ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2859/2012

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 429 din 8 noiembrie 2011 Tribunalul Constanța în baza art. 9 din Legea nr. 196/2003 cu aplicare art. 320 1 C. proc. pen. a condamnat pe inculpatul G.C. la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare și 4 (patru) ani interzicerea cu titlu de pedeapsă complementară a exercițiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua, lit. b) și e) C. pen. pentru comiterea infracțiunii de determinarea minorilor la acte cu caracter obscen. În baza art. 85 C. pen. a dispus anularea suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin Sentința penală 832 din 22 aprilie 2011 a Judecătoriei Medgidia, definitivă prin Decizia penală nr. 678 din 11 august 2011 a Curții de Apel Constanța.

În baza art. 36 alin. (1) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen. și art. 35 alin. (1) C. pen. a dispus contopirea pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 832 din 22 aprilie 2011 a Judecătoriei Medgidia, definitivă prin Decizia penală nr. 678 din 11 august 2011 a Curții de Apel Constanța, cu pedeapsa aplicată prin prezenta sentință, inculpatul executând în final pedeapsa cea mai grea de 3 (trei) ani închisoare și 4 (patru) ani interzicerea cu titlu de pedeapsă complementară a exercițiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua, lit. b) și e) C. pen. în baza art. 57 C. pen. a dispus ca pedeapsa să se execute în regim de detenție. În baza art. 71 alin. (1) C. pen.

a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei închisorii, exercițiul drepturilor art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua, lit. b) și e) C. pen. În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a obligat inculpatul la plata sumei de 1.500 RON reprezentând cheltuieli judiciare către stat. S-a reținut că la data de 25 mai 2010 organele de poliție din cadrul Poliției orașului Hârșova s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul că pe site-ul on-line al ziarului "C.", la rubrica "E.", este postat un film conținând scene obscene între doi minori filmați cu un telefon mobil. Prin adresa din 27 mai 2010, SC C.M. SRL București, a comunicat că a blocat accesul la înregistrarea video cu materialele pornografice, a eliminat-o de pe site-ul x și a pus la dispoziție un suport optic tip CD conținând materialul original.

În urma vizionării materialului original, pus la dispoziție de SC C.M. SRL București, s-a constatat că în imagini apar doi minori, identificați ca fiind A.A.S., în vârstă de 7 ani și 5 luni și A.N., în vârstă de 7 ani și 2 luni, care erau instigați de inculpatul G.C. să întrețină relații sexuale normale și orale, oferindu-le pentru aceasta sume modice de bani. A.A.S. era îmbrăcat într-o cămașă de culoare alb cu gri, pantaloni blue-jeans de culoare albastră și pantofi de culoare neagră. A.N. era îmbrăcată într-un tricou în dungi alb și bleu, peste care are un maiou colorat inscripționat "N.I." și pantaloni de culoare neagră. În partea stângă a imaginilor se observă inculpatul G.C. îmbrăcat într-un tricou de culoare bleumarin.

Acesta ține în mâna stângă o bancnotă de un leu, iar în mâna dreaptă o țigară aprinsă. Se mai observă că filmarea se desfășoară la o terasă în aer liber. La data de 5 iulie 2010, în prezența avocatului din oficiu și a numitei A.B., mama minorului A.A.S., s-a încercat audierea acestuia, însă mama lui a precizat că nu știe să vorbească, cunoscând să pronunțe doar câteva cuvinte în limba etniei romilor, respectiv nini (mama), teti (sora) și mami (bunica). Mamei minorului i-a fost prezentată o imagine cu băiatul din înregistrarea video pusă la dispoziție de ziarul C., acesta declarând că este fiul ei, A.A.S..

La data de 13 mai 2011, a fost audiată minora A.N., în prezența apărătorului din oficiu, a reprezentantului legal al minorei, respectiv numita C.L., șef Centru de Primire a Copilului în Regim de Urgență Constanța și a unui psiholog, ocazie cu care aceasta a putut doar să relateze că întruna din zile, fiind la un bar din orașul Hârșova, a primit bani de la un băiat mai mare din oraș, căruia aceasta îi spune "P.", pentru a face "prostii", fiindu-i făcute și fotografii. Audiat numitul N.N.G., în prezența apărătorului ales, a declarat că îl cunoaște de aproximativ 3 ani pe G.C. și împreună au mers la terasa "M.P." din centrul orașului Hârșova pentru a bea un suc. În timp ce stăteau la masă, la terasă au venit un băiat și o fată, ce aveau vârste cuprinse între 8 și 10 ani, pe care îi cunoștea din vedere din orașul Hârșova.

Aceștia au venit la masa lor și le-au cerut bani, iar inculpatul G.C. i-a dat minorei o bancnotă de un leu și le-a cerut să întrețină un act sexual oral. Astfel, după ce a primit banii de la G.C., minora i-a dat jos pantalonii băiatului și a întreținut un act sexual oral. Inculpatul G.C. le-a mai dat minorilor bancnote de un leu și au întreținut un raport sexual normal. Pe tot parcursul filmării se aude și se vede cum permanent inculpatul G.C. îi dirijează pe cei doi minori, le oferă bani pentru a întreține în public acte sexuale orale și normale, distrându-se tot timpul. S-a constatat că în drept, fapta inculpatului G.C., care în cursul lunii mai 2010, în timp ce se afla la terasa "M.P." din orașul Hârșova, jud. Constanța i-a determinat pe minorii A.N.

și A.A.S., în vârstă de 7 ani și 2 luni, respectiv 7 ani și 5 luni, prin înmânarea unei sume de bani formată din bancnote de 1 leu, la acte cu caracter obscen, respectiv să întrețină acte sexuale orale și să reproducă un raport sexual normal, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de determinarea minorilor la acte cu caracter obscen, prev. de art. 9 din Legea nr. 196/2003.

Instanța de fond la stabilirea și aplicarea pedepsei a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social al faptei comise, determinat de împrejurările și modalitățile folosite de inculpat, care profitând de naivitatea și lipsa de experiență sub aspect psihic a minorilor, de capacitatea lor redusă de înțelegere a efectelor, a consecințelor actelor comportamentale proprii și a capacităților reduse de a discerne între intențiile bune și rele ale altor persoane, de credulitatea, de sinceritatea și puritatea gândurilor și intențiilor, de imposibilitatea de a rezista la recompensele oferite, i-a manevrat, amăgit, determinat să comită acte cu caracter obscen, de atingerea adusă relațiilor sociale ce ocrotesc libertatea sexuală a persoanei, de urmările produse asupra minorilor, asemenea fapte având consecințe negative asupra dezvoltării psihice și fizice a minorilor care se întind pe o perioadă lungă de timp, putând produce modificări grave în structura personalității copiilor, având în vedere și mediul social din care provin cei doi minori, precum și de datele ce caracterizează persoana inculpatului, care este în vârstă de 24 de ani, nu are ocupație și nici loc de muncă.

Având în vedere totodată și poziția procesuală a inculpatului, care a recunoscut săvârșirea faptei și a conștientizat gravitatea acesteia, instanța de fond a condamnat inculpatul la pedeapsa de 3 ani închisoare, pedeapsa orientată spre minimul special prevăzut de lege ca urmare a reducerii cuantumului pedepsei ca urmare a aplicării dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen. Urmărindu-se prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, formarea unei atitudini corecte față de muncă, față de ordinea de drept și regulile de conviețuire socială, având în vedere și faptul că potrivit dispozițiilor art. 85 alin. (3) C. pen., numai dacă pedeapsa rezultantă în urma contopirii nu depășește 2 ani se poate aplica dispozițiile art. 81 C. pen., instanța a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins prin executare efectivă a acesteia în regim de detenție.

Împotriva Sentinței penale nr. 429 din 8 noiembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Constanța a declarat apel inculpatul G.C., care a criticat exclusiv modalitatea de individualizare a executării pedepsei, solicitând suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei sau, în subsidiar, executarea pedepsei la locul de muncă. Prin Decizia penală nr. 6/MP din 7 martie 2012 Curtea de Apel Constanța în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. a admis apelul formulat de inculpatul G.C. împotriva Sentinței penale nr. 429 din 8 noiembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Constanța. În baza art. 382 alin. (2) C. proc. pen. a desființat în parte sentința penală apelată și, rejudecând, în baza art. 86 1 C. pen.

a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale rezultante de 3 ani închisoare aplicată inculpatului G.C. pe durata unui termen de încercare de 6 ani, stabilit în condițiile art. 86 2 C. pen. În baza art. 86 3 alin. (1) C. pen. a dispus ca inculpatul G.C. să se supună, pe durata termenului de încercare, următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Constanța; să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În baza art. 359 C. proc. pen. a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86 4 C. pen. a căror nerespectare determină revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei. În baza art. 71 alin. (5) C. P. a constatat suspendată executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și e) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale. În baza art. 36 alin. (3) C. pen. a dedus din pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare perioada executată de la data de 22 februarie 2011 la data de 14 martie 2011 inclusiv. A înlăturat dispozițiile art. 57 C. pen. și a menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate, în măsura în care nu contravin prezentei.

A reținut instanța de apel că scopul pedepsei aplicate inculpatului poate fi atins și fără executarea în regim privativ de libertate, respectiv prin suspendarea sub supraveghere a pedepsei, fiind îndeplinite cerințele impuse de art. 86 1 alin. (1) lit. a), b) și alin. (2) C. pen., întrucât pedeapsa rezultantă nu este mai mare de 3 ani închisoare și inculpatul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de 1 an (raportat la data comiterii faptei). În ceea ce privește cerința impusă de art. 86 1 alin. (1) lit. c) C. pen., în raport de atitudinea inculpatului față de săvârșirea faptei, conduita procesuală sinceră, situația personală a inculpatului, a apreciat că prezenta condamnare constituie un o avertisment suficient pentru inculpatul G.C.

pentru ca în viitor să nu mai comită alte fapte penale, mai ales că pe perioada termenului de încercare va fi supus unor măsuri de supraveghere de natură a-i controla comportamentul și a-l conștientiza de necesitatea respectării valorilor sociale ocrotite de legea penală. A avut în vedere că, prin modul în care inculpatul a înțeles să se comporte încă de la depistarea sa, recunoscând săvârșirea faptei, colaborând cu organele de urmărire penală în vederea stabilirii stării de fapt și a răspunderii penale a tuturor participanților, iar în fața instanței a solicitat aplicarea procedurii speciale a judecății în cazul recunoașterii vinovăției, inculpatul a conștientizat gravitatea faptei comise, caracterul profund ilicit, dar și imoral al conduitei sale, asumându-și necesitatea de fi tras la răspundere penală și a i se aplica o pedeapsă, pentru ca pe viitor să fie în măsură să adopte o conduită conformă valorilor sociale ocrotite de legea penală.

A mai avut în vedere că inculpatul este angajat din luna mai 2011 la S.C. G.& A.C. S.R.L., beneficiază de sprijinul familiei, fiind o persoană integral familial și profesional, dar și social, în raport de caracterizările depuse în fața instanței de apel. De asemenea, a mai avut în vedere că inculpatul a luat contact cu mediul carceral în dosarul în care a fost cercetat pentru comiterea infracțiunii de furt calificat (pentru săvârșirea unei fapte din 22 februarie 2011, ulterioară celei din prezenta cauză). Astfel, a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale rezultante de 3 ani închisoare aplicată inculpatului G.C., măsură care, prin durata termenului de încercare, controlul instituit asupra inculpatului pe durata suspendării sub supraveghere, a apreciat instanța de apel că este aptă să asigure realizarea scopului pedepsei - prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

A constatat instanța că un alt motiv de neregularitate vizează omisiunea primei instanțe de a scădea din pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare perioada executată din pedeapsa de 1 an închisoare aplicată inculpatului G.C. pentru săvârșirea unei infracțiuni concurente prin Sentința penală nr. 832 din 22 aprilie 2012 a Judecătoriei Medgidia, prin care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare, în condițiile art. 81 C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat. Întrucât inculpatul G.C. a fost reținut și arestat preventiv în cursul procesului penal, prin Sentința penală nr. 832 din 22 aprilie 2012 a Judecătoriei Medgidia a fost dedusă din pedeapsa de 1 an închisoare perioada reținerii și arestării preventive de la 22 februarie 2011 la data de 14 martie 2011 inclusiv.

A mai constatat că prima instanță a aplicat în mod corect dispozițiile art. 36 alin. (1) C. pen. și art. 34 lit. b) C. pen., în condițiile în care infracțiunea din prezenta cauza este concurentă cu infracțiunea ce a făcut obiectul Sentinței penale nr. 832 din 22 aprilie 2012 a Judecătoriei Medgidia, însă avea și obligația de a scădea din pedeapsa rezultantă de 3 ani perioada ce era executată din pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 832 din 22 aprilie 2012 a Judecătoriei Medgidia, ca efect al reținerii și arestării preventive în perioada 22 februarie 2011 - 14 martie 2011. Astfel, a dat eficiență dispozițiilor art. 36 alin. (3) C. pen. privind scăderea din durata pedepsei rezultante a perioadei executate din pedeapsa aplicată în cauza soluționată definitiv prin Sentința penală nr. 832 din 22 aprilie 2012 a Judecătoriei Medgidia.

Decizia penală sus-menționată a fost atacată cu recurs de către DIICOT - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța fiind întemeiat pe cazul de casare prevăzut de dispozițiile art. 385 9 pct. 17 1 și 17 2 din C. proc. pen., criticând modalitatea de executare a pedepsei rezultante de 3 ani aplicată inculpatului, în sensul aplicării greșite a dispozițiilor art. 86 1 C. pen. și s-a solicitat, în esență, admiterea recursului, casarea deciziei atacate și menținerea hotărârii primei instanțe. Examinând decizia recurată în raport de motivele de casare invocate de DIICOT - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța dar și din oficiu conform prevederilor art. 385 9 alin. (3) C. proc.

pen., combinat cu art. 385 6 alin. (1) și art. 385 7 din același cod, Înalta Curte constată că recursul este întemeiat pentru următoarele considerente: Înalta Curte apreciază că prima instanță a stabilit în mod corect starea de fapt, încadrarea juridică și vinovăția inculpatului G.C., reținându-se în fapt că în luna mai 2010 inculpatul G.C., pe terasa unui bar din orașul Hârșova, jud. Constanța, a determinat pe minorii A.N., în vârstă de 7 ani și 2 luni și A.A.S. în vârstă de 7 ani și 5 luni, prin îndemnuri și oferirea de sume de bani, să efectueze acte cu caracter obscen, acțiunile acestuia având loc în prezența numitului N.V., care a înregistrat toată această activitate cu un telefon mobil.

Deși formal sunt îndeplinite cerințele prevăzute de legiuitor în dispozițiile art. 86 1 alin. (2) C. pen., raportat la modalitatea concretă de comitere a faptelor și datele ce circumstanțiază persoana inculpatului, suspendarea sub supraveghere a pedepsei principale rezultante nu întrunește condițiile art. 52 C. pen., în care se arată că pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului. Pornind de la aceste criterii, Înalta Curte reține că fapta inculpatului G.C. de determinare a minorilor la acte cu caracter obscen este o infracțiune cu grad de pericol social concret deosebit de ridicat, sancțiunea prevăzută de legiuitor fiind închisoarea de la 3 la 12 ani și interzicerea unor drepturi.

Prin incriminarea acestei fapte legiuitorul a urmărit să ocrotească relațiile sociale cu privire la viața sexuală pentru care minorul trebuie pregătit în condiții de decență și moralitate, având în vedere că acesta nu are suficientă experiență și nici destulă rezistență pentru a se apăra împotriva celui care ar încerca să-i exploateze naivitatea. Înalta Curte are în vedere gradul ridicat de pericol social al faptei comise, în condițiile în care acțiunile inculpatului au fost îndreptate împotriva celor doi minori care nu aveau reprezentarea corectă a gesturilor și actelor îndeplinite și care le pot influența negativ dezvoltarea lor ulterioară, inclusiv din punct de vedere sexual și din perspectiva aprecierii demnității și moralității unor acțiuni derulate în spațiul public.

Or, strict la cauza de față, Înalta Curte reține că inculpatul G.C. a avut inițiativa punerii în practică a faptei antisociale, că pe tot parcursul derulării momentului infracțional i-a îndemnat pe cei doi minori A.N. în vârstă de 7 ani și 2 luni și A.A.S. în vârstă de 7 ani și 5 luni, atât verbal cât și prin oferirea de bani, să întrețină relații sexuale dându-le indicații referitoare la ce tip de act obscen să execute și ce poziții sexuale să abordeze, toate acestea derulându-se într-un loc public. De asemenea, analizând ansamblul probator existent la dosar, Înalta Curte reține că inculpatul G.C. a folosit un limbaj trivial cu trimiteri explicite la organele sexuale și le-a cerut minorilor să continue scenele de sex, toate acestea spre amuzamentul său și al celorlalte două persoane prezente cât și pentru a-i favoriza coinculpatului N.V.

realizarea unei înregistrări video detaliate. Raportat la persoana inculpatului, Înalta Curte constată ca o la momentul comiterii faptei acesta nu avea ocupație, iar pe parcursul urmăririi penale a dat declarații prin care a încercat să minimalizeze contribuția sa infracțională. Totodată, deși față de acesta se desfășurau cercetări în dosarul de față, a comis o nouă infracțiune - în februarie 2011 - de furt calificat, faptă pentru care a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare (Sentința penală nr. 832 din 11 august 2011 a Judecătoriei Medgidia), împrejurări ce au condus la aplicarea dispozițiilor art. 85 din C. pen., date ce conduc la concluzia că inculpatul denotă perseverență infracțională, iar pentru atingerea scopului preventiv și educativ al pedepsei se impune ca pedeapsa să fie executată în regim de detenție.

Articolul 86 1 C. pen. se aplică atunci când se apreciază, ținând seama de persoana condamnatului, de comportamentul său după comiterea faptei, că pronunțarea condamnării constituie avertisment pentru acesta și chiar fără executarea pedepsei condamnatul nu va mai săvârși infracțiuni, condiție care nu este îndeplinită în prezenta cauză. Pentru aceste considerente, în temeiul art. 385 15 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte va admite, recursul declarat de DIICOT - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța, va casa decizia instanței de apel și va menține soluția dispusă de către instanța fondului. În baza art. 88 C. pen. va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului perioada executată de la data de 22 februarie 2011 la 14 martie 2011. În baza art. 192 alin. (6) C. proc.

pen. cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța, rămân în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Constanța împotriva Deciziei penale nr. 6/MP din 7 martie 2012 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, privind pe intimatul-inculpat G.C.. Casează decizia atacată și menține Sentința penală nr. 429 din 8 noiembrie 2011 a Tribunalului Constanța, secția penală. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului G.C. perioada executată de la data de 22 februarie 2011 la 14 martie 2011. Onorariul parțial al apărătorului desemnat din oficiu, în suma de 50 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T.

rămân în sarcina statului. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 18 septembrie 2012. Procesat de GGC - CL