ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6452/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cadrul procesual Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Bacău, secția contencios administrativ și fiscal, reclamantul Ț.G.E., în contradictoriu cu pârâții Universitatea S.H. și M.E.C.T.S., a solicitat obligarea acestora să elibereze diploma de licență și să îi recunoască absolvirea studiilor superioare. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că în sesiunea iulie 2009 a absolvit studii universitare de licență în cadrul Universității S.H., fiind eliberată o adeverință care atestă faptul absolvirii studiilor, iar în baza acesteia a participat la concursul unic de ocupare a posturilor vacante pentru învățământul preuniversitar, iar în urma rezultatului obținut a fost repartizat pe un post până în prezent.

A mai arătat reclamantul că, deși a făcut numeroase solicitări, nu i s-a eliberat diploma de licență, fiind în imposibilitatea de a se înscrie la concursul de titularizare. A invocat faptul că în momentul înscrierii a semnat un contract cu Universitatea S.H., a achitat taxa de susținere a examenului de licență și a susținut examenul de licență în cadrul Facultății de Educație Fizică. Prin întâmpinare, Universitarea S.H. arată că și-a îndeplinit obligațiile legale față de reclamant în sensul că i-a eliberat adeverința de absolvire a studiilor, făcând totodată demersuri către M.E.C.T.S., în vederea aprobării tipăririi formularelor pentru diplome. Totodată, a formulat cerere de chemare în garanție a M.E.C.T.S., solicitând obligarea acestuia să aprobe tipărirea formularelor.

Prin întâmpinare, M.E.C.T.S. a solicitat respingerea cererii de chemare în garanție arătând că nu există un raport juridic între chematul în garanție și pârât, invocând dispozițiile art. 2 din Legea nr. 288/2004. Se invocă faptul că a avizat achiziționarea de formulare tipizate pentru actele de studii destinate absolvenților din promoțiile 2008, 2009, 2010, că actele de studii pot fi eliberate doar pentru acei absolvenți care au promovat examenele de licență și care au urmat o specializare la o formă de învățământ acreditată sau autorizată să funcționeze provizoriu conform legislației în vigoare la momentul înscrierii în anul I de facultate. 2. Hotărârea instanței de fond Prin sentința nr. 139 din 5 iulie 2012, Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul Ț.G.N.E.

și cererea de chemare în garanție. A obligat pârâta Universitatea S.H. să elibereze reclamantului diploma de licență și M.E.C.T.S. să aprobe tipărirea formularelor tipizate pentru reclamant. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond, sub un prim aspect, a reținut că nu este chemată a se pronunța asupra legalității funcționării Universității S.H., ci a aprecia dacă refuzul de a se elibera diploma de licență este justificat. Prin urmare, a considerat că, în raport de obiectul acțiunii, analiza dispozițiilor din hotărârile de Guvern invocate de părți apare ca fiind de prisos. Prima instanță a reținut că obligația de a elibera diploma de licență cade în sarcina Universității Spiru Haret, însă această obligație este interdependentă obligației M.E.C.T.S.

de a aviza tipărirea formularelor actelor de studii. Așadar, a apreciat că nu se poate reține apărarea chematului în garanție în sensul inexistenței unui raport juridic. Obligația chematului în garanție își are izvorul în Ordinul nr. 2284/2007 pentru aprobarea Regulamentului privind regimul actelor de studii în sistemul de învățământ superior. Câtă vreme reclamantului i s-a eliberat în condițiile art. 20 și 38 din Ordinul nr. 2284/2007 adeverință de absolvire a studiilor prin care se atestă că este și licențiat (adeverință necontestată), reclamantul este îndreptățit să i se elibereze diploma de licență de către Universitatea S.H. Dat fiind faptul că obligația acestei pârâte nu poate fi executată decât prin avizarea tipăririi de către M.E.C.T.S.

și cu respectarea art. 7 din Ordinul nr. 2284/2007, curtea a apreciat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 60 C. proc. civ., pentru admiterea cererii de chemare în garanție. 3. Recursul Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs chematul în garanție M.E.C.T.S. (în prezent M.E.N.), criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivarea cererii de recurs, recurentul a arătat, în esență, că hotărârea instanței de fond a fost pronunțată cu depășirea atribuțiilor puterii judecătorești, caz de casare prevăzut de art. 304 pct. 4 C. proc. civ., întrucât organizarea și coordonarea sistemului național de învățământ este atributul exclusiv al M.E.N. De asemenea, invocând motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., a arătat că prima instanță a ignorat prevederile legale din domeniul învățământului superior și nu a ținut cont de faptul că organizarea fiecărui ciclu de studii se face de către instituția de învățământ superior cu aprobarea ministerului, precum și că nu a analizat hotărârile de guvern prin care sunt acreditate să funcționeze provizoriu structurile de învățământ, luând în calcul doar contractele de studii, încheiate în afara cadrului legal, care însă nu sunt opozabile ministerului. Procedura în fața instanței de recurs. Intimata - pârâtă Universitatea S.H. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Înalta Curte, examinând cu prioritate, în conformitate cu dispozițiile art. 137 C. proc.

civ., excepția necompetenței materiale invocată din oficiu, constată că hotărârea recurată a fost pronunțată de o instanță necompetentă, astfel că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 304 pct. 3 C. proc. civ., motiv pentru care va admite recursul, iar, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (6) C. proc. civ., va casa sentința atacată și va trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul Neamț, secția de contencios administrativ și fiscal. Pentru a ajunge la această soluție, Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate: Obiectul prezentului litigiu de contencios administrativ se referă la obligarea unei instituții de învățământ superior la eliberarea diplomei de licență și a altor acte de studii reclamanților, absolvenți al Universității S.H.

Nu se poate ignora faptul că pârâta este încadrată în noțiunea de autoritate publică, în sensul art. 2 alin. (1) lit. b) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, care include în această definiție persoanele juridice de drept privat care, potrivit legii, au obținut statut de utilitate publică sau sunt autorizate să presteze un serviciu public, în regim de putere publică. Or, în cauza de față, prin Legea nr. 443/2002, a fost înființată Universitatea S.H., ca instituție de învățământ superior, persoană juridică de drept privat și de utilitate publică, parte a sistemului național de învățământ. M.E.C.T.S. este organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Guvernului și are rol de sinteză și coordonare în aplicarea strategiei și programului de guvernare în domeniul educației, învățământului, cercetării științifice, dezvoltării tehnologice, tineretului și sportului.

Faptul că instituțiile de învățământ superior, fie ele de stat sau particulare, au autonomie universitară, nu justifică plasarea acestora în vârful ierarhiei organizatorice a sistemului național de învățământ pe același palier cu M.E.N., neavând aceleași competențe și responsabilități ca instituție publică, responsabilă de fundamentarea și aplicarea strategiei globale a învățământului. Aceste prerogative legale revin unui organ central al administrației publice, astfel că unitatea de învățământ superior se situează la un nivel inferior Ministerului Educației. Universitatea S.H. nu poate fi considerată autoritate administrativă autonomă, întrucât actele administrative pe care le emite sunt consecința unei delegări de competențe, iar nu a investirii sale cu dreptul de a lucra în regim de putere publică, la nivelul întregului sistem național de învățământ.

În alți termeni, Universitatea S.H. nu îndeplinește cerințele impuse de legiuitor pentru a fi calificată drept organ al autorității publice centrale, cu atât mai mult cu cât niciun act normativ nu conține o asemenea dispoziție cu privire la universitatea pârâtă. Ca atare, o astfel de universitate nu poate fi încadrată decât în categoria unei autorități publice locale. Față de argumentele expuse, Înalta Curte reține că, în cauză, sunt incidente dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, care instituie, pentru determinarea instanței competente material, două criterii, și anume: (i) rangului autorității care emite sau, după caz, încheie actul administrativ dedus judecății, în sistemul organelor administrației publice; (ii) criteriul valoric.

În cauza de față, este aplicabil primul criteriu enunțat, astfel că, raportat la rangul local al autorității publice pârâte - Universitatea S.H.- competența de soluționare a litigiului revine tribunalului. De asemenea, se cuvine a observa dispozițiile art. 17 C. proc. civ., în temeiul cărora cererile accesorii și incidentale sunt în căderea instanței competente să judece cererea principală. Or, în litigiul de față, este evident faptul că cererea de chemare în garanție este o cerere incidentală care va fi soluționată de către instanța competentă să soluționeze cererea principală. Reținând în mod greșit că este competentă să soluționeze cauza de față în raport cu obiectul acțiunii și cu dispozițiile legale citate mai sus, instanța de fond a pronunțat o hotărâre casabilă în condițiile art. 304 pct. 3 C. proc.

civ. În consecință, având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 313, coroborat cu art. 312 alin. (6) și art. 304 pct. 3 C. proc. civ., recursul va fi admis, dispunându-se casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre competentă soluționare Tribunalului Neamț, secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de M.E.C.T.S. (în prezent M.E.N.) împotriva Sentinței nr. 139 din 5 iulie 2012 a Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul Neamț, secția contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 1 octombrie 2013.