ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7722/2013

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Curții de Apel București, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea

Arhivelor Securității a solicitat în contradictoriu cu pârâtul H.A. să se

constate existența calității de lucrător al Securității în ceea ce îl privește

pe pârât.

În motivarea

acțiunii, reclamantul a arătat că prin cererea din 27 ianuarie 2009 adresată

CNSAS de către numitul E.P., se solicita verificarea sub aspectul constatării

calității de lucrător al Securității, pentru ofițerii sau subofițerii care au

contribuit la instrumentarea dosarului (cotă CNSAS). În acest dosar pârâtul a

întocmit documente care se regăsesc la dosar.

A mai arătat

reclamantul că așa cum rezultă din cuprinsul notei de constatare din 12 mai

2011, precum și al înscrisurilor anexate acțiunii, pârâtul a avut gradul de

maior (1986, 1987, 1988, 1989) în cadrul Inspectoratului Județean de Securitate

Brăila, Serviciul 1 (1986, 1987, 1988), Compartimentul 0620 (1989). În această

calitate pârâtul a inițiat "supravegherea informativă prioritară"

pentru o avocată cunoscută ca descendentă legionară și "semnalată în urmă

cu mai mulți ani cu unele comentarii necorespunzătoare în legătură cu

reașezarea prețurilor la unele produse" iar "recent a fost semnalată

că la locul de muncă a fost contactată de cetățeanul român cu domiciliul în

străinătate B.D., în atenția Serv. III".

A mai susținut

reclamantul că activitatea pârâtului se remarcă prin acțiunile ce au avut ca

efect îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, fiind

îngrădit dreptul la viață privată prevăzut de art. 17 din Pactul Internațional

cu privire la Drepturile Civile și Politice, precum și dreptul la libera

exprimare prevăzut de art. 28 din Constituția României din 1965, coroborat cu

art. 19 din Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice.

1.2. Prin

întâmpinarea formulată la data de 13 ianuarie 2012, pârâtul H.A. a invocat

excepțiile lipsei calității procesuale active și a lipsei calității procesuale

pasive.

1.3. Prin Sentința

nr. 193 din 16 ianuarie 2012, Curtea de Apel București a respins excepțiile

lipsei calității procesuale active și lipsei calității procesuale pasive

invocate de pârât ca fiind neîntemeiate, a admis cererea formulată de reclamant

și a constatat calitatea de lucrător al Securității în privința pârâtului.

Cu privire la

calitatea reclamantului a formula prezenta cerere de chemare în judecată,

instanța a reținut aplicabilitatea în cauză a dispozițiilor art. 6 alin. (1) și

art. 7 din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și

deconspirarea Securității.

În ce privește

excepția lipsei calității procesuale pasive, instanța a constatat că

argumentele expuse de autorul excepției țin în realitate de fondul cauzei,

neconstituind motive care să se subscrie unei veritabile excepții.

Pe fondul cauzei,

Curtea a reținut că din înscrisurile existente la dosar, reiese că pârâtul H.A.

a avut gradul de maior în cadrul Inspectoratului Județean de Securitate Brăila,

Serviciul 1 (1986, 1987, 1988) Compartimentul 0620 (1989).

În raport de aceste

împrejurări, instanța a apreciat îndeplinită prima condiție impusă de

dispozițiile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, în sensul că pârâtul a avut

calitatea de ofițer al Securității.

A mai reținut Curtea

că din actele depuse de reclamant în dovedire, reiese în mod evident că în

virtutea funcției sale, prin activitățile desfășurate, pârâtul a adus atingere

drepturilor și libertăților fundamentale ale persoanelor, recunoscute și

garantate de legislația în vigoare la acea dată, prejudiciind grav statutul

persoanelor urmărite.

În consecință,

instanța a reținut că și a doua condiție prevăzută de dispozițiile art. 2 lit.

a) din O.U.G. nr. 24/2008 este îndeplinită în sensul că prin acțiunile

întreprinse în calitatea sa de angajat al organelor Securității, pârâtul a adus

atingere dreptului la viață privată, astfel cum era consacrat de art. 17 din

Pactul Internațional privind Drepturile Civile și Politice, precum și dreptului

la libera exprimare prevăzut de art. 28 din Constituția României din 1965

coroborat cu art. 19 din Pactul Internațional privind Drepturile Civile și

Politice.

În opinia Curții,

toate acțiunile pârâtului vizând urmărirea îndeaproape a întregii vieți a unor

persoane dar și opiniile acestora persoane constituie activități prin care s-au

suprimat/îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului, și anume:

dreptul la viață privată, precum și dreptul la liberă exprimare.

exercitată

2.1. Împotriva

sentinței pronunțată de Curtea de Apel București a declarat recurs H.A.

susținând că soluția instanței de fond este nelegală și netemeinică, invocând,

în esență, următoarele critici:

- cererea formulată

de E.P. nu îi este opozabilă, încălcându-se procedura de sesizare, cu toate consecințele

ce decurg asupra admisibilității cererii;

- documentele prin

care a contribuit la instrumentarea Dosarului nr. I10396 sunt reprezentate în

realitate de un singur înscris care reprezintă de fapt o notă dactilografiată

nesemnată nici de lt. I.G.;

- nota nu privește pe

E.P., ci pe soția acestuia E.O., care nu a formulat cerere de verificare în

baza O.U.G. nr. 24/2008;

În concluzie,

recurentul a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței recurate cu

consecința respingerii acțiunii ca neîntemeiată.

de recurs

Recursul este fondat,

soluția instanței de fond fiind nelegală și netemeinică pentru considerentele

care vor fi prezentate în continuare.

Potrivit art. 1 alin.

(7) din O.U.G. nr. 24/2008, persoana, subiect al unui dosar din care rezultă că

a fost urmărită de Securitate, are dreptul la cerere, să afle identitatea

lucrătorilor Securității și a colaboratorilor acesteia, care au contribuit cu

informații la completarea dosarului și poate solicita verificarea calității de lucrător

al Securității pentru ofițerii sau subofițerii care au contribuit la

instrumentarea dosarului.

De asemenea, potrivit

art. 27 alin. (1) din Regulamentul de organizare și funcționare a Consiliului

Național pentru Studierea Arhivelor Securității: "Petiționarul

îndreptățit, luând la cunoștință de conținutul dosarului, poate solicita în

scris C.N.SAS. demararea procedurilor pentru a afla identitatea lucrătorilor

Securității și a colaboratorilor acesteia care au contribuit cu informații la

completarea dosarului și poate solicita verificarea calității de lucrător al

Securității pentru ofițerii sau subofițerii care au contribuit la

instrumentarea dosarului".

Din interpretarea

dispozițiilor legale citate mai sus, rezultă că acțiunea de verificare se

realizează exclusiv, la cererea persoanei îndreptățite și vizează exclusiv

lucrătorul/lucrătorii care a/au lucrat la dosarul său de urmărire.

Deci, cu alte

cuvinte, atunci când verificarea nu se face din oficiu, față de persoanele

enumerate la art. 3 din O.U.G. nr. 24/2008, acțiunea de verificarea se

limitează la dosarul persoanei îndreptățite care a formulat cerere de

verificare.

În cauză, din Nota de

constatare întocmită de Direcția de investigații din C.N.SAS., rezultă că

verificările nu s-au limitat la dosarul persoanei îndreptățite care a formulat

cerere de verificare, fiind extinse și la dosarele altei persoane care, însă,

nu au formulat cerere de verificare, potrivit art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr.

24/2008 și art. 27 alin. (1) din Regulament, ceea ce reprezintă o nerespectare

a acestor dispoziții legale.

Așa cum rezultă din

actele dosarului, documentele prin care recurentul-pârât ar fi contribuit la

instrumentarea Dosarului nr. I10396 sunt reprezentate de fapt de un singur

înscris, notă, care nu privește pe E.P., ci pe soția acestuia E.O., care nu a

formulat cerere de verificare în condițiile O.U.G. nr. 24/2008.

În aceste condiții,

neregularitatea actului de sesizare constă, pe de o parte, în solicitarea

constatării calității de lucrător al Securității, fără ca E.O. să fi cerut

acest lucru, și pe de altă parte, în faptul că solicitarea vizează o persoană

care nu a participat la instrumentarea Dosarului nr. I10396 privind pe E.P..

Astfel, în condițiile

în care intimatul-reclamant a solicitat să se constate calitatea de lucrător al

Securității a recurentului-pârât în raport de dosarele altor persoane care nu

au solicitat verificarea calității de lucrător al Securității pentru ofițeri și

subofițeri care au contribuit la instrumentarea dosarelor, instanța de fond în mod

greșit a admis acțiunea.

Oricum, din nici un

document/act/lucrare a dosarului nu rezultă că acțiunea de urmărire/filare a

numitului ar fi avut în vedere activități sau atitudini (comentarii) potrivnice

regimului totalitar comunist, pe care să le fi realizat sau manifestat acesta,

așa cum cer dispozițiile art. 1 lit. a) coroborat cu art. 1 lit. b) din O.U.G.

nr. 24/2008.

Astfel fiind, pentru

considerentele prezentate mai sus, instanța va admite recursul, va casa

sentința recurată și va respinge acțiunea ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de H.A. împotriva Sentinței nr. 193 din 16 ianuarie 2012 a Curții de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința

recurată și respinge acțiunea ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 12 decembrie 2013.

Procesat de GGC - CL