ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1769/2010

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea

înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, la 07 iulie 2009, reclamanta G.H., prin mandatarul

avocat D.A.M. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției suspendarea

executării Ordinului din 12 mai 2009 publicat în M. Of. al României nr. 335 din

20 mai 2009, în ceea ce privește persoana reclamantei.

În motivarea cererii,

reclamanta a arătat că a formulat o cerere prin care a solicitat anularea

parțială a ordinului mai sus menționat, ce face obiectul Dosarului nr. 3302/2/2009

aflat pe rolul Curții de Apel București, deoarece nu a pierdut niciodată cetățenia

română și din eroare i s-a aprobat redobândirea cetățeniei.

Reclamanta a mai

arătat că în baza documentelor depuse la Direcția Cetățenie din cadrul Ministerului Justiției rezultă că părinții săi nu au pierdut

niciodată cetățenia română, reclamanta dobândind pentru prima dată cetățenia

română la vârsta de 16 ani, astfel că a solicitat pârâtului să-i elibereze o

dovadă din care să rezulte calitatea sa de cetățean român.

Pârâtul a emis însă

Ordinul din 12 mai 2009 publicat în M. Of. al României nr. 335 din 20 mai 2009

prin care s-a aprobat redobândirea cetățeniei române deși reclamanta a

solicitat doar să se constate că nu a pierdut cetățenia română.

Reclamanta a precizat

că ordinul în cauză îi lezează drepturile personale și pentru a evita

eventualele consecințe ale neexecutării acestui Ordin a solicitat suspendarea

executării acestuia.

Prin sentința nr. 2922

din 14 august 2009 Curtea de Apel București, secția contencios administrativ și

fiscal, a admis cererea formulată de reclamanta G.H. în contradictoriu cu

pârâtul Ministerul Justiției și a dispus suspendarea executării Ordinului din 12

mai 2009 publicat în M. Of. al României nr. 335 din 20 mai 2009, numai în ce

privește persoana reclamantei, până la pronunțarea instanței de fond.

Pentru a hotărâ

astfel, prima instanță a reținut că reclamanta a furnizat suficiente elemente

care la o primă analiză sumară, specifică unui astfel de litigiu, să conducă la

reținerea că în cauză ar exista un caz bine justificat, continuat de

prefigurarea unei pagube iminente și, de asemenea, că ar exista o îndoială

puternică privind aparența de nelegalitate a actului contestat, condiții prevăzute

de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, modificată ce trebuie îndeplinite

cumulativ.

Astfel, instanța a

apreciat că cerința cazului bine justificat este îndeplinită, argumentele

prezentate de reclamantă cu privire la nelegalitatea actului administrativ a

cărui suspendare o solicită sunt aparent valabile și justifică măsura

suspendării executării, în condițiile în care reclamanta a susținut că nu a

pierdut niciodată cetățenia română, astfel încât nu este necesar a redobândi

această cetățenie.

Deși, aspectele de

legalitate vor face obiectul cauzei pe fond, prima instanță a apreciat că

există o îndoiala serioasă în privința legalității actului administrativ a

cărui suspendare se solicită.

De asemenea, a

apreciat că este întrunită și cerința pagubei iminente, ținând seama de faptul

că, în cazul în care actul administrativ își va produce efectele în continuare,

reclamanta pierde beneficiul termenului de 3 luni pentru depunerea

jurământului.

Totodată, Curtea a

reținut că interesul reclamantei este justificat, întrucât numai astfel poate

beneficia de prevederile Legii nr. 21/1991, care condiționează acordarea

drepturilor, de calitatea de cetățean român.

Ca atare, Curtea a

apreciat că sunt întrunite cumulativ condițiile impuse de art. 14 din Legea nr.

554/2004, anume cazul justificat și prevenirea unei pagube iminente, deoarece

există indicii în privința nelegalității actului administrativ a cărui

suspendare se solicită, indicii care reprezintă un caz bine justificat, alături

de interesul legitim al reclamantei.

Împotriva acestei

sentințe, a declarat recurs, în termen legal, reclamantul Ministerul Justiției,

care a solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate, în sensul

respingerii acțiunii ca neîntemeiată, invocând motivul de modificare prevăzut

de 304 pct. 9 din C. proc. civ.

În mod eronat

instanța de fond a admis acțiunea formulată și a dispus suspendarea Ordinului M.J.L.C.

din 12 mai 2009 publicat în M. Of. al României nr. 335 din 20 mai 2009 în ce

privește persoana reclamantei, reținând că în cauză s-a făcut dovada

îndeplinirii cerinței existenței cazului bine justificat și prefigurarea unei

pagube iminente cu consecințe grave greu de reparat cât și a faptului că ar

exista o serioasă îndoială privind aparența de nelegalitate a actului

contestat.

Recurentul a arătat

că reclamanta a depus personal la Ambasada Românei din Tel Aviv cerere de redobândire a cetățeniei române la data de 30

ianuarie 2007, cerere ce a fost transmisă Comisie pentru cetățenie din cadrul

Ministerului Justiției și înregistrată sub nr. 893/2007, iar în ședința din 02

aprilie 2009, Comisia pentru cetățenie a analizat cererea reclamantei și

constatând că face dovada îndeplinirii condițiilor prevăzute de lege, a propus,

prin raportul întocmit, aprobarea cererii de redobândire a cetățenei române,

ulterior fiind emis Ordinul din 12 mai 2009 publicat în M. Of. al României nr. 335

din 20 mai 2009.

Contrar susținerilor reclamantei

în sensul că nu ar fi pierdut niciodată cetățenia română, recurentul a precizat

că reclamanta a depus în susținerea cererii formulate dovada pierderii cetățeniei

române, respectiv Adeverința din 10 august 2006 emisă de D.G.P. din cadrul M.A.I.,

din care rezultă că numita G.H. a pierdut cetățenia română conform art. 36, pct.

1 din Legea nr. 33/1939 privind dobândirea și pierderea cetățeniei române.

La termenul de

judecată din 09 aprilie 2010, intimata-reclamantă a invocat excepția

netimbrării cererii de recurs, solicitând anularea recursului ca netimbrat față

de împrejurarea că recurentul nu a depus la dosar dovada achitării taxei de

timbru în original precum și timbrul judiciar aferent.

Mai înainte însă de

analizarea oricărui alt aspect privitor la recursul de față, urmează a se

constata că este netimbrat, iar Înalta Curte va proceda la anularea recursului

promovat de recurentul Ministerul Justiției, ca netimbrat, pentru următoarele

motive:

Potrivit art. 17 alin.

(2) din Legea nr. 554/2004, modificată, pentru cererile formulate în baza

acestei legi se percep taxele de timbru prevăzute de Legea nr. 146/1997; pentru

cererile de recurs, partea în cauză trebuie să plătească o taxă de timbru este

de 2 lei și un timbru judiciar de 0,15 lei.

Conform art. 20 alin.

(1) din această ultimă reglementare legală, taxele judiciare de timbru se

plătesc anticipat, alin. (3) al articolului în discuție prevăzând faptul că

neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu

anularea cererii.

Recurentul Ministerul

Justiției nu și-a îndeplinit obligația legală de a timbra cererea de recurs,

deși a fost citat cu această mențiune, potrivit dovezii existente la fila 26

dosar, motiv pentru care instanța va proceda la anularea acesteia.

Având în

vedere prevederile art. 5 din O.U.G. nr. 115/2009 pentru stabilirea unor măsuri

de reorganizare în cadrul administrației publice centrale prin care s-a dispus

înființarea Ministerului Justiției, prin reorganizarea M.J.L.C., hotărârea

judecătorească ce va fi pronunțată privește Ministerul Justiției, care s-a

substituit, ope legis, în toate drepturile și obligațiile decurgând din

litigiile aferente activității acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de Ministerul

Justiției împotriva sentinței nr. 2922 din 14 august.2009 a Curții de Apel

București, secția a- VIII- a contencios administrativ și fiscal, ca netimbrat.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 9 aprilie 2010.