ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4920/2013

Asupra recursurilor

de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La sesizarea formulată de A.V., prin Adresa

nr. 234/39/2007, Procurorul General al Parchetului de lângă Curtea de Apel

Suceava a învestit comisia constituită la instanța competentă cu cercetarea

averii lui A.M., fost director al Direcției Silvice Botoșani și a soției

acestuia, A.R.

Prin Ordonanța nr. 1

din 18 iulie 2007, Curtea de Apel Suceava - Comisia de cercetare a averilor a

clasat cauza, constatând că deficitul balanței venituri-cheltuieli este de

2.564 RON, daună ce nu reprezintă o vădită diferență, în înțelesul legii.

Secția contencios

administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție a admis recursul

formulat de A.V. și prin Decizia nr. 3697 din 7 iulie 2009 a casat ordonanța și

a trimis cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Suceava, în vederea

completării probelor.

Prin Sentința civilă

nr. 108 din 27 aprilie 2010, Curtea de Apel Suceava, secția contencios

administrativ și fiscal, a dispus clasarea cauzei, constatând că este

justificată proveniența averii familiei A.

Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, sesizată cu

judecarea recursurilor declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Suceava și de A.V., a pronunțat Decizia nr. 3540 din 12 iulie 2010 prin care,

admițând cererile, a casat sentința atacată și a trimis cauza la aceeași

instanță, pentru o nouă rejudecare, necesitată de completarea probelor cu

martori și înscrisuri.

Prin Sentința nr. 338

din 26 octombrie 2011, Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă și de contencios

administrativ, a dispus închiderea dosarului, constatând că proveniența

bunurilor persoanelor cercetate este justificată.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța de fond a reținut că suma achitată de cercetați

pentru achiziționarea în anul 2006 a suprafeței de 90,4522 ha teren cu

vegetație forestieră, de 90.000 RON, se încadrează în prețurile practicate în

perioada respectivă.

Cu privire la această

achiziție, instanța a avut în vedere ghidurile orientative de evaluare

imobiliară la nivelul județului Botoșani pentru anii 2005 - 2006, precum și

valoarea de impozitare de 42.813 RON.

Referitor la prețul

achitat, s-a reținut că, la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare,

22 decembrie 2006, cercetații au plătit suma de 56.000 RON, diferența de 34.000

RON, în echivalent euro 10.000 euro, fiind achitată în părți egale în anul 2007

de A.M. și de mandatarul vânzătorilor, S.G., audiat ca martor în instanță.

Referitor la

cheltuielile efectuate cu întreținerea familiei, instanța a stabilit, pe baza declarațiilor

date de martorii B.L. și F.C. și a depozițiilor date de persoana cercetată că

familia A. a beneficiat de ajutorul constant al familiilor celor doi soți.

Având în vedere și

raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză, Curtea de Apel Suceava a

concluzionat în sensul că, față de suma avută la dispoziție în anul 2006 -

venituri de 54.163 RON și un împrumut de 61.900 RON și a cheltuielilor

efectuate în valoare de 89.389 RON, averea dobândită de persoanele cercetate

este justificată.

Împotriva sentinței

au declarat recurs atât Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava, cât și

A.V., persoana care a formulat sesizarea inițială din anul 2007.

În recursul formulat

la unitatea de parchet s-a învederat că din categoria venituri ale cercetaților

trebuie exclusă suma de 8.500 RON, întrucât nu rezultă din probele administrate

că persoanele cercetate au avut la dispoziție pentru încălzirea locuinței un

excedent de masă lemnoasă rămas din cota de 6 mc pe care anual o primea A.M.,

în calitatea pe care o deținea în cadrul Direcției Silvice Botoșani.

Parchetul a criticat

sentința și sub aspectul subdimensionării cheltuielilor necesitate de

întreținerea familiei, sumele reținute în raportul de expertiză neavând suport

probator.

Sub același aspect,

s-a arătat în recursul declarat de unitatea de parchet că și cheltuielile

ocazionate de întreținerea fiicei cercetaților, care era studentă la Iași, au

fost cuantificate la o valoare mult prea mică, care nu are suport în probele

cauzei.

Se arată de asemenea

în recursul procurorilor că, în mod greșit a fost exclusă din capitolul

cheltuieli suma de 10.000 euro - echivalentul sumei de 34.000 RON, declarația

martorului S.G. că ar fi împrumutat familia A. cu 5.000 euro nefiind

verosimilă, după cum nu poate fi reținută nici afirmația cercetatului că ar fi

primit diferența de 5.000 euro de la frații săi din Italia, în lipsa altor

dovezi cu privire la cele două sume.

În recursul

parchetului se solicită ca la stabilirea cuantumului cheltuielilor să se aibă

în vedere plata în luna ianuarie 2007 a tranșei de 34.000 RON din prețul

terenului, fiind nelegală stabilirea balanței de venituri și cheltuieli numai

pe anul 2006.

În final, Parchetul

de pe lângă Curtea de Apel Suceava a solicitat a se constata că, în raport de

totalul cheltuielilor efectuate de cercetați, de 123.389 RON, există o

diferență nejustificată, de 10.725,85 RON, sumă supusă confiscării.

În recursul formulat

de A.V. s-a învederat că instanța de fond a acordat credit depozițiilor

martorilor audiați, deși afirmațiile acestora apar ca neverosimile și de

asemenea, nu a ținut cont de valoarea reală a terenului forestier achiziționat

de cercetați.

S-a arătat și faptul

că instanța nu a interpretat corect probele administrate referitoare la

veniturile realizate și cheltuielile efectuate, neținând cont că familia A. nu

a declarat valoarea tuturor terenurilor achiziționate, cea declarată fiind mult

mai mică decât valoarea reală de circulație și a omis declararea a numeroase

alte cheltuieli ce au redus disponibilul de investiții.

Analizând actele și

lucrările dosarului în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304

și 304

1

C. proc. civ., Curtea va constata că recursurile sunt

nefondate, urmând a fi respinse ca atare.

Potrivit art. 18

alin. (1) din Legea nr. 115/1996, completată și modificată, dacă se constată că

dobândirea unor bunuri anume determinate sau a unei cote-părți dintr-un bun nu

este justificată, instanța va hotărî fie confiscarea bunurilor sau a

cotei-părți nejustificate, fie plata unei sume de bani, egală cu valoarea

bunurilor.

În alin. (3) al

textului se prevede că, în cazul în care se constată că proveniența bunurilor

este justificată, instanța decide închiderea dosarului.

În cauză, Curtea de

Apel Suceava a aplicat în mod întemeiat această din urmă normă legală, reținând

pe baza materialului probator administrat atât la comisia de cercetare, cât și

în timpul ciclurilor procesuale repetate parcurse, că dobândirea suprafeței de

90,4522 ha teren cu vegetație forestieră de către soții A.M. și A.R. este

justificată.

La pronunțarea

acestei soluții instanța a avut în vedere atât împrejurarea că activitatea de

verificare a averii nu poate excede limitele sesizării, cât și faptul că,

potrivit legii, caracterul licit al averii se prezumă, această prezumție putând

fi răsturnată pe bază de probe certe care, în cauză, nu se regăsesc.

Astfel, instanța de

fond a reținut în mod corect, în raport de faptul că prin sesizarea Parchetului

de pe lângă Curtea de Apel Suceava s-a invocat existența unei disproporții

vădite între veniturile realizate în anul 2006 și cheltuielile efectuate în

același interval de timp, că verificarea averii cercetaților privește doar anul

2006.

Sub acest aspect, din

probele cu înscrisuri, declarații de martori și expertiză contabilă efectuată

după ultima casare cu trimitere, rezultă că persoanele cercetate nu au efectuat

în anul 2006 cheltuieli care să fi depășit veniturile realizate, fiind

justificată proveniența sumei achitate pentru procurarea terenului forestier.

Curtea constată că

instanța de fond a procedat corect la excluderea din capitolul cheltuieli a

celei de-a doua tranșe a prețului achitat în baza Contractului de

vânzare-cumpărare autentificat sub nr. AAA/2006, verificarea provenienței

averii cercetaților, respectiv balanța venituri-cheltuieli, limitându-se la

anul 2006, interval de timp menționat în sesizarea efectuată de Procurorul

General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava.

Referitor la prețul

achitat pentru suprafața de teren forestier cumpărată de la M.R., Curtea reține

că se justifică concluzia instanței, în lipsa oricăror alte elemente din care

să rezulte că valoarea reală a bunului și suma plătită ar fi fost diferite de

cele înscrise în contractul de vânzare-cumpărare.

Din acest punct de

vedere s-a ținut cont atât de declarația martorului S.G., mandatarul

vânzătorului, cât și de mențiunile din ghidurile orientative de evaluări

imobiliare la nivelul județului Botoșani pentru anii 2005 - 2006, din care

rezultă că valoarea declarată în contract se încadrează în nivelul prețurilor

practicate în acea perioadă, fapt demonstrat și de valoarea de impozitare a

terenului, de 42.813 RON, reprezentând circa 50% din prețul vânzării.

Referitor la

susținerea din recursul parchetului privind greșita reținere la capitolul

venituri a sumei de 8.500 RON, reprezentând valorificarea cantității de 5 mc

masă lemnoasă, în lipsa unor probe în acest sens, critica formulată apare ca

neîntemeiată.

Astfel, la dosarul

cauzei se află adeverințele emise de Primăria Comunei Dersca și de Primăria

Comunei Hilisău Horia, din care rezultă că persoanele cercetate și rudele

acestora dețin o suprafață de 4 ha teren forestier, din care anual marchează și

taie aproximativ 3 mc material lemnos per hectar, înscrisuri care, coroborate

cu declarațiile cercetaților și ale martorilor justifică reținerea unei părți

din suma realizată din vânzare la capitolul venituri.

În privința

cheltuielilor ocazionate de întreținerea familiei, a locuinței acestora, precum

și a școlarizării fiicei, critica privind subdimensionarea sumelor stabilite

prin raportul de expertiză nu poate fi primită, din declarațiile martorilor

B.L. și F.C. rezultând că persoanele cercetate duceau o viață modestă, fără a

face cheltuieli exagerate și au beneficiat și de ajutorul constant al rudelor,

inclusiv prin punerea gratuită la dispoziția fiicei a unui imobil în Iași pe

perioada studenției.

În lipsa altor

elemente din care să rezulte un cuantum al cheltuielilor diferit de cel

menționat în expertiza contabilă, Curtea constată că instanța de fond a

procedat corect reținând că nivelul cheltuielilor efectuate în anul 2006 a fost

de 89.389 RON, iar în raport de veniturile dobândite de 54.163 RON, la care se

adaugă împrumuturi în valoare de 61.900 RON, proveniența averii persoanelor

cercetate este justificată.

Față de cele expuse

mai sus, criticile aduse sentinței fiind neîntemeiate, Curtea va respinge

ambele recursuri ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile

declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava și de A.V. împotriva

Sentinței civile nr. 338 din 26 octombrie 2011 a Curții de Apel Suceava, secția

a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 10 aprilie 2013.

Procesat

de GGC - AZ