ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 04.11.2010

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4785/2010

HOTĂRÂRE
04.11.2010
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4785/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de

față,

Din examinarea

lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:

Prin sentința nr.

3692 din 4 noiembrie 2009 a Curții de Apel București a fost respinsă acțiunea reclamantei D.A.M. formulată în

contradictoriu cu Casa de Pensii a Municipiului București.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța investită cu soluționarea acțiunii introductive, privind

stabilirea drepturilor prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, a

reținut că familia reclamantei s-a refugiat în anul 1940 din localitatea Oradea

în localitatea Sibiu, fapt cert stabilit prin probele administrate, dar a

apreciat că, întrucât reclamanta s-a născut la data de 19 martie 1944, nu face

parte din categoria beneficiarilor legii.

Instanța a constatat

că numai copii concepuți înainte sau în timpul strămutării și născuți după

strămutarea părinților sunt beneficiari ai dispozițiilor legii invocate ca

temei al acțiunii introductive.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat recurs reclamanta, criticând sentința pronunțată ca

netemeinică și nelegală.

A arătat că instanța

de fond a făcut o greșită interpretare a dispozițiilor legale, apreciind că nu

îndeplinește condițiile textului prevăzut de lege, în condițiile în care a

făcut dovada strămutării părinților săi, situație reținută de instanța de fond și

necontestată, astfel încât reclamanta fiind născută în timpul refugiului

părinților săi este beneficiară a dispozițiilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.

Înalta Curte de

Casație si Justiție analizând motivele invocate în raport cu sentința atacată,

materialul probator și dispozițiile legale incidente în cauză, va admite recursul

declarat și rejudecând cauza pe fond va modifica sentința atacată în sensul că

va admite acțiunea reclamantei pentru considerentele ce urmează:

Potrivit prevederilor

art. 1 din O.G. nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de

prevederile prezentei ordonanțe persoana, cetățean român, care în perioada

regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945 a suferit persecuții din motive etnice, aflându-se în una din situațiile prevăzute de lege, în

sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.

De asemenea, potrivit art. 2 din Normele

pentru aplicarea prevederilor O.G. nr. 105/1999, aprobate prin H.G. nr. 127/2002,

prin persoană care a fost strămutată în altă localitate, în sensul ordonanței,

se înțelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să își schimbe

domiciliul în altă localitate din motive etnice, această categorie incluzând și

persoanele care au fost expulzate, s-au refugiat ori au făcut obiectul unui

schimb de populație ca urmare a unui tratat bilateral.

Este evident că

legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să beneficieze toate persoanele,

cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate

din motive etnice și prin persoană persecutată trebuie înțeleasă atât persoana

care a suferit acele persecuții în mod direct, dar și aceea asupra căreia s-au

răsfrânt consecințele acelei persecuții.

Acesta este și cazul copiilor

care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost

strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit astfel

toate consecințele nefavorabile care au decurs din aceasta situație.

Acestea sunt

considerentele pentru care critica formulată de reclamantă este primită de

Înalta Curte, având în vedere că interpretarea pe care instanța de fond a dat-o

dispozițiilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările

ulterioare, este în dezacord atât cu legislația incidentă, cât și cu practica

Înaltei Curți în materie.

Înalta Curte reține

și faptul că, prin Decizia nr. 558 din 25 octombrie 2005, Curtea

Constituțională a statuat că „stabilirea drepturilor ce se acordă cu caracter

reparatoriu și a persoanelor beneficiare ține de opțiunea liberă a

legiuitorului, cu condiția să nu instituie tratament juridic diferit pentru

persoane care se află în situații identice.Toate persoanele aflate în aceeași

situație beneficiază de aceleași drepturi. Stabilirea faptului dacă o persoană

sau alta se încadrează ori nu în vreuna dintre măsurile de persecuție prevăzute

în ipoteza normei juridice reprezintă o problemă de aplicare a legii, de

competența exclusivă a instanței judecătorești”.

Din materialul

probator existent la dosar rezultă faptul că reclamanta s-a născut în timpul

refugiului părinților săi și, pe cale de consecință, beneficiază de dispozițiile

legii invocate.

A admite teza intimatului-pârât,

formulată prin întâmpinare, ar echivala cu acceptarea unui tratament

discriminatoriu între părinți și copiii lor aflați în aceeași situație, aceea

de strămutați, ceea ce ar însemna o interpretare restrictivă, strict formală a

legii, de natură să conducă la încălcarea principiului constituțional al

egalității în fața legii, precum și al principiului de drept ubi lex non

distinguit nec nos distinguere debemus.

Așa cum s-a statuat

constant în jurisprudența Curții Constituționale, principiul constituțional al

egalității în drepturi se traduce prin reglementarea și aplicarea unui

tratament juridic similar unor subiecte de drept aflate în situații juridice

similare.

Pentru aceste

considerente, văzând și practica constantă a Înaltei Curți în această materie,

în temeiul dispozițiilor prevăzute de art. 312 C. proc. civ., recursul declarat

va fi admis.

Admite

recursul formulat de D.A.M.

împotriva sentinței nr. 3692 din 4 noiembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată

în sensul că admite acțiunea.

Anulează Hotărârea din

20 noiembrie 2008 emisă de Casa de Pensii a Municipiului București.

Recunoaște

reclamantei calitatea de beneficiar a O.G. nr. 105/1999, pentru perioada 19

martie 1944-6 martie 1945, începând cu data de 1 noiembrie 2008.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 4 noiembrie 2010.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2009-05-15
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2628/2009
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 10 iunie 2008, reclamanta L.G.
ÎCCJ 2003-06-18
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2422/2003
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la 29 octombrie 2002, reclamanta A.C. a chemat în judecată Casa de Pensii a municipiului București, solicitând anularea deciziei n
ÎCCJ 2009-05-06
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2387/2009
Asupra recursului de față; Prin cererea înregistrată la data de 24 octombrie 2008, reclamantul S.T. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a Municipiului București, anularea hotărârii nr. 17057/255 din 3 septembrie 2008 emi
ÎCCJ 2005-03-15
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1654/2005
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 16 ianuarie 2004, reclamanta D.E. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a municipiului București, anularea
ÎCCJ 2008-11-06
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3942/2008
c) a copiilor născuți în timpul călătoriei spre localitatea de refugiu, sau a celor concepuți înainte de strămutare și născuți după strămutarea părților în acea localitate. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, pârâ
Sursă