ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5469/2013

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursului de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1243/ F din 24 iunie 2011, Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a admis în parte cererea formulată de reclamante, a modificat în parte Hotărârea de stabilire a despăgubirilor din 6 octombrie 2008 emisă de C.N.A.D.N.R. - Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 Otopeni, în sensul acordării de despăgubiri în cuantum de 74.034 euro, în echivalent în lei la cursul B.N.R din ziua efectuării plății, reclamantei SC A.B. SRL, pentru terenul expropriat, situat în Otopeni, jud.Ilfov, în suprafață de 457 mp și de despăgubiri în cuantum de 24.964 euro, în echivalent în lei la cursul B.N.R din ziua efectuării plății, reclamantelor SC A.B.

SRL și SC E.P. SRL pentru investițiile de pe terenul expropriat. A menținut celelalte dispoziții ale hotărârii atacate. A obligat pârâta la plata către fiecare dintre reclamante a sumei de câte 5.614 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Pentru a adopta această soluție, instanța de fond a reținut următoarele: Reclamanta SC A.B. SRL este proprietara terenului situat în Otopeni, jud. Ilfov, în suprafață de 4.960 mp, în baza contractului de vânzare cumpărare autentificat din 01 octombrie 1996 de B.N.P. C.S. Totodată, reclamanta SC A.B. SRL împreună cu reclamanta SC E.P. SRL sunt coproprietare asupra construcțiilor edificate pe terenul din Otopeni, jud. Ilfov, în baza autorizației de construcție din 01 octombrie 1998 emisă de Consiliul Județean Ilfov și a convenției din 15 mai 2000 atestate de avocat V.L.B.

Potrivit actului adițional din 01 august 2008 la convenția din 15 mai 2000, reclamanta SC E.P. SRL a dobândit un drept de folosință asupra terenului în suprafață de 4.960 mp situat în Otopeni, jud. Ilfov pe durata existenței construcției, dar nu mai puțin de 30 ani, în schimbul plății unei indemnizații anuale de 2 euro/mp. Prin H.G. nr. 1518 din 12 decembrie 2007 s-a aprobat amplasamentul lucrării de utilitate publică „ Fluidizare trafic pe DN1 km 8+100-km 17+100 și centura rutieră în zona de nord a municipiului București-obiect 6- continuizarea centurii rutiere existente a municipiului București cu pasaj superior peste calea ferată la Otopeni” și declanșarea procedurilor de expropriere a imobilelor proprietate privată situate pe amplasamentul acestei lucrări, expropriator fiind Statul Român, prin C.N.A.D.N.R.

SA. Prin H.G. nr. 970 din 27 august 2008 pentru completarea H.G. nr. 1518/2007 a fost completată Anexa nr. 2 la H.G. nr. 1518/2007 cu pozițiile prevăzute în anexa care face parte integrantă din această hotărâre. În anexa hotărârii - Tabelul cu imobilele proprietate privată situate pe amplasamentul lucrării de utilitate publică „ Fluidizare trafic pe DN1 km 8+100-km 17+100 și centura rutieră în zona de nord a municipiului București-obiect 6- continuizarea centurii rutiere existente a municipiului București cu pasaj superior peste calea ferată la Otopeni” a fost menționată suprafața de teren de 457 mp situată în Otopeni, făcând parte din suprafața de teren de 4.960 mp, proprietatea reclamantei SC A.B.

SRL. Prin Hotărârea de stabilire a despăgubirilor din 06 octombrie 2008 emisă de C.N.A.D.N.R- Comisia pentru Aplicarea Legii nr. 198/2004 Otopeni, s-a dispus exproprierea terenului în suprafață de 457 mp situat în Otopeni, județul Ilfov, având număr cadastral, aparținând reclamantei SC A.B. SRL și s-a aprobat acordarea despăgubirii aferente acestui imobil, care a fost stabilită la suma de 205.537,38 lei, echivalentul a 53.083 euro (compusă din suma de 45.700 euro, reprezentând contravaloarea terenului de 457 mp și suma de 7.383 euro, reprezentând contravaloarea investițiilor situate pe teren). Împotriva hotărârii de stabilire a despăgubirilor mai sus menționate, reclamantele au formulat contestația ce formează obiectul cauzei de față, susținând că despăgubirile propuse sunt mult sub valoarea reală a prejudiciului suferit de acestea.

Prin suplimentul la raportul de expertiză de evaluare a proprietății imobiliare s-a stabilit că valoarea terenului în litigiu, la data efectuării raportului de expertiză este de 74.034 euro, respectiv 162 euro/mp; contravaloarea construcției denumită „cabină de pază” situată pe teren este de 3.906 euro; contravaloarea platformei betonate aferentă terenului expropriat este de 13.640 euro; contravaloarea gardului ce împrejmuiește terenul expropriat este de 3.309 euro; contravaloarea construcției nefinalizate cu destinația de fosă septică este de 3.349 euro, iar contravaloarea autorizațiilor de construire pentru cabina de pază și fosa septică este de 760 euro. În ceea ce privește contravaloarea materialelor, manoperei și a autorizației privind mutarea utilităților, experții au arătat că această lucrare a fost făcută pe cheltuiala pârâtei, nemaifiind necesară evaluarea ei.

Față de situația de fapt reținută și văzând dispozițiile legale în materie, tribunalul a constatat că cererea reclamantelor este întemeiată, în parte. Tribunalul a apreciat că valoarea terenului stabilită prin raportul de expertiză efectuat în cauză, reprezintă valoarea reala a imobilului, acesta fiind prețul la care se vând în mod obișnuit imobile de același fel situate în aceeași unitate administrativ teritorială. Din raportul de expertiză rezultă că experții au stabilit valoarea de circulație a terenului ca medie între valoarea obținută luând în considerare prețul imobilelor cu aceleași caracteristici ca cel în litigiu rezultat din conspectarea datelor din anunțuri imobiliare și valoarea obținută ținând cont de prețul rezultat din tranzacții imobiliare privind imobile similare.

În ceea ce privește daunele aduse proprietarului ca urmare a exproprierii, tribunalul a apreciat că în suma acordată cu titlu de despăgubiri reclamantei SC A.B. SRL nu poate fi inclusă suma de 27.420 euro, solicitată de aceasta prin cererea precizatoare depusă la dosar la data de 27 mai 2011, reprezentând prejudiciul suferit ca urmare a diminuării indemnizației de 2 euro/mp/an aferentă terenului expropriat în suprafață de 457 mp, pentru care s-a constituit un drept de superficie în favoarea SC E.P. SRL, pe perioada existenței construcției, dar nu mai puțin de 30 ani.

Tribunalul a avut în vedere faptul că suma de 74.034 euro a fost stabilită pentru contravaloarea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 457 mp și ca atare nu pot fi acordate despăgubiri și pentru contravaloarea folosinței care a fost transmisă unei alte persoane, pentru următorii 30 ani, în schimbul unei indemnizații, contravaloarea dreptului de proprietate incluzând contravaloarea dreptului de folosință (acesta fiind un dezmembrământ al dreptului de proprietate). În baza art. 274 alin. (1) C. proc. civ, tribunalul a obligat pârâtul la plata către fiecare din reclamante a sumei de 5.614 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Împotriva sentinței au declarat apel ambele părți.

Prin Decizia nr. 43/ A din data de 12 februarie 2013, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a admis apelurile formulate de reclamantele SC A.B. SRL și SC E.P. SRL, și de pârâtul Statul român, prin C.N.A.D.N.R. împotriva sentinței nr. 1243/ F din 24 iunie 2011 a Tribunalului București, secția a IV-a civilă . A schimbat, în parte sentința apelată în sensul că a modificat, în parte, hotărârea din 06 octombrie 2008 fiind stabilit cuantumul despăgubirilor cuvenite reclamantei SC A.B. SRL pentru terenul expropriat de 457 mp la suma de 59.410 euro, în echivalent în lei la data plății, și cuantumul despăgubirilor cuvenite reclamantelor SC A.B. SRL și SC E.P. SRL pentru investițiile de pe terenul expropriat la sumele de 64.246 lei (platformă betonată și fosă septică) și 8.143 euro, în echivalent în lei la data plății (gard, cabină pază și autorizații de construire).

S-au păstrat celelalte dispoziții ale sentinței. Au fost compensate cheltuielile de judecată efectuate de părți. Pentru a se pronunța astfel instanța de apel a avut în vedere următoarele argumente: Prin Hotărârea de stabilire a despăgubirilor din 06 octombrie 2008 emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004, s-a dispus exproprierea suprafeței de 457 mp de teren situată în Otopeni, jud. Ilfov și s-a stabilit o despăgubire în cuantum de 205.537,38 lei, echivalentul a 53.083,00 euro.

Verificând sentința instanței de fond prin prisma dispozițiilor art. 26 alin . ( 1 ) și ( 2 ) și art. 27 din Legea nr. 33/1994, instanța de apel a constatat că prin raportul de expertiză efectuat în cauză și prin răspunsul la obiecțiuni (filele 121 - 128 și 167 - 169 - dosar fond), valoarea despăgubirilor cuvenite pentru terenul expropriat a fost calculată având la bază informații cu privire la oferte de terenuri similare, situate în aceeași zonă cu terenurile de evaluat, iar nu „prețul cu care se vând imobile de același fel în unitatea administrativ teritorială” . Astfel, s-a apreciat că despăgubirile acordate de către instanța de fond s-au bazat pe o expertiză întocmită cu nerespectarea dispozițiilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994.

Instanța de apel a dispus suplimentarea probatoriului, iar în cadrul probei cu înscrisuri au fost depuse la dosar contracte de vânzare cumpărare cu privire la terenuri similare celui expropriat. De asemenea s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice de identificare a terenului expropriat și a lucrărilor de construire existente pe acesta, inclusiv a utilităților, de evaluare a terenului expropriat, care să se bazeze pe prețurile consemnate în contractele de vânzare-cumpărare depuse la dosar, precum și a prejudiciului suferit de reclamante reprezentat de contravaloarea construcțiilor existente pe teren (cabina de pază, gard, porți de intrare, fosa septică, curte betonată), contravaloarea materialelor, manoperei, autorizațiilor pentru mutarea utilităților, autorizațiilor de construire, precum și a sporului de valoare adus imobilului rămas în urma exproprierii, dacă prin această măsură s-a adus un astfel de spor de valoare.

Din conținutul raportului de expertiză a rezultat faptul că valoarea de piață la momentul efectuării expertizei (decembrie 2012) a terenului expropriat, a fost calculată prin aplicarea metodei comparației directe, având la bază trei tranzacții cu terenuri libere, similare, situate în zone similare cu cele evaluate (contractele de vânzare-cumpărare din 18 ianuarie 2011, din 29 aprilie 2011 și din 27 februarie 2010). Instanța a avut în vedere valoarea despăgubirilor de la data întocmirii raportului de expertiză, iar nu pe cea de la data transferului dreptului de proprietate, cum au solicitat apelantele reclamante prin motivele de apel, în raport de dispozițiile exprese ale art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, care prevăd că „La calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză”.

S-a mai reținut că prin raportul de expertiză, comisia de experți a stabilit valoarea suprafeței de teren expropriată la suma de 59.410 euro , calculată în raport de o valoare unitară de 130 euro/mp. De asemenea, au fost evaluate construcțiile existente pe terenul expropriat, rezultând pentru cabina de pază o valoare de 14.830 lei, pentru împrejmuiri o valoare de 14.770 lei, pentru platforma betonată o valoare de 76.650 lei și pentru fosa septică o valoare de 151.300 lei, prejudiciul total, raportat la aceste construcții, fiind de 85.000 lei. Instanța a ținut seama de faptul că valoarea despăgubirilor trebuie stabilită cu respectarea dispozițiilor art. 27 din Legea nr. 33/1994, potrivit cărora „primind rezultatul expertizei, instanța îl va compara cu oferta și cu pretențiile formulate de părți și va hotărî.

Despăgubirea acordată de către instanță nu va putea fi mai mică decât cea oferită de expropriator și nici mai mare decât cea solicitată de expropriat”. S-a constatat că valoarea despăgubirilor oferită de expropriator reclamantei SC A.B. SRL în cuantum de 3.505 euro pentru gardul de beton și 3.878 euro pentru cabina de pază, reprezintă o valoare superioară celei calculată prin raportul de expertiză întocmit în faza apelului. Față de această împrejurare, prin raportare la cursul valutar de la data evaluării (decembrie 2012) de 4,5349 lei/euro, instanța a stabilit acordarea unor despăgubiri în sumă de 3.273,73 euro pentru cabina de pază și 3.260,48 Euro pentru împrejmuiri, în total 8163 euro. Având în vedere că și prin raportul de expertiză întocmit în apel s-a constatat că prin expropriere nu s-a adus un spor de valoare imobilului rămas, instanța e apel a apreciat că nu se impune modificarea sentinței sub acest aspect.

De asemenea, instanța de apel a apreciat ca fiind neîntemeiat motivul de apel formulat de reclamante cu privire la neîncasarea indemnizației în sumă de 2 euro/an. Sub acest aspect instanța de apel a reținut că această indemnizație reprezintă contravaloarea dreptului de folosință transmis pentru următorii 30 de ani de proprietara terenului expropriat Or, exproprierea a operat cu privire la dreptul de proprietate asupra terenului, cu toate dezmembrămintele acestuia, astfel încât instanța de fond a apreciat în mod corect că despăgubirile acordate pentru pierderea dreptului de proprietate asupra terenului cuprind și contravaloarea dreptului de folosință. În ceea ce privește cheltuielile de judecată, instanța de apel a făcut aplicarea dispozițiilor art. 276 C. proc.

civ. , și a compensat cheltuielile de judecată efectuate de ambele părți litigante față de împrejurarea că atât apelul reclamantelor cât și apelul formulat de pârât au fost admise, iar ca urmare a admiterii în parte a acțiunii, despăgubirile au fost stabilite atât în baza raportului de expertiză întocmit în cauză cât și prin menținerea despăgubirilor propuse de expropriator pentru cabina de pază și gardul împrejmuitor. Prin încheierea pronunțata la data de 14 mai 2013 instanța de apel a admis cererea de lămurire și întindere a dispozitivului Deciziei civile nr. 43/ A din 12 februarie 2013, în sensul că au fost compensate cheltuielile de judecată efectuate de părți atât în fața primei instanțe, cât și în apel.

Împotriva deciziei și încheierii pronunțate de instanța de apel au declarat recurs, în termen legal, reclamantele SC A.B. SRL și SC E.P. SRL, în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 6 și 9 C. proc. civ. Împotriva aceleiași hotărâri a formulat recurs și pârâtul Statul român prin C.N.A.D.N.R. pentru motive de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În dezvoltarea motivelor de recurs formulate împotriva deciziei instanței de apel, recurentele reclamante au arătat următoarele: Referitor la primul motiv de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

reclamantele au susținut că instanța de apel a interpretat greșit dispozițiile art. 9 alin. (3) din Legea nr. 198/2004, dispoziții care fac trimitere la procedura de urmat pentru stabilirea despăgubirilor, respectiv la art. 21-27 din Legea nr. 33/1994, fără a ține seama de momentul la care operează transmiterea dreptului de proprietate al imobilelor din proprietatea privată în proprietatea publică. De asemenea reclamantele au susținut că instanța de apel s-a bazat pe o expertiză întocmită cu nerespectarea dispozițiilor art. 26 alin. (2) din din Legea nr. 33/1994. În susținerea celui de-al doilea motiv de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 6 C. proc. civ. recurentele reclamante au arătat că în mod greșit instanța de apel s-a pronunțat pe ceea ce nu s-a cerut.

Sub acest aspect au învederat că instanța de apel s-a pronunțat cu privire la cuantumul despăgubirilor pentru construcțiile ce fac obiectul exproprierii fără a fi investită cu un astfel de motiv de apel. Totodată au criticat hotărârea și cu privire la cheltuielile de judecată acordate, în măsura în care instanța nu a fost învestită cu un astfel de motiv de apel. În ceea ce privește încheierea de admitere a cererii de lămurire și întindere a dispozitivului Deciziei nr. 43/ A din 12 februarie 2013, reclamantele SC A.B. SRL și SC E.P. SRL au arătat că aceasta este dată cu aplicarea greșita a dispozițiilor art 276 C. proc. civ. raportat la art. 274 din același cod. În motivarea recursului său pârâtul Statul român prin C.N.A.D.N.R.

SA a invocat încălcarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994, și a arătat că despăgubirile nu pot privi decât prejudiciul efectiv suferit de către proprietar sau alte persoane îndreptățite, iar în cazul de față, nu există prejudiciu în legătură cu fosa septică întrucât expropriatorul și-a asumat obligația de efectuare a tuturor branșamentelor la utilități aferente proprietăților expropriate odată cu efectuarea lucrărilor de extindere a șoselei de centură. Recurenta pârâtă a susținut că în cazul în care soluția instanțelor de fond ar fi menținută, atunci expropriatorul ar ajunge în situația de a plăti de două ori aceeași lucrare (pe de o parte ar despăgubi expropriatul cu valoarea fosei septice, iar pe de altă parte ar efectua branșamentul la rețeaua de canalizate).

Recursurile vor fi supuse unei analize comune, urmând a fi admise, în limitele și pentru argumentele ce succed: Prin motivele de apel, reclamantele au susținut că instanța de fond a avut în vedere la pronunțarea sentinței suplimentul la raportul de expertiză depus în cauză la data de 27 aprilie 2011 și nu raportul de expertiză depus de comisia de experți la data de 28 ianuarie 2010 astfel că a interpretat în mod greșit dispozițiile art. 9 alin. (3) din Legea nr. 198/2004 prin raportare la dispozițiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, fără a ține seama de momentul la care operează transmiterea dreptului de proprietate al imobilelor din proprietatea privată în proprietatea publică. O altă critică de apel se referă la faptul că despăgubirea la care a fost obligată pârâta pentru împrejmuire - gard de către instanța de judecată este mai mică decât cea acordată de către expropriator.

Printr-un ultim motiv de apel reclamantele au criticat sentința pentru faptul că instanța nu a obligat pârâta la plata sumei de 27.420 euro reprezentând prejudiciul suferit de SC A.B. SRL prin neîncasarea îndemnizației cuantificate la 2 euro/an pentru terenul expropriat în suprafață de 457 mp, pe perioada existenței construcției, dar nu mai puțin de 30 de ani. Prin motivele de apel pârâtul a criticat sentința instanței de fond, întrucât aceasta se întemeiază pe un raport de expertiză netemeinic sub aspectul evaluării terenului expropriat (filele 13-16 dosar apel). Înalta Curte constată că soluția instanței de apel este dată cu încălcarea și greșita interpretare a dispozițiilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 la care face trimitere art. 9 alin. (3) din Legea nr. 198/2004.

„Data întocmirii raportului de expertiză” din textul art. 26 alin. (2), care se referă la modul de stabilire a cuantumului despăgubirilor, are în vedere momentul la care instanța de fond - Tribunalul (potrivit art. 21 alin. (1) din Legea nr. 33/1994) - soluționează cererea de expropriere și/sau după caz stabilește în condițiile art. 25 despăgubirile, în cazul prevăzut de art. 24 alin. (2), când părțile nu se înțeleg asupra acestora. Soluția Tribunalului, sesizat cu nemulțumirea părților cu privire la stabilirea cuantumului despăgubirilor, a fost supusă cenzurii instanței de control judiciar, invocându-se expres drept critică atât de reclamante cât și de pârât, modul în care instanța de judecată a stabilit momentul de referință (data întocmirii raportului de expertiză) criticându-se expres cele două momente supuse dezbaterii în calea de atac (data întocmirii raportului de expertiză și respectiv, data întocmirii suplimentului la această expertiză).

Instanța de apel în mod corect a sesizat împrejurarea că expertiza efectuată la Tribunal nu a luat în considerare criteriile legale de stabilire a cuantumului despăgubirilor pentru terenul expropriat arătate expres de art. 26 (prețul vânzărilor efective și nu oferta de vânzare). Textul art. 26 alin. (2) este însă clar și se referă la un moment precis care nu poate varia în funcție de evoluția procedurii judiciare, desfășurată în fața mai multor instanței cu ocazia controlului ierarhic instituit pentru soluționarea căilor de atac și în cadrul cărora se poate dispune refacerea raportului de expertiză din diferite considerente.

Ca urmare, se impune refacerea raportului de expertiză, calculul valorii despăgubirilor urmând a fi raportate la data prevăzută de art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/2004 în raport de care se va răspunde și celorlalte critici din apel, precum și criticilor formulate cu privire la soluționarea cheltuielilor de judecată, formulate de recurenta-pârâtă prin recursul declarat împotriva încheierii din data de 14 mai 2013. Deși în mod corect s-a dispus refacerea raportului de expertiză pentru îndreptarea erorii menționate, au fost ignorate însă dispozițiile exprese ale art. 26 alin. (2) cât privește sintagma „ momentul efectuării expertizei” în înțelesul urmărit de legiuitor. În felul acesta criticile formulate sub acest aspect prin apelul pârâtei (critică formulată și în apelul reclamantei) au rămas fără răspuns.

Momentul de referință pentru stabilirea despăgubirilor este identic și pentru teren și pentru construcții astfel încât chiar dacă nu s-au formulat critici pentru acestea din urmă, instanța de apel le va verifica sub aspectul corectei stabiliri a momentului de raportare, data întocmirii raportului de expertiză. De altfel, referitor la inexistența prejudiciului pentru fosa septică, critică formulată omisso medio în apel, este de reținut că pârâta nu a criticat punctual despăgubirile pentru utilități ci numai sub aspectul general al momentului de raportare a producerii acestuia. Așadar, având în vedere cele de mai sus, se impune casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru ca instanța de trimitere să pronunțe o hotărâre cu respectarea limitelor învestirii, asigurând astfel atât dreptul părților la un proces echitabil, conform art. 6 alin. (1) din C.E.D.O.

Pentru considerentele reținute, în temeiul dispozițiilor art. 314 C. proc. civ., recursurile vor fi admise, va fi casată decizia atacată și va fi trimisă cauza, pentru rejudecare la aceeași instanță. Totodată, având în vedere soluția de casare a deciziei se va admite și recursul declarat împotriva încheierii de din data de 14 mai 2013 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, prin care s-a admis cererea de lămurire și întindere a a dispozitivului Deciziei civile nr. 43/ A din 12 februarie 2013, cu referire la cheltuielile de judecată efectuate de părți atât în fața primei instanțe cât și în apel, instanța de trimitere, urmând să analizeze, după caz, și criticile referitoare la modul de soluționare a cererii de acordare a cheltuielilor de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de reclamantele SC A.B. SRL și SC E.P. SRL împotriva Deciziei nr. 43/ A din data de 12 februarie 2013 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, și împotriva încheierii de ședință din data de 14 mai 2013 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, precum și recursul declarat de pârâtul Statul român prin C.N.A.D.N.R. împotriva aceleiași decizii. Casează decizia și încheierea sus indicate și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 noiembrie 2013.