ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1007/2014

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1007/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra

recursului de față; în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința

penală nr. 115/2013 pronunțată de Tribunalul Alba în Dosarul nr.

11286/107/2012, a fost condamnat inculpatul B.E.V. la pedeapsa de 1 an

închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a

unui autovehicul, de către o persoană având o alcoolemie peste limita legală,

prev. de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, republicată.

În baza art.

81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o

perioadă de 4 ani ce constituie termen de încercare stabilit conform art. 82

alin. (1) C. pen.

În baza art.

71 alin. (1) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii

drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata

prev. de art. 71 alin. (2) C. pen. și în baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a

dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării

condiționate a executării pedepsei principale.

S-a atras

atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 C. pen. privind revocarea

suspendării condiționate a executării pedepsei în cazul săvârșirii unei noi

infracțiuni intenționate, în cursul termenului de încercare.

S-a dispus

comunicarea prezentei hotărâri, după rămânerea ei definitivă, către I.P.J. Alba

în vederea anulării permisului de conducere auto al inculpatului.

În baza art.

191 alin. (1) C. proc. pen. inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor

judiciare avansate de stat, în sumă de 330 RON, din care 30 RON în faza de

urmărire penală.

Pentru a

pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:

Inculpatul B.E.V.,

funcționar public în cadrul Penitenciarului Aiud, a fost oprit în trafic în

seara de 22 mai 2012 la un control de rutină și fiindcă emana miros de alcool,

a fost testat la ora 20.00 cu aparatul alcooltest; întrucât rezultatul a fost

de 0,64 mg/l alcool pur în aerul expirat, inculpatul a fost condus la Spitalul

Municipiului Aiud, unde i s-a recoltat la ora 22.00 o probă de sânge, iar la

ora 22.00, a doua proba de sânge. Conform buletinului de analiza

toxicologică-alcoolemie din 28 mai 20012 întocmit la Serviciul Județean de

Medicină Legală Alba, valoarea alcoolemiei inculpatului în momentul recoltării

primei probe a fost de 1,00 g‰, iar la momentul recoltării celei de a doua, de

0,85 g‰.

Testarea inculpatului

cu aparatul alcotest s-a făcut în prezența martorilor asistenți, T.E. și D.F. și

tot în prezența acestora, inculpatul a declarat lucrătorilor de poliție că a consumat

în jurul orelor 17.00, două sticle cu bere a câte 500 ml.

Același consum

de băuturi alcoolice a fost declarat de inculpat și la spital, în momentul examinării

sale clinice, fiind consemnat de medic în buletinul de examinare clinică, însoțitor

al prelevării probelor biologice.

Întrucât, ulterior

începerii cercetărilor penale în cauză, inculpatul a modificat aspectele referitoare

la consumul de alcool și intervalul orar, s-a efectuat expertiza de calcul retroactiv

a alcoolemiei, întocmindu-se două rapoarte de expertiză, unul conform declarației

inițiale a inculpatului și în care s-a concluzionat că la ora evenimentului rutier

alcoolemia inculpatului avea o valoare teoretică aproximativ de 1,30 g‰ și un al

doilea raport de expertiză întocmit pe baza declarației ulterioare a inculpatului

și în care s-a concluzionat că la ora evenimentului rutier, valoarea teoretică a

alcoolemie era apropiată de 0,40 g‰.

Starea de fapt

menționată mai sus rezultă din probele aflate la dosarul cauzei, probe administrate

în faza de urmărire penală și în cea a cercetării judecătorești, și anume: proces-verbal

de constatare a infracțiunii și lămuririle date în instanță de agentul constatator

P.V.; rezultatul testării cu aparatul alcotest; buletinul de examinare clinică însoțitor

al prelevării de probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei; proces-verbal

de prelevare a probelor de sânge; buletinul de analize toxicologică alcoolemie din

28 mai 2012 întocmit la Serviciul Județean de Medicină Legală Alba; rapoartele de

expertiză medico-legală din 27 iulie 2012 întocmit de Institutul de Medicină

Legală Cluj Napoca; declarațiile martorilor asistenți; declarațiile inculpatului.

Pe baza aceste

probe instanța a reținut că inculpatul B.E.V. a condus în seara de 22 mai 2012 pe

str. A.I. din localitatea Unirea autovehiculul marca V. în timp ce avea o alcoolemie

mai mare de 0,80 g‰.

În drept, fapta

inculpatului constituie de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul, de

către o persoană cu o alcoolemie peste limita legală, prevăzut de art. 87 alin.

(1) din O.U.G. nr. 195/2002, republicată.

S-a reținut existența

infracțiunii, luând în considerare raportul de expertiză în care calculul retroactiv

e indicat pentru ora evenimentului rutier o alcoolemie a inculpatului mai mare de

0,80 g‰, cu o valoare teoretică aproximativ de 1,30 g‰ deoarece este știut faptul

că valoarea alcoolemiei stabilită prin probe biologice în mg/l alcoolul pur în sânge

este dublul valorii alcoolemiei stabilită cu aparatul alcooltest în mg/l alcool

pur în aerul expirat, ori aparatul alcooltest a afișat valoarea de 0,64 mg/l adică

1

/

2

din 1,30.

Chiar dacă în

niciuna dintre declarații, inculpatul nu a fost sincer, în prima a minimalizat cantitatea

de alcool consumată, de frică, ceea ce era firesc, declarând un consum mai redus

decât cel real; în cea de-a doua declarație, însă inculpatul dă niște date referitoare

la tipul băuturii alcoolice consumate, cantitatea acesteia, intervalul orar și aportul

alimentar care se „potrivesc” atât de bine, încât valoarea teoretică a alcoolemiei

coboară mult sub limita de 0,80 g‰.

Conform mențiunii

făcute de comisia medicală, rezultatul expertizei este condiționat de verosimilitatea

și certitudinea probării datelor luate în calcul; ori inculpatul nu a putut proba

consumul alimentelor și alcoolului declarat ulterior și, totodată, a doua declarație

nu este nici verosimilă, deoarece este greu de crezut că într-o jumătate de oră,

19.30-20.00, a consumat un grătar din carne de porc, 3-4 mici, 2 sarmale, brânză

și un litru de vin, la ora 20.00, s-a urcat în autoturism, iar în 5 minute a ajuns

de la Aiud la Unirea.

Prin urmare, cea

de a doua declarație a inculpatului fiind neverosimilă, instanța a înlăturat raportul

de expertiză medico-legală care a avut în vedere respectiva declarație.

Constatând îndeplinite

cerințele art. 345 alin. (2) C. proc. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului

B.E.V. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere

pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană având o alcoolemie peste

limita legală, prev. de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, republicată,

și în baza art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării acesteia

conform art. 81 C. pen. apreciind că în raport de persoana inculpatului, scopul

pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia.

În baza art. 71

alin. (1) C. pen. s-a aplicat inculpatului și pedeapsa accesorie a interzicerii

drepturilor prevăzut de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata

prevederilor de art. 71 alin. (2) C. pen. și în baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a

dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate

a executării pedepsei principale.

Totodată, s-a

atras inculpatului atenția asupra prevederilor art. 83 C. pen. privind revocarea

suspendării condiționate a executării pedepsei în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni

intenționate, în cursul termenului de încercare și se s-a dispus comunicarea prezentei

hotărâri, după rămânerea ei definitivă, către I.P.J. Alba, în vederea anulării permisului

de conducere al inculpatului.

Împotriva hotărârii

pronunțate de prima instanță au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba

și inculpatul B.E.V.

Prin decizia penală

nr. 134/A din data de 05 septembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Alba lulia,

secția penală și pentru cauze cu minori, au fost admise apelurile declarate de Parchetul

de pe lângă Tribunalul Alba și inculpatul B.E.V. împotriva sentinței penale nr.

115/2013 pronunțată de Tribunalul Alba în Dosarul nr. 11286/107/2012, a fost desființată

sentința penală atacată, sub aspectul laturii penale, privind durata termenului

de încercare și, procedând la o nouă judecată în aceste limite, s-a dispus suspendarea

condiționată a executării pedepsei închisorii pe durata unui termen de încercare

de 3 ani.

În temeiul

art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei

închisorii s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii.

S-au menținut

celelalte dispoziții din sentința penală atacată.

Instanța de apel

a reținut că pedeapsa de 1 an închisoare cu suspendarea condiționată a executării

pedepsei este bine proporționalizată, fiind de natură a asigura realizarea scopului

și îndeplinirea funcțiilor pedepsei.

Între ceea ce

spune hotărârea prin conținutul ei și piesele aflate la dosarul cauzei nu există

contradicție evidentă, de necontroversat, de natură a justifica existența unei erori

grave de fapt, care a avut drept consecință greșita condamnare a inculpatului, în

condițiile în care atât rezultatul testării cu aparatul alcooltest, cât și buletinul

de analiză toxicologică, precum și raportul de expertiză medico-legală privind calculul

retroactiv al alcoolemiei stabilesc că la ora evenimentului rutier inculpatul avea

o alcoolemie mai mare de 0,80 g‰.

Luând în considerare

persoana inculpatului, circumstanțele reale ale cauzei din care rezultă că inculpatul

a periclitat siguranța circulației pe drumurile publice, în cauză nu sunt aplicabile

disp. art. 18

1

C. pen., fapta prezentând pericolul social al unei infracțiuni.

Ținând seama de

cele de mai sus, instanța a apreciat că în cauză nu sunt incidente disp. art. 10

alin. (1) lit. b) sau b

1

) C. proc. pen., criticile inculpatului sunt

nefondate și nu se impune achitarea acestuia, iar critica Parchetului privind majorarea

pedepsei este neîntemeiată.

S-a reținut că

în cauză, critica Parchetului privind greșita calculare a termenului de încercare,

respectiv 4 ani, este întemeiată, deoarece în temeiul art. 82 alin. (1) C. pen.

durata suspendării condiționate a executării pedepsei constituie termen de încercare

pentru condamnat și se compune din cuantumul pedepsei închisorii aplicate, la care

se adaugă un interval de timp de 2 ani. În cauză durata termenului de încercare

este de 3 ani, deoarece cuantumul pedepsei închisorii aplicate este de 1 an.

În limita acestei

critici, favorabilă inculpatului, apelul a fost admis.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs inculpatul B.E.V., acesta fiind motivat în scris, în termenul

legal prevăzut de art. 385

10

C. proc. pen.

Prin recursul

declarat, s-au invocat cazurile de casare prevăzut de art. 385

9

pct.

17

2

, pct. 12 și pct. 13 C. proc. pen., solicitându-se achitarea inculpatului,

în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b), iar, în subsidiar,

art. 10 lit. b

1

) C. proc. pen. și aplicarea unei sancțiuni cu caracter

administrativ.

Totodată, s-a

solicitat aplicarea legii penale mai favorabile, sub aspectul limitelor de pedeapsă.

Analizând recursul

declarat de inculpat, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că nu este fondat,

urmând a fi respins pentru următoarele considerente:

C. proc. pen.

al României a fost modificat prin Legea nr. 2 din 01 februarie 2013 privind unele

măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea

punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., lege care a fost

publicată în M. Of. nr. 89/12.02.2013.

Prin Legea

nr. 2/2013 s-a realizat o limitare a efectului devolutiv al recursului, în sensul

că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanțial

sau incluse în sfera de aplicare a motivului de recurs prevăzut de pct. 17

2

al art. 385

9

C. proc. pen., intenția clară a legiuitorului, prin amendarea

cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin

intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni

de drept.

În cauză, motivele

de recurs invocate de apărare, deși au fost subsumate cazurilor de casare reglementate

de art. 385

9

alin. (1) pct. 17

2

, 12 și 13 C. proc. pen., nu

se circumscriu acestor temeiuri de casare, care au fost modificate în mod expres

de Legea nr. 2/2013.

Potrivit dispozițiilor

legale în vigoare, textul art. 385

9

C. proc. pen. are următorul cuprins:

pct. 17

2

- când hotărârea este contrară legii sau când prin hotărâre

s-a făcut o greșită aplicare a legii; pct. 12- când nu sunt întrunite elementele

constitutive ale infracțiunii; pct. 13 - când inculpatul a fost condamnat pentru

o faptă care nu este prevăzută de legea penală.

În cauză, apărarea

a solicitat, în realitate, să se constate lipsa trăsăturilor esențiale ale unei

infracțiuni, respectiv că fapta nu este prevăzută de legea penală sau, în subsidiar,

că nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.

Raportat la conținutul

temeiurilor de casare invocate, instanța de recurs constată că apărările inculpatului

nu pot fi analizate în limitele actualelor cazuri de casare, dat fiind că nu s-a

criticat lipsa vreunui element constitutiv al infracțiunii reținute în sarcina inculpatului.

Din perspectiva

legalității hotărârii, instanța de recurs constată că s-a reținut în mod corect

că fapta inculpatului prezintă pericolul social al unei infracțiuni, fiind prevăzută

de legea penală.

Examinând cauza,

în raport cu succesiunea de legi penale intervenite de la săvârșirea infracțiunii

de către inculpat, instanța de recurs constată că nu se impune aplicarea legii penale

mai favorabile.

Infracțiunea reținută

în sarcina inculpatului B.E., prevăzută de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002

se regăsește încriminată în C. pen. actual, în art. 336 alin. (1), care prevede

pedeapsa închisorii de la 1 la 5 ani sau amenda.

În ce privește

pedeapsa principală, este adevărat că în abstract aceasta apare mai favorabilă,

sub aspectul prevederii alternative a amenzii, însă, în concret, în raport cu proporționalitatea

pedepsei aplicată inculpatului, cuantumul acesteia, de 1 an închisoare, fiind orientat

la minimul special prevăzut de lege, instanța de recurs constată că nu s-ar produce

un efect favorabil în raport cu norma de incriminare actuală.

Pentru aceste

considerente, Înalta Curte de Casație va respinge, ca nefondat, recursul declarat

de recurentul inculpat B.E.V. împotriva deciziei penale nr. 134/A din data de 05

septembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Alba lulia, secția penală și pentru

cauze cu minori.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de recurentul inculpat B.E.V. împotriva deciziei penale nr. 134/A

din data de 05 septembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Alba lulia, secția

penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 250 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma

de 50 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpat

până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, azi 20 martie 2014.