ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 641/2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 641/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

instanțe

Prin Sentința nr. 2.749 din 6 aprilie 2011,

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a

admis acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea

Arhivelor Securității în contradictoriu cu pârâtul L.I. și pe cale de

consecință a constatat existența calității pârâtului de colaborator al

Securității.

Pentru a pronunța

această soluție, prima instanță a reținut, în esență, că sunt îndeplinite

cumulativ condițiile prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G nr. 24/2008 aprobată

cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008 pentru existența calității

de colaborator al Securității.

Astfel, reține

instanța de fond că pârâtul a semnat un angajament în prezența unui plutonier

de miliție cu atribuții pe linie de Securitate la data de 27 noiembrie 1986

prin care s-a angajat să sprijine în mod corect, organizat și activ organele

Ministerului de Interne pentru combaterea oricăror manifestări care afectau

interesele orânduirii socialiste și a menționat că va semna informațiile cu

numele conspirativ "A.".

Constată instanța de

fond că din Raportul Postului de Miliție Boteni din 20 decembrie 1986 rezultă

că pârâtul, în baza angajamentului semnat, a informat organele de miliție că unii

gestionari nu au predat la timp borderourile de achiziții pentru justificarea

avansurilor, că o serie de tineri care au terminat 10 clase ori care au lucrat

la mina Boteni și au fost detașați la alte sectoare, au părăsit locul de muncă,

duceau un trai parazitar și au creat discuții și dezordine la căminul cultural,

la cinematograf ori în discotecă.

Se mai reține că

pârâtul a informat organele de miliție cu atribuții pe linie de Securitate că,

în ziua de 20 septembrie 1986 numitul P.V. i-a relatat că "a predat porcul

la contract din luna mai și nu a primit porumbul pentru el, până în prezent și

nici purcel nu a primit de la IJC și, dacă nu va primi porumbul până la

sfârșitul anului și purcel în vara anului 1987, nu va mai face contract pe anul

1988".

Despre altă persoană

Ț.V., pârâtul a informat că a susținut că nu știe cum să se descurce deoarece:

"fiind bătrân și bolnav, nu a mai putut face minim de norme la CAP și i-a

venit adresă de la CAP să predea o cotă parte de fructe la CAP. Dar la

începutul anului, a primit plan de cultură de la Consiliul Popular, în care a

prevăzut să dea fructe la aceștia și nu știe cui să le dea că, dacă le dă la

unii are necaz cu ceilalți și de aceea merg treburile la noi, fiindcă nu sunt

lucrurile puse de acord și se bat cap în cap".

Conform celor

relatate de autoritatea pârâtă, se reține că a fost reală situația că în

perioada regimului comunist orice comentariu negativ față de politica agrară

era apreciat ca fiind o manifestare "dușmănoasă" la adresa regimului.

Față de acest contest

economic, social și politic al perioadei comuniste apreciază instanța de fond

că informațiile date de pârât la 27 noiembrie 1986 se înscriu în sfera

denunțurilor unor activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar

comunist.

Se mai reține că

pârâtul a informat organele de miliție și despre alte persoane urmărite pentru

comentarii politice, astfel cum rezultă din nota informativă din 4 ianuarie

sarcinilor primite de a informa dacă există persoane care încearcă să facă

anumite "comentarii negative la adresa conducerii de partid și de

stat", a relatat că din discuțiile purtate cu mai mulți cetățeni din raza

comunei Boteni cu privire la Conferința Națională a PCR a rezultat că se arătau

doar "curioși asupra problemelor care urmau să fie ridicate în cadrul

conferinței".

Se mai reține și

faptul că pârâtul a fost dirijat în calitate de informator pe lângă o persoană

urmărită de organele de miliție pentru a se afla dacă cel urmărit avea legături

cu o altă persoană ce făcea parte dintr-o "sectă ilegală".

Din cele reținute

anterior a constatat instanța de fond că pârâtul a furnizat informații

Securității în mod conștient și a avut întotdeauna reprezentarea clară a

faptului că relatări de natura celor furnizate nu rămâneau fără urmări iar

informațiile furnizate au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

Astfel, conchide

instanța de fond în sensul că informațiile furnizate de pârât au vizat

îngrădirea dreptului la viața privată și a dreptului la libertatea de exprimare

și libertatea opiniilor prevăzute de art. 17 și art. 19 din Pactul

Internațional privind Drepturile Civile și Politice și art. 28 din Constituția

României din 1965.

în cauză

Împotriva Sentinței

nr. 2.749 din 6 aprilie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâtul L.I. invocând

dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ., susținând

în esență următoarele:

Printr-un set de

critici formulate pe fondul cauzei susține recurentul că hotărârea recurată

este netemeinică, având în vedere că acțiunea formulată nu este dovedită și nu

îndeplinește condițiile de admisibilitate impuse de O.U.G. nr. 24/2008.

În acest sens, arată

recurentul că informațiile furnizate, așa cum sunt ele menționate în notele

informative prezentate de reclamant în susținerea acțiunii, întocmite de

organele de miliție, nu au fost de natură a produce repercursiuni civile sau

politice asupra persoanelor vizate și nu au denunțat activități sau atitudini

potrivnice regimului totalitarist, în condițiile în care vizau aspecte

referitoare la tineri care nu lucrau și produceau fapte antisociale calificate

astfel și astăzi și mai ales în orice societate democratică.

Totodată, susține

recurentul că furnizarea de informații referitoare la faptul că un cetățean din

comună a predat la contract un animal și nu a primit în schimb cota de porumb

promisă nu reprezintă o informare pe linie de securitate și nu este de natură a

produce îngrădirea de drepturi/libertăți fundamentale.

Consideră recurentul

că din modul de formulare al notelor, din conținutul acestora precum și din

cantitatea mică de informații oferită, rezultă indubitabil că acestea au fost

concepute pentru a se justifica formal o calitate impusă, și a cărei refuzare

nu era posibilă, și nicidecum pentru a colabora cu organele de Securitate.

instanței de recurs

Analizând hotărârea

atacată prin prisma criticilor formulate de recurent, cât și sub toate

aspectele, potrivit art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte va admite

prezentul recurs pentru considerentele arătate în continuare.

Înalta Curte va

reține toate criticile din recurs referitoare la nelegalitatea și netemeinicia

soluției pronunțate de Curtea de apel, critici care se circumscriu motivului de

recurs prev. de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., constatând că în mod greșit

instanța de fond a apreciat că în cauză sunt îndeplinite cumulativ condițiile

prevăzute de art. 2 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la

propriul dosar și deconspirarea Securității, aprobată cu modificări prin Legea

nr. 293/2008.

Astfel, potrivit art.

2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, este considerată colaborator al securității

persoana care a furnizat informații, indiferent sub ce formă, precum note și

rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității, prin

care se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar

comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale

ale omului.

Totodată, Înalta

Curte subliniază faptul că pentru constatarea calității de colaborator al

Securității, în sensul art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 nu este suficientă

doar semnarea unui angajament de colaborare cu fosta Securitate și furnizarea

unor informații către organele fostei Securități ci se impune constatarea cu

certitudine a faptului că au fost furnizate, în această calitate, informații

prin care se denunțau activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar

comunist, de natură a conduce la suprimarea sau îngrădirea unor drepturi și

libertăți fundamentale ale omului, ceea ce nu se poate reține în persoana

recurentului.

În cauză instanța de

fond, făcând o analiză superficială a notelor informative atribuite

recurentului, a reținut în mod greșit că sunt întrunite cumulativ cele trei

condiții prevăzute de lege pentru constatarea în persoana recurentului a

calității de colaborator al Securității, cât timp intimatul, căruia, în

calitate de reclamant, i-a revenit, în temeiul art. 1169 C. civ., sarcina

probei, nu a făcut dovada calității informațiilor furnizate de recurent, în

acord cu exigențele normei legale mai sus redate.

Astfel, deși în mod

corect a reținut instanța de fond că recurentul a semnat un angajament privind

sprijinirea organelor Ministerului de Interne, în mod organizat și secret, în

care se preciza că orice sesizare pe care o va da va îmbrăca formă scrisă, nu a

observat și faptul că recurentul s-a angajat să aducă la cunoștință orice situație

care ar interesa organele de miliție, pentru prevenirea, descoperirea și

lichidarea infracțiunilor îndreptate împotriva legilor statului și pentru

combaterea oricăror manifestări care afectează orânduirea socialistă. Dat fiind

faptul că din conținutul angajamentului semnat de recurent nu rezultă cu

certitudine intenția acestuia de colaborare cu fosta Securitate ci mai degrabă

intenția acestuia de denunțare a unor fapte antisociale, era esențială în cauză

analiza conținutului notelor informative atribuite recurentului, pentru ca

astfel, să se poată stabili cu certitudine intenția acestuia de colaborare cu

fosta Securitate.

În acest sens, Înalta

Curte, constată că informațiile furnizate de recurent nu pot fi încadrate în

categoria unor acțiuni potrivnice regimului comunist, cum în mod greșit a

reținut instanța de fond.

Astfel, a califica un

comentariu în sensul că o anumită persoană, care a predat un animal pe baza

unui contract, și-a manifestat nemulțumirea față de faptul că nu a primit

cantitatea de porumb prevăzută în contract și intenția de a nu mai încheia un

astfel de contract în anul următor în condițiile în care până la sfârșitul

anului în curs nu va primi cantitatea de porumb contractată (nota olografă din

27 noiembrie 1986) sau furnizarea unor informații referitoare la neliniștea

unui bătrân care bolnav fiind nu mai reușise să-și mai îndeplinească minimul de

norme la CPP așa încât i se ceruse să predea în schimb o cantitate de fructe pe

care, însă, era obligat să o predea, în baza unui plan de cultură, și

Consiliului Popular (nota olografă din 27 noiembrie 19879) sau nemulțumirea

unui cetățean în legătură cu faptul că nu a primit cota de cartofi cuvenită

deși a depășit planul (nota olografă din 27 noiembrie 1986) drept atitudini

ostile politicii agrare a statului comunist sau a aprecia că informațiile

referitoare la faptul că unii gestionari nu au predat la timp borderourile de

achiziții pentru justificarea avansurilor, sau că o serie de tineri care au

terminat 10 clase ori care au lucrat la mina Boteni și au fost detașați la alte

sectoare, au părăsit locul de muncă, duceau un trai parazitar și au creat

discuții și dezordine la căminul cultural, la cinematograf ori în discotecă,

drept atitudini potrivnice unui regim totalitar, așa cum apreciază instanța de

fond, ar conduce la denaturarea sensului definiției date de legiuitor noțiunii

de colaborator al Securității, ceea ce nu poate fi permis.

Prin urmare, este de

necontestat faptul că activitatea de denunțare a unor fapte ce intră în

conflict cu legea penală sau a unor fapte de natură a încălca normele de

conviețuire socială, sau redarea unor nemulțumiri referitoare la modul în care

autoritățile locale își îndeplineau obligațiile în legătură cu cetățenii cu

care încheiau contracte sau diferite planuri de producție, nu se circumscrie

noțiunii de activitate sau atitudine potrivnică regimului comunist pentru a

justifica reținerea unei activități de colaborare cu organele fostei

Securități, motiv pentru care vor fi primite criticile formulate de recurent pe

acest aspect.

Totodată, Înalta

Curte consideră că simpla furnizare a unor astfel de informații sau simpla

dirijare a recurentului pe lângă o persoană urmărită de organele de miliție

pentru a se afla dacă cel urmărit avea legături cu o altă persoană ce făcea parte

dintr-o "sectă ilegală, în absența altor probe referitoare la calitatea și

consecințele concrete ale informațiilor comunicate, nu este de natură a conduce

la suprimarea sau îngrădirea unor drepturi și libertăți fundamentale ale

omului, în sensul normei legale indicate, cum în mod greșit apreciază

judecătorul fondului.

A accepta

interpretarea excesivă dată de instanța de fond noțiunii de activități sau

atitudini potrivnice regimului comunist, ar fi de natură a altera scopul

urmărit de legiuitor prin adoptarea O.U.G. nr. 24/2008, ceea ce nu poate fi

acceptat.

Prin urmare, Înalta

Curte raportând criticile formulate prin cererea de recurs la înscrisurile

depuse la dosarul cauzei constată că în mod greșit instanța de fond a apreciat

asupra calității materialelor transmise, în raport cu exigențele art. 2 lit a)

din O.U.G. nr. 24/2008.

În consecință,

constatând că situația de fapt expusă de intimat nu este confirmată de

înscrisuri prin care să se demonstreze că recurentul a furnizat informații de

natură a fi calificate drept activități sau atitudini potrivnice regimului

totalitar comunist, și care să vizeze îngrădirea unor drepturi și libertăți

fundamentale, toate criticile formulate de recurent apar ca fiind întemeiate.

În consecință, Înalta

Curte constatând că în mod greșit instanța de fond a admis cererea, reținând

îndeplinirea condițiilor cumulative prevăzute de art. 2 alin. (1) lit. b) din

O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea

Securității, în persoana recurentului, constată că recursul formulat în cauză

este fondat sub acest aspect.

Pentru considerentele

expuse, în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) și (2) C. proc. civ. și art.

20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursul și va

modifica hotărârea atacată, în sensul respingerii acțiunii formulate de CNSAS.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de L.I., împotriva Sentinței civile nr. 2.749 din 6 aprilie 2011 a

Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința

atacată în sensul că respinge acțiunea formulată de Consiliul Național pentru

Studierea Arhivelor Securității, ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 8 februarie 2012.

Procesat de GGC - AM