ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5469/2013

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5469/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Deliberând, în

condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursului de față, constată

următoarele:

Prin

sentința civilă nr. 1243/ F din 24 iunie 2011, Tribunalul București, secția a

IV-a civilă, a admis în parte cererea formulată de reclamante, a modificat în

parte Hotărârea de stabilire a despăgubirilor din 6 octombrie 2008 emisă de

C.N.A.D.N.R. - Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 Otopeni, în sensul

acordării de despăgubiri în cuantum de 74.034 euro, în echivalent în lei la

cursul B.N.R din ziua efectuării plății, reclamantei SC A.B. SRL, pentru

terenul expropriat, situat în Otopeni, jud.Ilfov, în suprafață de 457 mp și de

despăgubiri în cuantum de 24.964 euro, în echivalent în lei la cursul B.N.R din

ziua efectuării plății, reclamantelor SC A.B. SRL și SC E.P. SRL pentru

investițiile de pe terenul expropriat.

A menținut celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.

A obligat pârâta la plata către fiecare dintre reclamante a sumei

de câte 5.614 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a

adopta această soluție, instanța de fond a reținut următoarele:

Reclamanta

SC A.B. SRL este proprietara terenului situat în Otopeni, jud. Ilfov, în

suprafață de 4.960 mp, în baza contractului de vânzare cumpărare autentificat din

01 octombrie 1996 de B.N.P. C.S.

Totodată,

reclamanta SC A.B. SRL împreună cu reclamanta SC E.P. SRL sunt coproprietare

asupra construcțiilor edificate pe terenul din Otopeni, jud. Ilfov, în baza

autorizației de construcție din 01 octombrie 1998 emisă de Consiliul Județean

Ilfov și a convenției din 15 mai 2000 atestate de avocat V.L.B.

Potrivit

actului adițional din 01 august 2008 la convenția din 15 mai 2000, reclamanta SC

E.P. SRL a dobândit un drept de folosință asupra terenului în suprafață de

4.960 mp situat în Otopeni, jud. Ilfov pe durata existenței construcției, dar

nu mai puțin de 30 ani, în schimbul plății unei indemnizații anuale de 2 euro/mp.

Prin

H.G. nr. 1518 din 12 decembrie 2007 s-a aprobat amplasamentul lucrării de

utilitate publică „ Fluidizare trafic pe DN1 km 8+100-km 17+100 și centura

rutieră în zona de nord a municipiului București-obiect 6- continuizarea

centurii rutiere existente a municipiului București cu pasaj superior peste

calea ferată la Otopeni” și declanșarea procedurilor de expropriere a

imobilelor proprietate privată situate pe amplasamentul acestei lucrări, expropriator

fiind Statul Român, prin C.N.A.D.N.R. SA.

Prin

H.G. nr. 970 din 27 august 2008 pentru completarea H.G. nr. 1518/2007 a fost

completată Anexa nr. 2 la H.G. nr. 1518/2007 cu pozițiile prevăzute în anexa

care face parte integrantă din această hotărâre. În anexa hotărârii - Tabelul

cu imobilele proprietate privată situate pe amplasamentul lucrării de utilitate

publică „ Fluidizare trafic pe DN1 km 8+100-km 17+100 și centura rutieră în

zona de nord a municipiului București-obiect 6- continuizarea centurii rutiere

existente a municipiului București cu pasaj superior peste calea ferată la Otopeni” a fost menționată suprafața de teren de 457 mp situată în Otopeni, făcând parte din

suprafața de teren de 4.960 mp, proprietatea reclamantei SC A.B. SRL.

Prin

Hotărârea de stabilire a despăgubirilor din 06 octombrie 2008 emisă de

C.N.A.D.N.R- Comisia pentru Aplicarea Legii nr. 198/2004 Otopeni, s-a dispus

exproprierea terenului în suprafață de 457 mp situat în Otopeni, județul Ilfov,

având număr cadastral, aparținând reclamantei SC A.B. SRL și s-a aprobat acordarea

despăgubirii aferente acestui imobil, care a fost stabilită la suma de 205.537,38

lei, echivalentul a 53.083 euro (compusă din suma de 45.700 euro, reprezentând

contravaloarea terenului de 457 mp și suma de 7.383 euro, reprezentând

contravaloarea investițiilor situate pe teren).

Împotriva

hotărârii de stabilire a despăgubirilor mai sus menționate, reclamantele au

formulat contestația ce formează obiectul cauzei de față, susținând că

despăgubirile propuse sunt mult sub valoarea reală a prejudiciului suferit de

acestea.

Prin

suplimentul la raportul de expertiză de evaluare a proprietății imobiliare s-a

stabilit că valoarea terenului în litigiu, la data efectuării raportului de

expertiză este de 74.034 euro, respectiv 162 euro/mp; contravaloarea construcției

denumită „cabină de pază” situată pe teren este de 3.906 euro; contravaloarea

platformei betonate aferentă terenului expropriat este de 13.640 euro; contravaloarea

gardului ce împrejmuiește terenul expropriat este de 3.309 euro; contravaloarea

construcției nefinalizate cu destinația de fosă septică este de 3.349 euro, iar

contravaloarea autorizațiilor de construire pentru cabina de pază și fosa

septică este de 760 euro. În ceea ce privește contravaloarea materialelor, manoperei

și a autorizației privind mutarea utilităților, experții au arătat că această

lucrare a fost făcută pe cheltuiala pârâtei, nemaifiind necesară evaluarea ei.

Față de

situația de fapt reținută și văzând dispozițiile legale în materie, tribunalul

a constatat că cererea reclamantelor este întemeiată, în parte.

Tribunalul

a apreciat că valoarea terenului stabilită prin raportul de expertiză efectuat

în cauză, reprezintă valoarea reala a imobilului, acesta fiind prețul la care

se vând în mod obișnuit imobile de același fel situate în aceeași unitate

administrativ teritorială. Din raportul de expertiză rezultă că experții au

stabilit valoarea de circulație a terenului ca medie între valoarea obținută

luând în considerare prețul imobilelor cu aceleași caracteristici ca cel în

litigiu rezultat din conspectarea datelor din anunțuri imobiliare și valoarea

obținută ținând cont de prețul rezultat din tranzacții imobiliare privind

imobile similare.

În ceea

ce privește daunele aduse proprietarului ca urmare a exproprierii, tribunalul a

apreciat că în suma acordată cu titlu de despăgubiri reclamantei SC A.B. SRL nu

poate fi inclusă suma de 27.420 euro, solicitată de aceasta prin cererea

precizatoare depusă la dosar la data de 27 mai 2011, reprezentând prejudiciul

suferit ca urmare a diminuării indemnizației de 2 euro/mp/an aferentă terenului

expropriat în suprafață de 457 mp, pentru care s-a constituit un drept de

superficie în favoarea SC E.P. SRL, pe perioada existenței construcției, dar nu

mai puțin de 30 ani.

Tribunalul

a avut în vedere faptul că suma de 74.034 euro a fost stabilită pentru

contravaloarea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 457 mp

și ca atare nu pot fi acordate despăgubiri și pentru contravaloarea folosinței

care a fost transmisă unei alte persoane, pentru următorii 30 ani, în schimbul

unei indemnizații, contravaloarea dreptului de proprietate incluzând

contravaloarea dreptului de folosință (acesta fiind un dezmembrământ al

dreptului de proprietate).

În baza art.

274 alin. (1) C. proc. civ, tribunalul a obligat pârâtul la plata către fiecare

din reclamante a sumei de 5.614 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva

sentinței au declarat apel ambele părți.

Prin Decizia

nr. 43/ A din data de 12 februarie 2013, Curtea de Apel București, secția a

IV-a civilă, a admis apelurile formulate de reclamantele SC A.B. SRL și SC E.P.

SRL, și de pârâtul Statul român, prin C.N.A.D.N.R. împotriva sentinței

nr. 1243/ F din 24 iunie 2011 a Tribunalului București, secția

a IV-a civilă

.

A

schimbat, în parte sentința apelată în sensul că a modificat, în parte, hotărârea

din 06 octombrie 2008 fiind stabilit cuantumul despăgubirilor cuvenite

reclamantei SC A.B. SRL pentru terenul expropriat de 457 mp la suma de 59.410

euro, în echivalent în lei la data plății, și cuantumul despăgubirilor cuvenite

reclamantelor SC A.B. SRL și SC E.P. SRL pentru investițiile de pe terenul

expropriat la sumele de 64.246 lei (platformă betonată și fosă septică) și

8.143 euro, în echivalent în lei la data plății (gard, cabină pază și

autorizații de construire).

S-au

păstrat celelalte dispoziții ale sentinței.

Au fost

compensate cheltuielile de judecată efectuate de părți.

Pentru a

se pronunța astfel instanța de apel a avut în vedere următoarele argumente:

Prin

Hotărârea de stabilire a despăgubirilor din 06 octombrie 2008

emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004, s-a dispus exproprierea

suprafeței de 457 mp de teren situată în Otopeni, jud. Ilfov și s-a stabilit o

despăgubire în cuantum de 205.537,38 lei, echivalentul a 53.083,00 euro.

Verificând sentința

instanței de fond prin prisma dispozițiilor

art.

26 alin

.

(

1

)

și

(

2

)

și

art.

27 din

Legea nr.

33/1994,

instanța de apel a constatat că prin raportul de expertiză efectuat în cauză și

prin răspunsul la obiecțiuni (filele 121 - 128 și 167 - 169

-

dosar fond),

valoarea despăgubirilor cuvenite pentru terenul expropriat a fost calculată

având la bază informații cu privire la oferte de terenuri similare, situate în

aceeași zonă cu terenurile de evaluat, iar nu „prețul cu care se vând imobile

de același fel în unitatea administrativ teritorială”

.

Astfel, s-a apreciat

că despăgubirile

acordate de către instanța de fond s-au bazat pe o expertiză întocmită cu

nerespectarea dispozițiilor

art.

26

alin.

(2) din Legea

nr.

33/1994.

Instanța de apel a

dispus suplimentarea probatoriului, iar în cadrul probei cu înscrisuri au fost

depuse la dosar contracte de vânzare cumpărare cu privire la terenuri similare

celui expropriat.

De asemenea s-a dispus

efectuarea unei expertize tehnice de identificare a terenului expropriat și a

lucrărilor de construire existente pe acesta, inclusiv a utilităților, de

evaluare a terenului expropriat, care să se bazeze pe prețurile consemnate în

contractele de vânzare-cumpărare depuse la dosar, precum și a prejudiciului

suferit de reclamante reprezentat de contravaloarea construcțiilor existente pe

teren (cabina de pază, gard, porți de intrare, fosa septică, curte betonată),

contravaloarea materialelor, manoperei, autorizațiilor pentru mutarea

utilităților, autorizațiilor de construire, precum și a sporului de valoare

adus imobilului rămas în urma exproprierii, dacă prin această măsură s-a adus

un astfel de spor de valoare.

Din conținutul

raportului de expertiză a rezultat faptul că valoarea de piață la momentul

efectuării expertizei (decembrie 2012) a terenului expropriat, a fost calculată

prin aplicarea metodei comparației directe, având la bază trei tranzacții cu

terenuri libere, similare, situate în zone similare cu cele evaluate

(contractele de vânzare-cumpărare

din

18

ianuarie

2011,

din

29

aprilie

2011 și

din

27

februarie 2010).

Instanța a avut în

vedere valoarea despăgubirilor de la data întocmirii raportului de expertiză,

iar nu pe cea de la data transferului dreptului de proprietate, cum au

solicitat apelantele reclamante prin motivele de apel, în raport de

dispozițiile exprese ale

art.

26

alin.

(2) din Legea

nr.

33/1994, care prevăd

că „La calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța vor

ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel

în unitatea administrativ teritorială, la data întocmirii raportului de

expertiză”.

S-a mai reținut că

prin

raportul

de expertiză, comisia

de experți a stabilit valoarea suprafeței de teren expropriată la suma de

59.410

euro

, calculată în raport

de o

valoare

unitară de 130 euro/mp.

De

asemenea, au fost evaluate construcțiile existente pe terenul expropriat,

rezultând pentru cabina de pază o valoare de 14.830 lei, pentru împrejmuiri o

valoare de 14.770 lei, pentru platforma betonată o valoare de 76.650 lei și

pentru fosa septică o valoare de 151.300 lei, prejudiciul total, raportat la

aceste construcții, fiind de 85.000 lei.

Instanța

a ținut seama de faptul că valoarea despăgubirilor trebuie stabilită cu

respectarea dispozițiilor art. 27 din Legea nr. 33/1994, potrivit cărora

„primind rezultatul expertizei, instanța îl va compara cu oferta și cu

pretențiile formulate de părți și va hotărî. Despăgubirea acordată de către

instanță nu va putea fi mai mică decât cea oferită de expropriator și nici mai

mare decât cea solicitată de expropriat”.

S-a

constatat că valoarea despăgubirilor oferită de expropriator reclamantei SC A.B.

SRL în cuantum de 3.505 euro pentru gardul de beton și 3.878 euro pentru cabina

de pază, reprezintă o valoare superioară celei calculată prin raportul de expertiză

întocmit în faza apelului. Față de această împrejurare, prin raportare la

cursul valutar de la data evaluării (decembrie 2012) de 4,5349 lei/euro, instanța

a stabilit acordarea unor despăgubiri în sumă de 3.273,73 euro pentru cabina de

pază și 3.260,48 Euro pentru împrejmuiri, în total 8163 euro.

Având în

vedere că și prin raportul de expertiză întocmit în apel s-a constatat că prin

expropriere nu s-a adus un spor de valoare imobilului rămas, instanța e apel a apreciat

că nu se impune modificarea sentinței sub acest aspect.

De

asemenea, instanța de apel a apreciat ca fiind neîntemeiat motivul de apel

formulat de reclamante cu privire la neîncasarea indemnizației în sumă de 2

euro/an. Sub acest aspect instanța de apel a reținut că această indemnizație

reprezintă contravaloarea dreptului de folosință transmis pentru următorii 30

de ani de proprietara terenului expropriat Or, exproprierea a operat cu privire

la dreptul de proprietate asupra terenului, cu toate dezmembrămintele acestuia,

astfel încât instanța de fond a apreciat în mod corect că despăgubirile

acordate pentru pierderea dreptului de proprietate asupra terenului cuprind și

contravaloarea dreptului de folosință.

În ceea ce privește

cheltuielile de judecată, instanța de apel a făcut aplicarea dispozițiilor

art.

276

C. proc.

civ.

, și

a compensat cheltuielile de judecată efectuate de ambele părți litigante față

de împrejurarea că atât apelul reclamantelor cât și apelul formulat de pârât au

fost admise, iar ca urmare a admiterii în parte a acțiunii, despăgubirile au

fost stabilite atât în baza raportului de expertiză întocmit în cauză cât și

prin menținerea despăgubirilor propuse de expropriator pentru cabina de pază și

gardul împrejmuitor.

Prin încheierea

pronunțata la data de 14 mai 2013 instanța de apel a admis cererea de lămurire

și întindere a dispozitivului Deciziei civile nr. 43/ A din 12 februarie 2013,

în sensul că au fost compensate cheltuielile de judecată efectuate de părți

atât în fața primei instanțe, cât și în apel.

Împotriva deciziei și

încheierii pronunțate de instanța de apel au declarat recurs, în termen legal,

reclamantele SC A.B. SRL și SC E.P. SRL, în temeiul dispozițiilor art. 304 pct.

6 și 9 C. proc. civ.

Împotriva aceleiași

hotărâri a formulat recurs și pârâtul Statul român prin C.N.A.D.N.R. pentru

motive de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În dezvoltarea

motivelor de recurs formulate împotriva deciziei instanței de apel, recurentele

reclamante au arătat următoarele:

Referitor la primul

motiv de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

reclamantele au susținut că instanța de apel a interpretat greșit dispozițiile art.

9 alin. (3) din Legea nr. 198/2004, dispoziții care fac trimitere la procedura

de urmat pentru stabilirea despăgubirilor, respectiv la art. 21-27 din Legea nr.

33/1994, fără a ține seama de momentul la care operează transmiterea dreptului

de proprietate al imobilelor din proprietatea privată în proprietatea publică.

De asemenea

reclamantele au susținut că instanța de apel s-a bazat pe o expertiză întocmită

cu nerespectarea dispozițiilor art. 26 alin. (2) din din Legea nr. 33/1994.

În susținerea celui

de-al doilea motiv de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 6 C. proc.

civ. recurentele reclamante au arătat că în mod greșit instanța de apel s-a

pronunțat pe ceea ce nu s-a cerut. Sub acest aspect au învederat că instanța de

apel s-a pronunțat cu privire la cuantumul despăgubirilor pentru construcțiile

ce fac obiectul exproprierii fără a fi investită cu un astfel de motiv de apel.

Totodată au criticat

hotărârea și cu privire la cheltuielile de judecată acordate, în măsura în care

instanța nu a fost învestită cu un astfel de motiv de apel.

În ceea ce privește

încheierea de admitere a cererii de lămurire și întindere a dispozitivului Deciziei

nr. 43/ A din 12 februarie 2013,

reclamantele

SC

A.B. SRL și SC E.P. SRL au arătat că aceasta este dată cu aplicarea greșita a

dispozițiilor art 276 C. proc. civ. raportat la art. 274 din același cod.

În motivarea recursului

său pârâtul Statul român prin C.N.A.D.N.R. SA a invocat încălcarea și aplicarea

greșită a dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994, și a arătat că

despăgubirile nu pot privi decât prejudiciul efectiv suferit de către

proprietar sau alte persoane îndreptățite, iar în cazul de față, nu există

prejudiciu în legătură cu fosa septică întrucât expropriatorul și-a asumat

obligația de efectuare a tuturor branșamentelor la utilități aferente

proprietăților expropriate odată cu efectuarea lucrărilor de extindere a

șoselei de centură.

Recurenta pârâtă a

susținut că în cazul în care soluția instanțelor de fond ar fi menținută,

atunci expropriatorul ar ajunge în situația de a plăti de două ori aceeași

lucrare (pe de o parte ar despăgubi expropriatul cu valoarea fosei septice, iar

pe de altă parte ar efectua branșamentul la rețeaua de canalizate).

Recursurile vor fi

supuse unei analize comune, urmând a fi admise, în limitele și pentru

argumentele ce succed:

Prin

motivele de apel, reclamantele au susținut că instanța de fond a avut în vedere

la pronunțarea sentinței suplimentul la raportul de expertiză depus în cauză la

data de 27 aprilie 2011 și nu raportul de expertiză depus de comisia de experți

la data de 28 ianuarie 2010 astfel că a interpretat în mod greșit dispozițiile art.

9 alin. (3) din Legea nr. 198/2004 prin raportare la dispozițiile art. 26 alin.

(2) din Legea nr. 33/1994, fără a ține seama de momentul la care operează

transmiterea dreptului de proprietate al imobilelor din proprietatea privată în

proprietatea publică.

O altă critică

de apel se referă la faptul că despăgubirea la care a fost obligată pârâta

pentru împrejmuire - gard de către instanța de judecată este mai mică decât cea

acordată de către expropriator.

Printr-un

ultim motiv de apel reclamantele au criticat sentința pentru faptul că instanța

nu a obligat pârâta la plata sumei de 27.420 euro reprezentând prejudiciul

suferit de SC A.B. SRL prin neîncasarea îndemnizației cuantificate la 2 euro/an

pentru terenul expropriat în suprafață de 457 mp, pe perioada existenței construcției, dar nu mai puțin de 30 de ani.

Prin

motivele de apel pârâtul a criticat sentința instanței de fond, întrucât

aceasta se întemeiază pe un raport de expertiză netemeinic sub aspectul

evaluării terenului expropriat (filele 13-16 dosar apel).

Înalta Curte constată

că soluția instanței de apel este dată cu încălcarea și greșita interpretare a

dispozițiilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 la care face trimitere art.

9 alin. (3) din Legea nr. 198/2004.

„Data întocmirii

raportului de expertiză” din textul art. 26 alin. (2), care se referă la modul

de stabilire a cuantumului despăgubirilor, are în vedere momentul la care

instanța de fond - Tribunalul (potrivit art. 21 alin. (1) din Legea nr. 33/1994)

- soluționează cererea de expropriere și/sau după caz stabilește în condițiile art.

25 despăgubirile, în cazul prevăzut de art. 24 alin. (2), când părțile nu se

înțeleg asupra acestora.

Soluția Tribunalului,

sesizat cu nemulțumirea părților cu privire la stabilirea cuantumului

despăgubirilor, a fost supusă cenzurii instanței de control judiciar,

invocându-se expres drept critică atât de reclamante cât și de pârât, modul în

care instanța de judecată a stabilit momentul de referință (data întocmirii

raportului de expertiză) criticându-se expres cele două momente supuse

dezbaterii în calea de atac (data întocmirii raportului de expertiză și

respectiv, data întocmirii suplimentului la această expertiză).

Instanța de apel în mod

corect a sesizat împrejurarea că expertiza efectuată la Tribunal nu a luat în considerare criteriile legale de stabilire a cuantumului despăgubirilor

pentru terenul expropriat arătate expres de art. 26 (prețul vânzărilor efective

și nu oferta de vânzare).

Textul art. 26 alin.

(2) este însă clar și se referă la un moment precis care nu poate varia în

funcție de evoluția procedurii judiciare, desfășurată în fața mai multor

instanței cu ocazia controlului ierarhic instituit pentru soluționarea căilor

de atac și în cadrul cărora se poate dispune refacerea raportului de expertiză

din diferite considerente.

Ca urmare, se impune refacerea

raportului de expertiză, calculul valorii despăgubirilor urmând a fi raportate

la data prevăzută de art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/2004 în raport de care

se va răspunde și celorlalte critici din apel, precum și criticilor formulate

cu privire la soluționarea cheltuielilor de judecată, formulate de

recurenta-pârâtă prin recursul declarat împotriva încheierii din data de 14 mai

2013.

Deși în mod corect

s-a dispus refacerea raportului de expertiză pentru îndreptarea erorii menționate,

au fost ignorate însă dispozițiile exprese ale art. 26 alin. (2) cât privește

sintagma „ momentul efectuării expertizei” în înțelesul urmărit de legiuitor.

În felul acesta

criticile formulate sub acest aspect prin apelul pârâtei (critică formulată și

în apelul reclamantei) au rămas fără răspuns.

Momentul de referință

pentru stabilirea despăgubirilor este identic și pentru teren și pentru

construcții astfel încât chiar dacă nu s-au formulat critici pentru acestea din

urmă, instanța de apel le va verifica sub aspectul corectei stabiliri a

momentului de raportare, data întocmirii raportului de expertiză.

De altfel, referitor

la inexistența prejudiciului pentru fosa septică, critică formulată omisso

medio în apel, este de reținut că pârâta nu a criticat punctual despăgubirile

pentru utilități ci numai sub aspectul general al momentului de raportare a

producerii acestuia.

Așadar, având în

vedere cele de mai sus, se impune casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre

rejudecare, pentru ca instanța de trimitere să pronunțe o hotărâre cu

respectarea limitelor învestirii, asigurând astfel atât dreptul părților la un

proces echitabil, conform art. 6 alin. (1) din C.E.D.O.

Pentru considerentele

reținute, în temeiul dispozițiilor art. 314 C. proc. civ., recursurile vor fi

admise, va fi casată decizia atacată și va fi trimisă cauza, pentru rejudecare

la aceeași instanță.

Totodată, având în

vedere soluția de casare a deciziei se va admite și recursul declarat împotriva

încheierii de din data de 14 mai 2013 a Curții de Apel București, secția a IV-a

civilă, prin care s-a admis cererea de lămurire și întindere a a dispozitivului

Deciziei civile nr. 43/ A din 12 februarie 2013, cu referire la cheltuielile de

judecată efectuate de părți atât în fața primei instanțe cât și în apel, instanța

de trimitere, urmând să analizeze, după caz, și criticile referitoare la modul

de soluționare a cererii de acordare a cheltuielilor de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile

declarate de reclamantele SC A.B. SRL și SC E.P. SRL împotriva Deciziei nr. 43/

A din data de 12 februarie 2013 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă,

și împotriva încheierii de ședință din data de 14 mai 2013 a Curții de Apel București,

secția a IV-a civilă, precum și recursul declarat de pârâtul Statul român prin

C.N.A.D.N.R. împotriva aceleiași decizii.

Casează decizia și

încheierea sus indicate și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 26 noiembrie 2013.