ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1769/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la 07 iulie 2009, reclamanta G.H., prin mandatarul avocat D.A.M. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției suspendarea executării Ordinului din 12 mai 2009 publicat în M. Of. al României nr. 335 din 20 mai 2009, în ceea ce privește persoana reclamantei. În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a formulat o cerere prin care a solicitat anularea parțială a ordinului mai sus menționat, ce face obiectul Dosarului nr. 3302/2/2009 aflat pe rolul Curții de Apel București, deoarece nu a pierdut niciodată cetățenia română și din eroare i s-a aprobat redobândirea cetățeniei.

Reclamanta a mai arătat că în baza documentelor depuse la Direcția Cetățenie din cadrul Ministerului Justiției rezultă că părinții săi nu au pierdut niciodată cetățenia română, reclamanta dobândind pentru prima dată cetățenia română la vârsta de 16 ani, astfel că a solicitat pârâtului să-i elibereze o dovadă din care să rezulte calitatea sa de cetățean român. Pârâtul a emis însă Ordinul din 12 mai 2009 publicat în M. Of. al României nr. 335 din 20 mai 2009 prin care s-a aprobat redobândirea cetățeniei române deși reclamanta a solicitat doar să se constate că nu a pierdut cetățenia română. Reclamanta a precizat că ordinul în cauză îi lezează drepturile personale și pentru a evita eventualele consecințe ale neexecutării acestui Ordin a solicitat suspendarea executării acestuia.

Prin sentința nr. 2922 din 14 august 2009 Curtea de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, a admis cererea formulată de reclamanta G.H. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției și a dispus suspendarea executării Ordinului din 12 mai 2009 publicat în M. Of. al României nr. 335 din 20 mai 2009, numai în ce privește persoana reclamantei, până la pronunțarea instanței de fond. Pentru a hotărâ astfel, prima instanță a reținut că reclamanta a furnizat suficiente elemente care la o primă analiză sumară, specifică unui astfel de litigiu, să conducă la reținerea că în cauză ar exista un caz bine justificat, continuat de prefigurarea unei pagube iminente și, de asemenea, că ar exista o îndoială puternică privind aparența de nelegalitate a actului contestat, condiții prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, modificată ce trebuie îndeplinite cumulativ.

Astfel, instanța a apreciat că cerința cazului bine justificat este îndeplinită, argumentele prezentate de reclamantă cu privire la nelegalitatea actului administrativ a cărui suspendare o solicită sunt aparent valabile și justifică măsura suspendării executării, în condițiile în care reclamanta a susținut că nu a pierdut niciodată cetățenia română, astfel încât nu este necesar a redobândi această cetățenie. Deși, aspectele de legalitate vor face obiectul cauzei pe fond, prima instanță a apreciat că există o îndoiala serioasă în privința legalității actului administrativ a cărui suspendare se solicită. De asemenea, a apreciat că este întrunită și cerința pagubei iminente, ținând seama de faptul că, în cazul în care actul administrativ își va produce efectele în continuare, reclamanta pierde beneficiul termenului de 3 luni pentru depunerea jurământului.

Totodată, Curtea a reținut că interesul reclamantei este justificat, întrucât numai astfel poate beneficia de prevederile Legii nr. 21/1991, care condiționează acordarea drepturilor, de calitatea de cetățean român. Ca atare, Curtea a apreciat că sunt întrunite cumulativ condițiile impuse de art. 14 din Legea nr. 554/2004, anume cazul justificat și prevenirea unei pagube iminente, deoarece există indicii în privința nelegalității actului administrativ a cărui suspendare se solicită, indicii care reprezintă un caz bine justificat, alături de interesul legitim al reclamantei. Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs, în termen legal, reclamantul Ministerul Justiției, care a solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate, în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată, invocând motivul de modificare prevăzut de 304 pct. 9 din C. proc.

civ. În mod eronat instanța de fond a admis acțiunea formulată și a dispus suspendarea Ordinului M.J.L.C. din 12 mai 2009 publicat în M. Of. al României nr. 335 din 20 mai 2009 în ce privește persoana reclamantei, reținând că în cauză s-a făcut dovada îndeplinirii cerinței existenței cazului bine justificat și prefigurarea unei pagube iminente cu consecințe grave greu de reparat cât și a faptului că ar exista o serioasă îndoială privind aparența de nelegalitate a actului contestat.

Recurentul a arătat că reclamanta a depus personal la Ambasada Românei din Tel Aviv cerere de redobândire a cetățeniei române la data de 30 ianuarie 2007, cerere ce a fost transmisă Comisie pentru cetățenie din cadrul Ministerului Justiției și înregistrată sub nr. 893/2007, iar în ședința din 02 aprilie 2009, Comisia pentru cetățenie a analizat cererea reclamantei și constatând că face dovada îndeplinirii condițiilor prevăzute de lege, a propus, prin raportul întocmit, aprobarea cererii de redobândire a cetățenei române, ulterior fiind emis Ordinul din 12 mai 2009 publicat în M. Of. al României nr. 335 din 20 mai 2009. Contrar susținerilor reclamantei în sensul că nu ar fi pierdut niciodată cetățenia română, recurentul a precizat că reclamanta a depus în susținerea cererii formulate dovada pierderii cetățeniei române, respectiv Adeverința din 10 august 2006 emisă de D.G.P.

din cadrul M.A.I., din care rezultă că numita G.H. a pierdut cetățenia română conform art. 36, pct. 1 din Legea nr. 33/1939 privind dobândirea și pierderea cetățeniei române. La termenul de judecată din 09 aprilie 2010, intimata-reclamantă a invocat excepția netimbrării cererii de recurs, solicitând anularea recursului ca netimbrat față de împrejurarea că recurentul nu a depus la dosar dovada achitării taxei de timbru în original precum și timbrul judiciar aferent.

Mai înainte însă de analizarea oricărui alt aspect privitor la recursul de față, urmează a se constata că este netimbrat, iar Înalta Curte va proceda la anularea recursului promovat de recurentul Ministerul Justiției, ca netimbrat, pentru următoarele motive: Potrivit art. 17 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, modificată, pentru cererile formulate în baza acestei legi se percep taxele de timbru prevăzute de Legea nr. 146/1997; pentru cererile de recurs, partea în cauză trebuie să plătească o taxă de timbru este de 2 lei și un timbru judiciar de 0,15 lei. Conform art. 20 alin. (1) din această ultimă reglementare legală, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, alin. (3) al articolului în discuție prevăzând faptul că neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea cererii.

Recurentul Ministerul Justiției nu și-a îndeplinit obligația legală de a timbra cererea de recurs, deși a fost citat cu această mențiune, potrivit dovezii existente la fila 26 dosar, motiv pentru care instanța va proceda la anularea acesteia. Având în vedere prevederile art. 5 din O.U.G. nr. 115/2009 pentru stabilirea unor măsuri de reorganizare în cadrul administrației publice centrale prin care s-a dispus înființarea Ministerului Justiției, prin reorganizarea M.J.L.C., hotărârea judecătorească ce va fi pronunțată privește Ministerul Justiției, care s-a substituit, ope legis, în toate drepturile și obligațiile decurgând din litigiile aferente activității acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Anulează recursul declarat de Ministerul Justiției împotriva sentinței nr. 2922 din 14 august.2009 a Curții de Apel București, secția a- VIII- a contencios administrativ și fiscal, ca netimbrat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 aprilie 2010.