ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 136/2010

Asupra cererii de revizuire de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele: Prin decizia nr. 2697 din 26 iunie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost admis recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței nr. 196 din 15 februarie 2008 a Curții de Apel Cluj și a fost modificată sentința atacată în sensul respingerii acțiunii introductive formulată de reclamantul G.B. ca tardiv introdusă. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de control judiciar, investită cu soluționarea recursului declarat, a reținut că reclamantul a formulat acțiunea introductivă cu nerespectarea termenului imperativ prevăzut de dispozițiile art. 7 alin. (4) din Legea nr. 189/2000, respectiv a formulat acțiunea peste termenul de 30 de zile de la comunicarea hotărârii atacate.

Împotriva acestei hotărâri a formulat cerere de revizuire reclamantul G.B., criticând decizia pronunțată ca netemeinică și nelegală. A arătat faptul că a fost informat de intimata-pârâtă Casa Județeană de Pensii Cluj că termenul pentru a contesta hotărârea este de 6 luni, iar reclamantul s-a adresat în termen instanței competente. A precizat că atât practica Casei Județene de Pensii Cluj, cât și a instanței Curții de Apel este neunitară sub acest aspect în cauze similare pronunțând hotărâri definitive substanțial diferite. A precizat că în cauza Beian contra României, statul nostru a fost condamnat pentru divergențele de jurisprudență, căci pronunțarea unor hotărâri contradictorii este contrară principiului siguranței publice.

Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu soluționarea cererii de revizuire în temeiul art. 323 alin. (1) C. proc. civ., analizând motivele formulate în raport cu decizia atacată, materialul probator și dispozițiile legale incidente în cauză va respinge cererea de revizuire pentru considerentele ce urmează. În conformitate cu dispozițiile art. 125 alin. (3) și art. 128 din Constituție, competența și procedura de judecată sunt stabilite de lege, iar împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii. Codul de procedură civilă reglementează în Titlul V- Capitolul II, revizuirea hotărârilor (art. 322 - 328), cale extraordinară de atac, iar în conformitate cu dispozițiile prevăzute de art. 322 C. proc.

civ. revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în cele 9 cazuri expres prevăzute de articolul arătat. Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte a constatat că, în cauza dedusă judecății, instanța de control judiciar a admis recursul autorității și a modificat hotărârea pronunțată de Curtea de Apel Cluj, în sensul că a respins acțiunea reclamantului în totalitate ca tardiv introdusă. Așa fiind, Înalta Curte constată că cererea de față nu poate fi primită, întrucât procedând la verificarea deciziei atacate în raport cu motivul de revizuire formulat, a rezultat că cererea de revizuire nu se încadrează în limitele stabilite de dispozițiile legale.

Văzând și dispozițiile art. 326 alin. (3) C. proc. civ., în conformitate cu care dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază, Înalta Curte va respinge cererea de revizuire formulată. Înalta Curte nu poate primi apărarea revizuentului, neîncadrată în motivele de revizuire strict prevăzute de lege, bazată pe faptul că nu a cunoscut termenul legal de formulare a contestației în instanță, întrucât autoritatea a indicat un termen de contestare greșit, și aceasta întrucât nimeni nu poate invoca necunoașterea legii. Mai mult termenele de contestare, deci dreptul de a ataca în instanță o soluție nu este prevăzut de autoritate, ci întotdeauna dreptul este prevăzut de lege.

De asemenea, nu poate fi reținută nici invocarea practicii contradictorii în general ca motiv de revizuire în cauza de față, întrucât conform art. 126 alin. (3) din Constituția României Înalta Curte de Casație și Justiție asigură interpretarea și aplicarea unitară a legii de către celelalte instanțe judecătorești, potrivit competenței sale, iar în cauza de față Înalta Curte a făcut o interpretară unitară a dispozițiilor legale, dând curs celor statuate prin Decizia nr. 32/2007 a secțiilor unite ale Înaltei Curți, pronunțată într-un recurs în interesul legii. Pentru aceste considerente, văzând că nu sunt motive de reformare a deciziei atacate, Înalta Curte va respinge cererea de revizuire de față.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge cererea de revizuire formulată de G.B. împotriva Deciziei nr. 2697 din 26 iunie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 ianuarie 2010.