ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3818/2013

La 27 aprilie 2011, inculpata i-a promis denunțătorului B.A.M. că îl poate ajuta să se angajeze în funcția de administrator la secția de boli infecțioase a S.J.U. Buzău. în timpul acestei întâlniri inculpata a simulat o discuție telefonică cu o persoana influentă din cadrul S.J.U. Buzău și ulterior i-a scris denunțătorului B.A.M., pe o hârtie, documentele necesare pentru întocmirea dosarului de angajare. Inculpata a părăsit locul unde s-a întâlnit cu denunțătorul, respectiv restaurantul M.D. pentru aproximativ 15-20 minute, spunându-i acestuia că a discutat cu persoana respectivă însă trebuie să îi dea suma de 1.000 de euro în două plicuri separate, cate 500 de euro în fiecare plic. În aceeași zi, B.A.M. a împrumutat suma de 1.000 euro de la martorul C.S., a redactat o cerere de angajare după modelul schițat de inculpată și a atașat copii de pe.cartea de munca și cartea de identitate. A doua zi, denunțătorul s-a întâlnit cu inculpata, în aceeași zonă din municipiul Buzău și i-a remis acesteia suma de 1.000 euro, pe care a depus-o în două plicuri. Inculpata a plecat singură spre S.J.U. Buzău, precizându-i denunțătorului că nu trebuie să fie văzuți împreună, susținând că va merge la persoana care trebuia să dispună angajarea. După aproximativ 10 minute, inculpata s-a întors și i-a confirmat lui B.A.M. că problema s-a rezolvat, urmând ca acesta să-i remită și restul actelor necesare angajării. Denunțătorul B.A.M. a mers în incinta S.J.U. Buzău pentru a-l vizita pe socrul său, care era internat și în momentul în care a aruncat un pahar din plastic la coșul de gunoi care este amplasat la parterul clădirii, a observat că în interior se aflau documentele pe care cu puțin timp în urma le dăduse inculpatei, respectiv cererea și copii de pe actele solicitate. În aceste condiții denunțătorul și-a dat seama că inculpata nu poate să rezolve problema, astfel că a căutat-o de mai multe ori solicitându-i să-i restituie suma de 1.000 de euro. După ce denunțătorul a formulat plângere la I.P.J. Buzău, la data de 5 mai 2011, acesta fost contactat telefonic de inculpată care i-a remis suma de 1.000 euro, astfel că B.A.M. și soția sa B.G.A. și-au recuperate prejudiciul.

Inculpata a cunoscut-o pe partea vătămată P.M.N. la un magazin alimentar unde partea vătămată era vânzătoare. în urma discuțiilor avute inculpata a aflat că P.M.N. a absolvit o școală sanitară și este interesată să-și găsească un loc de muncă în acest domeniu. în aceste condiții, inculpata s-a oferit să-i găsească un loc de muncă, spunându-i că există 3 posturi vacante la secția de boli infecțioase a S.J.U. Buzău. în schimbul intervenției inculpatei, pentru ca P.M.N. să ocupe unul dintre aceste posturi, în mai multe rânduri, inculpata i-a pretins acesteia suma de 3.000 de euro, suma cu care partea vătămată P.M.N. s-a constituit parte civilă la cercetarea judecătorească, deoarece inculpata nu i-a restituit acești bani.

La data de 5 iunie 2011 inculpata s-a întâlnit cu partea vătămată A.V., pe care o cunoștea din copilărie. Inculpata i-a propus acesteia să-i găsească un loc de muncă ca tehnician medical la S.J.U. Buzău cu un salariu de 2.800 lei lunar, lucru acceptat de către partea vătămată. în acest scop, în perioada 5 iunie - 9 iunie 2011, inculpata s-a întâlnit de mai multe ori cu partea vătămată A.V., care lucra ca muncitor floricultor în cadrul SC U. SRL Buzău și a asigurat-o că poate să o angajeze în postul menționat, contra sumei de 3.000 lei. Pentru a o determina să-i dea aceasta sumă de bani, inculpata a simulat din nou pe telefon o convorbire cu o persoana despre care a pretins că este șefa de personal . Inculpata i-a solicitat părții vătămate A.V. să dea suma de 3.000 lei, în aceeași zi, respectiv la 09 iunie 2011, în două plicuri, separate, cu respectiv 2.000 lei și 1.000 lei. în aceste condiții partea vătămată l-a contactat pe fratele său din Constanta, care printr-un virament bancar i-a pus la dispoziție suma de 3.000 lei. A.V. a introdus banii în cele două plicuri, așa cum a solicitat inculpata și i-a remis acesteia. După aproximativ 10 minute, inculpata i-a mai solicitat părții vătămate încă 1.000 lei în același scop, bani pe care A.V. i-a primit din nou de la fratele sau. Alături de această suma de 1.000 lei partea vătămată i-a înmânat inculpatei și o cerere de angajare, precum și copiile diplomelor de studii. La scurt timp inculpata i-a mai solicitat suma de 3.740 lei, sumă pe care A.V. a refuzat sa o mai plătească. La 14 iunie 2011, inculpata s-a deplasat la domiciliul părții vătămate A.V., prezentându-i acesteia două formulare intitulate „lucrare scrisa" și „test psihologic" care trebuiau să fie completate de partea vătămată la dosarul de încadrare. în același timp inculpata i-a mai cerut părții vătămate suma de 4.000 lei cu titlu de împrumut de data aceasta, sumă pe care partea vătămată A.V. a împrumutat-o de la o colegă de serviciu, martora P.E. Inculpata a împrumutat această sumă pentru câteva ore, însă nici după două zile nu a restituit banii părții vătămate A.V. În aceste condiții, partea vătămată a formulat denunț la poliție, solicitând tragerea la răspundere penală, dar nici în aceste condiții inculpata nu a restituit sumele de bani primite, astfel ca A.V. s-a constituit parte civilă cu suma de 7.900 lei.

Partea vătămată A.M.I. a fost angajat în perioada 2010-2011 ca agent de pază la o firmă din Buzău care își desfășura activitatea la secția Girlași a S.J.U. Buzău. În aceste condiții a cunoscut-o pe inculpata care lucra la bucătăria acestei unități. La începutul anului 2011, inculpata i-a propus părții vătămate să ocupe un post de administrator la I.P.J. Buzău, spunându-i că soțul ei, R.I. este ofițer de poliție și poate să-l ajute în acest sens. În acest scop inculpata i-a cerut părții vătămate suma de 4.000 lei, spunându-i că banii urmau să fie dați persoanei care dispune cu privire la angajare. Partea vătămată i-a dat aceasta sumă de bani precum și copii de pe actele de identitate, a actelor de studii, precum și un C.V. Constatând că inculpata nu reușește să-l angajeze, partea vătămată a luat legătura cu R.I., aflând că în realitate acesta era concubin și nu soț, precum și faptul că acesta nu cunoaște nimic despre înțelegerea dintre el și inculpată. Audiat în fața instanței partea vătămată A.M.I. a solicitat restituirea sumei de 4.110 lei reprezentând 4.000 lei și contravaloarea unui cartuș de țigări.

Inculpata a cunoscut-o pe partea vătămată S.C. în timp ce se afla într-o vizită la martora Z.N. din Buzău. Vizita a avut loc la 7 aprilie 2010, iar în urma discuțiilor purtate, inculpata a aflat că partea vătămată are un fiu ce este încadrat asistent medical la Spitalul Săpoca, care dorește să-și schimbe locul de muncă pentru a nu mai face naveta, dar și pentru un salariu mai mare. Inculpata a pretins de la partea vătămată suma de 2.000 euro, spunând că-l cunoaște foarte bine pe managerul de la S.J.U. Buzău, precum și pe șeful secției de pneumologie, astfel că în schimbul acestei sume de bani îi poate facilita angajarea. La data de 12 aprilie 2010 partea vătămată i-a remis într-un plic inculpatei suma de 600 euro și 4.500 lei, sumă pe care partea vătămată o împrumutase de la martora C.L. Inculpata a luat banii spunându-i denunțătoarei că merge direct la biroul managerului, spunându- i că problema se va rezolva în aproximativ 2 săptămâni. După câteva zile inculpata a sunat-o pe partea vătămată solicitându-i încă 3.500 lei, cu motivarea că trebuie „să facem măcar 10.000 lei pentru doctorul N." Observând ca angajarea fiului ei nu s-a produs, partea vătămată, începând din toamna anului 2010, i-a cerut în mod repetat să-i restituie suma de 7.000 lei, amenințând-o cu plângere la organele de poliție. în toamna anului 2011, partea vătămată a obținut restituirea unei părți din suma remisă inculpatei, astfel că în fața instanței aceasta nu s-a mai constituit parte civilă. Tribunalul a reținut însă că diferența (1.100 lei) nerestituită părții vătămate, urmează să fie confiscată de la inculpată, în baza art. 118 lit. d) C. pen.

Partea vătămată I.E.R. s-a întâlnit cu inculpata la 13 mai 2011, pe care o cunoștea, deoarece la un moment dat au locuit în imobile vecine, astfel că inculpata a aflat că aceasta nu mai are loc de muncă. în aceste condiții, inculpata i-a propus părții vătămate să se încadreze la o unitate medicală din cadrul S.J.U. Buzău, unde își desfășoară activitatea. Deoarece partea vătămată a acceptat, cele două s-au deplasat în incinta restaurantului M.D. unde inculpata a simulat .o convorbire telefonică cu o persoană care putea să-i „aranjeze" angajarea părții vătămate. în acest scop inculpata i-a solicitat suma de 4.000 lei pe care trebuia să o remită persoanei cu atribuții de decizie în vederea angajării. A doua zi, cele două s-au întâlnit la secția Gîrlași a S.J.U. Buzău unde partea vătămată i-a înmânat inculpatei suma de 4.000 lei, în două plicuri (un plic cu 2.000 lei, și altul cu contravaloarea de 2.000 lei în euro). După aproximativ 20 minute, inculpata a sunat-o pe partea vătămată spunându-i ca demersurile sale au reușit astfel că urmează să fie angajată. La o dată ulterioară, inculpata i-a solicitat din nou părții vătămate suma de 3.800 lei, motivând că are de achitat o amendă. în aceste condiții partea vătămată a refuzat să-i dea acești bani inculpatei și a început să insiste pentru restituirea sumei de 4.000 lei. La 19 iunie 2011 inculpata a remis părții vătămate 2.000 lei, astfel că aceasta s-a constituit parte civilă în fața instanței cu diferența de 2.000 lei.

Partea vătămată P.I.C. a cunoscut-o pe inculpată cu aproximativ 4-5 ani în urmă și în vara anului 2011 inculpata s-a oferit să-l angajeze la D.S.P. Buzău pe un post de muncitor care devenise vacant, spunându-i ca are influență în acest sens la conducerea unității. Pentru a face acest lucru, inculpata i-a pretins părții vătămate suma de 800 euro. Astfel, la 2 iunie 2011 P.I.C. a pus în două plicuri suma totală de 800 euro (într-un plic 500 și în altul 300) și s-a întâlnit în fața D.S.P. Buzău cu inculpata. Aceasta a luat cele două plicuri și a intrat în incinta clădirii unde a stat aproximativ 15 minute, iar la revenire i-a spus părții vătămate că va fi chemată pentru a fi angajată. După 2-3 zile inculpata i-a cerut părții vătămate și copii de pe cartea de muncă și diploma de studii, confirmându-i încă o dată că o să fie angajat. Ulterior, dându-și seama că a fost înșelat, partea vătămată a insistat ca partea vătămată să-i restituie suma de 800 euro, însă fără rezultat.

Partea vătămată T.A.I. o cunoștea pe inculpată din copilărie. La data de 31 martie 2011 inculpata s-a oferit să o ajute pe partea vătămată cu angajarea soțului pe un post liber la serviciul de ambulanță. I-a solicitat să se întâlnească în acea seară pentru a-i da o cerere tip pe care să o completeze, urmând să i-o remită a doua zi împreună cu copia cărții de identitate și două plicuri cu câte 500 de euro. A doua zi partea vătămată a mers la inculpată la serviciu, i-a dat acesteia actele și suma solicitată, după care inculpata i-a spus că o să-i comunice când va avea un răspuns. În aceeași zi, inculpata a sunat-o pe partea vătămată și i-a transmis că totul este bine și că vor mai vorbi la telefon. A doua zi inculpata a sunat-o pe partea vătămată comunicând că soțul său trebuie să obțină fișa medicală și să urmeze un curs de igienă, dar că o poate ajuta tot ea contra sumei de 480 lei. Partea vătămată a fost de acord și cu această propunere a inculpatei și i-a remis și această sumă de bani. După circa o săptămână, inculpata a sunat-o pe partea vătămată cerându-i împrumut suma de 2.000 lei pentru a-și debloca contul. Partea vătămată i-a dat această sumă de bani inculpatei. După circa o săptămână, în urma insistențelor părții vătămate, inculpata i-a restituit suma de 2.000 lei împrumutată, comunicându-i totodată că dosarul pentru angajarea soțului său este la București pentru aprobare și că totul este bine. Ulterior, a aflat că inculpata nu mai este în țară, a formulat sesizarea penală, și, după acest moment, în luna noiembrie 2011, un frate al inculpatei i-a restituit suma de 4.800 lei. în aceste condiții partea vătămată T.A.I. nu s-a mai constituit parte civilă, fiindu-i acoperit prejudiciul.

Partea vătămată G.L. o cunoștea pe inculpată din cursului anului 2008, copiii lor fiind colegi de școală. în luna iunie 2010 inculpata i-a propus părții vătămate să o ajute să o angajeze pe un post de magazioner la S.J.U. Buzău, contra sumei 1.500 euro. Partea vătămată a fost de acord, a împrumutat această sumă de la un coleg de serviciu al soțului său, după care i-a înmânat inculpatei împreună cu o cerere de angajare, acestea întâlnindu-se în fața S.J.U. Buzău. Inculpata a intrat în incinta acestei instituții spunându-i părții vătămate să o aștepte afară, iar când a revenit a asigurat-o pe aceasta că totul este aranjat și o să dureze circa o luna de zile până la angajare. Ulterior, deși a încercat să o contacteze pe inculpată, nu a reușit acest lucru, iar suma împrumutată a fost restituită după ce a făcut un C.A.R. în acest sens. Audiată în fața instanței de judecată, partea vătămată G.L. a solicitat restituirea sumei de 1.000 euro.

Partea vătămată M.I. o cunoștea pe inculpată de mai mulți ani, întrucât locuiau în același cartier. în luna octombrie 2010 inculpata a sunat-o pe partea vătămată, a invitat-o în locuința ei, spunându-i că o poate ajuta cu obținerea unui loc de muncă, operator calculator sau magaziner la secția Gîrlași a S.J.U. Buzău contra sumei de 1.000 de euro. Partea vătămată a fost de acord, s-a împrumutat de această sumă și a doua zi a mers împreună cu soțul său la domiciliul inculpatei, i-a dat acesteia suma solicitată și a completat o cerere, după care au plecat împreună la S.J.U. Buzău. Partea vătămată și soțul său au rămas în mașină, iar inculpata a intrat în incinta unității sub pretextul că va da banii „unui domn V." După 3-4 zile inculpata a contactat-o telefonic pe partea vătămată, spunându-i că dosarul de angajare a plecat la București pentru aprobare, însă mai trebuie să mai dea 300 de euro pentru „domnul V." Partea vătămată i-a dat inculpatei și această sumă de bani, împreună cu copii ale actelor de studii, actul de identitate și fișa de cazier. După o perioadă de timp, inculpata i-a comunicat părții vătămate că sunt posturile blocate, însă o poate ajuta cu angajarea soțului său pe un post de instalator la spital. Partea vătămată i-a comunicat că nu mai dispune de bani, iar inculpata s-a oferit să o împrumute cu suma de 1.000 euro pentru angajarea soțului părții vătămate, urmând să-i restituie această sumă după ce acesta va începe serviciul. în aceste condiții partea vătămată a întocmit un dosar de angajare și pentru soțul său, inculpata i-a comunicat că trebuie să obțină și diploma de bacalaureat, sens în care i-a solicitat suma de 300 de euro pentru obținerea diplomei, pentru plata contravalorii unor cursuri de calculator și pentru a achita suma de 120 lei cu titlu de taxă de examen. Partea vătămată a remis inculpatei și această sumă, după care, în luna martie 2011, după mai multe insistențe, s-a întâlnit cu inculpata și i-a comunicat că renunță la angajare solicitându-i restituirea sumelor de bani. Inculpata nu i-a restituit sumele primite, astfel că în fața instanței de judecată M.I. s-a constituit parte civilă cu suma de 1.600 euro. În drept, s-a apreciat de către instanța de fond că faptele inculpatei constituie infracțiunea de trafic de influență în forma continuată, prevăzută și pedepsită de art. 257 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. Constatând vinovăția inculpatei, instanța de fond a dispus condamnarea acesteia la o pedeapsă cu închisoare, la stabilirea căreia a avut în vedere criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv: gradul de pericol social sporit al faptelor săvârșite de inculpată, respectiv 10 acte materiale a unor infracțiuni de corupție, persoana inculpatei, care s-a sustras urmăririi și judecării cauzei, a acoperit parțial prejudiciile cauzate, este la prima încălcare a legii penale și are în întreținere un' copil minor, precum și limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru aceste infracțiuni . Așa fiind, instanța de fond a apreciat că o pedeapsă de 3 ani închisoare, este corespunzătoare gravității faptei săvârșite, precum și datelor personale ale inculpatei, fiind de natură să asigure scopul preventiv educativ al pedepsei, precum și reeducarea inculpatei. Împotriva acestei sentințe, a declarat apel inculpata D.I., prin apărătorul său ales, invocând motive de netemeinicie, vizând individualizarea pedepsei aplicate de prima instanță. S-a solicitat desființarea sentinței pronunțate de Tribunalul Buzău, iar pe fond reducerea cuantumului pedepsei și suspendarea executării pedepsei, avându-se în vedere circumstanțele personale ale acesteia, respectiv faptul că are un copil minor în întreținere. Prin Decizia penală nr. 98 din 10 mai 2013 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, s-a admis apelul declarat de avocat C.M. în numele inculpatei D.I., împotriva sentinței penale nr. 209 din 18 decembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Buzău. A fost desființată în parte sentința atacată și, rejudecând, a fost redusă pedeapsa aplicată inculpatei la 2 ani închisoare. Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței. Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului Pentru a decide astfel, examinând sentința apelată, în raport de întregul material probator administrat în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, de motivele de apel și ținând seama de dispozițiile art. 371 alin. (2) C. proc. pen., care impun analizarea cauzei sub toate aspectele de fapt și de drept, instanța de apel a constatat că apelul este fondat. S-a constatat de către instanța de apel că, prin motivele invocate, apelanta-inculpată nu contestă situația de fapt și nici vinovăția în săvârșirea infracțiunii continuate de trafic de influență, prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen. rap. la art. 66 din Legea nr. 78/2008 cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen., reținută în sarcina sa, de către prima instanță. Inculpata D.I. nu a putut fi audiată în cursul judecății la Tribunalul Buzău, neprezentându-se la niciunul din termenele acordate și nu a putut fi audiată nici în fața instanței de apel, deși s-au făcut demersuri pentru citarea ei la ultimul domiciliu cunoscut și s-a emis mandat de aducere a acesteia, însă, organele de poliție însărcinate cu executarea au arătat că, din verificările efectuate, rezultă că aceasta nu a fost găsită la domiciliu, de unde a dispărut, împreună cu copilul său minor, de aproximativ 2 ani. Din verificarea actelor dosarului de urmărire penală, a rezultat faptul că aceasta a fost audiată o singură dată, la 4 mai 2011, declarația olografă aflându-se la filele 452 - 455 dosar urmărire penală. Din cuprinsul acestei declarații rezultă că aceasta recunoaște săvârșirea unora dintre actele materiale ce-i sunt imputate, respectiv fapta de trafic de influență comisă în legătură cu promisiunea făcută la solicitarea părților vătămate denunțătoare B.A.M. și B.G.A., de a fi angajate contra cost la S.J.U. În privința celorlalte acte materiale reținute în sarcina sa, inculpata nu a putut fi întrebată, deoarece a dispărut de la domiciliu, după ce a luat la cunoștință de existența plângerilor penale înaintate de persoanele vătămate împotriva sa. Instanța de apel a constatat că, din coroborarea acestor plângeri cu declarațiile date de denunțători și în fața primei instanțe, rezultă fără dubiu că, prin același mod de operare, inculpata, deși era doar o simplă bucătăreasă, angajată la o unitate spitalicească, promitea în schimbul a diferite sume de bani în euro și în lei sau bunuri, că toate rezolva angajări pe diferite posturi, fie la S.J.U. Buzău, la D.S.P. sau la I.J.P. Buzău, prin intervenții la factorii de decizie din aceste instituții, pe lângă care susținea că dispune de o influență reală. Întrucât nu exista posibilitatea ca inculpata să rezolve aceste promisiuni, cumpărătorii de influență, văzând că nu-și pot recupera nici banii, au formulat plângeri penale împotriva sa. În ce privește motivele de apel formulate de către avocatul angajat în cauză de către inculpată, instanța de apel a constatat că acestea sunt fondate în parte, numai sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate de către prima instanță. Este adevărat că, pe parcursul unei perioade de timp, de 1 an (aprilie 2010 - iunie 2011) inculpata D.I. a comis 10 acte materiale de trafic de influență, pentru a obține în beneficiu propriu diferite sume de bani, cuprinse între 3.000 euro și 130 lei, însă gradul de pericol social al faptelor de corupție comise de către aceasta trebuie raportat și la împrejurarea că inculpata D.I. nu era funcționar public, nu avea vreo calitate specială, ci era o simplă bucătăreasă, angajată la Serviciul Administrativ al S.J.U. din Buzău (situație ce rezultă din chiar cuprinsul rechizitoriului, fila 2, vol. 1). S-a mai reținut că inculpata este o persoană fără antecedente penale, iar din actele și lucrările dosarului, ca și din declarațiile părților vătămate, rezultă că aceasta are un copil minor, rămas în întreținerea sa după decesul soțului său, situații care, în opinia instanței de apel, permit coborârea pedepsei aplicate chiar limita minimă prevăzută de textul legal incriminator - art. 257 C. pen., care sancționează traficul de influență cu închisoarea cuprinsă între 2 și 10 ani. În ceea ce privește împrejurarea că inculpata s-a sustras atât urmăririi penale, cât și judecății la instanța de fond și apel, în opinia instanței de apel s-a apreciat că este suficient sancționată prin alegerea modalității de executare a pedepsei aplicate, respective privarea de libertate. S-a apreciat că, în acest fel se realizează un just echilibru și o proporționalitate între împrejurările defavorabile acesteia: gravitatea faptelor comise (10 acte materiale, dar de către o persoană neavând o calitate specială) și sustragerea de la judecată și de la o eventuală executare a pedepsei și circumstanțele personale ale acesteia: infractor primar și părinte unic al unui copil minor. Împotriva deciziei menționate, în termen legal, a declarat recurs inculpata D.I., invocând cazul de casare prevăzut de dispozițiile art. 385 9 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen., solicitând reindividualizarea pedepsei, în sensul schimbării modalității de executare, prin aplicarea dispozițiilor art. 81 sau 86 1 C. pen., având în vedere gravitatea concretă a faptelor săvârșite și circumstanțele personale, favorabile acesteia. Examinând cauza, atât sub aspectul criticilor invocate, cât și din oficiu, potrivit art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul declarat de către inculpată este nefondat, pentru următoarele considerente: Consacrând efectul parțial devolutiv al recursului, art. 385 5 C. proc. pen. stabilește în alin. (2) că instanța de recurs examinează cauza în limitele motivelor de casare prevăzute în art. 385 9 din același cod. Astfel, recurenții și instanța se pot referi doar la lipsurile care se încadrează în cazurile de casare prevăzute de lege, neputând fi înlăturate pe această cale decât acele încălcări ale legii ce se circumscriu unuia dintre motivele de recurs limitativ reglementate în art. 385 9 C. proc. pen. Legea nr. 2/2013 a impus o limitare a devoluției căii de atac a recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, altele modificate substanțial sau incluse în sfera de aplicare a cazului prevăzut de pct. 172 al art. 385 9 alin. (1) C. proc. pen., scopul urmărit de legiuitor, prin amendarea cazurilor de casare, fiind acela de a se restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul acestei căi ordinare de atac, doar la chestiuni de drept. În prezenta cauză, decizia recurată a fost pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, la data de 10 mai 2013, ulterior intrării în vigoare (pe 15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, situație în care aceasta este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute în art. 385 9 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin actul normativ menționat. Verificând îndeplinirea cerințelor formale prevăzute de art. 385 10 alin. (1) și (2) C. proc. pen., se constată că recurenta- inculpată și-a motivat recursul doar oral, în ziua judecății, încălcându-și obligația, ce-i revenea, potrivit art. 385 10 alin. (2) C. proc. pen. Ca urmare, instanța de recurs, în conformitate cu prevederile art. 385 10 alin. (2) 1 C. proc. pen. și ale art. 385 9 alin. (3) din același cod, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, care nu mai enumera printre cazurile de casare ce pot fi luate în considerare din oficiu pe cel reglementat de art. 385 9 pct. 172 C. proc. pen., nu va proceda la examinarea criticii recurentei prin prisma cazului de casare invocat. Pe de altă parte, critica inculpatei, în sensul reindividualizării pedepsei, nu intră sub incidența cazului de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen., ci ar fi putut fi examinată în cadrul cazului de casare prevăzut de textul art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. din vechea reglementare, care prevedea că hotărârile erau supuse casării „în cazul în care s-au aplicat pedepse greșit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen., sau în alte limite decât cele prevăzute de lege". Începând cu data intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013, textul anterior menționat a fost modificat de art. 1 pct. 15 al Legii, în sensul că acest caz de casare a devenit aplicabil doar în situației când „s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", din conținutul textului fiind înlăturată sintagma referitoare la greșita individualizare a pedepsei aplicate de către instanță, astfel încât netemeinicia pedepsei nu mai poate fi examinată în calea de atac a recursului declarat împotriva deciziilor pronunțate în apel. Față de cele reținute și neidentificând niciuna din situațiile care pot fi încadrate în cazurile de casare ce pot fi avute în vedere din oficiu, Înalta Curte de Casație și Justiție, în conformitate cu dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata D.I. împotriva Deciziei penale nr. 98 din 10 mai 2013 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. În temeiul art. 385 17 alin. (4) rap. la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatei, durata arestării preventive de la 04 iunie 2013 la 03 decembrie 2013. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta inculpată va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare.