ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 641/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Hotărârea primei instanțe Prin Sentința nr. 2.749 din 6 aprilie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității în contradictoriu cu pârâtul L.I. și pe cale de consecință a constatat existența calității pârâtului de colaborator al Securității. Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, în esență, că sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G nr. 24/2008 aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008 pentru existența calității de colaborator al Securității.

Astfel, reține instanța de fond că pârâtul a semnat un angajament în prezența unui plutonier de miliție cu atribuții pe linie de Securitate la data de 27 noiembrie 1986 prin care s-a angajat să sprijine în mod corect, organizat și activ organele Ministerului de Interne pentru combaterea oricăror manifestări care afectau interesele orânduirii socialiste și a menționat că va semna informațiile cu numele conspirativ "A.". Constată instanța de fond că din Raportul Postului de Miliție Boteni din 20 decembrie 1986 rezultă că pârâtul, în baza angajamentului semnat, a informat organele de miliție că unii gestionari nu au predat la timp borderourile de achiziții pentru justificarea avansurilor, că o serie de tineri care au terminat 10 clase ori care au lucrat la mina Boteni și au fost detașați la alte sectoare, au părăsit locul de muncă, duceau un trai parazitar și au creat discuții și dezordine la căminul cultural, la cinematograf ori în discotecă.

Se mai reține că pârâtul a informat organele de miliție cu atribuții pe linie de Securitate că, în ziua de 20 septembrie 1986 numitul P.V.

i-a relatat că "a predat porcul la contract din luna mai și nu a primit porumbul pentru el, până în prezent și nici purcel nu a primit de la IJC și, dacă nu va primi porumbul până la sfârșitul anului și purcel în vara anului 1987, nu va mai face contract pe anul 1988". Despre altă persoană Ț.V., pârâtul a informat că a susținut că nu știe cum să se descurce deoarece: "fiind bătrân și bolnav, nu a mai putut face minim de norme la CAP și i-a venit adresă de la CAP să predea o cotă parte de fructe la CAP. Dar la începutul anului, a primit plan de cultură de la Consiliul Popular, în care a prevăzut să dea fructe la aceștia și nu știe cui să le dea că, dacă le dă la unii are necaz cu ceilalți și de aceea merg treburile la noi, fiindcă nu sunt lucrurile puse de acord și se bat cap în cap". Conform celor relatate de autoritatea pârâtă, se reține că a fost reală situația că în perioada regimului comunist orice comentariu negativ față de politica agrară era apreciat ca fiind o manifestare "dușmănoasă" la adresa regimului.

Față de acest contest economic, social și politic al perioadei comuniste apreciază instanța de fond că informațiile date de pârât la 27 noiembrie 1986 se înscriu în sfera denunțurilor unor activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist.

Se mai reține că pârâtul a informat organele de miliție și despre alte persoane urmărite pentru comentarii politice, astfel cum rezultă din nota informativă din 4 ianuarie 1988. Astfel, prin nota informativă din 13 decembrie 1987, pârâtul, în urma sarcinilor primite de a informa dacă există persoane care încearcă să facă anumite "comentarii negative la adresa conducerii de partid și de stat", a relatat că din discuțiile purtate cu mai mulți cetățeni din raza comunei Boteni cu privire la Conferința Națională a PCR a rezultat că se arătau doar "curioși asupra problemelor care urmau să fie ridicate în cadrul conferinței". Se mai reține și faptul că pârâtul a fost dirijat în calitate de informator pe lângă o persoană urmărită de organele de miliție pentru a se afla dacă cel urmărit avea legături cu o altă persoană ce făcea parte dintr-o "sectă ilegală". Din cele reținute anterior a constatat instanța de fond că pârâtul a furnizat informații Securității în mod conștient și a avut întotdeauna reprezentarea clară a faptului că relatări de natura celor furnizate nu rămâneau fără urmări iar informațiile furnizate au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Astfel, conchide instanța de fond în sensul că informațiile furnizate de pârât au vizat îngrădirea dreptului la viața privată și a dreptului la libertatea de exprimare și libertatea opiniilor prevăzute de art. 17 și art. 19 din Pactul Internațional privind Drepturile Civile și Politice și art. 28 din Constituția României din 1965. 2. Recursul declarat în cauză Împotriva Sentinței nr. 2.749 din 6 aprilie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâtul L.I. invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc. civ., susținând în esență următoarele: Printr-un set de critici formulate pe fondul cauzei susține recurentul că hotărârea recurată este netemeinică, având în vedere că acțiunea formulată nu este dovedită și nu îndeplinește condițiile de admisibilitate impuse de O.U.G.

nr. 24/2008. În acest sens, arată recurentul că informațiile furnizate, așa cum sunt ele menționate în notele informative prezentate de reclamant în susținerea acțiunii, întocmite de organele de miliție, nu au fost de natură a produce repercursiuni civile sau politice asupra persoanelor vizate și nu au denunțat activități sau atitudini potrivnice regimului totalitarist, în condițiile în care vizau aspecte referitoare la tineri care nu lucrau și produceau fapte antisociale calificate astfel și astăzi și mai ales în orice societate democratică. Totodată, susține recurentul că furnizarea de informații referitoare la faptul că un cetățean din comună a predat la contract un animal și nu a primit în schimb cota de porumb promisă nu reprezintă o informare pe linie de securitate și nu este de natură a produce îngrădirea de drepturi/libertăți fundamentale.

Consideră recurentul că din modul de formulare al notelor, din conținutul acestora precum și din cantitatea mică de informații oferită, rezultă indubitabil că acestea au fost concepute pentru a se justifica formal o calitate impusă, și a cărei refuzare nu era posibilă, și nicidecum pentru a colabora cu organele de Securitate. 3. Hotărârea instanței de recurs Analizând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate de recurent, cât și sub toate aspectele, potrivit art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte va admite prezentul recurs pentru considerentele arătate în continuare. Înalta Curte va reține toate criticile din recurs referitoare la nelegalitatea și netemeinicia soluției pronunțate de Curtea de apel, critici care se circumscriu motivului de recurs prev. de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., constatând că în mod greșit instanța de fond a apreciat că în cauză sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. 2 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, aprobată cu modificări prin Legea nr. 293/2008. Astfel, potrivit art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, este considerată colaborator al securității persoana care a furnizat informații, indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității, prin care se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Totodată, Înalta Curte subliniază faptul că pentru constatarea calității de colaborator al Securității, în sensul art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 nu este suficientă doar semnarea unui angajament de colaborare cu fosta Securitate și furnizarea unor informații către organele fostei Securități ci se impune constatarea cu certitudine a faptului că au fost furnizate, în această calitate, informații prin care se denunțau activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, de natură a conduce la suprimarea sau îngrădirea unor drepturi și libertăți fundamentale ale omului, ceea ce nu se poate reține în persoana recurentului.

În cauză instanța de fond, făcând o analiză superficială a notelor informative atribuite recurentului, a reținut în mod greșit că sunt întrunite cumulativ cele trei condiții prevăzute de lege pentru constatarea în persoana recurentului a calității de colaborator al Securității, cât timp intimatul, căruia, în calitate de reclamant, i-a revenit, în temeiul art. 1169 C. civ., sarcina probei, nu a făcut dovada calității informațiilor furnizate de recurent, în acord cu exigențele normei legale mai sus redate.

Astfel, deși în mod corect a reținut instanța de fond că recurentul a semnat un angajament privind sprijinirea organelor Ministerului de Interne, în mod organizat și secret, în care se preciza că orice sesizare pe care o va da va îmbrăca formă scrisă, nu a observat și faptul că recurentul s-a angajat să aducă la cunoștință orice situație care ar interesa organele de miliție, pentru prevenirea, descoperirea și lichidarea infracțiunilor îndreptate împotriva legilor statului și pentru combaterea oricăror manifestări care afectează orânduirea socialistă. Dat fiind faptul că din conținutul angajamentului semnat de recurent nu rezultă cu certitudine intenția acestuia de colaborare cu fosta Securitate ci mai degrabă intenția acestuia de denunțare a unor fapte antisociale, era esențială în cauză analiza conținutului notelor informative atribuite recurentului, pentru ca astfel, să se poată stabili cu certitudine intenția acestuia de colaborare cu fosta Securitate.

În acest sens, Înalta Curte, constată că informațiile furnizate de recurent nu pot fi încadrate în categoria unor acțiuni potrivnice regimului comunist, cum în mod greșit a reținut instanța de fond.

Astfel, a califica un comentariu în sensul că o anumită persoană, care a predat un animal pe baza unui contract, și-a manifestat nemulțumirea față de faptul că nu a primit cantitatea de porumb prevăzută în contract și intenția de a nu mai încheia un astfel de contract în anul următor în condițiile în care până la sfârșitul anului în curs nu va primi cantitatea de porumb contractată (nota olografă din 27 noiembrie 1986) sau furnizarea unor informații referitoare la neliniștea unui bătrân care bolnav fiind nu mai reușise să-și mai îndeplinească minimul de norme la CPP așa încât i se ceruse să predea în schimb o cantitate de fructe pe care, însă, era obligat să o predea, în baza unui plan de cultură, și Consiliului Popular (nota olografă din 27 noiembrie 19879) sau nemulțumirea unui cetățean în legătură cu faptul că nu a primit cota de cartofi cuvenită deși a depășit planul (nota olografă din 27 noiembrie 1986) drept atitudini ostile politicii agrare a statului comunist sau a aprecia că informațiile referitoare la faptul că unii gestionari nu au predat la timp borderourile de achiziții pentru justificarea avansurilor, sau că o serie de tineri care au terminat 10 clase ori care au lucrat la mina Boteni și au fost detașați la alte sectoare, au părăsit locul de muncă, duceau un trai parazitar și au creat discuții și dezordine la căminul cultural, la cinematograf ori în discotecă,

drept atitudini potrivnice unui regim totalitar, așa cum apreciază instanța de fond, ar conduce la denaturarea sensului definiției date de legiuitor noțiunii de colaborator al Securității, ceea ce nu poate fi permis. Prin urmare, este de necontestat faptul că activitatea de denunțare a unor fapte ce intră în conflict cu legea penală sau a unor fapte de natură a încălca normele de conviețuire socială, sau redarea unor nemulțumiri referitoare la modul în care autoritățile locale își îndeplineau obligațiile în legătură cu cetățenii cu care încheiau contracte sau diferite planuri de producție, nu se circumscrie noțiunii de activitate sau atitudine potrivnică regimului comunist pentru a justifica reținerea unei activități de colaborare cu organele fostei Securități, motiv pentru care vor fi primite criticile formulate de recurent pe acest aspect.

Totodată, Înalta Curte consideră că simpla furnizare a unor astfel de informații sau simpla dirijare a recurentului pe lângă o persoană urmărită de organele de miliție pentru a se afla dacă cel urmărit avea legături cu o altă persoană ce făcea parte dintr-o "sectă ilegală, în absența altor probe referitoare la calitatea și consecințele concrete ale informațiilor comunicate, nu este de natură a conduce la suprimarea sau îngrădirea unor drepturi și libertăți fundamentale ale omului, în sensul normei legale indicate, cum în mod greșit apreciază judecătorul fondului. A accepta interpretarea excesivă dată de instanța de fond noțiunii de activități sau atitudini potrivnice regimului comunist, ar fi de natură a altera scopul urmărit de legiuitor prin adoptarea O.U.G.

nr. 24/2008, ceea ce nu poate fi acceptat. Prin urmare, Înalta Curte raportând criticile formulate prin cererea de recurs la înscrisurile depuse la dosarul cauzei constată că în mod greșit instanța de fond a apreciat asupra calității materialelor transmise, în raport cu exigențele art. 2 lit a) din O.U.G. nr. 24/2008. În consecință, constatând că situația de fapt expusă de intimat nu este confirmată de înscrisuri prin care să se demonstreze că recurentul a furnizat informații de natură a fi calificate drept activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, și care să vizeze îngrădirea unor drepturi și libertăți fundamentale, toate criticile formulate de recurent apar ca fiind întemeiate.

În consecință, Înalta Curte constatând că în mod greșit instanța de fond a admis cererea, reținând îndeplinirea condițiilor cumulative prevăzute de art. 2 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, în persoana recurentului, constată că recursul formulat în cauză este fondat sub acest aspect. Pentru considerentele expuse, în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) și (2) C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursul și va modifica hotărârea atacată, în sensul respingerii acțiunii formulate de CNSAS.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de L.I., împotriva Sentinței civile nr. 2.749 din 6 aprilie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată în sensul că respinge acțiunea formulată de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, ca neîntemeiată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 februarie 2012. Procesat de GGC - AM