ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 409/2010

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Recurentul Primarul Comunei Voinești a

ridicat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 alin. (1), art.

2 alin. (1) lit. a), i) și p) din Legea nr. 554/2004, menționând că

acestea contravin dispozițiilor art. 52 din Constituția României, ce garantează

dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, întrucât art. 1 alin. (1)

din Legea nr. 554/2004 nu cuprinde în conținutul său nici o referire la

recunoașterea dreptului și la restabilirea situației anterioare ca posibile soluții

pe care instanța le poate dispune.

În motivarea

excepției de neconstituționalitate invocată, recurentul a susținut că textele

de lege criticate ar fi constituționale dacă ar cuprinde o referire expresă

privind recunoașterea dreptului pretins și restabilirea situației anterioare,

însă dispozițiile legale, în forma existentă, operează discriminări contrare

principiului egalității consacrat de art. 16 alin. (1) și (2) din Constituție.

Curtea de Apel Iași, secția

de contencios administrativ și fiscal, prin încheierea din 2 noiembrie 2009 a respins cererea formulată de Primarul Comunei Voinești privind sesizarea Curții

Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 1 alin.

(1) și art. 2 alin. (1) lit. a), i), p) din Legea nr. 554/2004.

Pentru a pronunța

această sentință instanța a reținut că, având în vedere motivarea conform

căreia art. 1 din Legea nr. 554/2004 nu ar cuprinde referiri la recunoașterea

dreptului pretins și restabilirea situației anterioare, excepția de

neconstituționalitate apare ca lipsită de interes, cu atât mai mult cu cât,

prin motivele de recurs nu se aduc în discuție dispozițiile instanței privind

reintegrarea și restabilirea situației anterioare, ci se formulează critici

referitoare la cercetarea disciplinară.

Împotriva acestei încheieri,

în temeiul dispozițiilor art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 a formulat

recurs Primarul Comunei Voinești prin apărătorul acestuia, avocatul S.G.,

recurs pe care, însă, nu l-a motivat.

Or, potrivit

dispozițiilor art. 303 alin. (1) C. proc. civ., recursul se va motiva prin

însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, iar potrivit alin.

(2) al aceluiași art. „termenul pentru depunerea motivelor se socotește de la

comunicarea hotărârii chiar dacă recursul s-a făcut mai înainte”.

În cauză, încheierea

recurată a fost pronunțată la data de 3 noiembrie 2009, termenul de recurs

fiind de 48 de ore, care au început să curgă de la data pronunțării.

Cum nulitatea este o

sancțiune procedurală care intervine în cazul actului de procedură care nu

îndeplinește condițiile prevăzute de lege pentru validarea lui, Înalta Curte

constată că nu au fost respectate dispozițiile procedurale privind motivarea

recursului și, pe cale de consecință, va aplica sancțiunea prevăzută de art. 306

C. proc. civ., și anume constatarea nulității recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul

declarat de Primarul Comunei Voinești împotriva încheierii din 2 noiembrie 2009 a Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 28 ianuarie 2010.