ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1571/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1.Obiectul acțiunii Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalul Vrancea, secția comercială, reclamanta A.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele U.M. X și U.M. Y, anularea Ordinului prin care s-a dispus anularea rezultatului concursului pentru ocuparea postului de contabil debutant la U.M. Y Bârlad, emiterea ordinului prin care a fost declarată admisă la concursul din 22 decembrie 2009 și obligarea pârâtei să o angajeze pe postul pentru care a fost admisă la concurs, precum și obligarea pârâtei la plata despăgubirilor reprezentând drepturi bănești și a daunelor materiale. Prin încheierea din 14 septembrie 2010, Tribunalul Vrancea a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal.

2.Hotărârea Curții de Apel Prin sentința nr. 98 din 31 martie 2011, Curtea de Apel Galați a respins ca nefondate excepțiile admisibilității, lipsei de obiect și prematurității acțiunii, invocate de Ministerul Apărării Naționale și a obligat pârâtele să o angajeze pe reclamantă A.M. în postul pentru care a fost declarată admisă în urma concursului susținut în data de 22 decembrie 2009. Totodată, Curtea de Apel Galați a respins, ca nefondate, capetele de cere privind: anularea Ordinului prin care s-a dispus anularea rezultatului concursului pentru ocuparea funcției de contabil debutant la U.M. Y Bârlad, emiterea unui ordin pentru a fi declarată admisă la concursul susținut la 22 decembrie 2009 cu plata despăgubirilor, acordarea cheltuielilor de judecată și a daunelor morale, precum și capătul de cerere privind suspendarea organizării unui nou concurs.

Prin aceeași sentință, Curtea de Apel a exonerat pe D.F. și C.M. de plata amenzii judiciare aplicate de Tribunalul Vrancea prin încheierea din 18 mai 2010. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, că, excepția inadmisibilității acțiunii și a lipsei procedurii prealabile sunt nefondate, având în vedere că accesul reclamantei la justiție nu poate fi negat, fiind o componentă esențială a dreptului fundamental protejat de art. 6 din C.E.D.O., iar despre împrejurarea că rezultatul concursului a fost invalidat, reclamanta nu a aflat în timp util pentru a iniția procedura prealabilă. Cu privire la excepția lipsei de obiect a acțiunii, prima instanță a reținut că și aceasta este nefondată, întrucât în ciuda celor susținute de pârâte, invalidarea rezultatelor unui concurs reprezintă un act de ordin administrativ.

Pe fondul cauzei, prima instanță a reținut că reclamanta a îndeplinit condițiile pentru înscrierea la concurs, a participat la concurs și a fost informată că a fost admisă, ceea ce a determinat-o a demisiona de la vechiul loc de muncă. Prin urmare, judecătorul fondului a apreciat că singura reparație echitabilă pentru reclamantă nu poate fi decât aceea de încadrare pe postul pentru care a concurat, deoarece a-i da doar posibilitatea să participe la un nou concurs nu-i conferă aceeași certitudine. Cu privire la capătul de cerere privind anularea ordinului prin care s-a dispus anularea rezultatelor de la concurs, prima instanță a constatat că acesta este nefondat, întrucât un astfel de ordin nu există.

De asemenea, instanța de fond a constatat că și capetele de cerere privind a acordarea despăgubirilor și a cheltuielilor de judecată sunt nefondate; nefiind dovedite. Concluzionând, Curtea de Apel a admis solicitărilor petenților amendați de Tribunalul Vrancea și a dispus exonarea acestora de la plata amenzii dispuse prin încheierea din 18 mai 2010, având în vedere că aceste amenzi au fost dispuse de o instanță necompetentă, care nu se mai poate pronunța asupra cererilor de reexaminare. 3.Recursurile reclamantei și pârâților împotriva sentinței nr. 98 din 31 martie 2011 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal au declarat recurs A.M., U.M. X, U.M. Y și Ministerul Apărării Naționale , apreciind că soluția instanței de fond este nelegală și netemeinică.

Recurenta-reclamantă A.M. în susținerea motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. solicită modificarea sentinței atacate, în sensul stabilirii de către instanță a datei de la care urmează să fie angajată și acordării cheltuielilor de judecată ocazionate de desfășurarea procesului. În susținerea recursului, pârâtele U.M. X, U.M. Y și Ministerul Apărării Naționale au invocat motivele prevăzute de art. 304 pct. 3, 5 și 9 C. proc. civ. În privința motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 3 din C. proc. civ., recurentele-pârâte susțin că instanța de fond a pronunțat hotărârea cu încălcarea normelor de competență generală, întrucât obiectul acțiunii ține de competența exclusivă a normelor de jurisdicția muncii.

Sub aspectul motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., recurentele-pârâte arată că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra excepțiilor invocate de pârâte, încălcând astfel dreptul la apărare și la un proces echitabil. Referitor la motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 din C. proc. civ., recurentele-pârâte susțin că instanța de fond a pronunțat o hotărâre netemeinică și nelegală, întrucât a analizat doar în parte, motivele invocate în susținerea excepției inadmisibilității acțiunii. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului 1. Argumente de fapt și de drept relevante Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate, precum și potrivit art. 304 1 C. proc.

civ. sub toate aspectele, Înalta Curte constată că se impune admiterea recursului pentru următoarele considerente ce vor fi expuse. În cauză, s-a invocat incidența dispozițiilor art. 304 pct. 3 din C. proc. civ., potrivit cărora „hotărârea s-a dat cu încălcarea competenței altei instanțe". Astfel cum rezultă din expunerea rezumativă prezentată anterior, reclamanta solicită anularea unor acte emise în ceea ce privește concursul pentru ocuparea unui post de contabil debutant la U.M. Y Bârlad, emiterea ordinului prin care a fost declarată admisă la concursul din 22 decembrie 2009 și obligarea pârâtei să o angajeze pe postul pentru care a fost admisă la concurs.

Înalta Curte constată că invalidarea concursului la care a participat reclamanta nu este un act administrativ, astfel cum această noțiune este definită în art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, ca fiind „actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice", întrucât actul menționat, nu întrunește cerința de a fi emis în regim de putere publică de către autoritatea publică. Postul de contabil pentru care a concurat recurenta-reclamantă implică derularea unor raporturi contractuale, de dreptul muncii, ori în această situație, pârâtele în raporturile juridice cu reclamanta își exercită atribuțiile ca angajator și nu în regim de putere publică.

Prin urmare, cererea având ca obiect contestarea rezultatului concursului pentru ocuparea unei funcții contractuale și obligarea autorității pârâte atât la emiterea actului prin care reclamanta a fost declarată admisă, cât și la angajarea reclamantei pe postul pe care a fost, inițial, declarată admisă, nu se circumscrie dispozițiilor art. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, nefrind o acțiune tipică în anularea unui act vătămător emis de o autoritate publică, ci este o acțiune pentru soluționarea unui conflict de muncă în temeiul dispozițiilor C. muncii.

Potrivit art. 281 din Legea nr. 53/2003, privind C. muncii, „jurisdicția muncii are ca obiect soluționarea conflictelor de muncă cu privire la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea și încetarea contractelor individuale sau, după caz, colective de muncă prevăzute de prezentul cod, precum și a cererilor privind raporturile juridice dintre partenerii sociali, stabilite potrivit prezentului cod". Conform art. 284 din același act normativ „1). Judecarea conflictelor de muncă este de competența instanțelor stabilite conform C. proc. civ.; 2). Cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. (1) se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința ori, după caz, sediul". Potrivit art. 2 alin. (1) lit. c) din C. proc.

civ., tribunalele judecă în primă instanță conflictele de muncă, cu excepția celor date prin lege în competența altor instanțe. Întrucât, așa cum s-a reținut anterior, acțiunea reclamantei vizează un conflict de muncă care în situația de față nu este supus unor reglementări speciale, devin incidente dispozițiile menționate anterior C. muncii și C. proc. civ., care reglementează competența materială de soluționare a unor astfel de litigii, aceasta revenind, în cauza dedusă judecății, Tribunalului Vaslui, secția litigii de muncă. Cum competența materială de soluționare a cauzelor este o chestiune de ordine publică, potrivit art. 159 din C. proc. civ., instanța de recurs apreciază că instanța de fond a soluționat cauza cu încălcarea competenței altei instanțe, fapt care atrage incidența motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 3 din C. proc.

civ. și implicit casarea hotărârii recurate, conform art. 312 alin. (3) din C. proc. civ. Dezlegarea acestei probleme face de prisos analiza celorlalte critici privind sentința recurată. 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs În consecință, în temeiul art. 312 alin. (1) teza I, alin. (3), art. 313 din C. proc. civ., art. 20 din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, Înalta Curte va admite recursul, va casa hotărârea atacată și va trimite cauza spre competentă soluționare Tribunalului Vaslui, secția litigii de muncă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de A.M., U.M. X, U.M. Y și Ministerul Apărării Naționale împotriva sentinței nr. 98 din 31 martie 2011 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza, spre competentă soluționare, Tribunalului Vaslui, secția litigii de muncă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 martie 2012.