ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2440/2015

Decizia nr. 2440/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 21 iunie 2013 pe rolul Curții de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta Autoritatea Națională de Reglementare în domeniul Energiei - ANRE - Departamentul Control și Protecția Consumatorilor, solicitând ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună obligarea pârâtei ANRE la declanșarea procedurii de soluționare a neînțelegerilor intervenite între reclamant și SC „B.” SA Botoșani în faza precontractuală încheierii contractului de racordare la rețeaua electrică.

Prin Sentința civilă nr. 215 din 16 septembrie 2013, Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București.

Prin Sentința civilă nr. 103 din 15 ianuarie 2014, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Națională De Reglementare În Domeniul Energiei (ANRE) - Departamentul Control și Protecția Consumatorilor și SC „B.” SA

Împotriva Sentinței civile nr. 103 din 15 ianuarie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamantul A.

Recurentul a învederat, prin cererea de recurs, că instanța de fond a reținut în mod nerelevant că în litigiu este vorba despre un aspect de fapt, anume dacă reclamantul a respectat sau nu avizul de amplasament inițial, întrucât judecătorul fondului nu a fost învestit cu analizarea respectării avizului de amplasament ci cu o acțiune având ca obiect constatarea unui refuz nejustificat de rezolvare a unei cereri privind un drept recunoscut în raport cu dispozițiile cuprinse în Ordinul nr. 38/2007 privind aprobarea Procedurii de soluționare a neînțelegerilor legate de încheierea contractelor dintre operatorii economici din sectorul energiei electrice, a contractelor de furnizare a energiei electrice și a contractelor de racordare la rețea, apariția litigiului fiind determinat de refuzul pârâtei SC B. de a-i acorda reclamantului avizul tehnic de racordare motivat de faptul invocării nerespectării avizului de amplasament, precum și de refuzul pârâtei ANRE de a declanșa procedura de soluționare a neînțelegerilor intervenite.

A menționat recurentul reclamant că la data depunerii dosarului în vederea obținerii avizului tehnic de racordare exista atât autorizația de construire pentru locuință cât și aviz de amplasare favorabil, și că la finalizarea lucrării a fost întocmit un proces-verbal de recepție, care dovedește faptul că lucrarea a fost efectuată pe amplasamentul avizat.

Reclamantul a arătat, de asemenea, prin cererea de recurs, că în mod eronat judecătorul fondului a reținut că aspectele de fapt legate de respectarea sau nerespectarea avizului de amplasament depășesc cadrul cererii de chemare în judecată, care a avut ca obiect doar verificarea dacă neînțelegerea dintre părți poate fi încadrată în cele ce intră în sfera de soluționare și atribuțiile ANRE conform Ordinului nr. 38/2007, că instanța nu a fost sesizată cu verificarea pe fond acestei condiții, și că litigiul dintre reclamant și SC B. nu îndeplinește condițiile soluționării de către ANRE fiind de competența instanței de judecată și privind o împrejurare de fapt, respectiv dacă ceea ce a construit reclamantul respectă avizul de amplasament.

S-a relevat că deși ANRE a fost învestită în sensul de a interveni în vederea soluționării divergențelor existente între reclamant și SC B. și nu cu analizarea respectării condițiilor prevăzute în avizul de amplasament, această autoritate a persistat a se pronunța cu privire la respectarea condițiilor impuse în avizul de amplasament, afirmând că acest aspect poate constitui motiv pentru refuzul operatorului de rețea de a emite avizul tehnic de racordare.

Instanța de fond, s-a mai precizat, s-a aflat pe durata desfășurării procesului într-o stare de confuzie, întrucât prin cererea de chemare în judecată reclamantul nu a solicitat analizarea unei împrejurări de fapt (constând în respectarea/nerespectarea avizului de amplasament), ci a solicitat să se constate în sarcina ANRE faptul neadoptării unei poziții motivate în legătură cu situația legal sesizată, această autoritate exercitându-și atribuțiile legale cu exces de putere, ceea ce în raport cu prevederile generale ale Legii nr. 554/2004 reprezintă un refuz nejustificat de soluționare a unei cereri legal formulate.

Or, raportat la această împrejurare, mai sus relevată, s-a arătat de către recurent că prima instanță a reținut eronat faptul că nu s-au înregistrat nerespectări ale Procedurii sau ale Metodologiei nominalizate (evident făcând referire la Metodologia de emitere a avizului de amplasament) și prin urmare litigiul apărut între reclamant și SC B. Distribuție fiind de altă natură nu ar îndeplini condițiile soluționării de către ANRE fiind de competența instanței de judecată, și că de asemenea judecătorul fondului a constatat greșit că pârâta ANRE în mod justificat a refuzat să declanșeze procedura de soluționare a neînțelegerilor intervenite între părți, refuzul său fiind în mod corect motivat de aceasta prin lipsa atribuțiilor sale în acest sens.

În realitate, conform dispozițiilor art. 1 din Ordinul nr. 38/2007 Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei, denumită Autoritate competentă soluționează neînțelegerile care pot interveni la încheierea contractelor între operatorii economici din sectorul energiei electrice, a contractelor de furnizare a energiei electrice, precum și a contractelor de racordare la rețea, în conformitate cu Legea energiei electrice nr. 13/2007, cu modificările și completările ulterioare, astfel că rezultă în mod cât se poate de clar refuzul nejustificat al acestei autorități de a-și îndeplini propriile atribuții.

Mai mult decât atât, s-a făcut trimitere și la prevederile art. 4 alin. (1) din Ordinul nr. 38/2007, și s-a concluzionat, de către reclamant, că nesoluționarea sesizării făcute reprezintă un refuz nejustificat al pârâtei de a analiza și dispune motivat asupra sesizării, dar și o exercitare cu exces de putere a dreptului de mediere a neînțelegerilor intervenite între părți conform dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

Din răspunsurile formulate de către ANRE rezultă în opinia recurentului că nu au fost analizate actele înaintate și nici nu s-a exercitat vreo atribuție din partea acesteia, situație ce denotă nerespectarea dispozițiilor cuprinse în Legea energiei electrice nr. 13/2007 și în Ordinul nr. 38/2007, cu atât mai mult cu cât referitor la soluționarea neînțelegerilor apărute la încheierea contractelor dispozițiile art. 8 alin. (1) din Ordinul nr. 38/2007 face referire la soluționarea neînțelegerilor apărute în faza precontractuală, soluționare care se face de către Autoritatea competentă prin declanșarea procedurii de soluționare în baza unei cereri înaintate de una sau de ambele părți implicate, în care se prezintă neînțelegerile apărute în cursul negocierilor pentru încheierea contractului.

În speță, s-a învederat, ANRE a refuzat să declanșeze procedura de soluționare a neînțelegerilor intervenite între părți (cu efectuarea în prealabil a unei proceduri de mediere la nivelul operatorului economic), neadoptând o poziție motivată în legătură cu situația legal sesizată, exercitându-și atribuțiile legale cu exces de putere, ceea ce în raport cu prevederile generale ale Legii nr. 554/2004 reprezintă un refuz nejustificat.

În raport de cele mai sus arătate, reclamantul a solicitat admiterea recursului, și pe cale de consecință admiterea cererii de chemare în judecată având ca obiect obligarea ANRE la declanșarea procedurii de soluționare a neînțelegerilor intervenite între reclamant și pârâta SC B. Distribuție Moldova, în faza precontractuală încheierii contractului de racordare la rețeaua electrică.

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 18 decembrie 2014, în conformitate cu prevederile art. 493 alin. (4) din același cod.

Prin încheierea din 26 februarie 2015 completul filtru a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate, și, pe cale de consecință, a admis în principiu recursul declarat de reclamantul A. împotriva Sentinței civile nr. 103 din 15 ianuarie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, și a fixat termen de judecată pe fondul recursului la data de 11 iunie 2015.

Înalta Curte reține, în cauză, că nu sunt întemeiate criticile din recursul declarat de reclamantul A., circumscrise motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., judecătorul fondului procedând în mod întemeiat, urmare interpretării și aplicării corecte a normelor de drept material la circumstanțele de fapt ale litigiului, la respingerea ca neîntemeiată a acțiunii în contencios administrativ, prin care s-a solicitat obligarea Autorității Naționale de Reglementare Domeniul la declanșarea procedurii de soluționare a neînțelegerilor intervenite între reclamant și SC B. Distribuție Moldova CR Botoșani în faza precontractuală încheierii contractului de racordare la rețeaua electrică.

Instanța de fond a statuat judicios, prin raportare la obiectul cererii de chemare în judecată și la motivele de fapt și de drept invocate în sprijinul acesteia, că problema de drept pusă în litigiu era aceea de a se stabili dacă neînțelegerea ivită între reclamant și pârâta SC B. Moldova Distribuție SA îndeplinește condițiile pentru a fi soluționată de către Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei prin aplicarea prevederilor Ordinului nr. 38/2007 emis de Președintele Autorității de Reglementare în Domeniul Energiei prin care s-a aprobat Procedura de soluționare a neînțelegerilor legate de încheierea contractelor dintre operatorii economici din sectorul energiei electrice, a contractelor de furnizare a energiei electrice și a contractelor de racordare la rețea, și a apreciat în mod corect, urmarea analizei atente a prevederilor art. 1, art. 3, art. 4 și art. 5 din Procedură, că - față de susținerile, în esență, ale reclamantului în sensul că a respectat condițiile avizului de amplasament și că refuzul de racordare și de emitere a avizului tehnic (refuz motivat de SC B. Moldova Distribuție SA pe temeiul nerespectării avizului de amplasament) este unul nejustificat - neînțelegerea dintre părți nu se încadrează în condițiile textului art. 4, fiind astfel incidente prevederile art. 5 lit. c) din Procedură, potrivit cărora ”nu intră sub incidența prevederilor prezentei proceduri neînțelegerile a căror rezolvare, conform legii, intră în competența instanțelor judecătorești sau a altor organe abilitate, inclusiv aspecte legate de proprietate pentru capacități energetice existente”.

Textul art. 4 din Procedura de soluționare a neînțelegerilor legate de încheierea contractelor dintre operatorii economici din sectorul energiei electrice, a contractelor de furnizare a energiei electrice și a contractelor de racordare la rețea, are în vedere, în mod evident numai neînțelegeri legate de clauze negociabile din contractele cadru elaborate de ANRE conform prevederilor legale în vigoare, de clauze noi care sunt conforme legislației în vigoare și pe care părțile doresc să le includă în contractele pe care le încheie sau de clauze minimale din contractele-cadru, în litigiu nefiind vorba de o neînțelegere referitoare la o clauză ci despre o neînțelegere legată de respectarea sau nerespectarea avizului de amplasament.

Prin urmare, instanța de fond a concluzionat în mod just că aspectele de fapt legate de respectarea sau nerespectarea avizului de amplasament nu intră în sfera neînțelegerilor dintre părți ce intră în sfera de soluționare și în atribuțiile Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul Energiei conform Ordinului nr. 38/2007, ci intră în competența instanțelor de judecată, și că nu se poate reține că refuzul acestei autorități de a soluționa neînțelegerea cu care a fost sesizată de recurent reprezintă un refuz nejustificat sau un exces de putere, astfel cum acestea sunt definite prin art. 2 alin. (1) lit. i) și lit. n) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare.

În raport de cele mai sus arătate, constatând că nu sunt întemeiate motivele de recurs invocate în cauză de reclamant, și că este legală hotărârea atacată, se va dispune, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ. și a art. 20 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, respingerea ca nefondat a recursului declarat de A. împotriva Sentinței civile nr. 103 din 15 ianuarie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva Sentinței civile nr. 103 din 15 ianuarie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 11 iunie 2015.

Procesat de GGC - LM