ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1753/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Prahova, prin Sentința civilă nr. 3551 din 12 decembrie 2011 a respins acțiunea formulată de reclamantul C.N. în contradictoriu cu pârâții S.L. și S.C., ca neîntemeiată, reținând că din nota de informare emisă de Comuna Gorgota la data de 7 mai 2010 rezultă că reclamantul are în proprietate mai multe suprafețe de teren situate în această localitate, terenuri cumpărate în baza contractelor de vânzare-cumpărare încheiate în anul 2008, respectiv din 4 martie 2008 și din 29 februarie 2008, care prin propunerea de actualizare a PUG-ului comunei Gorgota ce se va realiza în anul 2010, urmau a fi incluse în intravilanul comunei Gorgota.

A constatat instanța că în cuprinsul contractului de vânzare-cumpărare din 4 martie 2008 s-a arătat că prețul achitat de cumpărător, în speță reclamantul din prezenta cauză era de 900.000 RON, sumă achitată la data de 5 aprilie 2007, așa cum rezultă din antecontractul de vânzare-cumpărare nr. xxx, iar aceste terenuri au fost obținute de vânzătoarea H.I. prin reconstituirea dreptului de proprietate în baza legilor fondului funciar. Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, prin Decizia nr. 42 din 23 mai 2012 a admis apelul formulat de reclamantul C.N., a schimbat în parte sentința în sensul că a admis acțiunea față de pârâtul S.L., a obligat pe pârâtul S.L. să restituie reclamantului suma de 700.000 RON, precum și dobânda legală aferentă sumei mai sus menționată.

A admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei S.C. și a respins acțiunea față de pârâta S.C., ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, obligând intimatul S.L. să plătească apelantului suma de 15.111,52 RON reprezentând cheltuieli de judecată. Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul S.L. solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate, respingerea apelului cu menținerea hotărârii primei instanțe. Recursul nu a fost timbrat cu taxa judiciară de timbru în sumă de 555,5 RON, încălcându-se astfel prevederile art. 11 din Legea nr. 146/1997 modificată privind taxa judiciară de timbru.

Potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea cererii, iar recurenta deși încunoștințată prin citație conform art. 36 din Normele de aplicare ale legii pentru termenul din 23 aprilie 2013 despre taxa datorată și contul în care trebuie plătită nu a făcut dovada plății, în condițiile legii. Aceasta deoarece, potrivit art. 39 din Normele Metodologice, dovada plății taxelor judiciare de timbru o constituie copia de pe chitanța de încasare în numerar, eliberată de unitățile Casei de Economii și Consemnațiuni sau de trezoreriile statului sau, după caz, copia de pe ordinul de plată vizat de unitatea la care s-a făcut plata, certificat pentru conformitate de organul prestator al serviciului iar copiile xerox depuse la dosar nu cuprind o atare certificare.

Așa fiind, Înalta Curte făcând aplicarea sancțiunii prevăzută de art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 republicată va anula recursul pârâtului ca insuficient timbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Anulează recursul declarat de recurentul-pârât S.L. împotriva Deciziei nr. 42 din 23 mai 2012, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, ca insuficient timbrat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 23 aprilie 2013. Procesat de GGC - NN