ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 682/2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivelor de casare".

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin Sentința civilă nr. 1478 din 4 mai 2016, pronunțată în Dosarul nr. x/2015, a respins, ca nefondată, acțiunea în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamanta E. Distribuție Dobrogea S.A., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei - A.N.R.E.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs, în termen, reclamanta E. Distribuție Dobrogea S.A., întemeiat în drept pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În recurs, s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs și de comunicare a actelor de procedură între părți, prin intermediul grefei instanței, în conformitate cu dispozițiile art. 486, art. 490 C. proc. civ.

Prin rezoluția din 16 noiembrie 2018, a completului învestit aleatoriu cu soluționarea dosarului, a fost fixat termen pentru judecata pe fond a recursului, în data de 7.02.2020, cu citarea părților, în condițiile art. 494 - 495 C. proc. civ., în ședință publică.

Prin cererea scrisă de renunțare la judecată, înregistrată la data de 17 ianuarie 2020, recurenta- reclamantă E. - Distribuție Dobrogea S.A. a arătat că înțelege să renunțe la judecarea cauzei, în conformitate cu dispozițiile art. 406 C. proc. civ.

Cererea de renunțare la judecată a fost formulată în nume propriu, semnată.

Intimata-pârâtă Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei, căreia i s-a comunicat copie de pe cererea de renunțare la recurs, conform dovezilor existente la dosar, și-a exprimat poziția cu privire la renunțarea la judecată formulată în etapa procesuală a recursului prin notele scrise depuse în acest sens la dosar, solicitând a se lua act de această cerere; fără cheltuieli de judecată.

Înalta Curte, sesizată cu soluționarea recursului declarat, având în vedere cererea de renunțare la recurs, va luat act de manifestarea de voință a recurentei-reclamante.

De principiu, renunțarea la judecată reprezintă actul procesual de dispoziție al reclamantului, în calitatea sa de inițiator al demersului judiciar, de a renunța la soluționarea unei cauze, fără a avea obligația de a-și justifica manifestarea de voință și fără a fi constrâns, din punct de vedere temporal, în privința acesteia.

Într-adevăr, recurenta-reclamantă și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 406 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit cărora:

"(1) Reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în ședință de judecată, fie prin cerere scrisă" însă, în speța de față nu sunt aplicabile aceste dispoziții, deoarece, din conținutul cererii depuse, rezultă cu certitudine că recurenta-reclamantă a renunțat la judecarea recursului formulat, nu la judecarea cererii de chemare în judecată:

"să luați act de renunțarea la judecarea cauzei, în conformitate cu dispozițiile art. 406 C. proc. civ..".

În aceste condiții devin aplicabile dispozițiile art. 463 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, potrivit cărora: achiesarea la hotărâre reprezintă renunțarea unei părți la calea de atac pe care o putea folosi ori pe care a exercitat-o deja împotriva tuturor sau a anumitor soluții din respectiva hotărâre.

Având în vedere faptul că manifestarea de voință, în sensul de a se renunța la judecata cererii de recurs, reprezintă o desistare, un act de dispoziție al recurentei, care nu este supus cenzurii Înaltei Curți;

Respectând, astfel, principiul disponibilității părților care guvernează procesul civil, Înalta Curte constată că, în cauză, recurenta- reclamantă E. Distribuție Dobrogea S.A. a renunțat la judecata căii extraordinare de atac, sens în care va lua act de cererea formulată.

Dând eficiență principiului dreptului părții de a dispune asupra cererii formulate, în contextul celor expuse, având în vedere și dispozițiile art. 406 alin. (5) C. proc. civ., potrivit cărora "când renunțarea la judecată se face în apel sau în căile extraordinare de atac, instanța va lua act de renunțare (...)", Înalta Curte este îndreptățită să ia act de retragerea recursului declarat de reclamantă.

Date fiind dispozițiile legale arătate și aspectele asupra cărora sunt limitate dezbaterile în ipoteza intervenirii manifestării procesuale a renunțării la judecată, când instanța nu mai poate face acte de cercetare judecătorească asupra altor chestiuni legate de drepturile deduse judecății ori de calitățile părților implicate în litigiu, Înalta Curte, în temeiul art. 463 din C. proc. civ., va lua act de cererea de renunțare la judecarea căii de atac deja exercitate de către reclamantă, în condițiile existenței unei manifestări de voință a acesteia în acest sens.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de renunțarea la judecarea recursului declarat de recurenta- reclamantă E. - Distribuție Dobrogea S.A. împotriva Sentinței civile nr. 1478 din 4 mai 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 februarie 2020.

GGC - NN