ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3945/2012
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3945/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 566 din 12 decemrbie
2011, Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, a
declinat competența materială pentru soluționarea cererii formulate de
reclamanta C.V.R., în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin Președintele
României, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul
Justiției, Camera Executorilor Judecătorești prin Societatea Civilă
Profesională de Executori Judecătorești M.S.R., M.R.S., D.K., N.V. și C.G.R. și
C.E., în favoarea Judecătoriei Timișoara.
Pentru a pronunța
această soluție, Curtea de Apel Timișoara a reținut că prin acțiune, reclamanta
a atacat procesul-verbal de evacuare nr. PV1. din 27 iunie 2011 încheiat de
Societatea Civilă Profesională de Executori Judecătorești M.S.R. prin care s-a
pus în executare sentința civilă nr. 11808/2006 pronunțată de Judecătoria
Timișoara, definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr. 1146/2009
pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, prin care s-a dispus evacuarea reclamantei
din imobilul situat în Timișoara, str. L.
A constatat instanța
că acțiunea vizează un act de executare silită în materie civilă, astfel încât
devin aplicabile dispozițiile art. 400 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit
cărora competentă să soluționeze contestația la executare este instanța de
executare, în speță, Judecătoria Timișoara.
Împotriva acestei
sentințe a declarat recurs reclamanta C.V.R., criticând-o pentru nelegalitate
și netemeinicie.
Analizând recursul
declarat în cauză în raport de sentința atacată și dispozițiile legale
incidente, Înalta Curte constată că recursul este inadmisibil.
Potrivit
dispozițiilor art. 158 alin. (3) din C. proc. civ., astfel cum a fost modificat
prin Legea nr. 202/2010, „dacă instanța se declară necompetentă, hotărârea nu
este supusă nici unei căi de atac, dosarul fiind trimis de îndată instanței
competente (…)”.
Pe de altă parte,
potrivit dispozițiilor art. 725 alin. (1) din C. proc. civ., „dispozițiile
legii noi de procedură se aplică, din momentul intrării ei în vigoare, și
proceselor în curs de judecată începute sub legea veche (…)”.
Prin urmare, noile
reguli de procedură civilă sunt de imediată aplicare și, având în vedere că
sentința atacată a fost pronunțată la data de 12 decembrie 2011, după intrarea
în vigoare a modificării art. 158 alin. (3) adusă prin Legea nr. 202/2010, la
acel moment reclamanta nu mai beneficia de calea de atac a recursului împotriva
hotărârii de declinare.
Pentru aceste
considerente, în temeiul dispozițiilor art. 137 din C. proc. civ., raportate la
cele ale art. 312 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte constată
inadmisibilitatea recursului și îl va respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul
declarat de C.V.R., împotriva sentinței nr. 566 din 12 decembrie 2011 a Curții
de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 4
octombrie 2012.