ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6374/2013
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6374/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Procedura în fața primei instanțe
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de
Apel București, secția contencios administrativ și fiscal la data de 26
septembrie 2012, reclamanta SC P.P. BIDP SRL, în contradictoriu cu pârâtele SC
E.D. Dobrogea, Unitatea Teritorială Rețea Călărași, A. SA Călărași și SC E. SA
Filiala Călărași, a contestat refuzul de a reconecta societatea reclamantă la
rețeaua de distribuție electrică, în urma deconectării ilegale de la rețea și
pentru refuzul de a mări puterea energiei electrice ce alimenta sediul secundar
al societății, de la 20 kw la 60 kw, arătând că pârâta folosește proprietatea
sa pentru a vinde energie electrică altor societăți și cărora le acordă avize
de racordare într-o zonă proprietatea sa.
Reclamanta a mai
solicitat deconectarea SC A. SA de la rețeaua electrică și scoaterea cablurilor
electrice improvizate de sub tensiunea electrică și obligarea SC E. SA să
revină la rețeaua electrică stabilită inițial și eliberarea ieșirii la Dunăre a
proprietății reclamantei.
Pârâta SC E.D.
Dobrogea a depus întâmpinare prin care a solicitat obligarea reclamantei să
motiveze în fapt și în drept fiecare capăt de cerere pentru a putea formula
apărări. Prin întâmpinare, pârâta a invocat inadmisibilitatea acțiunii și
excepția de necompetență absolută (materială și teritorială) a Curții de Apel
București, raportat la sediul societății în Constanța și la obiectul acțiunii.
Prin răspunsurile la
întâmpinare depuse de reclamantă, aceasta a precizat temeiul acțiunii-Legea nr.
123/2012 și Legea nr. 554/2004 și a solicitat despăgubiri de la societățile
pârâte pentru folosirea proprietății sale .
Hotărârea primei
instanțe
Prin Sentința civilă
nr. 308 din 23 ianuarie 2013, Curtea de Apel București, secția a VIII-a
contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale și
a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului
Călărași, secția contencios administrativ și fiscal.
Totodată, Curtea de
apel a redat în dispozitivul sentinței mențiunea „fără cale de atac”.
Pentru a pronunța
această soluție, Curtea a constatat că litigiul este de contencios
administrativ, astfel că nu se poate reține o necompetență absolută a
instanței, conform art. 159 pct. 1 C. proc. civ., dar în raport de nivelul
ierarhic al SC E.D. Dobrogea, s-a apreciat că instanța de contencios
administrativ competentă este tribunalul administrativ fiscal, deoarece SC E.D.
Dobrogea SA este o societate comercială care prestează serviciul public în
discuție pe o anumită zonă (Dobrogea) și nu pe întreg teritoriul țării. Aceasta
îi conferă statut de autoritate publică locală pentru serviciul public prestat
în zona Dobrogea.
Având în vedere că
reclamanta a optat pentru instanța de la domiciliul său, Curtea de Apel
București și nu Curtea de Apel Constanța de la domiciliul pârâtei E.D. Dobrogea
SA, s-a constatat că în cauză competența materială de soluționare a cauzei
aparține Tribunalului Călărași, conform art. 10 alin. (1) și (3) din Legea nr.
554/2004.
Cu privire la
capetele de cerere referitoare la obligarea societăților A. SA și E. SA la
despăgubiri, s-a reținut că instanța competentă să soluționeze capătul
principal de cerere urmează a aprecia, în raport de art. 17 din C. proc. civ.
și asupra capetelor accesorii.
Calea de atac exercitată
Împotriva acestei
hotărâri, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, reclamanta SC ”P.P.
BIDP” SRL Călărași a declarat recurs, invocând în drept dispozițiile art. 304
pct. 8 și 9 C. proc. civ.
Așa cum rezultă din
practicaua prezentei decizii, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepția
inadmisibilității recursului declarat în prezenta cauză.
Considerentele
Înaltei Curți asupra recursului
Examinând cu
prioritate, în conformitate cu dispozițiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ.,
excepția inadmisibilității invocată din oficiu, Înalta Curte constată că
aceasta este întemeiată, drept pentru care va respinge recursul ca inadmisibil,
pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Potrivit art. 158
alin. (3) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 202/2010,
"dacă instanța se declară necompetentă, hotărârea nu este supusă niciunei
căi de atac, dosarul fiind trimis de îndată instanței competente sau, după caz,
altui organ cu activitate jurisdicțională competent”, iar în conformitate cu
dispozițiile art. 377 alin. (2) pct. 5 C. proc. civ., „sunt hotărâri
irevocabile .. orice alte hotărâri care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate
cu recurs”.
Din interpretarea
logico-juridică a textelor legale menționate, rezultă fără putință de tăgadă
faptul că hotărârea de declinare a competenței nu este supusă niciunei forme de
control judiciar.
Totodată, Înalta
Curte reține că admiterea excepției inadmisibilității recursului declarat de
societatea reclamantă face de prisos examinarea celorlalte cereri și susțineri
ale acesteia, formulate în prezenta cale de atac.
Pentru considerentele
expuse, Înalta Curte constată că recursul declarat în cauza dedusă judecății
este inadmisibil și, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., îl va respinge
ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul
declarat de SC ”P.P. BIDP” SRL Călărași împotriva Sentinței civile nr. 308 din
23 ianuarie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios
administrativ și fiscal, ca inadmisibil.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 26 septembrie 2013.
Procesat de GGC - LM