ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 04.10.2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3937/2012

HOTĂRÂRE
04.10.2012
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3937/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de

Apel Suceava, Primăria Comunei Burla, în contradictoriu cu Curtea de Conturi a

României și Camera de Conturi Suceava a solicitat să se dispună anularea

parțială a Deciziei nr. 58/75 din 14 ianuarie 2011 a Curții de Conturi - Camera

de Conturi Suceava sub aspectul pct. 5 din dispozitiv precum și anularea

parțială - sub acest aspect - a procesului-verbal de constatare întocmit de

aceeași pârâtă la data de 10 decembrie 2010.

Reclamanta și-a

motivat acțiunea arătând că, la pct. 3.5 din procesul-verbal de constatare

întocmit de Curtea de Conturi a Românei - Camera de Conturi Suceava la data de

10 decembrie 2010 s-au reținut în sarcina primarului comunei Burla abateri de

la dispozițiile legale prevăzute de Legea nr. 273/2006 și respectiv Legea nr.

571/2003 constând în neinventarierea masei impozabile a comunei Burla și

implicit în neurmărirea și realizarea veniturilor bugetului local.

În acest sens s-a

reținut că raportat la suprafața arabilă totală înregistrată în anul 2009 în

evidențele registrului agricol al comunei Burla - 1.377 ha teren și la nr. de

persoane fizice - 44 persoane și de tractoare agricole - 46 deținute de

acestea, ar fi trebuit ca aceste persoane să încaseze un venit brut estimat de

454.950 RON rezultat din aratul acestor suprafețe de teren, venituri ce nu au

fost declarate.organelor fiscale în vederea impozitării. Reclamanta a arătat că

nu are competențe legale în urmărirea și colectarea impozitului pe venit, iar

sumele calculate și reținute în actele de control sunt pur ipotetice și

nerealiste.

Prin întâmpinarea

depusă la dosar, Curtea de Conturi a României a invocat - în principal -

excepția prematurității acțiunii promovată de reclamantă, în sensul că în

raport de prevederile Regulamentului Curții de Conturi privind organizarea și

desfășurarea activităților specifice, împotriva măsurilor dispuse prin decizia

Camerei de Conturi, reprezentantul entității audiate, poate depune contestație

în termen de 15 zile calendaristice de la primirea deciziei, că în urma

soluționării contestației se emite o încheiere care poate fi atacată la

instanța de contencios administrativ competentă, procedură pe care reclamanta

nu a parcurs-o, adresându-se direct instanței de contencios administrativ.

Pe fond s-a arătat că

actele de control conțin în mod clar și explicit criteriile ce au stat la baza

cuantificării sumelor ce ar fi trebuit urmărite și colectate de reclamantă, că

aceasta din urmă are competențe în acest sens, în raport de prevederile Legii

nr. 273/2006 și respectiv Legii nr. 571/2003, că aceste obligații legale nu au

fost îndeplinite, astfel încât, în mod legal, prin decizia criticată s-a impus

reclamantei - ca până la data de 30 iunie 2011 să dispună măsurile legale

pentru remedierea deficiențelor.

Prin Sentința nr. 311

din 3 octombrie 2011, Curtea de Apel Suceava, secția comercială, contencios

administrativ și fiscal, a respins, ca nefondată excepția prematurității, a

admis contestația formulată de reclamanta Primăria comunei Burla - prin Primar,

în contradictoriu cu pârâții Curtea de Conturi a României și Camera de Conturi

Suceava, anulând parțial Decizia nr. 58/75 din 14 ianuarie 2011 a Camerei de

Conturi Suceava - Curtea de Conturi a României sub aspectul pct. 5 precum și

procesul-verbal din 10 decembrie 2010 pct. 3.5.

Pentru a hotărî

astfel, instanța a reținut următoarele:

Excepția

prematurității a fost considerată ca neîntemeiată întrucât reclamanta a depus

la dosar copia contestației pe care a formulat-o împotriva măsurilor dispuse

prin Decizia Camerei de Conturi cât și răspunsul Camerei de Conturi la această

contestație deci procedura prealabilă reglementată de Regulamentul Curții de

Conturi a fost parcursă de reclamantă.

Adresa nr. 1775/75

din 28 februarie 2011 reprezintă poziția Camerei de Conturi Suceava cu privire

la criticile recurentei față de constatările și măsurile dispuse prin decizia

criticată, așa încât, abordarea pârâtei care vizează prematuritatea acțiunii

reclamantei pentru lipsa "încheierii" prevăzute de Regulament este

excesiv formală și limitează nepermis accesul la justiție al reclamantei.

Cu privire la fondul

cauzei, în accepțiunea prevederilor art. 46(2) din Legea 571/2003, veniturile

rezultate din prestări de servicii (situația din speță) sunt considerate

venituri comerciale și potrivit art. 40, art. 41 din lege sunt supuse

impozitării.

Din această

perspectivă, interpretarea care ar rezulta din lecturarea acestei norme legale

este aceea potrivit cu care veniturile rezultate din prestarea de servicii să

aibă caracter de continuitate, pentru a avea natura unor venituri comerciale.

S-a constatat că în

speță, pârâta, în actele de control întocmite și respectiv în decizia emisă nu

a demonstrat prin argumente credibile acest caracter de continuitate al

veniturilor pretins realizate în anul 2009 de deținătorii de tractoare.

S-a mai reținut că

faptele înscrise în procesul-verbal astfel întocmit, care se limitează la

evidențierea suprafeței totale agricole a comunei Burla și la numărul total de

tractoare agricole deținute de parte din locuitorii acestei comune precum și

estimarea venitului brut eventual încasat de proprietarii acestor utilaje prin

prestarea serviciilor de arat, nu sunt elemente certe de natură să demonstreze,

cu certitudine natura de "venituri comerciale" în sensul normei

legale menționate mai sus, apte de a fi supuse impozitării.

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs pârâta Curtea de Conturi a României.

Prin cererea de

recurs, întemeiată în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și pe

cele ale art. 304

1

autorității recurente la contestarea de către reclamantă a pct. 3.5. din

procesul de constatare se regăsește în realitate la pct. 2 din Decizia nr.

58/75 din 14 ianuarie 2011, acest răspuns fiind cel legal în raport de datele

extrase din Registrul Agricol al Comunei Burla și din aplicarea art. 32(1) și

(2) din Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale (cu modificările și

completările ulterioare).

Rezultă în mod cert,

în opinia recurentei, că din impozitul determinat conform prevederilor legale

amintite revine Primăriei comunei Burla, din partea Direcției Generale a

Finanțelor Publice Suceava prin Consiliul Județean Suceava, o cotă de 47%,

respectiv suma de 34.212 RON, sub formă de cotă defalcată din impozitul pe

venit. Totodată, reclamantei îi revine și o parte din impozitul pe venit, din

cota de 22%, defalcată pentru echilibrarea bugetelor locale, iar prin faptul că

nu s-a urmărit în anul 2009 defalcarea veniturilor, Primăria Burla nu a încasat

venituri, din cote defalcate din impozitul pe venit, care i-ar fi revenit dacă

contribuabilii ar fi respectat dispozițiile legale privind declararea

veniturilor.

Așadar, conform

apărărilor existente la dosarul cauzei și în fața instanței de fond s-a

precizat că măsura nr. 5 din Decizia contestată nu se referă la impozitul pe

venit datorat de Comuna Burla bugetului de stat și nu a fost dispusă nicio

măsură privind impozitul pe venit încasat de către comună de la bugetul de

stat.

Examinând cauza prin

prisma normelor legale incidente și a probatoriului existent, Înalta Curte

reține că recursul este nefondat și îl va respinge în consecință, după cum se

va puncta în continuare:

Observația recurentei

în privința indicării măsurii din Decizia nr. 58/75 din 14 ianuarie 2011 a Curții

de Conturi - Camera de Conturi Suceava, mai exact că măsura a cărei anulare s-a

cerut face obiectul pct. 2 și nu a pct. 5 din acest act administrativ, este

corectă, fiind vorba de o evidentă eroare materială, din moment ce în cuprinsul

acțiunii reclamantei motivele de nelegalitate invocate se referă la

"nerespectarea dispozițiilor legale privind inventarierea masei impozabile

a comunei Burla și implicit neurmărirea realizării veniturilor bugetului

local".

De altfel, analiza pe

fond atât a susținerilor reclamantei cât și a apărărilor pârâtei s-a făcut din

perspectiva pct. 3.5. al procesului-verbal de constatare din 10 decembrie 2010,

cum se poate lesne observa din considerentele sentinței aflate în control

judiciar.

Verificarea

ordonatorului principal de credite al Primăriei Comunei Burla pentru exercițiul

bugetar al anului 2009 sub aspectul care a făcut obiectul pct. 3.5 din

procesul-verbal din 10 decembrie 2010 s-a bazat pe datele extrase din registrul

agricol al comunei Burla din care a rezultat: că în anul 2009 pe teritoriul

acestei comune un număr de 44 persoane fizice dețineau în proprietate 46

tractoare agricole de diferite capacități, iar proprietarii tractoarelor aveau

în proprietate suprafața totală de 113,23 ha teren agricol; că suprafața arabilă

totală înregistrată este de 1.377 ha, și scăzând suprafața arabilă deținută de

proprietarii de tractoare a rezultat o suprafață de 1263,77 ha teren arabil din

care s-a estimat că au fost arate cu tractoare 80% din totalul suprafeței,

diferența de 252,77 ha teren arabil fiind arată cu pluguri tractate de animale;

că pornindu-se prin apreciere de la un preț mediu pentru arătură de 450 RON/ha

ar fi rezultat că pentru această prestare de servicii, proprietarii de

tractoare ar fi încasat un venit brut total de 459.950 RON, or acest venit nu a

fost declarat organelor fiscale de prestări servicii în vederea impozitării,

din impozitul astfel determinat, iar Primăriei Comunei Burla i-ar fi revenit o

serie de cote potrivit distincțiilor prevăzute în art. 32 din Legea nr.

273/2006 în forma în vigoare la 31 decembrie 2009.

În acest context, s-a

reținut în sarcina reclamantei abaterea constând în nerespectarea de către

primar a dispozițiilor legale privind inventarierea masei impozabile a Comunei

Burla și, implicit, neurmăririi realizării veniturilor bugetului local. Astfel,

prin Decizia din 14 ianuarie 2011 Camera de Conturi Suceava a dispus în sensul

"aplicării prevederilor legale privind calcularea, înregistrarea în

evidența contabilă și virarea la bugetul de stat a impozitului pe venit

inclusiv pentru majorările de întârziere aferente obligațiilor bugetare

nevirate în termen de Primăria Comunei Burla”, termenul de realizare fiind

stabilit pentru 30 iunie 2011.

Acțiunea formulată de

reclamanta Primăria Comunei Burla a fost în mod corect evaluată din perspectiva

prevederilor Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal (art. 40, art. 41 și art.

46 alin. (2)) din interpretarea acestora rezultând fără dubiu că veniturile

rezultate din prestări de servicii sunt considerate venituri comerciale și sunt

supuse impozitării, însă sub condiția ca veniturile realizate din prestarea de

servicii să aibă caracter de continuitate pentru a fi considerate venituri

comerciale.

Pârâții nu au

prezentat argumente de natură să stabilească în mod cert caracterul de

continuitate al veniturilor pretins realizate în anul 2009 de deținătorii de

tractoare, aspect care se desprinde cu claritate din observarea constatărilor

înscrise de auditorii publici externi în cadrul Camerei de Conturi Suceava cu ocazia

auditului financiar al conturilor de execuție și bilanțurilor contabile

întocmite pentru exercițiul bugetar al anului 2009 la ordonatorul principal de

credite al Primăriei Comunei Burla, precum și din Decizia a cărei anulare

parțială s-a cerut.

În acest context

faptic și legal, s-a impus soluția de anulare ca nelegală a constatării că

primarul Comunei Burla este răspunzător pentru abaterea de nerespectare a

dispozițiilor legale privind inventarierea mesei impozabile a Comunei Burla și

de neurmărirea realizării veniturilor bugetului local, măsură corespunzătoare

pct. 3.5 din procesul-verbal de constatare din 10 decembrie 2010 și a punctului

corespunzător din Decizia nr. 58/75 din 14 ianuarie 2011 a Camerei de Conturi

Suceava.

Văzând și

dispozițiile art. 312(1) și art. 20(1) din Legea nr. 554/2004 modificată și

completată

Respinge recursul

declarat de Curtea de Conturi împotriva Sentinței civile nr. 311 din 3

octombrie 2011 a Curții de Apel Suceava, secția contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 4 octombrie 2012.

Procesat de GGC - AM

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2019-01-17
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 163/2019
.A. - Centrul județean Suceava, prin sistemul IACS, cu respectarea normelor legale în vigoare, contrar celor susținute de recurentul-reclamant. Contrar susținerilor recurentului-reclamant, instanța de fond înainte de a pronunța sentința rec
ÎCCJ 2013-02-05
0,92
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 568/2013
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Soluția instanței de fond Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava, reclamanta Direcția pentru Agricultură Suceava a solicitat anulare
ÎCCJ 2022-05-11
0,92
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2660/2022
ție pentru Agricultură București, și Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură – Centrul Județean Suceava. 3. Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței nr. 97 pronunțată la 5 noiembrie 2019 de Curtea de Apel Suceava – s
ÎCCJ 2018-11-07
0,92
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3786/2018
ha, conform Ordinului MAPDR/MAI nr. 541/210/2009. În anul 2012, intimata-reclamantă A. a depus la Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură - Centrul Județean Suceava cerere unică de plată pe suprafață pentru campania 2012, înregis
ÎCCJ
0,92
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1895/2018
nței civile nr. 6252/2011 a Tribunalului Suceava s-a reținut că restabilirea situației anterioare este limitată în ipoteza desființării contractului de închiriere, iar prețul contractului se va restitui proporțional cu perioada de valabilit
Sursă