ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 621/2010

Asupra recursului penal de față,

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 326 din 10 noiembrie 2009

pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr.

10017/2/2009 s-a dispus respingerea ca nefondată a plângerii formulate de

petiționarul B.S. împotriva Rezoluției nr. 282/P/2008 din 17 septembrie 2009 dată

de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția

Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial București.

A obligat petiționarul la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre

instanța de fond a reținut în fapt următoarele:

Petiționarul B.S. a formulat un

denunț la Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial București

împotriva mai multor persoane care au calitatea de polițiști - P.P., C.I.C.,

S.S., S.C. și Ț.N., ofițeri de poliție din cadrul Serviciului Poliției Rutiere

Giurgiu - care în exercitarea atribuțiilor de serviciu, rețin permisele

conducătorilor auto și încalcă prevederile legale în domeniul circulației

rutiere iar șeful serviciului, comisarul șef P.M., aprobă reducerea perioadei

de suspendare a permiselor conducătorilor auto cărora le este reținut permisul,

în schimbul unor sume de bani pe care le primește de la persoanele în cauză

prin intermediul ofițerilor de poliție T.M.M., P.M., R.M., B.M. și B.C.

Din conținutul denunțului a

rezultat, de asemenea, că intimatul P.M. a primit de la numitul V.G.,

instructor auto, diverse sume de bani prin intermediul ofițerilor de poliție

indicați, pentru a reduce perioada de suspendare a permisului auto pentru mai

multe persoane iar mai mulți cursanți școlarizați de numitul V.G. au obținut

ușor permisele de conducere auto întrucât au oferit ofițerilor examinatori, din

cadrul Serviciului Permise de Conducere și Înmatriculări Vehicule Giurgiu, prin

intermediul acestuia, suma de 100 euro pentru promovarea probei practice și

1500 euro pentru promovarea probei teoretice.

După efectuarea actelor

premergătoare procurorul a dispus, conform art. 228 alin. (4) C. proc. pen.

raportat la art. 10 lit. a) C. pen. neînceperea urmăririi penale, întrucât

faptele reclamate nu există.

S-a procedat la audierea

petiționarului dar și intimaților, respectiv a cursanților, aceștia din urmă

arătând că nu s-a pretins nici o sumă de bani pentru obținerea permisului auto.

Instanța de fond reține că organele

de urmărire penală au efectuat toate demersurile necesare, verificând inclusiv

persoanele care au beneficiat de reducerea duratei suspendării permiselor de

conducere și a persoanelor care au obținut permisul de conducere, fără a se

putea reține existența unor indicii cu privire la săvârșirea infracțiunilor

prevăzute de art. 254 și art. 257 C. pen.

Pe de altă parte, petiționarul nu a

indicat vreo probă cu privire la susținerile sale, cu excepția faptului că are

cunoștință de aspectele reclamate de la o persoană decedată.

În acest condiții, instanța de fond

a apreciat că soluția de neîncepere a urmăririi penale este legală și

temeinică.

Împotriva sentinței pronunțate de

instanța de fond a declarat recurs petiționarul B.S. solicitând casarea

acesteia și, în cadrul rejudecării, admiterea plângerii și trimiterea cauzei la

procuror în vederea începerii urmăririi penale față de intimați pentru

săvârșirea infracțiunilor de luare de mită prevăzute de art. 254 C. pen. și

trafic de influență prevăzută de art. 257 C. pen.

Criticile invocate de recurentul

petiționar se circumscriu - astfel cum rezultă din motivele depuse -

următoarelor aspecte: nemotivarea hotărârii; încălcarea dreptului la apărare la

instanța de fond; cauza nu a fost repartizată în mod aleatoriu; nici procurorul

și nici prima instanță nu s-au pronunțat cu privire la toate faptele reclamate;

actele premergătoare administrate conduc la necesitatea începerii urmăririi

penale față de intimați; nu a primit comunicare la plângerea împotriva

rezoluției procurorului; lipsa de procedură la instanța de fond cu petiționarul

și intimatul V.G..

Înalta Curte de Casație și Justiție

examinând recursul declarat în conformitate cu prevederile art. 385

14

alin. (1) C. proc. pen. și art. 278

1

alin. (7) C. proc. pen., pe

baza materialului și actele existente la dosarul cauzei, constată că recursul

este nefondat pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 200 C.

proc. pen. "urmărirea penală care ca obiect strângerea probelor necesare

cu privire la existența infracțiunilor, la identificarea făptuitorilor și la

stabilirea răspunderii acestora, pentru a constata dacă este sau nu cazul să se

dispună trimiterea în judecată".

Pentru realizarea obiectului

urmăririi penale, legea procesual penală a determinat, precis și coerent,

regulile de desfășurare a acestei faze a procesului penal.

Astfel, organul competent efectuează

acte premergătoare și de urmărire penală, în succesiunea determinată de lege

iar atunci când datele infirmă existența infracțiunii, devin incidente

dispozițiile art. 10 din C. proc. pen., în care punerea în mișcare sau

exercitarea acțiunii penale este împiedicată.

Legiuitorul nu limitează

activitățile ce pot fi desfășurate în faza actelor premergătoare, ceea ce

conduce la concluzia că organul de cercetare penală trebuie să efectueze

verificările necesare pentru a preîntâmpina începerea urmăririi penale în

cazuri nejustificate, eliminând astfel posibilitatea apariției acelui cadru

legal în care pot fi dispuse anumite măsuri procesuale care, în final, s-ar

dovedi nejustificate.

În cauza supusă analizei rezultă că

petiționarul, în denunțul său, a arătat - fără a indica, în concret, elementele

de probațiune care să-i susțină afirmațiile - că agenții de poliție S.S., P.P.,

C.D., Ț.N. și S.I. din cadrul Serviciului Poliției Rutiere Giurgiu, în timpul

exercitării atribuțiilor de serviciu, rețin permisele de conducere ale

persoanelor care încalcă legea circulației iar comisarul șef P.M., aprobă

reducerea perioadei de suspendare a permiselor conducătorilor auto în schimbul

unor sume de bani pe care le primește prin intermediul altor ofițeri de

poliție, și anume T.M.M., P.M., R.M., B.M. și B.C.

În același denunț s-a arătat că

intimatul P.M. a primit de la făptuitorul V.G., instructor auto, diverse sume

de bani prin intermediul ofițerilor de poliție în scopul reducerii perioadei de

suspendare a permisului auto.

Întrucât denunțul nu îndeplinea

condițiile prevăzute de art. 223 alin. (2) C. pen., s-a procedat la audierea

petiționarului, acesta arătând că are cunoștință de aspectele inserate în

denunț de la o persoană care a fost angajată în calitate de secretară la

Poliția Rutieră Giurgiu și care a decedat.

În cadrul actelor premergătoare

organele de cercetare penală au procedat la audierea, prin sondaj, a

persoanelor care au beneficiat de reducerea termenului de suspendare a

permisului auto, fără a rezulta însă vreun indiciu care să contureze săvârșirea

infracțiunilor la care a făcut referire petiționarul.

De asemenea, s-a dispus și audiat

comisarul șef al poliției P.M., stabilindu-se că reducerea termenului de

suspendare a permiselor s-a efectuat în condițiile legii.

Au fost verificate totodată și

aspectele ce vizau activitatea făptuitorului V.G. dar și a ofițerilor de

poliție C.D. și T.M.

În condițiile în care din conținutul

actelor premergătoare efectuate în cauză nu au rezultat indiciile necesare

începerii urmăririi penale în mod corect s-a apreciat că faptele reclamate nu

există.

Cât privesc celelalte critici

sesizate de recurentul petiționar B.S., Înalta Curte reține, pe de o parte, că

în raport de dispozițiile art. 171 C. proc. pen., în raport de obiectul cauzei

asistența juridică nu este obligatorie, iar pe de altă parte, hotărârea

pronunțată în cauză este motivată în fapt și în drept, instanța examinând

fondul plângerii în limitele impuse de conținutul art. 278

1

C. proc.

pen.

Cât privește procedura de citare la

instanța de fond se impune a se observa, că aceasta a fost realizată în

condițiile prevăzute de art. 177 alin. (1) C. proc. pen., și că o eventuală

lipsă de procedură cu intimații nu ar fi fost de natură a produce un prejudiciu

sau a-i vătăma interesele petiționarului.

Având în vedere considerentele

expuse, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 385

15

alin. (1)

lit. b) C. proc. pen. va respinge ca nefondat recursul declarat de petiționarul

B.S. împotriva Sentinței penale nr. 326 din 10 noiembrie 2009 a Curții de Apel

București.

În temeiul dispozițiilor art. 192

alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul petiționar la plata sumei de 200

RON cu titlu de cheltuieli judiciare statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de petiționarul B.S. împotriva Sentinței penale nr. 326 din 10

noiembrie 2009 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă recurentul petiționar la

plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

17 februarie 2010.