ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1328/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Sesizarea instanței de fond Prin cererea adresată Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, reclamantul F.A.F. a chemat în judecată Baroul Arad și Uniunea Națională a Barourilor din România, pentru a se dispune anularea Deciziei nr. 26 din 29 noiembrie 2010 a Baroului Arad și Decizia nr. 11 din 19 - 20 februarie 2011 a U.N.B.R. și să se dispună admiterea cererii sale de primire în profesia de avocat în condițiile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995, cu obligarea Baroului Arad de a-l înscrie în Tabloul avocaților definitivi. În motivarea cererii s-a arătat că, deși îndeplinește condițiile prevăzute de art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995, i-a fost respinsă cererea de primire în profesie cu scutire de examen pentru că după susținerea "interviului scris" i-a fost comunicată decizia de respingere a cererii.

2. Soluția instanței de fond Prin Sentința civilă nr. 205 din 4 mai 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, a fost respinsă cererea reclamantului și obligarea acestuia la plata sumei de 300 RON cheltuieli de judecată către Baroul Arad. În motivarea soluției, instanța de fond a reținut că reclamantul a formulat cerere pentru primirea în profesie cu scutire de examen, iar după susținerea testului, cererea reclamantului a fost respinsă prin Decizia nr. 26 din 29 noiembrie 2010 a Consiliului Baroului Arad unde s-a menționat că reclamantul nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995 pentru că nu cunoaște legislația ce reglementează organizarea acestei profesii.

Contestația reclamantului împotriva acestei decizii a fost respinsă de Consiliul U.N.B.R. ca inadmisibilă pentru că verificarea cunoștințelor este prevăzută în Statutul profesiei și nu echivalează cu un examen. Instanța de fond a apreciat că este eronată susținerea reclamantului că dispozițiile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995 dau naștere la un veritabil drept de a fi admiși în profesie fără verificarea cunoștințelor de orice natură și că ar fi obligatorie admiterea în profesie, cu scutire de examen pentru cei care îndeplinesc condițiile prevăzute de lege, deoarece textul stabilește o posibilitate în beneficiul barourilor de a numi anumiți solicitanți în profesia de avocat fără susținerea unui examen, prin excepție de la regula instituită la primul paragraf al aceluiași articol, iar dreptul de apreciere astfel recunoscut este o problemă de oportunitate ce excede controlului instanței de contencios administrativ.

De aceea, s-a concluzionat că instanța nu va putea să analizeze nici criticile pe baza cărora barourile înțeleg să-și exercite dreptul de apreciere, prin susținerea unui interviu oral, a unor lucrări scrise ori fără niciun astfel de demers, în lege nefiind instituite criteriile care să limiteze acest drept de apreciere. S-a arătat că Decizia nr. 4553/2008 a Înaltei Curți, secția contencios administrativ și fiscal, prin care s-a dat o interpretare contrară acestor dispoziții legale nu constituie un argument pentru admiterea acțiunii atâta vreme cât aceasta nu produce efecte decât în privința părților litigante și nefiind dovedit că în materie s-a pronunțat o jurisprudență voluminoasă și constantă în sensul celor susținute de reclamant.

În baza art. 274 C. proc. civ., reclamantul a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 300 RON în favoarea Baroului Arad. 3. Calea de atac exercitată Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul F.A.F. și a solicitat admiterea recursului, casarea Sentinței nr. 205 din 4 mai 2011 și pe fond admiterea acțiunii, anularea Deciziei nr. 26 din 29 noiembrie 2010 a Baroului Arad - Consiliul Baroului, a Deciziei nr. 11 din 19 - 20 februarie 2011 a U.N.B.R. - Consiliul Uniunii, cu obligarea pârâtelor la emiterea unei noi decizii prin care să se dispună admiterea cererii de primire în profesia de avocat în condițiile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995, cu înscrierea în Tabloul avocaților definitivi.

În motivele de recurs se arată că recurentul îndeplinește funcția de consilier juridic de cel puțin 10 ani și nu și-a încetat activitatea din motive disciplinare care să-l facă nedemn pentru profesia de avocat și de aceea, a formulat cerere de primire în profesie în condițiile art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995.

Hotărârea instanței de fond prin care i-a fost respinsă acțiunea este nelegală și netemeinică deoarece: - nu a fost analizat modul abuziv prin care candidații au fost obligați să dea o declarație scrisă cu privire la acordul susținerii "interviului în formă scrisă"; - nu s-a luat în considerare puterea unui act legislativ și a fost golit de conținut art. 16 din Legea nr. 51/1995, iar dacă legiuitorul ar fi dorit să dea posibilitatea examinării de către barou, atunci textul de lege trebuia să cuprindă expres această posibilitate, prevederile unei legi neputând fi completate prin statutul profesiei; - sentința este lipsită de temei legal și a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii pentru că legea consacră dreptul și nu vocația de primire în profesia de avocat în condițiile art. 16 alin. (2); - sentința este contrară și jurisprudenței Înaltei Curți, secția contencios administrativ și fiscal, care s-a pronunțat în sensul contrar celor reținute în sentință.

Sunt prezentate extrase din Deciziile nr. 315/2004, nr. 1.232/2005, nr. 1.076/2003, nr. 1.078/2003, nr. 1.936/2005, nr. 2.608/2005, nr. 1.728/2006, nr. 508/2007, nr. 4.553/2008 și nr. 233/2010. 4. Soluția instanței de recurs După examinarea motivelor de recurs, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va admite recursul declarat dar pentru următoarele considerente: Recurentul-reclamant F.A.F. a formulat cerere de primire în profesie cu scutirea de examen potrivit art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995 și a fost validată prin Hotărârea nr. 31 din 15 octombrie 2010. Ulterior, în baza art. 21 alin. (2) din Statutul profesiei de avocat a susținut "un interviu scris" având ca obiect verificarea cunoștințelor cu privire la organizarea și exercitarea profesiei de avocat, fiind obligat să semneze o declarație de acceptare a formei scrise a interviului.

Ulterior, prin Decizia nr. 26 din 29 noiembrie 2010, Consiliului Baroului Arad i-a fost respinsă cererea cu motivarea că nu îndeplinește condițiile prevăzute de lege, în sensul că nu cunoaște conținutul Legii nr. 51/1995, Statutul profesiei, Codul deontologic, jurisprudența Înaltei Curți privind profesia de avocat, jurisprudența Curții Constituționale și a Curții Europene a Drepturilor Omului privind Ordinul profesional al Avocaților din România, la un nivel care să permită exercitarea profesiei de avocat, dovedind slabe cunoștințe privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat". Prin Decizia nr. 11 din 19 - 20 februarie 2011 a Consiliului Uniunii Naționale a Barourilor din România a fost respinsă ca inadmisibilă contestația recurentului.

Potrivit art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, republicată, la cerere, poate fi primit în profesia de avocat, cu scutire de examen: a) titularul diplomei de doctor în drept; b) cel care până la data primirii în profesia de avocat a îndeplinit funcția de judecător, procuror, notar public, consilier juridic sau jurisconsult timp de cel puțin 10 ani și dacă nu i-a încetat activitatea din motive disciplinare care îl fac nedemn pentru profesia de avocat". Problema care se impune a fi soluționată în prezenta cauză este aceea dacă textul sus-menționat instituie un drept de apreciere al barourilor și care sunt limitele acestui drept. În dreptul administrativ, norma permisivă exprimă puterea discreționară dată autorității publice de a acționa într-un sens sau altul, ceea ce nu echivalează cu faptul că această putere poate fi utilizată în mod abuziv.

Altfel spus, autoritatea publică are obligația de a da o justificare legală opțiunii sale. A accepta un punct de vedere contrar, înseamnă a accepta faptul că autoritatea publică poate acționa cu exces de putere, adică fără să existe niciun control al activității administrației, ceea ce nu poate fi permis într-un stat de drept. Într-adevăr, norma aflată în discuție este o normă permisivă, care conferă autorităților recurente posibilitatea de a verifica îndeplinirea condițiilor impuse de lege de către persoana care solicită primirea în profesia de avocat, cu scutire de examen. Cu toate acestea, după cum a arătat și prima instanță, când toate condițiile legale sunt îndeplinite de către solicitant, cererea nu poate fi respinsă pe considerente de oportunitate, deoarece au aprobat inițial cererea acestuia de primire în profesie dar, ulterior, au instituit "interviul scris" și în urma acestuia au respins cererea reclamantului.

Din analiza art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995, republicată se constată că singurul motiv pentru care poate fi respinsă cererea ar fi neîndeplinirea condiției de vechime cerută de lege și încetarea activității din una din funcțiile enumerate în cuprinsul său, din motive disciplinare, care îl fac nedemn pentru profesia de avocat. Intimatele-pârâte au justificat respingerea cererii prin nepromovarea "interviului scris", astfel că s-a instituit o nouă condiție în afara celor stabilite de art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995. Este adevărat că art. 21 alin. (2) din Statutul profesiei de avocat prevede că în cazul cererilor de primire în profesie cu scutire de examen, Consiliul Baroului poate să verifice cunoștințele solicitantului cu privire la organizarea și exercitarea profesiei de avocat, însă, această prevedere nu trebuie înțeleasă în sensul conferirii dreptului de a organiza o testare a solicitanților sub forma unui examen scris.

A primi o asemenea interpretare realizată de autoritățile intimate, înseamnă a goli de conținut și de eficiență prevederea respinsă în art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995. Deși Statutul conferă dreptul de a verifica cunoștințele solicitantului de primire în profesie, chiar din Decizia nr. 11/2011 a Consiliului UNBR rezultă că a fost adoptată Hotărârea nr. 902/2010 prin care s-a aprobat "Ghidul de bună practică privind procedura soluționării transparente a cererilor de primire în profesia de avocat cu scutire de examen", dar nu sunt stabilite modul de notare sau termenele, acestea fiind lăsate la latitudinea barourilor. În cauză, Baroul Arad, în condițiile în care a optat pentru un "interviu scris", atunci trebuia să procedeze la stabilirea unei bibliografii, a unor bareme de corectare, deși în acest fel, se ajungea tot la eludarea dispozițiilor Legii nr. 51/1995 care nu prevede o asemenea "testare scrisă" sau orală.

De altfel, trebuie precizat că practica Înaltei Curți, secția contencios administrativ și fiscal, în materia interpretării dispozițiilor art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995 și a art. 21 alin. (2) din Statutul profesiei de avocat este constantă în a aprecia că dacă sunt îndeplinite condițiile cerute de art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995, respingerea cererii de primire în profesie cu scutire de examen pe motiv că nu a fost promovată cerința verificării cunoștințelor solicitantului cu privire la organizarea și exercitarea profesiei de avocat constituie o exercitare abuzivă a dreptului de apreciere al autorităților și, de aceea, au fost anulate actele emise de UNBR pentru acest motiv.

În acest sens, se pot invoca deciziile nr. 4.777 din 4 noiembrie 2010, nr. 233 din 20 ianuarie 2011 și nr. 4.143 din 16 septembrie 2011. Față de această practică constantă și în lipsa unor argumente consistente care să justifice declanșarea procedurii de schimbare a practicii judiciare s-ar ajunge la soluții contrare care au ca efect încălcarea principiului securității raporturilor juridice și a dreptului la un proces echitabil, astfel cum este el reglementat de art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Chiar dacă divergențele de jurisprudență constituie consecința inerentă oricărui sistem judiciar, nu este permis ca instanța supremă să devină ea însăși, prin practica divergentă, o sursă de insecuritate juridică, aspecte subliniate și de CEDO (cauza Beian împotriva României, parag.

39; cauza Ștefan și Stef împotriva României, prag. 33). Prin urmare, soluția instanței de fond a fost dată cu aplicarea greșită a legii și se impune, în baza art. 312 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, admiterea recursului, modificarea sentinței atacate, în parte, în sensul că vor fi anulate cele două acte administrative atacate și vor fi obligate pârâtele să emită decizia de primire în profesie cu scutire de examen ca avocat definitiv. Referitor la capătul de cerere privind înscrierea în tabloul avocaților definitivi se constată că cererea este nefondată și va fi respinsă.

Potrivit Statutului profesiei de avocat, în forma în vigoare la data soluționării cererii reclamantului, Consiliul Baroului emite două acte: - hotărârea motivată prin care se pronunță asupra cererii de primire în profesie, potrivit art. 21 alin. (3) din Statut; - decizie de înscriere în Tabloul avocaților a celui primit în profesia de avocat, în conformitate cu dispozițiile art. 19, 20 și 21 din Legea nr. 51/1995, decizie emisă potrivit art. 21 alin. (5) din Statut. Așa cum am arătat mai sus, reclamantul îndeplinește condițiile pentru primirea în profesie cu scutire de examen și va fi emisă decizia de către Consiliul Baroului Arad în acest sens, însă înscrierea în Tabloul avocaților se poate face numai după emiterea acestei decizii și dacă sunt respectate prevederile art. 19, 20, 21 din lege.

În prezenta cauză nu s-au analizat dovezile din care rezultă îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege pentru înscrierea în Tabloul avocaților din județul Arad. Respectarea acestei prevederi este importantă pentru că nu toți cei care sunt admiși în profesia de avocat cu scutire de examen pot fi înscriși pe Tabloul avocaților definitivi, așa cum a solicitat reclamantul pentru că art. 19 alin. (2) și (3) din Legea nr. 51/1995 prevede condiția pentru dobândirea calității de avocat definitiv, a promovării examenului de definitivare în funcția juridică pe care a exercitat-o anterior. Trebuie verificate și incompatibilitățile prevăzute de art. 20 din Legea nr. 51/1995, iar conform art. 21 din Legea nr. 51/1995 trebuie depus jurământul de către cel primit în profesie.

Toate acestea dovedesc că etapa înscrierii în Tabloul avocaților este o etapă ulterioară primirii în profesie. Apreciind că soluția instanței de fond a fost dată cu aplicarea greșită a legii, în baza art. 312 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004 va admite în parte cererea reclamantului. Se va dispune anularea Deciziei nr. 26/2010 a Baroului Arad - Consiliul Baroului și a Deciziei nr. 11 din 19 - 20 februarie 2011 a C.N.B.R., cu obligarea pârâtelor la emiterea deciziei de primire a acestuia în profesia de avocat cu scutire de examen ca avocat definitiv. Va fi respins capătul de cerere privind obligarea înscrierii în tabloul avocaților definitivi.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de F.A.F. împotriva Sentinței nr. 205 din 4 mai 2011 a Curții de Apel Timișoara. secția contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată în sensul că admite, în parte, cererea reclamantului F.A.F. Dispune anularea Deciziei nr. 26 din 29 noiembrie 2010 a Baroului Arad - Consiliul Baroului și a Deciziei nr. 11 din 19 - 20 februarie 2011 a Consiliului Uniunii Naționale a Barourilor din România și obligă pârâtele să emită decizie de primire a acestuia în profesia de avocat cu scutire de examen ca avocat definitiv. Respinge capătul de cerere privind obligarea înscrierii în tabloul avocaților definitivi, ca neîntemeiat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 martie 2012. Procesat de GGC - AM