ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6374/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Procedura în fața primei instanțe Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal la data de 26 septembrie 2012, reclamanta SC P.P. BIDP SRL, în contradictoriu cu pârâtele SC E.D. Dobrogea, Unitatea Teritorială Rețea Călărași, A. SA Călărași și SC E. SA Filiala Călărași, a contestat refuzul de a reconecta societatea reclamantă la rețeaua de distribuție electrică, în urma deconectării ilegale de la rețea și pentru refuzul de a mări puterea energiei electrice ce alimenta sediul secundar al societății, de la 20 kw la 60 kw, arătând că pârâta folosește proprietatea sa pentru a vinde energie electrică altor societăți și cărora le acordă avize de racordare într-o zonă proprietatea sa.

Reclamanta a mai solicitat deconectarea SC A. SA de la rețeaua electrică și scoaterea cablurilor electrice improvizate de sub tensiunea electrică și obligarea SC E. SA să revină la rețeaua electrică stabilită inițial și eliberarea ieșirii la Dunăre a proprietății reclamantei. Pârâta SC E.D. Dobrogea a depus întâmpinare prin care a solicitat obligarea reclamantei să motiveze în fapt și în drept fiecare capăt de cerere pentru a putea formula apărări. Prin întâmpinare, pârâta a invocat inadmisibilitatea acțiunii și excepția de necompetență absolută (materială și teritorială) a Curții de Apel București, raportat la sediul societății în Constanța și la obiectul acțiunii.

Prin răspunsurile la întâmpinare depuse de reclamantă, aceasta a precizat temeiul acțiunii-Legea nr. 123/2012 și Legea nr. 554/2004 și a solicitat despăgubiri de la societățile pârâte pentru folosirea proprietății sale . 2. Hotărârea primei instanțe Prin Sentința civilă nr. 308 din 23 ianuarie 2013, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Călărași, secția contencios administrativ și fiscal. Totodată, Curtea de apel a redat în dispozitivul sentinței mențiunea „fără cale de atac”. Pentru a pronunța această soluție, Curtea a constatat că litigiul este de contencios administrativ, astfel că nu se poate reține o necompetență absolută a instanței, conform art. 159 pct. 1 C. proc.

civ., dar în raport de nivelul ierarhic al SC E.D. Dobrogea, s-a apreciat că instanța de contencios administrativ competentă este tribunalul administrativ fiscal, deoarece SC E.D. Dobrogea SA este o societate comercială care prestează serviciul public în discuție pe o anumită zonă (Dobrogea) și nu pe întreg teritoriul țării. Aceasta îi conferă statut de autoritate publică locală pentru serviciul public prestat în zona Dobrogea. Având în vedere că reclamanta a optat pentru instanța de la domiciliul său, Curtea de Apel București și nu Curtea de Apel Constanța de la domiciliul pârâtei E.D. Dobrogea SA, s-a constatat că în cauză competența materială de soluționare a cauzei aparține Tribunalului Călărași, conform art. 10 alin. (1) și (3) din Legea nr. 554/2004.

Cu privire la capetele de cerere referitoare la obligarea societăților A. SA și E. SA la despăgubiri, s-a reținut că instanța competentă să soluționeze capătul principal de cerere urmează a aprecia, în raport de art. 17 din C. proc. civ. și asupra capetelor accesorii. 3. Calea de atac exercitată Împotriva acestei hotărâri, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, reclamanta SC ”P.P. BIDP” SRL Călărași a declarat recurs, invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. Așa cum rezultă din practicaua prezentei decizii, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepția inadmisibilității recursului declarat în prezenta cauză. 4. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând cu prioritate, în conformitate cu dispozițiile art. 137 alin. (1) C. proc.

civ., excepția inadmisibilității invocată din oficiu, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, drept pentru care va respinge recursul ca inadmisibil, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare. Potrivit art. 158 alin. (3) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 202/2010, "dacă instanța se declară necompetentă, hotărârea nu este supusă niciunei căi de atac, dosarul fiind trimis de îndată instanței competente sau, după caz, altui organ cu activitate jurisdicțională competent”, iar în conformitate cu dispozițiile art. 377 alin. (2) pct. 5 C. proc. civ., „sunt hotărâri irevocabile .. orice alte hotărâri care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu recurs”. Din interpretarea logico-juridică a textelor legale menționate, rezultă fără putință de tăgadă faptul că hotărârea de declinare a competenței nu este supusă niciunei forme de control judiciar.

Totodată, Înalta Curte reține că admiterea excepției inadmisibilității recursului declarat de societatea reclamantă face de prisos examinarea celorlalte cereri și susțineri ale acesteia, formulate în prezenta cale de atac. Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că recursul declarat în cauza dedusă judecății este inadmisibil și, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., îl va respinge ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de SC ”P.P. BIDP” SRL Călărași împotriva Sentinței civile nr. 308 din 23 ianuarie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 septembrie 2013. Procesat de GGC - LM