ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4430/2013

Asupra contestației în anulare, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele: Prin decizia nr. 3604 pronunțată la data de 29 octombrie 2013, de către Secția a II-a Civilă de la Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a respins, ca nefondat, recursul declarat de recurentul - reclamant T.T. împotriva deciziei nr. 154/ AP din 30 octombrie 2012, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale, și s-a anulat, ca netimbrat, recursul declarat de recurenta - pârâtă SC A.A. SA București, împotriva aceleiași decizii. Cu privire la recursul pârâtei s-a reținut că potrivit art. 1 din Legea nr. 146/1997, cu referire la art. 20 alin. (1) și (2) din aceeași lege, taxele de timbru se depun anticipat sau până la termenul de judecată stabilit de instanță.

Potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea cererii, iar recurenta deși încunoștințată prin citație conform art. 36 din Normele de aplicare ale legii pentru termenul din 29 octombrie 2013 despre taxa datorată și contul în care trebuie plătită nu a făcut dovada plății, în condițiile legii. Aceasta deoarece, potrivit art. 39 din Normele Metodologice, dovada plății taxelor judiciare de timbru o constituie copia de pe chitanța de încasare în numerar, eliberată de unitățile Casei de Economii și Consemnațiuni sau de trezoreriile statului sau, după caz, copia de pe ordinul de plată vizat de unitatea la care s-a făcut plata, certificat pentru conformitate de organul prestator al serviciului iar copia xerox depusă la dosar (fila 55) nu cuprinde o atare certificare și nu conține nici contul în care s-a făcut plata.

Așa fiind, Înalta Curte făcând aplicarea sancțiunii prevăzută de art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 republicată a anulat recursul pârâtei, ca netimbrat. Împotriva acestei decizii pârâta SC A.A. SA a formulat contestație în anulare, întemeiată pe dispozițiile art. 318 alin. (1) C. proc. civ. susținând, în esență, că i s-a pus în vedere să achite taxă judiciară de timbru în valoare de 3.093 lei și timbru judiciar în valoare de 5 lei, deși partea adversă, reclamantul T.T. nu a achitat taxă judiciară de timbru la fond sau apel și nici pentru recursul declarat de acesta nu s-au stabilit taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, fiind încălcat astfel principiul egalității drepturilor procesuale ale părților în cadrul procesului civil.

De asemenea, contestatoarea susține că deși nu trebuia achitată taxa judiciară de timbru, totuși a achitat-o, plata făcându-se în mod electronic, după care a depus la dosar, prin fax, dovada plății. Întrucât plata s-a efectuat în mod electronic, nu există ordin de plată care să poarte ștampila și semnătura băncii, existând doar confirmarea electronică de plată. În concluzie, pârâta - contestatoare arată că instanța a săvârșit o evidentă greșeală materială deoarece nu a luat în considerare această plată și de aceea solicită admiterea contestației, urmând să se dispună în consecință.

Înalta Curte analizând actele și lucrările dosarului, în raport de motivele contestației în anulare, constată că primul motiv referitor la obligația pârâtei de a achita taxa judiciară de timbru și timbru judiciar, în recurs nu poate fi invocată direct pe calea contestației în anulare, deoarece potrivit dispozițiilor legale incidente, pârâta avea posibilitatea să solicite reexaminarea taxei judiciare de timbru, însă contestatoarea nu numai că nu s-a folosit de acest drept dimpotrivă a achitat taxele de timbru și în consecință acest motiv, invocat pro causa, este nefondat.

Referitor la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, în mod electronic, din analiza înscrisului intitulat „Operațiune transmisă electronic - R. Online - Plată interbancară în lei imediată”, rezultă că la data de 29 octombrie 2013, pârâta a achitat taxa judiciară de timbru în sumă de 3.093 lei (număr de ordine al plății 28287) și respectiv timbrul judiciar în sumă de 5 lei (număr de ordine al plății 28288) în contul beneficiarului Trezoreria Statului - Ministerul de Finanțe - Direcția Fiscală a Municipiului Brașov. În ambele înscrisuri referitoare la plata în mod electronic a celor două taxe de timbru se precizează că „acesta este un document care sumarizează detaliile tranzacției și confirmă efectuarea plății imediate sau confirmă înregistrarea instrucțiunii dvs. la bancă pentru a fi efectuată, în cazul în care ați transmis o plată în viitor sau o plată repetată”.

Astfel fiind, în condițiile în care se precizează că documentul depus la dosar pe suport de hârtie, constituie dovada „efectuării plății imediate” (întrucât nu există mențiuni privind plata viitoare sau plată repetată) este evident că în cauză s-a făcut dovada achitării în mod legal a taxei judiciare și a timbrului judiciar, stabilită de instanță, în contul beneficiarului Trezoreria Statului, fără a fi necesar un „certificat pentru conformitate eliberat de organul prestator de serviciu”, cum s-a reținut în considerentele deciziei. De asemenea, deși în considerentele deciziei s-a reținut că înscrisul nu conține contul în care s-a făcut plata, înscrisul conține mențiunea că plata s-a efectuat în contul IBAN al beneficiarului Trezoreria Statului - Ministerul de Finanțe, Direcția Fiscală a Municipiului Brașov - X. În raport de considerentele expuse, Înalta Curte constată că acest motiv este întemeiat, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 318 alin. (1) C. proc.

civ., astfel încât se va admite contestația în anulare și se va anula în parte decizia numai cu privire la anularea, ca netimbrat, a recursului declarat de pârâta SC A.R.A. SA - Sucursala Brașov și se va fixa termen pentru soluționarea recursului pârâtei. Înalta Curte va menține dispozițiile deciziei în partea referitoare la respingerea recursului declarat de reclamantul T.T. împotriva deciziei nr. 154/ AP din 30 octombrie 2012, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Admite contestația în anulare formulată de contestatoarea SC A.R.A. SA - Sucursala Brașov împotriva deciziei civile nr. 3604 din 29 octombrie 2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă. Anulează, în parte, decizia contestată referitor la anularea ca netimbrat a recursului declarat de recurenta-pârâtă SC A.R.A. SA - sucursala Brașov împotriva deciziei nr. 154/ AP din 30 octombrie 2012, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale. Menține dispozițiile deciziei contestate referitor la respingerea recursului declarat de recurentul-reclamant T.T. împotriva deciziei nr. 154/ AP din 30 octombrie 2012, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale.

Fixează termen la 7 mai 2014 pentru soluționarea recursului pârâtei SC A.R.A. SA - Sucursala Brașov, cu citarea părților. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 decembrie 2013.