. care îndeplinea funcția de șef al Administrației Finanțelor Publice a Municipiului Rm. Sărat, sunându-l pe acesta să-i primească și relatându-i situația în care se află P.F.A.

D.N. În acest scop s-a prezentat la inculpat, prima dată, denunțătoarea D.C. în biroul pe care acesta îl ocupa în sediul Administrației Financiare. Inculpatul i-a precizat acesteia că datoria P.F.A. D.N. către stat este de 4 miliarde de ROL, cu toate că denunțătoarea D.C. nu i-a dat nici un act, fiind prima dată când aceasta afla, de la organele fiscale care este cuantumul debitului datorat. Tot la această primă întâlnire inculpatul i-a precizat denunțătoarei că dacă, în termen de o lună, plătește jumătate din această sumă, poate să o sprijine să nu mai plătească și cealaltă jumătate de 2 miliarde ROL prin intervenția sa la un șef de la D.G.F.P. Buzău, însă în schimbul acestui sprijin i-a solicitat 100 de milioane ROL (50 de milioane pentru șeful de la Buzău și 50 de milioane pentru sine).

Cu aceeași ocazie, inculpatul i-a solicitat lui D.C. și doi miei și o putină de brânză în apropierea sărbătorii Paștelui. La sfârșitul acestei întâlniri inculpatul i-a solicitat denunțătoarei să facă schimb de numere de telefon pentru a putea comunica cu rapiditate. Denunțătoarea D.C. a mers acasă și a relatat soțului și socrului său, D.N., care este modalitatea de rezolvare a problemei. Toți trei au fost de acord ca D.C. să vândă un imobil moștenit de la părinți, situat în orașul Codlea, județul Brașov pentru a face rost de bani repede. În aceste condiții, cumparătoarea de influență D.C. a vândut imobilul respectiv la un preț foarte mic față de prețul la acel moment de pe piață, cu suma de 46.000 de euro, iar cu un miliard de ROL (100.000 RON) s-a prezentat la biroul inculpatului împreună cu socrul său D.N., pentru a fi depusă în contul datoriei P.F.A.

D.N. Inculpatul I-a rugat pe adjunctul său, martorul T.C. să verifice în calculator situația debitului acestei asociații. Cu bilețelul scris de T.C., cei doi au achitat la casierie suma de 80 mii RON, urmând ca ulterior să facă și restul plății. La o săptămână după achitarea acestei sume, inculpatul a sunat-o pe denunțătoarea D.C. și i-a solicitat să vină la el pentru a discuta față în față alte probleme. Cumparătoarea de influență și-a dat seama că inculpatul dorește să primească suma de bani pretinsă și i-a informat în acest sens pe soțul și pe socrul ei. Astfel, denunțătoarea s-a deplasat la sediul Administrației financiare și i-a înmânat inculpatului suma de 100 milioane ROL vechi împachetată într-o coală A.4.

Acesta i-a cerut cu acest prilej ca în miercurea Paștelui să îi aducă doi miei și un butoi cu brânză, în acest scop scriindu-i pe un bilet de culoare galbenă adresa sa de domiciliu din orașul Buzău. La data stabilită, cumpărătoarea de influență D.C. a adus la domiciliul inculpatului din Buzău doi miei și un butoi cu brânză. Pe baza acestei situații de fapt, instanța de fond a stabilit că în drept, fapta inculpatului de a primi de la cumpărătoarea de influență D.C. suma de 10.000 RON (o sută milioane ROL) precum și produse alimentare în valoare de aproximativ 600 RON, promițând că va interveni pe lângă persoane cu funcții de decizie de la D.G.F.P. Buzău în vederea stabilirii unor obligații fiscale mai mici pentru P.F.A.

D.N. constituie infracțiunea de trafic de influență, prev. de art. 257 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000. Inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptei solicitând în principal achitarea sa, iar în subsidiar aplicarea unei pedepse neprivative de libertate. Tribunalul a constatat că toate probele administrate atât în faza de cercetare judecătorească precum și în faza de urmărire penală fac dovada certă a vinovăției inculpatului, a înlăturat susținerile și apărările acestuia și I-a condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare, reținând că deși inculpatul a negat că a primit banii și produsele alimentare, din conținutul discuțiilor cu cumpărătoarea de influență, interceptate sau înregistrate ambiental rezultă că aceștia au avut întâlniri și convorbiri telefonice repetate, inculpatul evitând în mod evident dar culpabil, să vorbească despre aceste lucruri la telefon; în același timp, declarațiile martorului propus de inculpat, C.Ș.

nu au confirmat apărarea inculpatului în sensul că bilețelul pe care acesta a scris adresa sa de domiciliu de la Buzău nu a fost destinat acestui martor căruia nu i-a cerut să-i facă deratizarea în locuința personală. La individualizarea acestei pedepse, tribunalul a avut în vedere criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social concret al faptei săvârșite evidențiat prin pericolul social deosebit al infracțiunilor de corupție și necesitatea unei reacții corespunzătoare față de aceste fapte, persoana inculpatului care este la prima încălcare a legii penale, are o stare de sănătate precară, dar și poziția nesinceră pe care a adoptat-o pe parcursul procesului penal.

Conform art. 64 alin. (1) lit. a), lit. b) și c) C. pen., s-au interzis inculpatului pe durata executării pedepsei: dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și dreptul de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie ori de a desfășura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii, ca pedeapsă accesorie. S-a aplicat, de asemenea, inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) teza a ll-a lit. b) și c) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei. În baza art. 19 din Legea nr. 78/2000 s-a dispus restituirea către D.C.

a sumei de 10.000 RON precum și a sumei de 600 RON, contravaloarea produselor predate inculpatului. În baza art. 191 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la 6.000 RON cheltuieli judiciare către stat. II. împotriva acestei sentințe, în termen legal, a exercitat apel inculpatul B.T.L. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Susținând văditele contradicții dintre declarațiile repetate ale cumpărătoarei de influență, apelantul-inculpat a cerut administrarea de probe în instanța de prim control judiciar constând în reaudierea sa, a martorilor D.N. și T.C. precum și relații de la D.G.F.P. Buzău privind rezultatul reverificării P.F.A. D.N., urmare dispozițiilor date de organul de urmărire penală (D.N.A.).

În conformitate cu art. 377-378 C. proc. pen., Curtea a încuviințat administrarea de probe cu audierea apelantului-inculpat, a denunțătoarei D.C. și a martorilor D.N. și T.C. și a respins ca nefiind concludentă și pertinentă proba cu relații de la organul fiscal județean. După readministrarea acestor probatorii precum și a probelor cu înscrisuri în circumstanțiere, apelantul-inculpat B.T.L. a solicitat admiterea apelului său și desființarea sentinței tribunalului prin care a susținut că a fost greșit condamnat deoarece împotriva sa nu există probe certe de vinovăție iar instanța de fond și-a însușit actul de inculpare pe care l-a folosit drept motivare a hotărârii, fără a corobora, interpreta și înlătura mijloacele de probă care conțin multe contraziceri și contradicții și fără a verifica apărările pe cale Ie-a opus.

Astfel, apelantul-inculpat a criticat în rezumat soluția de condamnare întemeiată în principal pe declarațiile nereale și contradictorii ale denunțătoarei referitoare la predarea sumei de 10.000 RON despre care aceasta a afirmat că ar fi fost pusă chiar de inculpat într-un sertar al biroului său, deși planșele fotografice depuse în recurs și confirmate de adresa aflată la dosar, dovedesc lipsa sertarelor de la biroul din spațiul de lucru folosit de acesta. În egală măsură apelantul-inculpat a criticat lăsarea neelucidată a împrejurării, relatată de aceeași denunțătoare, de a-i fi dat inculpatului suma de 10.000 RON și un recipient cu brânză și 2 miei în condițiile în care aceasta fusese deja înștiințată despre înființarea popririi în cuprinsul căreia era înscris și cuantumul sumei datorate, putându-și da seama că promisiunea înjumătățirii debitului fiscal, nu se îndeplinise, așa încât rațiunea mituirii sale nu mai avea justificare.

Reiterând apărarea făcută și la instanța fondului, apelantul-inculpat a susținut că bilețelul de culoare galbenă pe care este înscrisă adresa domiciliului său era destinat martorului C.Ș., care a efectuat operațiunea de deratizare a sediului administrației financiare și ar fi fost de acord să o execute și la locuința inculpatului, la propunerea acestuia. A afirmat că înscrisul ar fi ajuns la organul de anchetă penală prin intermediul cumpărătoarei de influență care l-a luat de pe biroul său tocmai în scopul preconstituirii de probe incriminatoare.

În rezumat, apelantul-inculpat a cerut admiterea apelului și, în principal, achitarea sa de sub învinuirea comiterii infracțiunii de trafic de influență pe care nu a comis-o, iar în subsidiar, aplicarea unei eventuale pedepse a cărei executare să fie suspendată, față de situația sa personală constând în lipsa antecedentelor penale și luând în considerare gravele probleme de sănătate ce s-au acutizat pe parcursul acestui proces penal. Prin decizia penală nr. 183 din data de 5 noiembrie 2012, Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în baza art. 379 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen.

a admis apelul declarat de inculpatul B.T.L., împotriva sentinței penale nr. 46 din data de 16 martie 2012 pronunțate de Tribunalul Buzău, a desființat în parte sentința apelată, a suspendat condiționat executarea pedepsei, conform art. 81 C. pen., pe durata unui termen de încercare de 4 ani stabilit conform art. 82 C. pen., a atras atenția apelantului-inculpat asupra disp. art. 83 C. pen., în baza art. 71 alin. (5) C. pen. a suspendat executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. și a menținut în rest dispozițiile sentinței apelate.

Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel Ploiești, examinând hotărârea apelată, în raport de criticile formulate prin apelul declarat de inculpat, de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale incidente în cauză dar și sub toate aspectele de fapt și de drept a reținut următoarele: Instanța de fond a reținut în mod corect și complet situația de fapt și a realizat o justă interpretare și apreciere a mijloacelor de probă administrate în cauză în cursul procesului penal, din care rezultă atât existența faptei pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, cât și săvârșirea acesteia cu vinovăție, în forma cerută de lege. Astfel, au fost valorificate preponderent mijloacele de dovadă strânse în cursul urmăririi penale (Dosar nr. 78/P/2011 - două volume atașate) constând în: denunțul formulat de D.C.

și D.N., procesele-verbale de transcriere a convorbirilor telefonice interceptate autorizat, precum și a celor înregistrate ambiental, înscrisuri, declarațiile martorilor inclusiv ale celor denunțători, declarațiile inculpatului și procesul verbal de confruntare între inculpat și denunțătoarea D.N. unele dintre acestea fiind administrate și cu prilejul cercetării judecătoreștpele. Instanța de fond a analizat în detaiiu aceste probe care îi incriminează pe inculpat, pornind de la convorbirile telefonice, autorizat interceptate și cele purtate în mediu ambiental cu cumpărătoarea de influență și care confirmă pretinderea și primirea unor foloase materiale constând în bani și bunuri, lăsând să se creadă că are influență asupra unui funcționar public cu scopul înjumătățirii unei datorii fiscale pe care P.F.A.

D.N. nu a achitat-o în termenele și condițiile legii. Numai negarea infracțiunii și contestarea unor mijloace de dovadă nu este suficientă pentru ca răspunderea penală a apelantului-inculpat să fie înlăturată, în lipsa unor contraprobe care să dovedească contrariul celor strânse în acuzarea sa și apte de a înfrânge prezumția de nevinovăție, așa încât, în raport de argumentele reținute în motivarea de fapt și de drept a instanței de fond, Curtea de Apel Ploiești a constatat că stabilirea răspunderii penale pentru infracțiunea de trafic de influență este legală și temeinică și nu există nicio justificare de natură a conduce la reformarea sentinței apelate în sensul achitării apelantului inculpat de sub această învinuire, așa cum acesta a solicitat.

Curtea de Apel a constatat că în această cauză, activitatea infracțională a inculpatului nu a făcut obiectul de investigare al organelor de urmărire penală decât după data de 26 aprilie 2011, când cumpărătoarea de influență D.C., care la rândul său a săvârșit o faptă penală de corupție, a formulat la Direcția Generală Anticorupție - Serviciul Județean Anticorupție Buzău, un denunț, de natură a face incidente dispozițiile art. 6 1 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 - modificată și completată.

Cum pretinderea și primirea sumei de 10.000 RON și a bunurilor s-a produs anterior acestei date, în lipsa organizării unui flagrant care sub aspect probator, constituie dovada directă și evidentă a activității infracționale a traficantului de influență, situația de fapt este divizată obiectiv de împrejurările în care s-au derulat evenimentele într-o primă etapă, în care atât traficantul de influență cât și cumparatoarea de influență s-au întâlnit în biroul celui dintâi în mod repetat ori au discutat telefonic, conform probelor indirecte administrate și o a doua etapă, în care cumparatoarea de influență D.C., prin desistarea sa la 26 aprilie 2011, devine infractor denunțător, în condițiile permise de lege și colaborează cu organul de urmărire penală pentru investigarea cauzei și deferirea autorului în justiție.

Pe temeiul acestei dinamici a activității infracționale desfășurate de cei doi participanți de mai sus, inculpatul B.T.L. a susținut în mod constant pe tot parcursul procesului penal că împotriva sa nu există probe directe de vinovăție. Curtea de apel a constatat că într-adevăr dovada pretinderii și primirii sumei de 10.000 RON precum și a bunurilor cerute cumpărătoarei de influență nu există, fiindcă afirmațiilor, parțial contradictorii și lipsite de consecvență ale cumpărătoarei de influență, inculpatul Ie-a opus negarea faptelor, fiind astfel necesară coroborarea și interpretarea celorlalte mijloace de probă administrate atât în faza de urmărire penală cât și în primă instanță, pentru a se putea stabili dacă și în ce măsură fapta există, a fost comisă de inculpat și constituie infracțiune în condițiile legii.

Din acest motiv s-a impus și confruntarea dintre inculpat și denunțătoare. Așa cum a reținut și tribunalul, Curtea de Apel a constatat că, într-o primă etapă a activității infracționale, situația de fapt se prezintă astfel: În cadrul programului lunar de activitate pentru luna martie 2011 al D.G.F.P. Buzău, 2 inspectori din cadrul Biroului Inspecție Fiscală Persoane Fizice, martorii S.M.C. și H.L. au fost desemnați să efectueze în perioada 10 martie - 15 martie 2011 inspecția fiscală generală la P.F.A D.N. Astfel în baza ordinului de serviciu nr. 234 din 9 martie 2011 și cu avizul de inspecție fiscală nr. 115 din 14 februarie 2011 D.G.F.P. Buzău - Activitatea de Inspecție Fiscală l-a înștiințat pe contribuabilul P.F.A.

D.N. că după data de 01 martie 2011, în temeiul titlului VII art. 101 C. proc. fisc., va face obiectul unei inspecții fiscale având ca obiective: verificarea legalității și conformității declarațiilor, a corectitudinii și exactității înregistrărilor contabile, a îndeplinirii obligațiilor fiscale și a respectării prevederilor legislației în domeniu privind impozitul pe venit din activități independente în perioada 01 ianuarie 2008 - 18 decembrie 2010 și alte obligații de plată la bugetul de stat; verificarea modului de organizare și conducere a evidenței fiscale. Avizul a fost semnat de șeful de birou-martorul D.V. și directorul executiv adjunct coordonator al Activității de Inspecție Fiscală - martorul A.A., aceștia fiind cei care au emis și ordinul de serviciu din 09 martie 2011 prin care martorii S.M.C.

și H.L.- inspectori în cadrul D.G.F.P. Buzău - Activitatea de Inspecție Fiscală au fost delegați pentru efectuarea controlului la contribuabilul P.F.A. D.N. Contribuabilul P.F.A. D.N. a pus la dispoziția organelor de control, în mai multe rânduri, actele de evidență contabilă cerute de aceștia în vederea definitivării inspecției fiscale generale și a oferit organelor de inspecție fiscala două note explicative pe parcursul controlului, una la 11 martie 2011 în care a precizat ce culturi a înființat în anii 2008, 2009 și 2010 și una la 15 martie 2011 în care a răspuns la întrebările acestora vizând achizițiile de utilaje agricole, întocmirea registrelor de vânzare-cumpărare pentru activitatea desfășurată, precum și cu privire la motivul pentru care nu a solicitat înregistrarea în scopul calculării T.V.A.

la data depășirii plafonului de scutire. La data de 15 martie 2011, contribuabilul D.N. a completat formularul tipizat ce se întocmește la finalizarea inspecției fiscale prin care a confirmat restituirea de organele de control a documentelor puse la dispoziție și a precizat expres că nu are nimic de declarat. Depășind plafonul de scutire pentru T.V.A, contribuabilul P.F.A. D.N. a fost sancționat contravențional cu 500 RON amendă, prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor din 15 martie 2011. Martorul S.M.C. a declarat că la momentul sancționării l-a înștiințat pe contribuabil că dosarul va fi înaintat spre finalizare la D.G.F.P. Buzău care îi va comunica suma ce trebuie plătită către bugetul de stat.

Dându-și seama că omisiunea achitării contribuțiilor legale către bugetul de stat poate atrage răspunderea sa penală ca persoană fizică autorizată, D.N. împreună cu fiul său martorul D.M. și soția acestuia D.C., au acționat în scopul de a evita sancțiunile ce se impuneau pentru nerespectarea legii, prin cumpărarea influenței inculpatului B.T.L. - șef al Administrației Finanțelor Publice Municipale Râmnicu Sărat, județul Buzău prin intermediul martorului B.E. care a facilitat întâlnirea dintre aceste persoane. Inculpatul B.T.L. Ie-a comunicat celor doi membri ai familiei D., D.N. și D.C., pe care i-a primit în biroul său, că suma datorată este de 400.000 RON, ceea ce poate atrage atât răspunderea penală a lui D.N.

cât și instituirea unor măsuri asigurătorii asupra întregii sale averi. Cu același prilej, inculpatul și-a oferit serviciile promițând cumpărătorilor de influență înjumătățirea debitului, în schimbul sumei de 10.000 RON, pe care a pretins-o, jumătate pentru sine și jumătate pentru șeful de la D.G.F.P. Buzău al echipei de control, director executiv adjunct A.A., de care depindea finalizarea cu consecința dorită, a inspecției fiscale generale și la care a lăsat să se creadă că are influență. În plus, inculpatul a mai pretins „niște miei de Paști și niște brânză" astfel cum a susținut cumpărătoarea de influență în denunțul său. Pentru procurarea resurselor financiare necesare, cumpărătoarea de influență D.C.

a înstrăinat un imobil deținut în municipiul Codlea, județul Brașov, pe care a încasat, la data autentificării contractului de vânzare cumpărare din 30 martie 2011 suma de 60.000 euro. O zi mai târziu, după ce a intrat în posesia sumei de aproximativ 100.000 RON (printr-o operație de schimb valutar realizată la Banca C. Râmnicu Sărat), denunțătoarea D.C., însoțită de socrul său, s-a deplasat din nou la biroul Șefului Administrației Finanțelor Publice Municipale Râmnicu Sărat - inculpatul B.T.L. căruia i-a comunicat că poate achita o primă tranșă din suma datorată bugetului consolidat al statului. Inculpatul B.T.L. i-a solicitat adjunctului său, martorul T.C. care, la rândul său, a luat legătura cu inspectorul S.M.C.

ce efectuase controlul, să-i comunice natura debitelor (impozit pe venit și T.V.A.) și cuantumul exact al acestora. Pe baza datelor furnizate de martorul T.C., P.F.A. D.N. a achitat în ziua respectivă, adică la 31 martie 2011, la Trezoreria Râmnicu Sărat, sumele de 94.639 RON - reprezentând T.V.A. și 5.361 RON -reprezentând impozit pe venit. Este real că la data plății, la dosarul fiscal al contribuabilul P.F.A. D.N., se afla înregistrată sub nr. 969 din 24 martie 2011, decizia de instituire a măsurilor asigurătorii din 14 martie 2011 emisă de D.G.F.P. Buzău - Activitatea de Inspecție Fiscală, întocmită de inspectorii S.M.C. și H.L., avizată de șeful de birou al acestora, D.V. și de directorul executiv adjunct A.A.

și aprobată de directorul executiv I.L.C., din care rezulta un total al obligațiilor fiscale stabilite în sarcina P.F.A., în cuantum de 205.534 RON. Această decizie a ajuns însă în posesia contribuabilului la data de 4 aprilie 2011 - data poștei înscrisă pe plicul cu care a fost expediată. La câteva zile după plata primei tranșe de aproximativ 100.000 RON către bugetul de stat, cumpărătoarea de influență D.C. a fost contactată telefonic de inculpat, care i-a solicitat o întrevedere. Dând curs acestei solicitări, cumpărătoarea de influență s-a dus la biroul inculpatului cu suma de 10.000 RON, pe care socrul său, D.N. o ridicase din Agenția Râmnicu-Sărat a Banca R. cu câteva zile înainte adică la 29 martie 2011 și pe care i-a dat-o inculpatului.

Inculpatul a înștiințat-o pe cumpărătoarea de influență că numai după depunerea restului sumei datorate în contul bugetului de stat, care trebuia făcută până la 15 aprilie 2011, va vorbi cu șeful său de la Buzău pentru a încheia dosarul de control. În aceste condiții, denunțătoarea D.C. a revenit la data de 12 aprilie 2011 la biroul inculpatului susținând că este în măsură să achite și cea de-a doua tranșă a datoriei înjumătățite către bugetul de stat, adică suma de aproximativ 80.000 RON. De această dată, inculpatul a solicitat martorului A.P.D. inspector la Administrația Finanțelor Publice Comunale Râmnicu Sărat, care gestiona dosarul fiscal al contribuabilului P.F.A.

D.N., să verifice sumele rămase de plată și să se prezinte cu chitanțierul pentru a încasa partea din datoria la bugetul de stat pe care denunțătoarea D.C., în numele agentului economic, intenționa să o achite, însă, întrucât această sumă era prea mare pentru a fi încasată pe chitanță, martorul A.P.D. a îndrumat-o pe denunțătoarea D.C. să o plătească direct la Trezoreria Râmnicu Sărat. Cu ocazia acestei întâlniri din biroul său, în prezența cumpărătoarei de influență, inculpatul B.T.L. a telefonat unei persoane căreia, fără a-i preciza identitatea, i-a cerut să închidă dosarul P.F.A. D.N. În miercurea de dinaintea Sărbătorilor Pascale (20 aprilie 2011) conform solicitării inițiale a inculpatului, reiterată la data de 12 aprilie 2011, cumpărătoarea de influență D.C.

s-a întâlnit cu acesta în apropierea locuinței din municipiul Buzău după care l-a urmat cu un autoturism pe strada E., (adresă comunicată în scris la prima întrevedere) și i-a dat doi miei de aproximativ 18 kg fiecare și o putină cu brânză cântărind în jur de 10 kg, produse estimate la valoarea de 600 RON. În aceeași zi de 20 aprilie 2011, a fost încheiat de inspectorii S.M.C. și H.L., avizat de D.V. și aprobat de A.A., Raportul de inspecție fiscală înregistrat la D.G.F.P. Buzău - Activitatea de Inspecție fiscală din 20 aprilie 2011, prin care s-a stabilit o datorie la bugetul de stat în sarcina P.F.A. D.N. în cuantum de 206.822 RON, cu mențiunea că în urma plății parțiale făcute de contribuabil în timpul controlului, debitul de plată reprezentând impozit pe venit, regularizare și accesorii T.V.A.

este de 27.643 RON. În ziua următoare, adică la 21 aprilie 2011, după ce-și îndeplinise partea sa din înțelegerea frauduloasă vizând predarea către inculpat a banilor și bunurilor solicitate, în schimbul cumpărării influenței funcționarului A.A. în scopul stabilirii unei datorii către bugetul de stat în sarcina P.F.A. D.N. la jumătate din valoarea sa reală, denunțătoarea D.C. i-a cerut inspectorului S.M.C. un desfășurător al debitelor contribuabilului și al plății acestora către bugetul de stat pentru a avea garanția reducerii datoriei și a încheierii controlului fiscal. Fiindcă nu a primit înscrisul cerut, cumpărătoarea a denunțat la 26 aprilie 2011 activitatea infracțională la care a contribuit, potrivit detaliilor menționate în declarațiile date organului de urmărire penală.

Numai din acest moment, care constituie o a doua etapă a investigației, cu ajutorul cumpărătoarei de influență, devenită denunțătoare, organul de urmărire penală a monitorizat prin interceptare autorizată, convorbirile telefonice și cele ambientale - toate aceste mijloace de dovadă fiind ulterioare consumării infracțiunii - însă ele confirmă activitatea infracțională desfășurată de inculpat și denunțătoare. Deși infracțiunea de trafic de influență s-a consumat la data la care subiectul activ a pretins sau primit bani ori/și sau alte foloase în schimbul traficării influenței, adică anterior datei de 26 aprilie 2011 când s-a făcut denunțul, mijloacele de dovadă strânse ulterior constituie probe de natură a răsturna prezumția relativă de nevinovăție a inculpatului.

Astfel, la data de 5 mai 2011, denunțătoarea D.C. a primit de la inculpatul B.T.L., în biroul acestuia, raportul de inspecție fiscală însoțit de documentația aferentă, pentru care a și semnat în numele socrului său, martorul D.N. pe toate cele trei exemplare, din care unul a fost înregistrat la Administrația Finanțelor Publice Comunale Râmnicu Sărat din 05 mai 2011 de către martora Ș.G., iar altul a fost retransmis către D.G.F.P. Buzău - Activitatea de Inspecție Fiscală, prin intermediul inculpatului. Cu acest prilej, convorbirea a fost înregistrată.

Anterior, la 2 mai 2011 între inculpat și denunțătoare a avut loc o altă întâlnire tot în biroul celui dintâi, prilej cu care cumpărătoarea de influență i-a reproșat că dosarul fiscal nu a fost închis, conform promisiunii făcute atunci când „a lăsat suta de milioane" afirmație față de care reacția inculpatului B. a fost aceea de aprobare tacită, el exprimându-și numai preocuparea de a nu fi auzit acest dialog, cu termenii „mai încet, mai încet (...) eu am vorbit cu Adrian, cu directoru, miercuri". În cadrul aceleiași convorbiri de la 2 mai 2011, purtată între orele 11:04:41 și 11:16:42 denunțătoarea continuă „deci miercuri când am venit la dvs (...) de v-am lăsat mieluții" afirmație care, dacă ar fi fost nereală, ar fi trebuit să declanșeze sub orice formă, o reacție de negare din partea inculpatului, însă acesta a confirmat textual „da, da". La data de 12 mai 2011, la sediul din Ploiești al Serviciului Teritorial al D.N.A., unde inculpatul și denunțătoarea au fost citați, are loc o nouă convorbire între aceștia, purtată în jurul orei 13:45 și înregistrată autorizat ambiental.

Denunțătoarea, care avea asupra sa un reportofon din dotarea organului de urmărire penală provoacă o discuție în care pare îngrijorată pentru audierea ce urma, afirmând „Doamne, când v-am dat banii (...) suta de milioane, dacă m-a văzut cineva?" Din nou, reacția inculpatului care în mod firesc ar fi trebuit să fie promptă, radicală și de natură a-l indigna sau a-i stârni nedumerirea, este una de aprobare tacită, materializată în termenii „care sută, tu trebuie să spui că n-ai dat nimic. Eu n-am luat și cu asta basta". Denunțătoarea continuă provocarea, afirmând „la Buzău, când am venit acasă cu mieii (...) acum ce declar?" iar inculpatul îi răspunde fără a riposta în niciun fel „Ce declari. Exact adevărul în afară de.”.

Curtea a considerat ca lipsită de relevanță juridică pentru stabilirea vinovăției inculpatului, modalitatea în care biletul de culoare galbenă ce are înscrisă adresa de domiciliu a acestuia a ajuns în posesia denunțătoarei și apoi, a organelor de urmărire penală, acest aspect constituind unul din criticile formulate în apel. În realitate, indiferent dacă acest înscris a fost destinat martorului C.Ș. și dacă a fost luat de denunțătoare când a intrat în lipsa sa în birou - așa cum a susținut inculpatul - ori a fost întocmit și predat denunțătoarei cu scopul de a-i indica adresa exactă la care urma să vină cu mieii și brânza, cert este că apărarea formulată de inculpat în legătură cu acest înscris nu se confirmă.

Martorul C.Ș., audiat inclusiv în primă instanță a confirmat numai că inculpatul i-ar fi propus ca la propria locuință să-i facă o deratizare, susținând că o astfel de operațiune a efectuat și la sediul Administrației, consecutiv în două zile de vineri, din care una înaintea sărbătorii Paștelui dar a negat că ar fi convenit ca inculpatul să-i lase adresa înscrisă pe vreun bilețel, afirmând că a așteptat să fie sunat la numărul de telefon din oferta societății, ceea ce nu s-a mai întâmplat.

Este adevărat că denunțătoarea a pătruns în biroul inculpatului și în lipsa acestuia, în ziua de 5 mai 2011 în jurul orei 11:05, știind că discuțiile ce urmau vor fi înregistrate ambiental audio-video însă bilețelul de culoare galbenă conținând adresa de domiciliu din Buzău, str. E., nu se afla la aceea dată în birou, fiindcă el era deja în posesia denunțătoarei încă din ziua de 26 aprilie 2011 când l-a prezentat procurorului, anexându-l la denunțul formulat, astfel încât susținerea luării acestui înscris de pe birou de către denunțătoare cu scopul de a-l incrimina este nejustificată. Potrivit art. 257 C. pen. comite infracțiunea de trafic de influență acela care pretinde și/ori primește bani sau alte foloase, direct sau indirect, pentru sine sau pentru altul, prevalându-se de influența reală sau pretinsă asupra unui funcționar, spre a-l determina să facă sau să nu facă un act ce intră în atribuțiile sale de serviciu.

Spre deosebire de înșelăciune, când persoana care dă banii sau bunurile este de bună-credință, fiind dusă în eroare de autor, în cazul infracțiunii de trafic de influență cel care dă banii sau bunurile este de rea-credință și urmărește ca autorul să determine pe funcționar să facă sau să nu facă un act ce intră în atribuțiile sale cu un scop evident ilicit. Așa se explică de ce denunțătoarea D.C. nu a sesizat organul de urmărire penală chiar imediat după momentul în care inculpatul i-a pretins banii și bunurile și a acceptat să-i cumpere influența reală sau pretinsă, cu scopul de a scăpa de consecințele încălcării legii pe membri familiei sale, îngreunând în acest mod dovedirea activității infracționale, fiindcă în măsura în care situația fiscală a P.F.A.

D.N. s-ar fi soluționat în maniera înjumătățirii datoriei de 400.000 RON și a închiderii dosarului fiscal, activitatea infracțională desfășurată inclusiv de denunțătoare prin mituirea funcționarului administrației fiscale, nu ar fi fost denunțată. Drept consecință, Curtea de Apel Ploiești a constatat că vinovăția inculpatului B.T.L. a fost legal stabilită prin probele administrate în ambele faze procesuale, inadvertențele din declarațiile repetate luate denunțătoarei de procuror și cu prilejul confruntării cu inculpatul, precum și împrejurarea-dovedită în instanța de apel cu planșele foto depuse că biroul acestuia, ca piesă de mobilier, nu era prevăzut cu sertare, așa cum a susținut cumpărătoarea de influență, nefiind determinante în contextul activității infracționale desfășurate conform situației de fapt expuse în cele ce preced.

Astfel, nu locul în care a fost pusă imediat după primire suma de 10.000 RON caracterizează existența infracțiunii, cum nici afirmația denunțătoarei că a vândut o proprietate din Codlea cu alt preț decât cel înscris în contractul autentic nu are relevanță, la fel cum nici problemele de sănătate, reale și grave ale inculpatului, așa cum au fost dovedite și care I-ar fi împiedicat să transporte de la mașină la locuința proprie recipientul cu brânză și cei doi miei primiți de la cumpărătoarea de influență, nu sunt aspecte de natură a considera că infracțiunea de trafic de influență nu a fost comisă de inculpat ori acesteia îi lipsesc elemente esențiale pentru a atrage răspunderea sa penală.

Curtea a considerat ca fiind decisivă pentru existența acestei infracțiuni intenția directă cu care inculpatul a acționat, pretinzând și primind de la cumpărătoarea de influență bani și bunuri în schimbul promisiunii de a o ajuta să soluționeze în alt mod decât cel legal, situația creată prin nesocotirea legii de P.F.A. D.N. În aceste circumstanțe, dezlegarea dată de instanța de fond acțiunii penale prin stabilirea vinovăției inculpatului este legală și susținută de mijloacele de dovadă administrate în cauză, așa cum au fost analizate mai sus. Gradul de pericol social al faptei pentru care inculpatul a fost trimis în judecată și condamnat, modalitatea în care a fost săvârșită, valoarea sumei și a bunurilor primite, coroborate cu circumstanțele personale favorabile ale inculpatului, au îndreptățit instanța de fond să aplice acestuia o pedeapsă ce a fost just individualizată, neimpunându-se modificarea cuantumului acesteia.

În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei aplicate, Curtea de Apel Ploiești a apreciat că scopurile coercitiv, educativ și de prevenție ale pedepsei, prevăzute de art. 52 C. pen., pot fi îndeplinite și fără executarea acesteia, în condițiile în care inculpatul B.T.L. nu este cunoscut cu antecedente penale este absolvent de studii superioare, are vârsta de 54 ani și o stare precară de sănătate, inclusiv un infarct de miocard operat, actualmente fiind pensionar de invaliditate.

Exemplaritatea și fermitatea pedepsei care trebuie să producă efecte atât asupra conduitei infractorului, contribuind la reeducarea sa, cât și asupra opiniei publice prin intensitatea dezaprobării morale a faptei și făptuitorului, se află în raport de complementaritate cu principiul proporționalitații, astfel încât inculpatul să înțeleagă și să resimtă direct consecințele actului său antisocial și să îl determine ca pe viitor să respecte valorile ocrotite de norma penală, plasându-l în situația de a reflecta asupra propriei comportări și de a se abține de la săvârșirea oricăror ajtor fapte ce contravin legii. III. Împotriva acestei decizii au formulat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A.

și inculpatul B.T.L. Ministerul Public, prin recursul declarat, a invocat dispozițiile art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. și a solicitat casarea deciziei penale nr. 183 din data de 5 noiembrie 2012 a Curții de Apel Ploiești și menținerea hotărârii primei instanțe, respectiv sentința penală nr. 46/2012 a Tribunalului Buzău ca fiind legală și temeinică. Inculpatul B.T.L., în recursul formulat, a invocat dispozițiile art. 385 9 pct. 9 și 10 C. proc. pen., arătând că atât hotărârea instanței de fond, cât și a instanței de apel sunt nelegale și netemeinice sub aspectul reținerii vinovăției sale în legătură cu infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată, solicitând, în principal, casarea hotărârilor atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare și în subsidiar achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc.

pen. Înalta Curte, analizând hotărârea din perspectiva motivelor și cazurilor de casare invocate de Ministerul Public și de inculpatul B.T.L. a constatat următoarele: Cu privire la critica Ministerului Public referitoare la modalitatea de executare a pedepsei aplicate inculpatului, Înalta Curte consideră că este fondată, instanța de fond apreciind în mod judicios cuantumul pedepsei și modalitatea de executare în raport de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. În raport de dispozițiile art. 52 C. pen., pedeapsa - ca măsură de constrângere - are pe lângă scopul său represiv și o finalitate de exemplaritate, concretizând dezaprobarea legală și judiciară atât în ceea ce privește fapta penală săvârșită, cât și în ceea ce privește comportarea făptuitorului.

Înalta Curte consideră că în procesul de individualizare și de stabilire a modalității de executare a pedepsei, circumstanțele personale ale inculpatului, vârsta și starea precară de sănătate nu pot prevala asupra necesității realizării scopului pedepsei aplicate, astfel încât apreciază că în mod greșit instanța de apel a făcut aplicarea dispozițiilor art. 81 și 82 C. pen. Exemplaritatea și fermitatea pedepsei trebuie să producă efecte atât asupra conduitei infractorului, contribuind la reeducarea sa, astfel încât inculpatul să înțeleagă și să resimtă direct consecințele actului său antisocial și să îl determine ca pe viitor să respecte valorile ocrotite de norma penală, cât și asupra opiniei publice prin intensitatea dezaprobării morale a faptei și făptuitorului.

Înalta Curte apreciază că aplicarea unei pedepse cu suspendarea condiționată a executării acesteia ar conduce la concluzia, în rândul opiniei publice, că inculpatul a fost exonerat de răspundere penală și că nu răspunde pentru fapta antisocială comisă, ceea ce nu ar fi de natură să creeze o echitate și o conduită corespunzătoare apărării ordinii de drept și respectării dispozițiilor legale. În ceea ce privește recursul declarat de către inculpat, Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat. Analiza coroborată a ansamblului probator administrat de-a lungul procesului penal, respectiv denunțurile formulate de D.C.

și D.N., procesele-verbale de transcriere a convorbirilor telefonice interceptate autorizat, precum și a celor înregistrate ambiental, înscrisuri, declarațiile martorilor inclusiv ale celor denunțători, declarațiile inculpatului și procesul verbal de confruntare între inculpat și denunțătoarea D.N., în mod corect a condus la reținerea faptului că acesta este apt să răstoarne prezumția de nevinovăție și să facă dovada deplină a angajării răspunderii penale a inculpatului, stabilind fără dubiu existența faptei și vinovăția inculpatului. Probele administrate atât în faza de cercetare judecătorească precum și în faza de urmărire penală fac dovada certă a vinovăției inculpatului.

Deși inculpatul a negat că a primit banii și produsele alimentare, din conținutul discuțiilor cu cumpărătoarea de influență, interceptate sau înregistrate ambiental rezultă că aceștia au avut întâlniri și convorbiri telefonice repetate, inculpatul evitând în mod evident dar culpabil, să vorbească despre aceste lucruri la telefon. În același timp, declarațiile martorului propus de inculpat, C.Ș. nu au confirmat apărarea inculpatului în sensul că bilețelul pe care acesta a scris adresa sa de domiciliu de la Buzău nu a fost destinat acestui martor căruia nu i-a cerut să-i facă deratizarea în locuința personală. Inadvertențele existente în declarațiile martorei denunțătoare D.C., cu privire la locul unde inculpatul a pus suma de bani, nu au relevanță pentru că acest aspect este ulterior primirii de către inculpat a sumei de bani, iar promisiunea de trafic de influență a intervenit cu mult înainte de remiterea sumei de bani.

În ceea ce privește critica formulată de inculpat referitoare la nemotivarea hotărârilor, Înalta Curte o consideră nefondată, întrucât atât instanța de fond cât și instanța de apel au indicat probele pe care se sprijină soluția adoptată. Faptul că instanțele, în urma unei analize judicioase, au dat eficiență probelor care dovedesc vinovăția nu înseamnă că nu au motivat hotărârile recurate și nici că nu au avut în vedere apărările inculpatului, însă aceste apărări nu au fost susținute de probe care, prin coroborarea cu celelalte probe, să poată conduce la dovedirea inexistenței faptei sau la lipsa vinovăției inculpatului.

Față de aceste considerente Înalta Curte, cu majoritate, va admite recursul declarat de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A., va desființa în parte decizia penală nr. 183 din 5 noiembrie 2012 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, numai în ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei aplicată inculpatului B.T.L., va înlătura dispozițiile art. 81, art. 82, art. 83 și art. 71 alin. (5) C. pen. privind suspendarea condiționată a executării pedepsei principale de 2 ani închisoare și suspendarea pedepsei accesorii aplicate inculpatului prin sentința penală nr. 46 din 16 martie 2012 a Tribunalului Buzău, va dispune executarea pedepsei de 2 ani închisoare în regim de detenție conform art. 57 C. pen.

și va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul B.T.L. împotriva aceleiași decizii. Văzând și dispozițiilor art. 192 alin. (2) și (3) C. proc. pen.,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Cu majoritate: I. Admite recursul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A., desființează în parte decizia penală nr. 183 din 5 noiembrie 2012 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, numai în ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei aplicată inculpatului B.T.L. și rejudecând în aceste limite: Înlătură dispozițiile art. 81, art. 82, art. 83 și art. 71 alin. (5) C. pen. privind suspendarea condiționată a executării pedepsei principale de 2 ani închisoare și suspendarea pedepsei accesorii aplicate inculpatului B.T.L. prin sentința penală nr. 46 din 16 martie 2012 a Tribunalului Buzău și dispune executarea pedepsei de 2 ani închisoare în regim de detenție conform art. 57 C. pen.

Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor care nu contravin prezentei decizii. II. Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.T.L. împotriva deciziei penale nr. 183 din 5 noiembrie 2012 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 250 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești rămân în sarcina statului. Definitivă.

Pronunțate în ședință publică, azi 26 septembrie 2013.