ÎCCJ, Secția penală

Decizia nr. 335/A/2016

Deliberând asupra apelului de față, în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 36 din 15 aprilie 2016 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în baza disp. art. 291 alin. (1) C. pen., raportat la disp. art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea disp. art. 35 alin. (1) C. pen. și a disp. art. 396 alin. (10) C. proc. pen., infracțiunea de trafic de influență în formă continuată (trei acte materiale), faptă din cursul lunilor mai și septembrie 2014 și din data de 11 noiembrie 2015, a fost condamnată inculpata A., avocat în cadrul Baroului Dâmbovița, fără antecedente penale, la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza disp. art. 67 alin. (1) C. pen., a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi pentru o perioadă de 2 ani, după cum urmează:

- dreptul de a fi aleasă în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, prevăzut de disp. art. 66 alin. (1) lit. a) C. pen.;

- dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, prevăzut de disp. art. 66 alin. (1) lit. b) C. pen. și

- dreptul a exercita profesia de avocat de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii, prevăzut de disp. art. 66 alin. (1) lit. g) C. pen.

Pedeapsa complementară se va executa în condițiile prev. de art. 68 lit. b) C. pen., adică de la data rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

În baza disp. art. 72 alin. (1) C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată, perioada reținerii și arestării preventive a inculpatei, începând cu data de 19 noiembrie 2015, până la data de 21 decembrie 2015, inclusiv.

În baza disp. art. 91 alin. (1) C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicată inculpatei.

Conform art. 92 alin. (1) C. pen., a stabilit termenul de supraveghere la o durată de 3 ani, care se va calcula de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, inculpata trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza disp. art. 93 alin. (2) C. pen., a impus inculpatei obligația de a frecventa unul sau mai multe programe de reintegrare socială, derulate de către serviciul de probațiune sau organizate de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Dâmbovița sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate.

În baza disp. art. 404 alin. (2) C. proc. pen., rap. la disp. art. 93 alin. (3) C. pen., a dispus ca pe parcursul termenului de supraveghere, inculpata să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității, pe o durată de 60 de zile lucrătoare, la una dintre următoarele două instituții, respectiv Primăria municipiului Târgoviște - Direcția Salubritate Târgoviște ori A.J.O.F.M. Dâmbovița, cu sediul în municipiul Târgoviște, la alegerea consilierului de probațiune, potrivit legii.

În baza disp. art. 91 alin. (4) C. pen., a atras atenția inculpatei asupra disp. art. 96 C. pen., în sensul că, dacă pe durata termenului de supraveghere nu va respecta cu rea-credință măsurile ori obligațiile stabilite în sarcina acesteia ori va comite o nouă infracțiune, se va dispune revocarea suspendării executării pedepsei aplicată acesteia.

În baza disp. art. 241 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., a constatat încetată de drept măsura controlului judiciar dispusă față de inculpată, prin Încheierea din Camera de Consiliu din data de 21 decembrie 2015 pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, și toate obligațiile stabilite în sarcina acesteia, prin această încheiere și a dispus comunicarea acestei soluții inculpatei, precum și organelor și instituțiilor prevăzute de disp. art. 215 alin. (5) C. proc. pen., spre știință și conformare.

În baza disp. art. 291 alin. (2) C. proc. pen., raportat la disp. art. 112 lit. e) C. pen., a confiscat de la inculpată în folosul statului, suma de 22.235 RON, obținută din comiterea infracțiunii, consemnată la dispoziția organelor judiciare în contul special înființat la B. - Sucursala Ploiești, cu Recipisa din 26 noiembrie 2015.

A obligat inculpata la plata sumei de 6.000 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, cuprinzând inclusiv cheltuielile din faza de urmărire penală.

Pentru a pronunța această sentință, Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a reținut următoarele:

Prin Rechizitoriul nr. x/P/2015 din 26 noiembrie 2015 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Ploiești, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatei A., fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență în formă continuată (3 acte materiale) prev. de art. 291 alin. (1) C. pen., rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen., reținându-se în sarcina sa, că în calitate de avocat în cadrul Baroului Dâmbovița, în baza aceleiași rezoluții infracționale, în cursul lunilor mai și septembrie 2014 a pretins și primit în două rânduri, câte 2.500 euro, iar la data de 11 noiembrie 2015, a mai pretins suma de 5.000 euro de la denunțătoarea C., pentru sine, lăsând să se creadă că are influență și promițând că îl va determina pe magistratul-judecător D., din cadrul Tribunalului Dâmbovița, secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal, care are spre judecare Dosarul nr. x/120/2013, aflat pe rolul Tribunalului Dâmbovița, secția comercială, promovat prin acțiunea introdusă de denunțătoare, să pronunțe o soluție favorabilă acesteia.

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Ploiești, a reținut situația de fapt arătată, pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, respectiv: declarația suspectului E., declarația martorului denunțător C., declarațiile martorilor F., G., H., procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate și înregistrate autorizat, procesele-verbale de redare a comunicărilor și convorbirilor purtate în mediul ambiental, autorizate de magistratul-judecător, mandatele de supraveghere tehnică din 17 noiembrie 2015 încuviințate prin Încheierea instanței de judecată nr. 18 din 17 noiembrie 2015 a Curții de Apel Ploiești, înscrisuri, extrase de cont de la I., titular martor denunțător C. din datele de 15 mai 2014 și 10 septembrie 2015, prin care denunțătoarea a făcut dovada procurării sumelor de bani ce fac obiectul infracțiunii de trafic de influență remise inculpatei în cursul anului 2014, precum și declarațiile date în calitate de suspect și inculpată în cursul urmăririi penale, cât și în fața instanței de judecată, prin care inculpata A. a recunoscut cu sinceritate comiterea infracțiunii de trafic de influență în formă continuată, în modalitatea descrisă în actul de sesizare a instanței și pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a acesteia.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești sub nr. x/42/2015, inculpata fiind trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, în stare de arest preventiv la data înregistrării cauzei.

Ulterior, această măsură preventivă a fost menținută prin încheierea judecătorului de cameră preliminară din data de 30 noiembrie 2015 de la Curtea de Apel Ploiești, încheiere rămasă definitivă prin Încheierea nr. 1.680 pronunțată de judecătorul de cameră preliminară de la Înalta Curte de Casație și Justiție în ședința din camera de consiliu din data de 9 decembrie 2015 în Dosarul penal nr. x/1/2015.

La data de 21 decembrie 2015 prin Încheierea din camera de consiliu nr. 1.746 din aceeași dată, judecătorul de cameră preliminară de la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul penal nr. x/1/2015, a admis contestația inculpatei A. împotriva Încheierii din 17 decembrie 2015 pronunțată de judecătorul de cameră preliminară de la Curtea de Apel Ploiești în cauza de față și a dispus luarea față de inculpată a măsurii controlului judiciar, măsură care a fost ulterior menținută de judecătorul de cameră preliminară și de instanța de judecată până la pronunțarea soluției în primă instanță.

Prin Încheierea din 4 februarie 2016 pronunțată de judecătorul de cameră preliminară în Dosarul penal nr. x/42/2015 al Curții de Apel Ploiești, s-a constatat legalitatea sesizării instanței prin Rechizitoriul nr. x/P/2015 din 26 noiembrie 2015 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Ploiești, prin care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatei pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență în formă continuată, în modalitatea descrisă mai sus și s-a constatat competența materială și teritorială de soluționare în primă instanță a cauzei de către Curtea de Apel Ploiești.

Prin aceeași încheiere s-a constatat legalitatea administrării probelor și efectuarea actelor de urmărire penală în Dosarul penal nr. x/P/2015 din 26 noiembrie 2015 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Ploiești și s-a dispus începerea judecății în cauză.

La termenul de judecată din data de 26 februarie 2016 în ședință publică, inculpata după consultarea cu apărătorul său ales, a solicitat judecarea cauzei după procedura simplificată a recunoașterii vinovăției în sensul că a cerut instanței de judecată ca soluționarea cauzei să aibă loc pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, probe pe care aceasta și le-a însușit în totalitate, arătând că nu le contestă și nu solicită alte probatorii, cu excepția înscrisurilor în circumstanțiere pentru care a solicitat un nou termen de judecată în vederea prezentării acestora.

După ascultarea inculpatei în prezența apărătorului ales și a consemnării declarația acesteia de a se judeca după procedura abreviată a recunoașterii vinovăției, ocazie cu care aceasta a recunoscut comiterea faptei penale pentru care a fost trimisă în judecată în modalitatea descrisă în actul de sesizare a instanței, instanța a pus în dezbaterea părților, cererea de judecată după procedura simplificată și în urma dezbaterilor a admis această cerere și a acordat termen de judecată la data de 7 aprilie 2016 pentru administrarea probei cu înscrisuri în circumstanțiere, așa cum a fost solicitată de către inculpată.

La acest termen de judecată, s-a luat un supliment de declarație inculpatei, în sensul îndreptării materiale strecurată în declarația inițială a acesteia, inculpata precizând că la data de 11 noiembrie 2015 a pretins suma de 5.000 euro de la denunțătoarea C. și nu suma de 500 euro cum, în mod greșit, se consemnase inițial, menținând în continuare solicitarea de a se judeca după procedura simplificată.

Inculpata a depus înscrisuri în circumstanțiere.

Examinând actele și lucrările dosarului pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și anume: declarația suspectului E., declarația martorului denunțător C., declarațiile martorilor F., G., H., procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate și înregistrate autorizat, procesele-verbale de redare a comunicărilor și convorbirilor purtate în mediul ambiental, autorizate de magistratul-judecător, mandatele de supraveghere tehnică din 17 noiembrie 2015 încuviințate prin Încheierea instanței de judecată nr. 18 din 17 noiembrie 2015 a Curții de Apel Ploiești, înscrisuri, extrase de cont de la I., titular martor denunțător C. din datele de 15 mai 2014 și 10 septembrie 2015, prin care denunțătoarea a făcut dovada procurării sumelor de bani ce fac obiectul infracțiunii de trafic de influență remise inculpatei în cursul anului 2014, precum și declarațiile date în calitate de suspect și inculpată în cursul urmăririi penale, cât și în fața instanței de judecată, prin care inculpata A. a recunoscut cu sinceritate comiterea infracțiunii de trafic de influență în formă continuată, în modalitatea descrisă în actul de sesizare a instanței și pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a acesteia, instanța a reținut vinovăția inculpatei și următoarea situație de fapt:

În luna decembrie 2013 C., administrator al SC J. SRL, având ca obiect de activitate lucrări de instalații electrice, a inițiat o acțiune comercială, la Tribunalul Dâmbovița, secția II-a civilă de contencios administrativ și fiscal, având ca obiect recuperare de creanțe, în cuantum de aproximativ 2.100.000 RON, de la SC K. SRL Morteni, județul Dâmbovița, acțiune înregistrată la Tribunalul Dâmbovița sub nr. x/120/2013.

Acest dosar a fost repartizat spre soluționare, magistratului judecător D. din cadrul Tribunalului Dâmbovița, secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal, iar cauza a fost amânată de mai multe ori, aflându-se în stadiul administrării probelor, reclamanta C. fiind reprezentată în acest dosar, de avocații E. și L., ambii din cadrul Baroului Dâmbovița.

După înregistrarea acestui dosar, reclamanta C. a relatat avocatei A. din Baroul Dâmbovița, nemulțumirile sale în legătură cu atitudinea vădit părtinitoare a magistratului judecător D. față de partea adversă, M., reprezentant al SC K. SRL Morteni, iar avocata a asigurat-o că dacă este necesar, poate să intervină la judecătorul D., în vederea soluționării favorabile a cauzei denunțătoarei, fiind necesară însă remiterea unei sume de bani.

Denunțătoarea C. a contactat-o telefonic la data de 14 mai 2014 pe inculpata A., care a venit la sediul firmei sale și după ce i-a relatat impasul în care se afla în legătură cu procesul său avocata A. a afirmat că apărătorul părții adverse, N.: "a intrat la judecătoarea D. să-i dea 2.000 euro".

La sugestia inculpatei, denunțătoarea a stabilit cu aceasta, că era momentul să-i remită judecătoarei D., suma de 2.500 euro, susținând că aceasta era pretenția exprimată de magistratul-judecător pentru a-i da câștig de cauză în dosarul aflat în soluționarea sa. Sus-numitele au stabilit să se întâlnească în câteva zile, interval necesar pentru procurarea sumei solicitate.

Ulterior, la data de 15 mai 2014, denunțătoarea C. a retras din contul său bancar deținut la I., 4.310 RON, la care a adăugat o sumă de bani extrasă anterior, pentru cheltuielile necesitate de nunta fiului său, aspecte ce sunt confirmate de extrasele bancare depuse la dosarul cauzei.

A doua zi, denunțătoarea a convertit această sumă, la o casă de schimb valutar, obținând 2.700 euro, bani pe care i-a dat personal avocatei A., în ziua de 17 mai 2014 în autoturismul său, în scopul stabilit de comun acord arătat anterior.

Acestea au convenit ca din suma remisă, inculpata A. să-și oprească 200 de euro, pentru intervenția făcută la judecător, iar restul de 2.500 euro să ajungă în posesia judecătoarei D. În realitate, inculpata și-a însușit banii, fără a remite vreo sumă către magistratul-judecător.

În cauză, la termenul din 30 iunie 2014, C. a constatat că judecătoarea D. a adoptat din nou o decizie defavorabilă, prin admiterea cererii părții adverse din proces și dispunerea unei expertize tehnice având ca obiect evaluarea rețelelor electrice executate de firma acesteia, acordând un nou termen de judecată în luna septembrie 2014, după vacanța judecătorească.

În cursul lunii septembrie 2014, inculpata A. a acceptat să vină la sediul firmei denunțătoarei din municipiul Târgoviște, unde au purtat o nouă discuție.

În acest context, C. și-a exprimat temerea că, din nou, judecătoarea D. va adopta o atitudine ostilă în cauză, iar inculpata A. a afirmat că judecătoarea i-a transmis direct și explicit că ar mai trebui, să-i remită în interval de câteva zile încă 2.500 euro, având nevoie urgentă de acești bani.

În urma discuției purtate, la data de 10 septembrie 2014 denunțătoarea a retras din contul personal deținut la I. Târgoviște, suma de 14.000 RON, pe care a convertit-o în euro, iar la scurt timp a remis-o personal, inculpatei A. la sediul firmei sale, stabilind, în mod clar și explicit, cu avocata, ca această sumă să ajungă la judecătoarea D., în vederea rezolvării favorabile a cauzei denunțătoarei.

Deși a asigurat-o că banii vor fi dați magistratului și de această dată inculpata a folosit suma în interes personal.

În cauză, magistratul-judecător D. a luat din nou o decizie care a defavorizat-o, în soluționarea litigiului pe care îl avea pe rolul Tribunalului Dâmbovița, secția comercială.

În perioada februarie - mai 2015, în contextul în care la termenul din 2 februarie 2015 s-a dispus efectuarea unei expertize contabile, denunțătoarea C. a ținut legătura cu avocatul său E., exprimându-și în mod constant nemulțumirea în legătură cu experții desemnați de judecător, sens în care aceasta a depus și o cerere de recuzare.

După termenul de judecată din data de 9 noiembrie 2015, nemulțumită de atitudinea magistratului judecător D., adoptată în ședință publică cu privire la apărătorul său, respectiv la data de 11 noiembrie 2015, denunțătoarea a contacta-o din nou telefonic pe inculpata A. căreia i-a solicitat ajutorul pe care aceasta i-l oferise anterior, în sensul de a interveni pe lângă judecătoarea D., pentru a pronunța o soluție favorabilă în dosar.

Inculpata a fost de acord să se întâlnească cu denunțătoarea.

În cadrul discuției purtată cu inculpata A., denunțătoarea C. i-a spus, în mod direct și explicit, că la termenul pe care l-a avut în judecarea dosarului menționat, la data de 9 noiembrie 2015 a fost nemulțumită de comportamentul judecătoarei D., care favoriza în mod vădit pe partea adversă din dosar și care i-a respins, în mod nejustificat, o excepție ridicată, împrejurare ce a alarmat-o, fiind convinsă că la data următorului termen, fixat la 24 noiembrie 2015, se va admite cererea de recuzare a expertului desemnat în dosar, situație care o defavoriza.

În aceste împrejurări, inculpata A. a afirmat că: "se rezolvă cu 5.000 de euro".

Față de noua pretindere, de cuantumul ridicat al sumei solicitate, pe fondul nemulțumirilor anterioare generate de deciziile adoptate în cauză de magistratul judecător, C. a ripostat și a amenințat-o pe inculpată că a înregistrat întâlnirile anterioare în cadrul cărora i-a remis suma de 5.000 euro și că o va denunța la D.N.A. După această întâlnire, denunțătoarea l-a apelat pe avocatul E. cu care s-a întâlnit la cabinetul de avocatură și i-a relatat discuția avută cu inculpata A.

Cu aceeași ocazie, avocatul E. a asigurat-o din nou, că trebuie să-și păstreze calmul, pentru că lucrurile se vor rezolva și procesul se va soluționa, cerându-i să aibă răbdare până la termenul din 24 noiembrie 2015.

La data de 16 noiembrie 2015 C. s-a întâlnit din nou cu avocatul E., la cabinetul său, unde a reiterat nemulțumirile sale în legătură cu mersul procesului și a solicitat să-i intermedieze o nouă întâlnire cu avocata A.

În cadrul aceleiași întâlniri, denunțătoarea i-a spus avocatului E. că, deși i-a dat avocatei A., două tranșe de câte 2.500 euro, în cursul anului 2014, inculpata pretinzând că va interveni la judecătorul cauzei, pentru rezolvarea favorabilă a speței, așa cum s-au înțeles, este de acord să dea și cei 5.000 euro pretinși de aceasta, la data de 11 noiembrie 2015, în scopul pronunțării unei soluții favorabile.

În raport de cele arătate, instanța a reținut în esență următoarele:

Inculpata, în calitate de avocat în cadrul Baroului Dâmbovița, în baza aceleiași rezoluții infracționale, în cursul lunilor mai și septembrie 2014, a pretins și primit în două rânduri câte 2.500 euro iar, la data de 11 noiembrie 2015, a pretins suma de 5.000 euro, de la denunțătoarea C., pentru sine sau pentru altul, lăsând să se creadă că are influență și promițând că îl va determina pe magistratul-judecător D., din cadrul Tribunalului Dâmbovița, secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal, care are spre judecare Dosarul cu nr. x/120/2013, aflat pe rolul Tribunalului Dâmbovița, secția comercială, promovat prin acțiunea introdusă de denunțătoare, să pronunțe o soluție favorabilă acesteia.

În drept, faptele inculpatei care în calitate de avocat în cadrul Baroului Dâmbovița, în baza aceleiași rezoluții infracționale, în cursul lunilor mai și septembrie 2014 a pretins și primit în două rânduri, câte 2.500 euro, iar la data de 11 noiembrie 2015, a mai pretins suma de 5.000 euro de la denunțătoarea C., pentru sine, lăsând să se creadă că are influență și promițând că îl va determina pe magistratul-judecător D. din cadrul Tribunalului Dâmbovița, secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal, care are spre judecare Dosarul nr. x/120/2013, aflat pe rolul Tribunalului Dâmbovița, secția comercială, promovat prin acțiunea introdusă de denunțătoare, să pronunțe o soluție favorabilă acesteia, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență în formă continuată, prev. și ped. de disp. art. 291 alin. (1) C. pen., rap. la disp. art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. disp. art. 35 alin. (1) C. pen., fapte din cursul lunilor mai și septembrie 2014 și respectiv 11 noiembrie 2015.

Instanța a reținut vinovăția inculpatei pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală la care s-a făcut referire mai sus și în mod relevant, pe baza declarației acesteia care a recunoscut cu sinceritate comiterea infracțiunii de trafic de influență în modalitatea descrisă în actul de sesizare a instanței, declarație care se coroborează cu restul probatoriilor administrate în cauză, în principal, cu declarația martorei denunțătoare C., ale suspectului E., precum și ale martorilor F., G., H., cât și cu conținutul proceselor-verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate și înregistrate autorizat în prezenta cauză și a înscrisurilor la care s-a făcut referire anterior.

Astfel, inculpata a recunoscut faptul că în calitate de avocat în Baroul Dâmbovița, în cadrul aceleiași rezoluții infracționale, în cursul lunilor mai și septembrie 2014, a pretins și a primit în două rânduri, câte 2.500 euro, iar la data de 11 noiembrie 2015 a pretins suma de 5.000 euro de la denunțătoarea C., lăsând să se creadă că are influență și promițându-i denunțătoarei că-l va determina pe magistratul-judecător D. din cadrul Tribunalului Dâmbovița, să pronunțe o soluție favorabilă în Dosarul civil nr. x/120/2013, unde denunțătoarea avea calitate de reclamantă.

Această declarație se coroborează cu declarația martorei denunțătoare C., care a prezentat în mod detaliat împrejurările remiterii și pretinderii sumelor de bani de către inculpată, care i-a promis că va interveni la judecătorul cauzei, unde denunțătoarea avea calitatea de reclamantă, pentru pronunțarea unei soluții favorabile acesteia.

De asemenea, martorul F. prin declarația dată în cauză a confirmat susținerile denunțătoarei sub aspectul pretinderii de către inculpată și remiterii de către denunțătoare a sumelor de bani, pentru ca inculpata să intervină la magistratul-judecător, unde denunțătoarea avea calitatea de reclamantă, în scopul pronunțării unei soluții favorabile acesteia.

Această situație de fapt, reiese și din declarația suspectului E., care a precizat că denunțătoarea C., i-a adus la cunoștință în cadrul discuției purtată la data de 16 noiembrie 2015 (interceptată în mod legal în cauză), faptul că a remisă în cursul anului 2014, suma de 5.000 euro în două tranșe, avocatei A., arătând că aceasta i-a pretins banii pentru a interveni la magistratul-judecător care avea spre soluționarea favorabilă a litigiului comercial promovat prin acțiunea denunțătoarei.

Din aceeași declarație, reiese și faptul că denunțătoarea i-a adus la cunoștință martorului că la data de 11 noiembrie 2015, i-a spus inculpatei că o va denunța în legătură cu remiterea unor sume de bani în cursul anului 2014 dați de aceasta pentru ca inculpata să intervină la magistratul-judecător care soluționa o cauză comercială în care denunțătoarea avea calitatea de reclamantă și pentru faptul că aceasta i-a pretins din nou suma de 5.000 euro, în același scop.

Martorul G., avocat în cadrul Baroului Dâmbovița, a precizat în declarația dată în cauză că la data de 13 noiembrie 2015 a fost consultat de colega sa - A., în legătură cu consecințele care ar putea decurge din amenințarea formulată de denunțătoare, în sensul că "aceasta din urmă a înregistrat-o cu ocazia pretinderii și primirii unor sume de bani și că o va denunța la D.N.A", în același sens, fiind și declarația martorului H., care a fost consultat de către inculpată pe același subiect.

În privința încadrării juridice, instanța a reținut aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 35 alin. (1) C. pen., privind infracțiunea continuată, întrucât, așa cum s-a arătat, inculpata, în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, la diferite intervale de timp, precizate mai sus, a întreprins acțiuni care prezintă fiecare în parte, conținutul aceleiași infracțiuni.

De asemenea, a reținut disp. art. 396 alin. (10) C. proc. pen., care prevăd reducerea cu 1/3 a limitelor de pedeapsă în situația judecării cauzei, după procedura recunoașterii vinovăției, așa cum a solicitat și inculpata în speța de față.

În cauză, inculpata în calitate de avocat în cadrul Baroului Dâmbovița, în baza aceleiași rezoluții infracționale, în cursul lunilor mai și septembrie 2014 a pretins și a primit în două rânduri, câte 2.500 euro, iar la data de 11 noiembrie 2015 a mai pretins suma de 5.000 euro, de la denunțătoarea C., pentru sine, lăsând să se creadă că are influență și promițând că-l va determina pe magistratul-judecător D. din cadrul Tribunalului Dâmbovița, secția II-a civilă de contencios administrativ și fiscal, care avea spre judecare Dosarul nr. x/1202/103 aflat pe rolul acestei instanțe, promovat prin acțiunea introdusă de denunțătoare să pronunțe o soluție favorabilă acesteia din urmă.

La individualizarea judiciară a pedepsei, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 C. pen. și anume: împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, antecedența penală a inculpatei și conduita acesteia după săvârșirea infracțiunii, nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, precum și situația familială și socială a acesteia.

În concret, instanța a avut în vedere atât circumstanțele reale ale săvârșirii infracțiunii, respectiv că inculpata a comis o infracțiune de corupție în formă continuată, faptă penală care prezintă un ridicat grad de pericol social prin natura valorilor sociale ocrotite de lege și prin modalitatea de comitere a faptei penale de către inculpată, care prin modul în care a acționat a lăsat să se înțeleagă că are influență pe lângă magistratul care avea spre soluționare cauza în care denunțătoarea avea calitatea de parte, influențând în acest mod actul de justiție, acțiune de natură să compromită imaginea justiției în ansamblul său, cât și circumstanțele personale ale inculpatei, care pe întreg parcursul procesului penal a avut o atitudine sinceră de recunoaștere și de regretare a comiterii faptei penale reținute în sarcina sa, cât și de cooperare cu organele judiciare, de nivelul de educație, vârsta și starea de sănătate a acesteia, precum și situația familială, inculpata având spre creștere și educare doi copii minori.

În raport de aceste criterii, instanța a apreciat că se impune aplicarea față de inculpată a unei pedepse cu închisoarea către mediul special (după reducerea limitelor de pedeapsă potrivit disp. art. 396 alin. (10) C. proc. pen.) și punând în balanță toate circumstanțele cauzei reale și personale, a considerat că scopul preventiv educativ, cât și cele educativ al pedepsei cu închisoarea aplicată inculpatei se poate atinge și prin suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate acesteia, urmând ca pe durata termenului de supraveghere în sarcina inculpatei să se stabilească anumite măsuri și obligații care să contribuie la reeducarea acesteia.

Împotriva Sentinței penale nr. 36 din 15 aprilie 2016 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a formulat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Ploiești.

În esență, apelanta a susținut netemeinicia hotărârii penale apelate sub aspectul individualizării pedepsei aplicată inculpatei și neaplicarea pedepsei accesorii cu referire la drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen.

Astfel, referitor la primul motiv, respectiv netemeinicia hotărârii penale apelate sub aspectul individualizării pedepsei aplicată inculpatei, a susținut că instanța de fond a dat eficiență cu prea multă lejeritate circumstanțelor personale favorabile ale inculpatei (vârsta, lipsa antecedentelor, situația familială) în analizarea modalității de executare a celor trei ani de închisoare, respectiv suspendarea executării sub supraveghere.

Pe fondul amplificării fenomenului de corupție în justiție, a sporirii neîncrederii cetățenilor în posibilitatea autorităților judiciare de eradicare a acestui fenomen antisocial, apelanta a susținut că instanța ar fi trebuit să aplice o pedeapsă cu închisoarea cu executare în regim de detenție.

În consecință, a considerat că exemplaritatea pedepsei cu închisoarea executată în regim de detenție este de natură să asigure la nivel individual atingerea scopului preventiv, punitiv, dar și o reașezare a valorilor sociale profund lezate prin comiterea unei infracțiuni de corupție în sistemul judiciar.

În ceea ce privește cel de-al doilea motiv de apel, respectiv neaplicarea pedepsei accesorii cu referire la drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen., apelanta a susținut că instanța a dispus aplicarea pedepsei complementare prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g), iar, în considerarea acestui aspect, se impune și stabilirea pedepsei accesorii aferentă drepturilor anterior prezentate, conform art. 65 alin. (1) C. pen.

Examinând apelul formulat, în baza actelor și lucrărilor de la dosar, Înalta Curte constată că acesta este fondat, numai în ceea ce privește neaplicarea pedepsei accesorii, urmând a-l admite sub acest aspect, pentru următoarele considerente:

În ceea ce privește critica apelantei referitoare la neaplicarea pedepsei accesorii, Înalta Curte, cu titlu de premisă, consideră că se impun a fi făcute următoarele considerații teoretice:

Pedeapsa accesorie reprezintă pedeapsa ce poate fi aplicată persoanei fizice alături de pedeapsa detențiunii pe viață sau închisorii, constând în interzicerea unuia sau a mai multor drepturi (la care se referă pedeapsa complementară), a căror exercitare a fost interzisă de instanță, ca pedeapsă complementară, din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până la terminarea executării pedepsei principale, grațierea totală sau a restului de pedeapsă sau până la împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei.

Noul C. pen. creează o paralelă între drepturile interzise ca pedeapsă accesorie și cele interzise ca pedeapsă complementară, singura excepție fiind dreptul străinului de a se afla pe teritoriul României, care poate fi interzis doar ca pedeapsă complementară, când pedeapsa principală stabilită este închisoarea.

Astfel, instanța de judecată nu va face o individualizare judiciară a pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi și o altă individualizare, distinctă, a pedepselor accesorii, ci va proceda, mai întâi, la analiza aplicării pedepsei complementare, urmând ca apoi aceleași drepturi (cu excepția celui prevăzut de art. 66 alin. (1) lit. c) C. pen.) să fie interzise, ca pedeapsă accesorie. Se creează, astfel, o continuitate între drepturile interzise ca pedeapsă accesorie și cele interzise ca pedeapsă complementară, evitându-se ca unele drepturi să fie interzise ca pedeapsă accesorie și altele ca pedeapsă complementară.

În concret, Curtea de Apel Ploiești, în baza disp. art. 67 alin. (1) C. pen., a aplicat intimatei inculpate A. pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi pentru o perioadă de 2 ani, după cum urmează:

- dreptul de a fi aleasă în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, prevăzut de disp. art. 66 alin. (1) lit. a) C. pen.;

- dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, prevăzut de disp. art. 66 alin. (1) lit. b) C. pen. și

- dreptul a exercita profesia de avocat de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii, prevăzut de disp. art. 66 alin. (1) lit. g) C. pen.

Astfel, având în vedere considerațiile teoretice mai sus enunțate, precum și dispozițiile art. 65 alin. (1) C. pen. care prevăd că pedeapsa accesorie constă în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a), b) și d) - o), a căror exercitare a fost interzisă de instanță ca pedeapsă complementară, Înalta Curte, va admite apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Ploiești împotriva Sentinței penale nr. 36 din 15 aprilie 2016 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, numai în ceea ce privește neaplicarea pedepsei accesorii, va desființa sentința apelată sub aspectul arătat, va reține cauza spre rejudecare și în fond, în temeiul art. 65 C. pen., va aplica inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) și g) C. pen. din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.

În ceea ce privește motivul de apel referitor la netemeinicia hotărârii penale apelate sub aspectul individualizării pedepsei aplicată inculpatei, Înalta Curte constată că această critică este nefondată având în vedere următoarele considerente:

Referitor la procesul de individualizare a pedepsei, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că acesta trebuie să fie rezultatul unui examen obiectiv al întregului material probator, stabilit după anumite reguli și criterii precis determinate.

Înscrierea în lege a criteriilor generale de stabilire a pedepsei înseamnă consacrarea explicită a principiului individualizării sancțiunii, așa încât respectarea acestuia este obligatorie pentru instanță.

De altfel, ca să-și poată îndeplini funcțiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său și al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) și duratei, atât gravității faptei și potențialului de pericol social pe care îl reprezintă în mod real persoana infractorului, cât și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența pedepsei.

Funcțiile de constrângere și de reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancțiunii, care să țină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condițiile socio-etice impuse de societate.

Astfel, sub aspectul individualizării pedepsei, în speță, trebuie efectuată o justă adecvare a criteriilor generale prevăzute în art. 74 C. pen., ținându-se cont de gradul de pericol social al faptei comise agravat de circumstanțele reale ale săvârșirii ei, dar și de circumstanțele personale ale inculpatei care nu este cunoscută cu antecedente penale, conduita după săvârșirea faptei, vârsta, situația familială și socială.

Numai o pedeapsă justă și proporțională este de natură să asigure atât exemplaritatea, cât și finalitatea acesteia, prevenția specială și generală înscrise și în C. pen. român.

În lumina criteriilor prevăzute de art. 74 C. pen., gravitatea concretă a unei activități infracționale trebuie stabilită consecutiv unui examen aprofundat și cuprinzător al tuturor elementelor interne, specifice faptei și celui ce a săvârșit-o.

Analiza actelor și lucrărilor dosarului relevă o suită întreagă de aspecte a căror justă cuantificare este în măsură să îndreptățească instanța de apel în menținerea pedepsei aplicate de către instanța de fond.

Astfel, în mod corect, instanța de fond a avut în vedere atât circumstanțele reale ale săvârșirii infracțiunii, respectiv că inculpata a comis o infracțiune de corupție în formă continuată, faptă penală care prezintă un ridicat grad de pericol social prin natura valorilor sociale ocrotite de lege și prin modalitatea de comitere a faptei penale de către inculpată, care prin modul în care a acționat a lăsat să se înțeleagă că are influență pe lângă magistratul care avea spre soluționare cauza în care denunțătoarea avea calitatea de parte, influențând în acest mod actul de justiție, acțiune de natură să compromită imaginea justiției în ansamblul său, cât și circumstanțele personale ale inculpatei, care pe întreg parcursul procesului penal a avut o atitudine sinceră de recunoaștere și de regretare a comiterii faptei penale reținute în sarcina sa, cât și de cooperare cu organele judiciare, de nivelul de educație, vârsta și starea de sănătate a acesteia, precum și situația familială, inculpata având spre creștere și educare doi copii minori.

În ceea ce privește gradul de pericol al infracțiunii săvârșite de inculpata A., Înalta Curte are în vedere faptul că scopul pedepsei este acela de a preveni săvârșirea de noi infracțiuni. Prevenția specială presupune o adaptare a pedepsei nu numai la periculozitatea faptei, dar și la persoana inculpatului.

În acest punct de analiză, instanța are în vedere conduita inculpatei în cursul procesului penal ce s-a înscris în parametri de recunoaștere totală a infracțiunii reținute în sarcina sa, persoana făptuitorului care se află la primul contact cu legea penală, are doi copii minori, are un grad înalt de pregătire profesională fiind avocat, dar și faptul că atitudinea adoptată în fața organelor judiciare dovedește că acesta a înțeles gravitatea și urmările faptei săvârșite.

Înalta Curte apreciază, evaluând coroborat ansamblul criteriilor menționate, că pedeapsa aplicată de instanța de fond constituie o pedeapsă justă aptă să conducă la atingerea scopului preventiv și educativ al sancțiunii, în mod judicios apreciind că se impune aplicarea față de inculpată a unei pedepse cu închisoarea către mediul special (după reducerea limitelor de pedeapsă potrivit disp. art. 396 alin. (10) C. proc. pen.) și punând în balanță toate circumstanțele cauzei reale și personale, s-a stabilit că scopul preventiv educativ, cât și cel educativ al pedepsei cu închisoarea aplicată inculpatei se poate atinge și prin suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate acesteia, urmând ca pe durata termenului de supraveghere în sarcina inculpatei să se stabilească anumite măsuri și obligații care să contribuie la reeducarea acesteia.

Cu privire la critica Parchetului referitoare la gravitatea faptei săvârșite, Înalta Curte are în vedere faptul că inculpata, de profesie avocat, a manifestat o totală lipsă de respectul față de instituții, față de câștigarea mijloacelor materiale prin exercitarea neonestă a profesiei, modul în care inculpata a prezentat implicarea autorității judecătorești în comiterea unor fapte de corupție, modul în sine fiind unul care aduce atingere sistemului judiciar câtă vreme în rândul justițiabililor însăși un avocat conturează impresia de manevrare a dosarelor după bunul plac și propriul interes, toate acestea în condițiile în care inculpata face parte dintr-o categorie de persoane de la care societatea așteaptă cultivarea unor principii de moralitate și de respect al legii.

Însă, recurgerea la regimul suspendării executării sub supraveghere prev. de art. 91 C. pen., decurge din împrejurările mai sus menționate, respectiv că inculpata nu are antecedente penale, și-a recunoscut fapta, este o persoană tânără, cu studii superioare, avocat, are doi copii minori.

În consecință, Înalta Curte apreciază ca nefondată critica apelantei referitoare la individualizarea pedepsei principale, respectiv de 3 ani în închisoare cu aplicarea art. 91 alin. (1) C. pen., pedeapsa principală aplicată de către instanța fond fiind corect individualizată cu luarea în considerare a tuturor criteriilor prevăzute legea penală, astfel încât nu se impune stabilirea unei alte pedepse principale sau a unui alte modalități de executare a pedepsei.

Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., va admite apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Ploiești împotriva Sentinței penale nr. 36 din 15 aprilie 2016 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, numai în ceea ce privește neaplicarea pedepsei accesorii, va desființa sentința apelată sub aspectul arătat, va reține cauza spre rejudecare și în fond, în temeiul art. 65 C. penal, va aplica inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) și g) C. pen. din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.

Va menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata inculpată A., în sumă de 130 RON, va rămâne în sarcina statului.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea apelului declarat de Parchet vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Ploiești împotriva Sentinței penale nr. 36 din 15 aprilie 2016 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, numai în ceea ce privește neaplicarea pedepsei accesorii.

Desființează sentința apelată sub aspectul arătat.

Reține cauza spre rejudecare și în fond:

În temeiul art. 65 C. pen. aplică inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) și g) C. pen. din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata inculpată A., în sumă de 130 RON, rămâne în sarcina statului.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea apelului declarat de parchet rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 9 septembrie 2016.

Procesat de GGC - N