ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4920/2013

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La sesizarea formulată de A.V., prin Adresa nr. 234/39/2007, Procurorul General al Parchetului de lângă Curtea de Apel Suceava a învestit comisia constituită la instanța competentă cu cercetarea averii lui A.M., fost director al Direcției Silvice Botoșani și a soției acestuia, A.R. Prin Ordonanța nr. 1 din 18 iulie 2007, Curtea de Apel Suceava - Comisia de cercetare a averilor a clasat cauza, constatând că deficitul balanței venituri-cheltuieli este de 2.564 RON, daună ce nu reprezintă o vădită diferență, în înțelesul legii. Secția contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție a admis recursul formulat de A.V.

și prin Decizia nr. 3697 din 7 iulie 2009 a casat ordonanța și a trimis cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Suceava, în vederea completării probelor. Prin Sentința civilă nr. 108 din 27 aprilie 2010, Curtea de Apel Suceava, secția contencios administrativ și fiscal, a dispus clasarea cauzei, constatând că este justificată proveniența averii familiei A. Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, sesizată cu judecarea recursurilor declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava și de A.V., a pronunțat Decizia nr. 3540 din 12 iulie 2010 prin care, admițând cererile, a casat sentința atacată și a trimis cauza la aceeași instanță, pentru o nouă rejudecare, necesitată de completarea probelor cu martori și înscrisuri.

Prin Sentința nr. 338 din 26 octombrie 2011, Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă și de contencios administrativ, a dispus închiderea dosarului, constatând că proveniența bunurilor persoanelor cercetate este justificată. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că suma achitată de cercetați pentru achiziționarea în anul 2006 a suprafeței de 90,4522 ha teren cu vegetație forestieră, de 90.000 RON, se încadrează în prețurile practicate în perioada respectivă. Cu privire la această achiziție, instanța a avut în vedere ghidurile orientative de evaluare imobiliară la nivelul județului Botoșani pentru anii 2005 - 2006, precum și valoarea de impozitare de 42.813 RON. Referitor la prețul achitat, s-a reținut că, la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare, 22 decembrie 2006, cercetații au plătit suma de 56.000 RON, diferența de 34.000 RON, în echivalent euro 10.000 euro, fiind achitată în părți egale în anul 2007 de A.M.

și de mandatarul vânzătorilor, S.G., audiat ca martor în instanță. Referitor la cheltuielile efectuate cu întreținerea familiei, instanța a stabilit, pe baza declarațiilor date de martorii B.L. și F.C. și a depozițiilor date de persoana cercetată că familia A. a beneficiat de ajutorul constant al familiilor celor doi soți. Având în vedere și raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză, Curtea de Apel Suceava a concluzionat în sensul că, față de suma avută la dispoziție în anul 2006 - venituri de 54.163 RON și un împrumut de 61.900 RON și a cheltuielilor efectuate în valoare de 89.389 RON, averea dobândită de persoanele cercetate este justificată.

Împotriva sentinței au declarat recurs atât Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava, cât și A.V., persoana care a formulat sesizarea inițială din anul 2007. În recursul formulat la unitatea de parchet s-a învederat că din categoria venituri ale cercetaților trebuie exclusă suma de 8.500 RON, întrucât nu rezultă din probele administrate că persoanele cercetate au avut la dispoziție pentru încălzirea locuinței un excedent de masă lemnoasă rămas din cota de 6 mc pe care anual o primea A.M., în calitatea pe care o deținea în cadrul Direcției Silvice Botoșani. Parchetul a criticat sentința și sub aspectul subdimensionării cheltuielilor necesitate de întreținerea familiei, sumele reținute în raportul de expertiză neavând suport probator.

Sub același aspect, s-a arătat în recursul declarat de unitatea de parchet că și cheltuielile ocazionate de întreținerea fiicei cercetaților, care era studentă la Iași, au fost cuantificate la o valoare mult prea mică, care nu are suport în probele cauzei. Se arată de asemenea în recursul procurorilor că, în mod greșit a fost exclusă din capitolul cheltuieli suma de 10.000 euro - echivalentul sumei de 34.000 RON, declarația martorului S.G. că ar fi împrumutat familia A. cu 5.000 euro nefiind verosimilă, după cum nu poate fi reținută nici afirmația cercetatului că ar fi primit diferența de 5.000 euro de la frații săi din Italia, în lipsa altor dovezi cu privire la cele două sume.

În recursul parchetului se solicită ca la stabilirea cuantumului cheltuielilor să se aibă în vedere plata în luna ianuarie 2007 a tranșei de 34.000 RON din prețul terenului, fiind nelegală stabilirea balanței de venituri și cheltuieli numai pe anul 2006. În final, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava a solicitat a se constata că, în raport de totalul cheltuielilor efectuate de cercetați, de 123.389 RON, există o diferență nejustificată, de 10.725,85 RON, sumă supusă confiscării. În recursul formulat de A.V. s-a învederat că instanța de fond a acordat credit depozițiilor martorilor audiați, deși afirmațiile acestora apar ca neverosimile și de asemenea, nu a ținut cont de valoarea reală a terenului forestier achiziționat de cercetați.

S-a arătat și faptul că instanța nu a interpretat corect probele administrate referitoare la veniturile realizate și cheltuielile efectuate, neținând cont că familia A. nu a declarat valoarea tuturor terenurilor achiziționate, cea declarată fiind mult mai mică decât valoarea reală de circulație și a omis declararea a numeroase alte cheltuieli ce au redus disponibilul de investiții. Analizând actele și lucrările dosarului în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304 și 304 1 C. proc. civ., Curtea va constata că recursurile sunt nefondate, urmând a fi respinse ca atare. Potrivit art. 18 alin. (1) din Legea nr. 115/1996, completată și modificată, dacă se constată că dobândirea unor bunuri anume determinate sau a unei cote-părți dintr-un bun nu este justificată, instanța va hotărî fie confiscarea bunurilor sau a cotei-părți nejustificate, fie plata unei sume de bani, egală cu valoarea bunurilor.

În alin. (3) al textului se prevede că, în cazul în care se constată că proveniența bunurilor este justificată, instanța decide închiderea dosarului. În cauză, Curtea de Apel Suceava a aplicat în mod întemeiat această din urmă normă legală, reținând pe baza materialului probator administrat atât la comisia de cercetare, cât și în timpul ciclurilor procesuale repetate parcurse, că dobândirea suprafeței de 90,4522 ha teren cu vegetație forestieră de către soții A.M. și A.R. este justificată. La pronunțarea acestei soluții instanța a avut în vedere atât împrejurarea că activitatea de verificare a averii nu poate excede limitele sesizării, cât și faptul că, potrivit legii, caracterul licit al averii se prezumă, această prezumție putând fi răsturnată pe bază de probe certe care, în cauză, nu se regăsesc.

Astfel, instanța de fond a reținut în mod corect, în raport de faptul că prin sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava s-a invocat existența unei disproporții vădite între veniturile realizate în anul 2006 și cheltuielile efectuate în același interval de timp, că verificarea averii cercetaților privește doar anul 2006. Sub acest aspect, din probele cu înscrisuri, declarații de martori și expertiză contabilă efectuată după ultima casare cu trimitere, rezultă că persoanele cercetate nu au efectuat în anul 2006 cheltuieli care să fi depășit veniturile realizate, fiind justificată proveniența sumei achitate pentru procurarea terenului forestier.

Curtea constată că instanța de fond a procedat corect la excluderea din capitolul cheltuieli a celei de-a doua tranșe a prețului achitat în baza Contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. AAA/2006, verificarea provenienței averii cercetaților, respectiv balanța venituri-cheltuieli, limitându-se la anul 2006, interval de timp menționat în sesizarea efectuată de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava. Referitor la prețul achitat pentru suprafața de teren forestier cumpărată de la M.R., Curtea reține că se justifică concluzia instanței, în lipsa oricăror alte elemente din care să rezulte că valoarea reală a bunului și suma plătită ar fi fost diferite de cele înscrise în contractul de vânzare-cumpărare.

Din acest punct de vedere s-a ținut cont atât de declarația martorului S.G., mandatarul vânzătorului, cât și de mențiunile din ghidurile orientative de evaluări imobiliare la nivelul județului Botoșani pentru anii 2005 - 2006, din care rezultă că valoarea declarată în contract se încadrează în nivelul prețurilor practicate în acea perioadă, fapt demonstrat și de valoarea de impozitare a terenului, de 42.813 RON, reprezentând circa 50% din prețul vânzării. Referitor la susținerea din recursul parchetului privind greșita reținere la capitolul venituri a sumei de 8.500 RON, reprezentând valorificarea cantității de 5 mc masă lemnoasă, în lipsa unor probe în acest sens, critica formulată apare ca neîntemeiată.

Astfel, la dosarul cauzei se află adeverințele emise de Primăria Comunei Dersca și de Primăria Comunei Hilisău Horia, din care rezultă că persoanele cercetate și rudele acestora dețin o suprafață de 4 ha teren forestier, din care anual marchează și taie aproximativ 3 mc material lemnos per hectar, înscrisuri care, coroborate cu declarațiile cercetaților și ale martorilor justifică reținerea unei părți din suma realizată din vânzare la capitolul venituri. În privința cheltuielilor ocazionate de întreținerea familiei, a locuinței acestora, precum și a școlarizării fiicei, critica privind subdimensionarea sumelor stabilite prin raportul de expertiză nu poate fi primită, din declarațiile martorilor B.L.

și F.C. rezultând că persoanele cercetate duceau o viață modestă, fără a face cheltuieli exagerate și au beneficiat și de ajutorul constant al rudelor, inclusiv prin punerea gratuită la dispoziția fiicei a unui imobil în Iași pe perioada studenției. În lipsa altor elemente din care să rezulte un cuantum al cheltuielilor diferit de cel menționat în expertiza contabilă, Curtea constată că instanța de fond a procedat corect reținând că nivelul cheltuielilor efectuate în anul 2006 a fost de 89.389 RON, iar în raport de veniturile dobândite de 54.163 RON, la care se adaugă împrumuturi în valoare de 61.900 RON, proveniența averii persoanelor cercetate este justificată. Față de cele expuse mai sus, criticile aduse sentinței fiind neîntemeiate, Curtea va respinge ambele recursuri ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava și de A.V. împotriva Sentinței civile nr. 338 din 26 octombrie 2011 a Curții de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondate. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10 aprilie 2013. Procesat de GGC - AZ