ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3684/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

deduse judecății

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de

Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal,

reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a

solicitat, în contradictoriu cu pârâtul R.M., constatarea calității pârâtului

de colaborator al Securității.

instanței de fond

Prin Sentința civilă

nr. 1525 din 28 februarie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, a admis cererea formulată de către

reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității și, în

consecință, a constatat calitatea pârâtului R.M. de colaborator al Securității.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de fond a reținut că din cuprinsul Notei de Constatare nr.

D1/1/1880 din 23 iunie 2009 și din înscrisurile atașate cererii de chemare în

judecată, rezultă că pârâtul R.M. a fost recrutat la data de 06 septembrie 1971

de către Direcția a IU, sub numele conspirativ "R.", în special

pentru încadrarea informativă a diplomaților de la ambasada Statelor Unite ale

Americii la București, dar "a fost dirijat și spre unii angajați din

mediul sanitar care vin în contact cu cetățeni străini, precum și pentru

încadrarea persoanelor urmărite din com. Bălăceanu, județul Buzău". La

aceeași dată a semnat olograf angajamentul redactat de ofițerul recrutor.

Analizând

înscrisurile depuse în cauză, Curtea a apreciat ca fiind întrunită cerința

calității prevăzute de lege a informației, aceea de a denunța atitudini

potrivnice regimului totalitar comunist și, în același timp, de a viza, chiar

acceptând în mod indirect, îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale

ale omului. A arătat că latura volitivă a acțiunii de furnizare a informațiilor

este întrunită prin aceea că pârâtul putea și trebuia să-și dea seama că,

aducând la cunoștința Securității intențiile de emigrare ale persoanelor

respective, posibilitatea ca acestea să intre în vizorul organelor de

represiune era ridicat, chiar dacă partea nu ar fi urmărit efectiv acest

rezultat prin informația furnizată.

A mai arătat Curtea

că legea nu impune ca îngrădirea unui drept fundamental să se și producă

efectiv, ci numai să existe pericolul ca această împrejurare să se producă și

că, deși există doar câteva activități de furnizare de informații atingând

cerința prevăzută de O.U.G. nr. 24/2004, prin această furnizare de informații

s-a făcut posibilă îngrădirea dreptului la viața privată prevăzut de art. 12

din Declarația Universală a Drepturilor Omului.

exercitată

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs pârâtul R.M., invocând motivul de modificare

prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În motivarea căii de

atac recurentul-pârât a susținut că prima instanță a interpretat în mod eronat

dispozițiile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 apreciind ca fiind întrunită

cerința calității prevăzute de legea informației, aceea de a denunța atitudini

potrivnice regimului totalitar comunist și în același timp, de a viza, chiar

acceptând într-un mod nevoit indirect îngrădirea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului", deoarece dispozițiile legale sunt de strictă

interpretare și nu pot fi extrapolate la alte aspecte ale laturii subiective a

faptelor prevăzute de textul de lege. Astfel, considerând că sunt întrunite

condițiile prevăzute de lege chiar și atunci când îngrădirea libertăților este

acceptată într-un mod nevoit (indirect), prima instanță a interpretat în mod

eronat textul de lege.

Prima instanță a

apreciat că pârâtul putea și trebuia să-și dea seama de pericolul generat de

faptele sale, însă în mod eronat a considerat că această atitudine se

încadrează în dispozițiile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.

Consideră că

informațiile furnizate nu pot fi încadrate în prevederile art. 3 lit. b) din

O.U.G. nr. 24/2008, neputând justifica constatarea calității sale de

colaborator al Securității.

Informațiile nu au

avut ca scop îngrădirea drepturilor și libertăților persoanelor respective,

neexistând niciun fel de dovadă cu privire la o asemenea intenție a pârâtului.

Informațiile nu au avut niciun fel de consecințe, neexistând niciun fel de

dovadă cu privire la îngrădirea drepturilor și libertăților persoanelor în

cauză.

Arată că informațiile

pe care le-a furnizat sunt de fapt afirmații incidentale făcute în contexte mai

largi și în cadrul unor activități ce aveau cu totul alt scop, nicidecum cel al

îngrădirii drepturilor și libertăților persoanelor respective.

Recurentul-pârât a

depus concluzii scrise prin care sunt reluate toate apărările formulate prin

întâmpinarea înregistrată la 24 noiembrie 2010 în dosarul de fond.

II. Considerentele

Înaltei Curți asupra recursului.

Examinând sentința

atacată prin prisma criticilor formulate de recurent, cât și sub toate

aspectele, în baza art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că

recursul nu este fondat, prima instanță interpretând și aplicând corect

prevederile O.U.G. nr. 24/2008 în raport cu baza factuală rezultată din probele

cauzei.

fapt și de drept relevante.

Intimatul-reclamant

Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a învestit instanța

de contencios administrativ cu o acțiune având ca obiect constatarea calității

recurentului-pârât R.M. de colaborator al Securității.

Recurentul-pârât prin

cererea adresată C.N.S.A.S. a solicitat verificarea propriei persoane, în

calitate de deținător al titlului de luptător pentru victoria Revoluției din

Decembrie 1989, precizând în mod expres că a fost colaborator al vechii

securități și nu-și amintește să fi participat la acțiuni de poliție politică.

Potrivit

dispozițiilor art. 2 lit. b) din acest act normativ, prin colaborator al

Securității se înțelege "persoana care a furnizat informații, indiferent

sub ce formă, precum note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de

lucrătorii Securității, prin care se denunțau activitățile sau atitudinile

potrivnice regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor

și libertăților fundamentale ale omului.

Curtea de apel,

pentru considerentele expuse la pct. 1.2 din prezenta decizie, a reținut că

sunt îndeplinite cele trei condiții referitoare la:

1) furnizarea de

informații, indiferent sub ce formă;

2) calitatea

informațiilor, de a viza activități sau atitudini potrivnice regimului, și

3) efectele

informațiilor, de a fi apte să conducă la îngrădirea dreptului și libertăților

fundamentale ale omului, așa încât a constatat calitatea pârâtului de

colaborator al Securității.

Contrar susținerilor

recurentului-pârât, prima instanță, în mod corect, analizând înscrisurile

depuse la dosar prin prisma tuturor condițiilor prevăzute de textul legal

menționat, a considerat că informațiile furnizate de acesta denunțau atitudini

sau activități potrivnice regimului comunist și vizau îngrădirea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului, mai precis dreptul la viața privată.

Așa cum a susținut

reprezentantul intimatului, denunțarea unei persoane care vrea să emigreze,

profitând de deplasarea în străinătate, era considerată atitudine ostilă

regimului comunist, denunțătorul fiind conștient de riscurile la care îl

supunea pe cel denunțat în momentul în care oferea detalii despre planurile de

plecare și alte persoane care cunoșteau aceste planuri.

În ceea ce privește

calitatea informațiilor, se constată că acestea vizau atitudini potrivnice

regimului comunist în condițiile în care persoana denunțată intenționa să

emigreze, folosind un prilej legal de plecare din țară.

Este adevărat că cele

mai multe informații date de recurentul-pârât se referea la diferite aspecte și

nu întrunesc cerințele legii, sau privesc activitatea de contraspionaj așa cum

s-a menționat în motivul de recurs, însă acesta a furnizat și informații care

denunțau acțiuni și activități sau atitudini potrivnice regimului comunist și

care vizau îngrădirea unor drepturi și libertăți fundamentale ale omului.

Astfel informația

furnizată privind posibilitatea de emigrare a persoanelor vizate în materialul

informativ din 5 mai 1974 sau cel privind pe dr. N.C.P., "viza încălcarea

unor drepturi fundamentale" fiind aptă prin ea însăși să conducă cel puțin

la încălcarea dreptului la viață privată, prevăzut de art. 17 din Pactul

Internațional privind Drepturile civile și politice și de art. 12 de Declarația

Universală a Drepturilor Omului, prin aceea că regimul politic comunist era

tentat să caute și să obțină noi informații despre persoana vizată, fără

acordul acesteia, iar pentru constatarea calității de colaborator al

Securității este suficient, în accepțiunea legii, ca denunțul să creeze numai o

stare de pericol pentru cel denunțat, iar în speță această condiție este

îndeplinită.

soluției adoptate în recurs.

Având în vedere toate

considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta

Curte va respinge recursul ca nefondat, nefiind identificate motive de

reformare a sentinței atacate, potrivit art. 304

1

C. proc. civ., sau

art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

formulat de R.M. împotriva Sentinței civile nr. 1525 din 28 februarie 2011 a

Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 21 septembrie 2012.

Procesat

de GGC - NN