ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6448/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cadrul procesual Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ si fiscal, la 5 decembrie 2012, reclamanta SC B. SRL, în contradictoriu cu pârâta SC E.D.D. SA, a solicitat în temeiul art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării actului administrativ nr. 210334 din 15 noiembrie 2012 emis de către pârâtă, act emis în considerarea cererii reclamantei de racordare a C.E.E.F. - Vlădeni, amplasată în extravilanul localităților Vlădeni și Făcăeni, județul Ialomița, document prin care pârâta a constatat încetarea valabilității Avizului tehnic de racordare din 18 ianuarie 2011 începând cu data de 18 ianuarie 2012. În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a dezvoltat proiectul referitor la Construirea C.E.E.F.

- Vlădeni și a demarat procedurile de obținere a autorizațiilor necesare potrivit dispozițiilor legale în vigoare. Astfel, după ce a obținut avizul de amplasament, avizul T., studiul de soluție, certificatul de urbanism, planul de situație la scară, datele tehnice și energetice caracteristice locului de producere, actele de proprietate și contractele privind constituirea dreptului de superficie asupra terenurilor, SC B.E.R. SRL a solicitat de la SC E.D.D. SA, prin cererea,de emitere a Avizului Tehnic de Racordare a C.E.E.F. - Vlădeni, în data de 22 octombrie 2010. Cu o întârziere de aproape trei luni de zile, E.N.E.L. Distribuție Dobrogea a emis A.T.R. din 18 ianuarie 2011, prelungita ulterior, până la data de 18 ianuarie 2012. Reclamanta a arătat ca, în continuarea demersurilor necesare racordării centralei electrice, a depus la E.N.E.L.

Distribuție Dobrogea cererea de încheiere a contractului de racordare a C.E.E. în data de 07 noiembrie 2011, iar după două luni de zile E.N.E.L. a transmis reclamantei Contractul de racordare la R.E.D. a C.E.E.F. - Vlădeni din 16 ianuarie 2012, deja semnat și ștampilat de către reprezentanții săi, solicitând în același timp semnarea acestuia de către B. Întrucât reclamanta a considerat că o serie de clauze impuse de către E.N.E.L. sunt contrare atât prevederilor legale în vigoare, cât și A.T.R.-ului emis de către E.N.E.L., părțile au demarat procedurile de negociere a condițiilor impuse. Cu toate acestea, în data de 15 noiembrie 2012, reclamanta a primit din partea E.N.E.L.

actul administrativ prin care a fost informată că, în conformitate cu prevederile Legii nr. 123/2012 a energiei electrice și a gazelor naturale, ca urmare a neprezentării de către B. a Contractului de racordare din ianuarie 2012 semnat și ștampilat, A.T.R.-ul din 18 ianuarie 2011 a încetat să mai fie valabil începând cu data de 18 ianuarie 2012, deși părțile se aflau în plin proces de negociere a contractului de racordare. Față de această situație, reclamanta a susținut că se află în prezența unui caz bine justificat și că punerea în executare a Actului administrativ din 15 noiembrie 2012 anterior soluționării pe fond a contestației sale, printr-o hotărâre irevocabilă, este de natură a-i cauza o pagubă iminentă.

În ceea ce privește condiția existenței unui caz bine justificat, reclamanta a arătat că împrejurările legate de starea de fapt și de drept sunt de natură să creeze o îndoială serioasă privind legalitatea actului administrativ din 15 noiembrie 2012, atâta vreme cât acesta a fost emis cu nerespectarea actelor normative aplicabile, respectiv Ordinul A.N.R.E. nr. 38/2007 pentru aprobarea Procedurii de soluționare a neînțelegerilor legate de încheierea contractelor dintre operatorii economici din sectorul energiei electrice, a contractelor de furnizare a energiei electrice și a contractelor de racordare la rețea, H.G. nr. 90/2008 pentru aprobarea Regulamentului privind racordarea utilizatorilor la rețelele electrice de interes public, Legea nr. 220/2008 pentru stabilirea sistemului de promovare a producerii energiei regenerabile de energie.

Potrivit dispozițiilor menționate, în situația în care s-ar fi apreciat că părțile se află într-un impas în negocierea clauzelor Contractului de racordare a C.E.F. - Vlădeni, E.N.E.L. avea obligația de a informa pe reclamantă cu privire la acest aspect și de a apela la soluția furnizată de către Ordinul A.N.R.E. nr. 38/2007, respectiv de a declanșa procedura de mediere a neînțelegerilor potrivit propriei proceduri interne. Cu toate acestea, într-un exces de putere, E.N.E.L. a ignorat aceste prevederi și a emis actul administrativ, punând B. în situația de a lua de la început o procedură anevoioasă și complicată de solicitare de noi autorizații de construcție, de certificate de urbanism, de studii, cu costuri substanțiale.

Reclamanta a mai arătat că, potrivit art. 33 din H.G. nr. 90/2008 pentru aprobarea Regulamentului privind racordarea utilizatorilor la rețelele electrice de interes public, E.N.E.L. Distribuție Dobrogea, în calitatea sa de operator de rețea, avea obligația să propună un proiect de contract de racordare nu să impună un contract de racordare. În perioada 16 ianuarie 2012, dată la care a fost emis Contractul de racordare de către E.N.E.L. și data de 15 noiembrie 2012, dată la care a fost emis actul administrativ, reclamanta a considerat, așa cum era îndreptățită având în vedere prevederile legale, că părțile se află în plin proces de negociere. În ceea ce privește condiția pagubei iminente, reclamanta a susținut că, prin comunicarea actului administrativ din 15 noiembrie 2012, prin care E.N.E.L.

Distribuție Dobrogea constată încetarea valabilității Avizului Tehnic de Racordare din 18 ianuarie 2011, B. a fost pusă în imposibilitatea de a continua construirea C.E.E.F. - Vlădeni, obiectiv de utilitate publică, care face parte din strategia europeană și națională de susținere a investițiilor în sursele de energie regenerabilă. În aceste condiții, investițiile efectuate deja de către societate cu pregătirea documentației, obținerea avizelor prealabile, efectuarea studiilor etc. vor fi pierdute în mod ireversibil, întrucât societatea ar fi obligată să reefectueze toate aceste cheltuieli. De asemenea, încetarea lucrărilor sunt de natură a genera costuri suplimentare societății, fiind obligată să restituie atât fondurile obținute în scopul edificării Centralei eoliene, cât și dobânzile aferente.

De asemenea, contractele încheiate de către B. cu diverși antreprenori și furnizori vor trebui reziliate, caz în care societatea va fi nevoită să achite penalități. Odată cu imposibilitatea de continuare a dezvoltării și construirii C.E.E.F. - Vlădeni, B. va fi obligată să dispună concedierea tuturor angajaților implicați în acest proiect, fiind afectate astfel zeci de locuri de muncă oferite de acest proiect. Pârâta a formulat întâmpinare, invocând excepția necompetentei materiale si teritoriale a instanței. În motivarea acestei excepții, pârâta a arătat că actul din 15 noiembrie 2012 este o adresa și nu are caracterul unui act administrativ. De asemenea, sediul sau este în Constanța, astfel încât este competenta instanța de la sediul pârâtului.

Pârâta a mai invocat excepția inadmisibilității, motivată pe faptul ca actul din 15 noiembrie 2012 nu este un act administrativ. 2. Hotărârea instanței de fond Prin sentința nr. 220 din 18 ianuarie 2013, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ si fiscal, a respins excepția necompetenței materiale și teritoriale ca neîntemeiate. A respins excepția inadmisibilității ca neîntemeiată. A admis cererea formulată de reclamanta SC B.E.R. SRL, în contradictoriu cu pârâta SC E.N.E.L. Distribuție Dobrogea SA și a suspendat executarea actului administrativ din 15 noiembrie 2012 până la pronunțarea instanței de fond. Pronunțându-se mai întâi asupra excepției necompetenței materiale și teritoriale, precum și asupra excepției inadmisibilității, instanța de fond a reținut ca acestea nu sunt întemeiate.

Astfel, Curtea de apel a apreciat că actul din 15 noiembrie 2012 este un act administrativ, deoarece este un act unilateral, cu caracter individual, emis de o autoritate publică, în sensul Legii nr. 554/2004, este emis în regim de putere publică, este emis în vederea executării în concret a legii, stinge raporturi juridice existente între părți, deoarece, efect al acestui act, negocierile dintre părți legate de încheierea contractului de racordare încetează, A.T.R.-ul din 18 ianuarie 2011 încetează să mai fie valabil începând cu data de 18 ianuarie 2012, iar orice viitoare solicitare de racordare va presupune reluarea întregului proces de racordare. Reținând că actul din 15 noiembrie 2012 este un act administrativ emis de o autoritate publica centrala, competența soluționării cauzei, în primă instanță, revine unei curți de apel.

În privința competentei teritoriale, prima instanță a reținut că, potrivit art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, este competentă instanța de la sediul reclamantei sau de la sediul pârâtei, existând un drept de opțiune al reclamantei, iar aceasta a ales instanța de la sediul sau. Cu privire la fondul cererii, prima instanță a constatat că sunt îndeplinite condițiile pentru suspendarea executării unui act administrativ. Astfel, a observat că prima condiție este îndeplinită, reclamanta făcând dovada ca a urmat procedura plângerii prealabile. Referitor la a doua condiție, cazul bine justificat, Curtea a apreciat ca, în speță, există o îndoială serioasă în privința legalității actul din 15 noiembrie 2012, acesta fiind emis cu încălcarea Ordinului A.N.R.E.

nr. 38/2007 pentru aprobarea Procedurii de soluționare a neînțelegerilor legate de încheierea contractelor dintre operatorii economici din sectorul energiei electrice, a contractelor de furnizare a energiei electrice și a contractelor de racordare la rețea, H.G. nr. 90/2008 pentru aprobarea Regulamentului privind racordarea utilizatorilor la rețelele electrice de interes public, Legea nr. 220/2008 pentru stabilirea sistemului de promovare a producerii energiei regenerabile de energie. Potrivit dispozițiilor menționate, în situația în care aprecia că părțile se află într-un impas în negocierea clauzelor Contractului de racordare a Centralei eoliene Făcăeni - Vlădeni, pârâta avea obligația de a informa pe reclamanta cu privire la acest aspect și de a apela la soluția prevăzută de către Ordinul A.N.R.E.

nr. 38/2007 pentru aprobarea Procedurii de soluționare a neînțelegerilor legate de încheierea contractelor dintre operatorii economici din sectorul energiei electrice, a contractelor de furnizare a energiei electrice și a contractelor de racordare la rețea, respectiv de a declanșa procedura de mediere a neînțelegerilor potrivit propriei proceduri interne. Cu toate acestea, pârâta a încălcat aceste prevederi și a emis actul administrativ. Relativ la cea de-a treia cerință, paguba iminenta, instanța de fond a reținut ca, prin comunicarea Actului administrativ din 15 noiembrie 2012 prin care E.N.E.L Distribuție Dobrogea a constatat încetarea valabilității Avizului Tehnic de Racordare din 18 ianuarie 2011, reclamanta a fost pusă în imposibilitatea de a continua construirea C.E.E.F.

- Vlădeni. În aceste condiții, investițiile efectuate deja de către reclamantă cu pregătirea documentației, obținerea avizelor prealabile, efectuarea studiilor etc. vor fi pierdute în mod ireversibil, întrucât reclamanta este obligată să reefectueze toate aceste cheltuieli. De asemenea, încetarea lucrărilor sunt de natură a genera costuri suplimentare reclamantei care este obligată să restituie atât fondurile obținute în scopul edificării Centralei eoliene cât și dobânzile aferente. Contractele încheiate de către reclamanta cu diverși antreprenori și furnizori vor trebui reziliate, caz în care reclamanta va fi nevoită să achite penalități. Reclamanta va fi obligată să dispună concedierea tuturor angajaților implicați în acest proiect.

3. Recursul Împotriva hotărârii instanței de fond a declarat recurs pârâta SC E.N.E.L. Distribuție Dobrogea SA, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În susținerea recursului, recurenta a arătat în esență că pronunțarea sentinței recurate s-a făcut cu încălcarea competenței de ordine publică a altei instanțe, invocată în condițiile legii, prin întâmpinare, motiv de recurs ce se circumscrie dispozițiilor art. 304 pct. 3 C. proc. civ. A susținut că instanța de fond, cu ignorarea prevederilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, a reținut în mod greșit calitatea pârâtei de autoritate publică centrală, având în vedere aria de competență stabilită de A.N.R.E. și contractul de concesiune încheiat cu Statul Român, prin ministerul de resort, pentru prestarea serviciului de distribuție a energiei electrice în zona Dobrogea.

Recurenta a invocat, de asemenea, ca motiv de recurs dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., prin faptul că prima instanță, interpretând greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura și înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia. A susținut că actul atacat nu este un act administrativ, ci o simplă adresă de informare, care nu are drept consecință stingerea raporturilor juridice, întrucât valabilitatea avizului de racordare din 18 ianuarie 2011 a încetat de drept, prin ajungere la termen. A mai invocat recurenta, în susținerea recursului, și dispozițiile art. 304 pct. 9 și pct. 7 C. proc. civ. II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție asupra recursului Analizând cu prioritate motivul de recurs de ordine publică, Înalta Curte, constatând incidența în cauză a dispozițiilor art. 304 pct. 3 C. proc.

civ. va admite recursul, pentru considerentele ce urmează. În conformitate cu dispozițiile art. 304 pct. 3 C. proc. civ., modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea s-a dat cu încălcarea competenței altei instanțe. Analizând actele dosarului, Înalta Curte a constatat că obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă suspendarea executării actului administrativ din 15 noiembrie 2012 emis de către pârâta SC E.D.D. SA. În conformitate cu dispozițiile art. 10 alin. (1) teza I-a din Legea nr. 554/2004, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 de lei se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale.

Înalta Curte a reținut că Legea contenciosului administrativ a stabilit competența materială de soluționare a cauzelor în concordanță cu dispozițiile C. proc. civ., în raport de două criterii și, anume, al locului ocupat de organul care a emis ori încheiat actul și al cuantumului litigiului ce are ca obiect taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora. Pârâta se încadrează în noțiunea de autoritate publică, în sensul art. 2 alin. (1) lit. b) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, care include în această definiție persoanele juridice de drept privat care, potrivit legii, au obținut statut de utilitate publică sau sunt autorizate să presteze un serviciu public, în regim de putere publică.

Înalta Curte reține, însă, că recurenta - pârâtă SC E.D.D. SA nu este o autoritate publică de nivel central, întrucât oferă servicii de distribuție a energiei electrice doar în zona Dobrogea, având sediul în județul Constanța. Prin urmare, având în vedere obiectul cauzei de față, care privește un act emis de o autoritate publică, care este asimilată unei autorități locale, competența de soluționare a cauzei este stabilită exclusiv în raport de criteriul locului ocupat de organul care a emis ori încheiat actul. Pentru aceste considerente, văzând că hotărârea atacată cu recurs a fost pronunțată de o instanță necompetentă material, în temeiul art. 312 - 313 teza finală C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa hotărârea atacată și va trimite cauza spre competentă soluționare Tribunalului București, secția contencios administrativ și fiscal, în raza căruia își are domiciliul reclamanta.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de SC E.D.D. SA împotriva Sentinței nr. 220 din 18 ianuarie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII–a contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul București, secția contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 1 octombrie 2013.