ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3040/2015

Decizia nr. 3040/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 15 martie 2013, reclamanta SC A. SRL, în contradictoriu cu pârâții SC Enel Distribuție Dobrogea SA și Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei, a solicitat anularea actului administrativ din 15 noiembrie 2012, emis de Enel Distribuție Dobrogea și, pe cale de consecință, constatarea valabilității Avizului Tehnic de Racordare din 18 ianuarie 2011 și repunerea părților în situația anterioară emiterii actului administrativ atacat.

Prin sentința nr. 3144 din 18 octombrie 2014, Curtea de Apel București a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei și a respins acțiunea reclamantei SC A. SRL față de aceasta, a respins excepția inadmisibilității acțiunii și a admis acțiunea formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâta SC Enel Distribuție Dobrogea SA și a anulat adresa din 15 noiembrie 2012 emisă de pârâta SC Enel Distribuție Dobrogea SA.

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond, a declarat recurs pârâta SC Enel Distribuție Dobrogea SA, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând, în principal, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței judecătorești competente, iar, în subsidiar, admiterea recursului și modificarea sentinței recurate, în sensul admiterii excepției inadmisibilității acțiunii și a autorității de lucru judecat sau în sensul respingerii acțiunii, ca nefondată.

2.1. Motivele de casare

În susținerea recursului, recurenta-pârâtă a invocat motivele de casare prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 3, 7 și 8 C. proc. civ., când hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței de ordine publică a altei instanțe, când s-a încălcat autoritatea de lucru judecat și, respectiv, când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

2.2. Principalele argumente invocate

În motivarea recursului, recurenta a susținut că pronunțarea sentinței civile nr. 3144 din 18 octombrie 2013 a Curții de Apel București s-a realizat cu încălcarea competenței de ordine publică a altei instanțe, cu încălcarea prevederilor art. 131 alin. (1) C. proc. civ., motiv de casare prevăzut de art. 488 pct. 3 C. proc. civ.

A arătat că, deși în fata instanței de fond a invocat faptul că actul a cărui anulare se solicită nu este un act administrativ în sensul legii, ci reprezintă doar un simplu act de informare, al cărui scop nu a fost de a produce prin el însuși efecte juridice specifice dreptului administrativ, ci exclusiv de a comunica reclamantei faptul că avizul tehnic de racordare a încetat I, instanța de fond nu a analizat din acest punct de vedere caracterul juridic al acestui act.

Raportat la dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, deși esențială pentru determinarea instanței de contencios administrativ competentă să soluționeze un litigiu concret este calitatea de autoritate publică locală sau centrală a persoanei care a emis sau încheiat actul administrativ atacat, Curtea de Apel București, cu ignorarea textului de lege și fără a motiva hotărârea în acord cu exigențele prescrise la art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., a stabilit calitatea pârâtei SC Enel Distribuție Dobrogea SA de autoritate publică centrală.

A susținut că, din considerentele hotărârii, rezultă în mod evident nerespectarea dispoziției legale prevăzute de art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., care conduce la sancțiunea nulității hotărârii pronunțate, întrucât vătămarea recurentei pentru nemotivarea acestui act de procedură, sub aspectul calificării ca fiind o „autoritate publică centrală”, este dovedită prin imposibilitatea de a exercita calea de atac prevăzută de lege, în condiții care sa configureze motive pertinente de nelegalitate față de soluția pronunțată.

În susținerea primului motiv de recurs și în susținerea solicitării de casare a sentinței civile nr. 3144 din 18 octombrie 2913 pronunțate de Curtea de Apel București cu trimitere spre rejudecare instanței judecătorești competente, recurenta a invocat, în conformitate cu prevederile art. 432 C. proc. civ., excepția autorității de lucru judecat.

A învederat că, asupra incidentului procedural privind competența materială în cauză, s-a pronunțata Înalta Curte de Casație și Justiție, prin admiterea recursului formulat de SC Enel Distribuție Dobrogea SA într-un dosar având aceleași părți, cauză și obiect, prin decizia civilă nr. 6448 din 1 octombrie 2013, fapt adus la cunoștința instanței de fond, dar asupra căruia nu s-a pronunțat.

A mai arătat recurenta-pârâtă că instanța de fond a pronunțat hotărârea cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material aplicabile, dând o calificare greșită actului dedus. Astfel, prin scrisoarea atacată nu s-au stins raporturi juridice, întrucât valabilitatea avizului tehnic de racordare din 18 ianuarie 2011 a încetat de drept, prin ajungere la termen.

De asemenea, și în situația anulării efectelor scrisorii care face obiectul litigiului, intimata-reclamantă nu se poate prevala, pentru continuarea procesului de racordare, de avizul tehnic de racordare din 18 ianuarie 2011, care și-a pierdut valabilitatea.

Recursul este fondat în ceea ce privește motivul că actul a cărui anulare s-a solicitat nu este un act administrativ supus controlului de legalitate în baza Legii nr. 554/2004.

O chestiune liminară ce trebuie lămurită este critica hotărârii pronunțate de către instanța de fond referitoare la necompetența materială de soluționare a cauzei de către Curtea de apel.

Este în afara oricărei îndoieli că SC Enel Distribuție Dobrogea SA nu este autoritate publică centrală care să atragă competența de soluționare a Curții de apel, ca instanță de fond în contenciosul administrativ, potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, așa cum a reținut Înalta Curte de Casație și Justiție într-o altă cauză între aceleași părți, respectiv SC Enel Distribuție Dobrogea SA și SC A. SRL (a se vedea decizia civilă nr 6.448 din 1 octombrie 2013). Cu toate acestea, în speța judecată la Curtea de Apel București, acțiunea promovată de către reclamanta SC A. SRL, în considerarea faptului că în prezenta cauză a stat în proces în calitate de pârâtă Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei, are calitate de autoritate publică centrală este incontestabilă, competența de soluționare revine Curții de apel ca instanță de fond în contencios administrativ.

În ceea ce privește critica hotărârii instanței de fond, în sensul că actul atacat nu este un act administrativ, Înalta Curte reține următoarele:

Actele administrative sunt acte juridice în sensul că sunt manifestări de voință făcute în exercitarea funcției executive a statului în scopul de a produce anumite efecte juridice. În termenii art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice; sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, și contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achizițiile publice; prin legi speciale pot fi prevăzute și alte categorii de contracte administrative supuse competenței instanțelor de contencios administrativ.

Având ca reper textul legal precizat, rezultă că distincția esențială între actul administrativ și o operațiune administrativă (o simplă corespondență între părțile litigante), adică ceea ce interesează cu precădere în prezenta cauză este aceea a efectelor juridice pe care numai actele infralegislative le produc. În speță, reclamanta SC A. SRL a solicitat anularea unui înscris emis de către Enel Distribuție Dobrogea, în care aceasta din urmă aduce la cunoștința reclamantei încetarea valabilității avizului tehnic de racordare din 18 mai 2011, trebuind reluată procedura de racordare. Din examinarea adresei în discuție, înregistrată din 15 noiembrie 2012, rezultă că aceasta nu satisface exigențele legale ale actului infralegislativ, astfel cum este definit de Legea contenciosului administrativ, întrucât nu produce prin el însuși nici un efect juridic, adică nu dă naștere, nu modifică și nu stinge raporturi juridice între părți.

SC Enel Distribuție Dobrogea SA comunică reclamantei faptul că termenul de valabilitate al unui anume aviz a expirat și că trebuie reluată întreaga procedură în ipoteza în care dorește emiterea unui nou aviz. Contrar a ceea ce a reținut primă instanță, poziția exprimată de SC Enel Distribuție Dobrogea este lipsită de orice efect juridic în privința valabilității avizului de racordare, al cărui termen de valabilitate nu este afectat în nici un fel de opinie, exprimată în adresa contestată în prezenta cauză. Mai exact, avizul de racordare are o existență complet autonomă în raport de poziția exprimată în înscrisul contestat, iar termenul de valabilitate al acestuia este prevăzut de lege și nu este influențat în nici un fel de adresa în discuție.

Așa fiind, rezultă că prima instanță a pronunțat o hotărâre nelegală, cu ignorarea prevederilor art. 2 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, referitoare la definiția legală a actului administrativ, fiind îndeplinite cerințele art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., astfel încât conform art. 496 din același act normativ va fi admis recursul declarat de către pârâtă SC Enel Distribuție Dobrogea SA, va fi casată hotărârea recurată și va fi respinsă ca inadmisibilă acțiunea în contencios administrativ promovată de către reclamanta SC A. SRL.

În raport de soluția dată în cauză, examinarea celorlalte argumente invocate în memoriul de recurs devine inutilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta SC Enel Distribuție Dobrogea SA împotriva sentinței civile nr. 3144 din 18 octombrie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează, în parte, sentința recurată și, rejudecând, respinge acțiunea formulată de reclamanta SC A. SRL în contradictoriu cu pârâta SC Enel Distribuție Dobrogea SA, ca inadmisibilă.

Menține, în rest, dispozițiile sentinței recurate.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 7 octombrie 2015.