ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4785/2010
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4785/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra recursului de
față,
Din examinarea
lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:
Prin sentința nr.
3692 din 4 noiembrie 2009 a Curții de Apel București a fost respinsă acțiunea reclamantei D.A.M. formulată în
contradictoriu cu Casa de Pensii a Municipiului București.
Pentru a pronunța
această hotărâre, instanța investită cu soluționarea acțiunii introductive, privind
stabilirea drepturilor prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, a
reținut că familia reclamantei s-a refugiat în anul 1940 din localitatea Oradea
în localitatea Sibiu, fapt cert stabilit prin probele administrate, dar a
apreciat că, întrucât reclamanta s-a născut la data de 19 martie 1944, nu face
parte din categoria beneficiarilor legii.
Instanța a constatat
că numai copii concepuți înainte sau în timpul strămutării și născuți după
strămutarea părinților sunt beneficiari ai dispozițiilor legii invocate ca
temei al acțiunii introductive.
Împotriva acestei
hotărâri a declarat recurs reclamanta, criticând sentința pronunțată ca
netemeinică și nelegală.
A arătat că instanța
de fond a făcut o greșită interpretare a dispozițiilor legale, apreciind că nu
îndeplinește condițiile textului prevăzut de lege, în condițiile în care a
făcut dovada strămutării părinților săi, situație reținută de instanța de fond și
necontestată, astfel încât reclamanta fiind născută în timpul refugiului
părinților săi este beneficiară a dispozițiilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.
Înalta Curte de
Casație si Justiție analizând motivele invocate în raport cu sentința atacată,
materialul probator și dispozițiile legale incidente în cauză, va admite recursul
declarat și rejudecând cauza pe fond va modifica sentința atacată în sensul că
va admite acțiunea reclamantei pentru considerentele ce urmează:
Potrivit prevederilor
art. 1 din O.G. nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de
prevederile prezentei ordonanțe persoana, cetățean român, care în perioada
regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945 a suferit persecuții din motive etnice, aflându-se în una din situațiile prevăzute de lege, în
sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.
De asemenea, potrivit art. 2 din Normele
pentru aplicarea prevederilor O.G. nr. 105/1999, aprobate prin H.G. nr. 127/2002,
prin persoană care a fost strămutată în altă localitate, în sensul ordonanței,
se înțelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să își schimbe
domiciliul în altă localitate din motive etnice, această categorie incluzând și
persoanele care au fost expulzate, s-au refugiat ori au făcut obiectul unui
schimb de populație ca urmare a unui tratat bilateral.
Este evident că
legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să beneficieze toate persoanele,
cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate
din motive etnice și prin persoană persecutată trebuie înțeleasă atât persoana
care a suferit acele persecuții în mod direct, dar și aceea asupra căreia s-au
răsfrânt consecințele acelei persecuții.
Acesta este și cazul copiilor
care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost
strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit astfel
toate consecințele nefavorabile care au decurs din aceasta situație.
Acestea sunt
considerentele pentru care critica formulată de reclamantă este primită de
Înalta Curte, având în vedere că interpretarea pe care instanța de fond a dat-o
dispozițiilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările
ulterioare, este în dezacord atât cu legislația incidentă, cât și cu practica
Înaltei Curți în materie.
Înalta Curte reține
și faptul că, prin Decizia nr. 558 din 25 octombrie 2005, Curtea
Constituțională a statuat că „stabilirea drepturilor ce se acordă cu caracter
reparatoriu și a persoanelor beneficiare ține de opțiunea liberă a
legiuitorului, cu condiția să nu instituie tratament juridic diferit pentru
persoane care se află în situații identice.Toate persoanele aflate în aceeași
situație beneficiază de aceleași drepturi. Stabilirea faptului dacă o persoană
sau alta se încadrează ori nu în vreuna dintre măsurile de persecuție prevăzute
în ipoteza normei juridice reprezintă o problemă de aplicare a legii, de
competența exclusivă a instanței judecătorești”.
Din materialul
probator existent la dosar rezultă faptul că reclamanta s-a născut în timpul
refugiului părinților săi și, pe cale de consecință, beneficiază de dispozițiile
legii invocate.
A admite teza intimatului-pârât,
formulată prin întâmpinare, ar echivala cu acceptarea unui tratament
discriminatoriu între părinți și copiii lor aflați în aceeași situație, aceea
de strămutați, ceea ce ar însemna o interpretare restrictivă, strict formală a
legii, de natură să conducă la încălcarea principiului constituțional al
egalității în fața legii, precum și al principiului de drept ubi lex non
distinguit nec nos distinguere debemus.
Așa cum s-a statuat
constant în jurisprudența Curții Constituționale, principiul constituțional al
egalității în drepturi se traduce prin reglementarea și aplicarea unui
tratament juridic similar unor subiecte de drept aflate în situații juridice
similare.
Pentru aceste
considerente, văzând și practica constantă a Înaltei Curți în această materie,
în temeiul dispozițiilor prevăzute de art. 312 C. proc. civ., recursul declarat
va fi admis.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite
recursul formulat de D.A.M.
împotriva sentinței nr. 3692 din 4 noiembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
Modifică sentința atacată
în sensul că admite acțiunea.
Anulează Hotărârea din
20 noiembrie 2008 emisă de Casa de Pensii a Municipiului București.
Recunoaște
reclamantei calitatea de beneficiar a O.G. nr. 105/1999, pentru perioada 19
martie 1944-6 martie 1945, începând cu data de 1 noiembrie 2008.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 4 noiembrie 2010.