ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 409/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Recurentul Primarul Comunei Voinești a ridicat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 alin. (1), art. 2 alin. (1) lit. a), i) și p) din Legea nr. 554/2004, menționând că acestea contravin dispozițiilor art. 52 din Constituția României, ce garantează dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, întrucât art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 nu cuprinde în conținutul său nici o referire la recunoașterea dreptului și la restabilirea situației anterioare ca posibile soluții pe care instanța le poate dispune.

În motivarea excepției de neconstituționalitate invocată, recurentul a susținut că textele de lege criticate ar fi constituționale dacă ar cuprinde o referire expresă privind recunoașterea dreptului pretins și restabilirea situației anterioare, însă dispozițiile legale, în forma existentă, operează discriminări contrare principiului egalității consacrat de art. 16 alin. (1) și (2) din Constituție. Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, prin încheierea din 2 noiembrie 2009 a respins cererea formulată de Primarul Comunei Voinești privind sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 1 alin. (1) și art. 2 alin. (1) lit. a), i), p) din Legea nr. 554/2004.

Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut că, având în vedere motivarea conform căreia art. 1 din Legea nr. 554/2004 nu ar cuprinde referiri la recunoașterea dreptului pretins și restabilirea situației anterioare, excepția de neconstituționalitate apare ca lipsită de interes, cu atât mai mult cu cât, prin motivele de recurs nu se aduc în discuție dispozițiile instanței privind reintegrarea și restabilirea situației anterioare, ci se formulează critici referitoare la cercetarea disciplinară. Împotriva acestei încheieri, în temeiul dispozițiilor art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 a formulat recurs Primarul Comunei Voinești prin apărătorul acestuia, avocatul S.G., recurs pe care, însă, nu l-a motivat.

Or, potrivit dispozițiilor art. 303 alin. (1) C. proc. civ., recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, iar potrivit alin. (2) al aceluiași art. „termenul pentru depunerea motivelor se socotește de la comunicarea hotărârii chiar dacă recursul s-a făcut mai înainte”. În cauză, încheierea recurată a fost pronunțată la data de 3 noiembrie 2009, termenul de recurs fiind de 48 de ore, care au început să curgă de la data pronunțării. Cum nulitatea este o sancțiune procedurală care intervine în cazul actului de procedură care nu îndeplinește condițiile prevăzute de lege pentru validarea lui, Înalta Curte constată că nu au fost respectate dispozițiile procedurale privind motivarea recursului și, pe cale de consecință, va aplica sancțiunea prevăzută de art. 306 C. proc.

civ., și anume constatarea nulității recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nul recursul declarat de Primarul Comunei Voinești împotriva încheierii din 2 noiembrie 2009 a Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 28 ianuarie 2010.