ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1571/2012

Asupra recursului

de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I.

Circumstanțele

cauzei

1.Obiectul acțiunii

Prin acțiunea

înregistrată pe rolul Tribunalul Vrancea, secția comercială, reclamanta A.M. a solicitat,

în contradictoriu cu pârâtele U.M. X și U.M. Y, anularea Ordinului prin care s-a

dispus anularea rezultatului concursului pentru ocuparea postului de contabil debutant

la U.M. Y Bârlad, emiterea ordinului prin care a fost declarată admisă la concursul

din 22 decembrie 2009 și obligarea pârâtei să o angajeze pe postul pentru care a

fost admisă la concurs, precum și obligarea pârâtei la plata despăgubirilor reprezentând

drepturi bănești și a daunelor materiale.

Prin încheierea

din 14 septembrie 2010, Tribunalul Vrancea a admis excepția necompetenței materiale

și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Galați,

secția contencios administrativ și fiscal.

2.Hotărârea Curții

de Apel

Prin sentința

nr. 98 din 31 martie 2011, Curtea de Apel Galați a respins ca nefondate excepțiile

admisibilității, lipsei de obiect și prematurității acțiunii, invocate de Ministerul

Apărării Naționale și a obligat pârâtele să o angajeze pe reclamantă A.M. în postul

pentru care a fost declarată admisă în urma concursului susținut în data de 22

decembrie 2009.

Totodată, Curtea

de Apel Galați a respins, ca nefondate, capetele de cere privind: anularea Ordinului

prin care s-a dispus anularea rezultatului concursului pentru ocuparea funcției

de contabil debutant la U.M. Y Bârlad, emiterea unui ordin pentru a fi declarată

admisă la concursul susținut la 22 decembrie 2009 cu plata despăgubirilor, acordarea

cheltuielilor de judecată și a daunelor morale, precum și capătul de cerere privind

suspendarea organizării unui nou concurs.

Prin aceeași sentință,

Curtea de Apel a exonerat pe D.F. și C.M. de plata amenzii judiciare aplicate de

Tribunalul Vrancea prin încheierea din 18 mai 2010.

Pentru a pronunța

această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, că, excepția inadmisibilității

acțiunii și a lipsei procedurii prealabile sunt nefondate, având în vedere că accesul

reclamantei la justiție nu poate fi negat, fiind o componentă esențială a dreptului

fundamental protejat de art. 6 din C.E.D.O., iar despre împrejurarea că rezultatul

concursului a fost invalidat, reclamanta nu a aflat în timp util pentru a iniția

procedura prealabilă.

Cu privire la

excepția lipsei de obiect a acțiunii, prima instanță a reținut că și aceasta este

nefondată, întrucât în ciuda celor susținute de pârâte, invalidarea rezultatelor

unui concurs reprezintă un act de ordin administrativ.

Pe fondul cauzei,

prima instanță a reținut că reclamanta a îndeplinit condițiile pentru înscrierea

la concurs, a participat la concurs și a fost informată că a fost admisă, ceea ce

a determinat-o a demisiona de la vechiul loc de muncă.

Prin urmare, judecătorul

fondului a apreciat că singura reparație echitabilă pentru reclamantă nu poate fi

decât aceea de încadrare pe postul pentru care a concurat, deoarece a-i da doar

posibilitatea să participe la un nou concurs nu-i conferă aceeași certitudine.

Cu privire la

capătul de cerere privind anularea ordinului prin care s-a dispus anularea rezultatelor

de la concurs, prima instanță a constatat că acesta este nefondat, întrucât un astfel

de ordin nu există.

De asemenea, instanța

de fond a constatat că și capetele de cerere privind a acordarea despăgubirilor

și a cheltuielilor de judecată sunt nefondate; nefiind dovedite.

Concluzionând,

Curtea de Apel a admis solicitărilor petenților amendați de Tribunalul Vrancea și

a dispus exonarea acestora de la plata amenzii dispuse prin încheierea din 18

mai 2010, având în vedere că aceste amenzi au fost dispuse de o instanță necompetentă,

care nu se mai poate pronunța asupra cererilor de reexaminare.

3.Recursurile

reclamantei și pârâților împotriva sentinței nr. 98 din 31 martie 2011 a Curții

de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal au declarat recurs A.M.,

U.M. X, U.M. Y și Ministerul Apărării Naționale , apreciind că soluția instanței

de fond este nelegală și netemeinică.

Recurenta-reclamantă

A.M. în susținerea motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. solicită

modificarea sentinței atacate, în sensul stabilirii de către instanță a datei de

la care urmează să fie angajată și acordării cheltuielilor de judecată ocazionate

de desfășurarea procesului.

În susținerea

recursului, pârâtele U.M. X, U.M. Y și Ministerul Apărării Naționale au invocat

motivele prevăzute de art. 304 pct. 3, 5 și 9 C. proc. civ.

În privința motivului

de recurs prevăzut de art. 304 pct. 3 din C. proc. civ., recurentele-pârâte susțin

că instanța de fond a pronunțat hotărârea cu încălcarea normelor de competență generală,

întrucât obiectul acțiunii ține de competența exclusivă a normelor de jurisdicția

muncii.

Sub aspectul motivului

de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., recurentele-pârâte arată că

instanța de fond nu s-a pronunțat asupra excepțiilor invocate de pârâte, încălcând

astfel dreptul la apărare și la un proces echitabil.

Referitor la motivul

prevăzut de art. 304 pct. 9 din C. proc. civ., recurentele-pârâte susțin că instanța

de fond a pronunțat o hotărâre netemeinică și nelegală, întrucât a analizat doar

în parte, motivele invocate în susținerea excepției inadmisibilității acțiunii.

II.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

fapt și de drept relevante

Examinând sentința

atacată prin prisma criticilor formulate, precum și potrivit art. 304

1

C. proc. civ. sub toate aspectele, Înalta Curte constată că se impune admiterea

recursului pentru următoarele considerente ce vor fi expuse.

În cauză, s-a

invocat incidența dispozițiilor art. 304 pct. 3 din C. proc. civ., potrivit cărora

„hotărârea s-a dat cu încălcarea competenței altei instanțe".

Astfel cum rezultă

din expunerea rezumativă prezentată anterior, reclamanta solicită anularea unor

acte emise în ceea ce privește concursul pentru ocuparea unui post de contabil debutant

la U.M. Y Bârlad, emiterea ordinului prin care a fost declarată admisă la concursul

din 22 decembrie 2009 și obligarea pârâtei să o angajeze pe postul pentru care a

fost admisă la concurs.

Înalta Curte constată

că invalidarea concursului la care a participat reclamanta nu este un act administrativ,

astfel cum această noțiune este definită în art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea

nr. 554/2004, ca fiind „actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis

de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării

legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge

raporturi juridice", întrucât actul menționat, nu întrunește cerința de a fi

emis în regim de putere publică de către autoritatea publică.

Postul de contabil

pentru care a concurat recurenta-reclamantă implică derularea unor raporturi contractuale,

de dreptul muncii, ori în această situație, pârâtele în raporturile juridice cu

reclamanta își exercită atribuțiile ca angajator și nu în regim de putere publică.

Prin urmare, cererea

având ca obiect contestarea rezultatului concursului pentru ocuparea unei funcții

contractuale și obligarea autorității pârâte atât la emiterea actului prin care

reclamanta a fost declarată admisă, cât și la angajarea reclamantei pe postul pe

care a fost, inițial, declarată admisă, nu se circumscrie dispozițiilor art. 1 din

Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, nefrind o acțiune tipică în anularea

unui act vătămător emis de o autoritate publică, ci este o acțiune pentru soluționarea

unui conflict de muncă în temeiul dispozițiilor C. muncii.

Potrivit art.

281 din Legea nr. 53/2003, privind C. muncii, „jurisdicția muncii are ca obiect

soluționarea conflictelor de muncă cu privire la încheierea, executarea, modificarea,

suspendarea și încetarea contractelor individuale sau, după caz, colective de muncă

prevăzute de prezentul cod, precum și a cererilor privind raporturile juridice dintre

partenerii sociali, stabilite potrivit prezentului cod".

Conform art. 284

din același act normativ „1). Judecarea conflictelor de muncă este de competența

instanțelor stabilite conform C. proc. civ.; 2). Cererile referitoare la cauzele

prevăzute la alin. (1) se adresează instanței competente în a cărei circumscripție

reclamantul își are domiciliul sau reședința ori, după caz, sediul".

Potrivit art.

2 alin. (1) lit. c) din C. proc. civ., tribunalele judecă în primă instanță conflictele

de muncă, cu excepția celor date prin lege în competența altor instanțe.

Întrucât, așa

cum s-a reținut anterior, acțiunea reclamantei vizează un conflict de muncă care

în situația de față nu este supus unor reglementări speciale, devin incidente dispozițiile

menționate anterior C. muncii și C. proc. civ., care reglementează competența materială

de soluționare a unor astfel de litigii, aceasta revenind, în cauza dedusă judecății,

Tribunalului Vaslui, secția litigii de muncă.

Cum competența

materială de soluționare a cauzelor este o chestiune de ordine publică, potrivit

art. 159 din C. proc. civ., instanța de recurs apreciază că instanța de fond a soluționat

cauza cu încălcarea competenței altei instanțe, fapt care atrage incidența motivului

de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 3 din C. proc. civ. și implicit casarea

hotărârii recurate, conform art. 312 alin. (3) din C. proc. civ.

Dezlegarea acestei

probleme face de prisos analiza celorlalte critici privind sentința recurată.

al soluției adoptate în recurs

În consecință,

în temeiul art. 312 alin. (1) teza

I,

alin. (3), art. 313

din C. proc. civ., art. 20 din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările

ulterioare, Înalta Curte va admite recursul, va casa hotărârea atacată și va trimite

cauza spre competentă soluționare Tribunalului Vaslui, secția litigii de muncă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile

declarate de A.M., U.M. X, U.M. Y și Ministerul Apărării Naționale împotriva sentinței

nr. 98 din 31 martie 2011 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ

și fiscal.

Casează sentința

atacată și trimite cauza, spre competentă soluționare, Tribunalului Vaslui, secția

litigii de muncă.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 22 martie 2012.