ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 136/2010

Asupra cererii de

revizuire de față,

Din examinarea

lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:

Prin

decizia nr. 2697 din 26 iunie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost admis recursul declarat de Casa Județeană de

Pensii Cluj împotriva sentinței nr. 196 din 15 februarie 2008 a Curții de Apel Cluj și a fost modificată sentința atacată în sensul respingerii acțiunii

introductive formulată de reclamantul G.B. ca tardiv introdusă.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța de control judiciar, investită cu soluționarea recursului

declarat, a reținut că reclamantul a formulat acțiunea introductivă cu

nerespectarea termenului imperativ prevăzut de dispozițiile art. 7 alin. (4)

din Legea nr. 189/2000, respectiv a formulat acțiunea peste termenul de 30 de

zile de la comunicarea hotărârii atacate.

Împotriva acestei

hotărâri a formulat cerere de revizuire reclamantul G.B., criticând decizia pronunțată

ca netemeinică și nelegală.

A arătat faptul că a

fost informat de intimata-pârâtă Casa Județeană de Pensii Cluj că termenul

pentru a contesta hotărârea este de 6 luni, iar reclamantul s-a adresat în

termen instanței competente.

A precizat că atât

practica Casei Județene de Pensii Cluj, cât și a instanței Curții de Apel este

neunitară sub acest aspect în cauze similare pronunțând hotărâri definitive

substanțial diferite.

A precizat că în

cauza Beian contra României, statul nostru a fost condamnat pentru divergențele

de jurisprudență, căci pronunțarea unor hotărâri contradictorii este contrară

principiului siguranței publice.

Înalta Curte de

Casație și Justiție sesizată cu soluționarea cererii de revizuire în temeiul art.

323 alin. (1) C. proc. civ., analizând motivele formulate în raport cu decizia

atacată, materialul probator și dispozițiile legale incidente în cauză va

respinge cererea de revizuire pentru considerentele ce urmează.

În conformitate cu

dispozițiile art. 125 alin. (3) și art. 128 din Constituție, competența și

procedura de judecată sunt stabilite de lege, iar împotriva hotărârilor

judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de

atac, în condițiile legii.

Codul de procedură

civilă reglementează în Titlul V- Capitolul II, revizuirea hotărârilor (art. 322

- 328), cale extraordinară de atac, iar în conformitate cu dispozițiile

prevăzute de art. 322 C. proc. civ. revizuirea unei hotărâri rămase definitive

în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o

instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în cele 9 cazuri

expres prevăzute de articolul arătat.

Analizând actele și

lucrările dosarului, Înalta Curte a constatat că, în cauza dedusă judecății,

instanța de control judiciar a admis recursul autorității și a modificat

hotărârea pronunțată de Curtea de Apel Cluj, în sensul că a respins acțiunea

reclamantului în totalitate ca tardiv introdusă.

Așa fiind, Înalta

Curte constată că cererea de față nu poate fi primită, întrucât procedând la

verificarea deciziei atacate în raport cu motivul de revizuire formulat, a

rezultat că cererea de revizuire nu se încadrează în limitele stabilite de

dispozițiile legale.

Văzând și

dispozițiile art. 326 alin. (3) C. proc. civ., în conformitate cu care

dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care

se întemeiază, Înalta Curte va respinge cererea de revizuire formulată.

Înalta Curte nu poate

primi apărarea revizuentului, neîncadrată în motivele de revizuire strict

prevăzute de lege, bazată pe faptul că nu a cunoscut termenul legal de

formulare a contestației în instanță, întrucât autoritatea a indicat un termen

de contestare greșit, și aceasta întrucât nimeni nu poate invoca necunoașterea

legii. Mai mult termenele de contestare, deci dreptul de a ataca în instanță o

soluție nu este prevăzut de autoritate, ci întotdeauna dreptul este prevăzut de

lege.

De asemenea, nu poate

fi reținută nici invocarea practicii contradictorii în general ca motiv de

revizuire în cauza de față, întrucât conform art. 126 alin. (3) din Constituția

României Înalta Curte de Casație și Justiție asigură interpretarea și aplicarea

unitară a legii de către celelalte instanțe judecătorești, potrivit competenței

sale, iar în cauza de față Înalta Curte a făcut o interpretară unitară a

dispozițiilor legale, dând curs celor statuate prin Decizia nr. 32/2007 a secțiilor

unite ale Înaltei Curți, pronunțată într-un recurs în interesul legii.

Pentru aceste

considerente, văzând că nu sunt motive de reformare a deciziei atacate, Înalta

Curte va respinge cererea de revizuire de față.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de

revizuire formulată

de G.B. împotriva Deciziei nr. 2697 din 26 iunie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 15 ianuarie 2010.