ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2025/2013

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 457 din 07 decembrie 2012, pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosarul nr. 4292/30/2012, în baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 raportat la art. 41 alin. (2) C. pen. și cu aplicarea art. 42 C. pen. a fost condamnat inculpatul Z.D. , fără ocupație, la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc în formă continuată. În baza art. 65 alin. (1) și (2) C. pen. a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza II și b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de droguri de risc în vederea propriului consum. În baza art. 87 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002 a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul sub influența substanțelor stupefiante. În baza art. 33 lit. a) C. pen. raportat la art. 34 lit. b) C. pen. a fost aplicată inculpatului pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare. În baza art. 71 C. pen.

a fost interzisă inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza II și b C. pen. pe durata executării pedepsei. În baza art. 86 1 alin. (1) C. pen. a fost suspendată sub supraveghere executarea pedepsei aplicate inculpatului Z.D. pe o perioadă de 6 ani termen de încercare stabilit în condițiile prevăzute de art. 86 2 C. pen. În baza art. 86 3 alin. (1) C. pen. a fost obligat inculpatul ca, pe durata termenului de încercare, să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: - să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Timiș, căruia i se încredințează supravegherea; - să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; - să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; - să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În baza art. 86 3 alin. (3) lit. a) C. pen. a fost obligat inculpatul ca, pe durata termenului de încercare, să desfășoare o activitate neremunerată în folosul comunității, cu o durată de 200 de ore, în Atelierul de muncă în folosul comunității situat în Timișoara. În baza art. 359 C. proc. pen. a fost atrasă atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării dispozițiilor art. 86 C. pen. În baza art. 71 alin. (5) C. pen. a fost suspendată executarea pedepsei accesorii aplicate inculpatului pe durata termenului de încercare. În baza art. 35 alin. (1) C. pen. a fost aplicată inculpatului, alături de pedeapsa principală rezultantă, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza II și b C. pen., pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii din data de 09 martie 2012, urmând ca această perioadă să fie scăzută, în mod corespunzător, din durata termenului de încercare. În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-a confiscat de la inculpatul Z.D. o cantitate de 8,83 gr. cannabis. În baza art. 18 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus distrugerea drogurilor confiscate de la inculpați, cu păstrarea de contraprobe. În baza art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 raportat la art. 118 lit. e) C. pen. s-a confiscat de la inculpatul Z.D. suma de 480 lei bani dobândiți prin săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri. În baza art. 353 C. proc. pen. raportat la art. 163 C. proc.

pen. a fost menținut sechestrul asigurător instituit asupra sumelor de 220 lei și 15 euro, sume consemnate la dispoziția Tribunalului Timiș la C.B. prin recipisele nr. 781780/1 și 781777/1 din data de 14 martie 2012. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele: Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Justiție și Casație - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Timișoara nr. 142/D/P/2011, emis la data de 28 mai 2012 și înregistrat pe rolul Tribunalului Timiș sub nr. 4292/30/2012 la data de 30 mai 2012, inculpatul Z.D.

a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de risc în formă continuată, deținere de droguri de risc în vederea consumului și conducere pe drumurile publice a unui autovehicul sub influența substanțelor stupefiante, fapte prevăzute și pedepsite de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 și art. 87 din O.U.G. nr. 195/2002, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. În fapt, s-a reținut în sarcina inculpatului că a pus în vânzare, în mod repetat, colaboratorului sub acoperire B.G. o cantitate totală de 6,75 gr.cannabis contra sumei totale de 480 lei. Totodată, în sarcina inculpatului s-a reținut că a deținut în mașina personală și la domiciliu o cantitate de circa 5,84 gr.cannabis în vederea propriului consum.

De asemenea, s-a mai reținut în sarcina inculpatului că la data de 09 martie 2012 a condus autoturismul său marca P. cu nr. x sub influența consumului de cannabis. Analizând materialul probator administrat în cele două faze ale procesului penal, respectiv: procesele-verbale de sesizare din oficiu și de constatare, declarațiile inculpatului, declarațiile colaboratorului și investigatorului sub acoperire, declarațiile martorilor H.F. și S.A., rapoartele de constatare tehnico-științifică, procesele-verbale de percheziție domiciliară și informatică, buletinul de analiză toxicologică, referatul de evaluare întocmit de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Timiș, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt: La începutul lunii septembrie 2011, în timp ce se afla în zona centrală a municipiului Timișoara, colaboratorul sub acoperire B.G.

s-a întâlnit cu inculpatul Z.D. pe care-l cunoștea de mai mult timp, locuind în același cartier; Cu această ocazie, inculpatul i-a oferit colaboratorului spre vânzare cannabis contra sumei de 50/60 lei/gram. Inițial colaboratorul a refuzat oferta din lipsă de bani, însă inculpatul a insistat stabilind ca ei să se reîntâlnească atunci când colaboratorul va dispune de bani. În acest context, la data de 22 septembrie 2011 inculpatul l-a contactat pe B.G. cerându-i o întâlnire la locuința sa închiriată din Timișoara str. Martir C-tin Zăbulică, insistând pe lângă acesta și promițându-i oferirea unei probe cu titlu gratuit în scopul verificării calității drogului. Auzind oferta, colaboratorul B.G.

a fost de acord să se întâlnească cu inculpatul, însă nu înainte de a lua legătura cu investigatorul sub acoperire L.I., care l-a însoțit la întâlnire, alegând un loc retras pentru a putea urmări tranzacția ce urma să aibă loc. Astfel, după ce a sunat la ușa apartamentului cu nr. 12, inculpatul Z.D. i-a oferit colaboratorului circa 1 gr. cannabis, stabilind cu acesta că următoarele tranzacții se vor realiza contra cost. Odată revenit în holul imobilului unde era așteptat de L.I., colaboratorul și-a continuat deplasarea împreună cu investigatorul înspre zona străzii Holdelor unde s-au întâlnit cu ofițerii antidrog cărora le-au predat cannabisul primit cu titlu gratuit de la inculpat. Supusă testelor de laborator cantitatea de 0,59 gr.

rezultată în urma cântăririi a pus în evidență tetrahidrocanabinol (THC), substanță psihotropă, biosintetizată de planta Cannabis, care face parte din tabelul anexă nr. III din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri. Proba a fost consumată în procesul analizelor de laborator. Potrivit promisiunii făcute, la data de 10 octombrie 2011 inculpatul Z.D. l-a contactat din nou pe B.G. cerându-i o întâlnire în fața imobilului unde locuiește. Colaboratorul a luat legătura la rândul său cu investigatorul L.I., care 1-a însoțit la întâlnirea cu inculpatul, retrăgându-se într-un loc camuflat pentru a urmări tranzacția. Cu această ocazie inculpatul i-a vândut colaboratorului circa 2 gr.cannabis pentru care acesta i-a achitat suma de 120 lei, banii fiind primiți anterior de la investigatorul sub acoperire.

Ulterior, drogurile au fost predate ofițerilor antidrog cu care cei doi s-au întâlnit în zona str. Lotusului din Timișoara, pentru a fi supuse testelor de laborator iar rezultatul acestora a confirmat faptul că cele 0,93 gr. rezultate în urma cântăririi au pus în evidență tetrahidrocannabinol (THC) substanță psihotropă, biosintetizată de planta Cannabis, care face parte din tabelul anexă nr. III din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri. Proba a fost consumată în procesul analizelor de laborator. Consecvent în dezvoltarea afacerii de comercializare a drogurilor, inculpatul Z.D. i-a solicitat colaboratorului acoperit B.G. o revedere la data de 14 noiembrie 2011, în aceeași locație, întâlnirea realizându-se în fața imobilului unde inculpatul își are domiciliul.

Cu acest prilej, inculpatul i-a vândut colaboratorului circa 2 gr. cannabis pentru care B. cu G. a achitat suma de 120 lei. După realizarea schimbului dintre cei doi, aceștia s-au despărțit, iar B.G. a revenit la locul de camuflaj ales de L.I. pentru urmărirea tranzacției și împreună cu acesta s-a deplasat la întâlnirea cu ofițerii antidrog cărora le-au predat drogurile cumpărate cu câteva minute înainte de la inculpatul Z.D. cu suma de 120 lei. Cantitatea de 1,96 gr. rezultată în urma cântăririi a fost supusă analizelor de laborator care au confirmat prezența tetrahidrocannabinolului (THC) substanță psihotropă, biosintetizată de planta Cannabis, care face parte din tabelul anexă nr. III din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri.

în ceea ce privește cantitatea de 1,61 gr. rămasă în urma analizelor de laborator, aceasta a fost ambalată și sigilată cu sigiliul tip M.I. cu nr. 26684 fiind depusă la I.G.P.R. - D.C.J.S.E.O. București în vederea distrugerii cu păstrarea de contraprobe. Așa cum s-au înțeles la întâlnirea precedentă, inculpatul Z.D. l-a contactat din nou pe colaboratorul B.G. la data de 14 decembrie 2011, stabilind o întâlnire în fața imobilului din Timișoara str. Martir C-tin Zăbulică. Și de această dată inculpatul a vândut cantitatea de circa 2 gr.cannabis pentru suma de 120 lei, banii fiind primiți anterior de B.G. de la investigatorul L.I. După finalizarea tranzacției cei doi s-au despărțit iar B.G. a revenit la locul de observație ales de L.I.

și împreună cu acesta și-a continuat deplasarea până la întâlnirea cu ofițerii antidrog cărora le-au predat drogurile cumpărate cu câteva minute înainte de la inculpatul Z.D. în schimbul sumei de 120 lei. Supusă analizelor de laborator s-a stabilit faptul că acea cantitate de 1,27 gr. constatată în urma cântăririi a pus în evidență tetrahidrocannabinol (THC) substanță psihotropă, biosintetizată de planta Cannabis, care face parte din tabelul anexă nr. III din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri. în ceea ce privește cantitatea de 0,82 gr. rămasă în urma analizelor de laborator, aceasta a fost ambalată și sigilată cu sigiliul fiind depusă la I.G.P.R.

- D.C.J.S.E.O. București în vederea distrugerii cu păstrarea de contraprobe. La data de 20 februarie 2012 inculpatul și-a aranjat o nouă întâlnire cu colaboratorul, de această dată în zona str. Sf. Apostoli Petru și Pavel din Timișoara, unde a realizat o altă comercializare ilicită de cannabis contra sumei de 120 lei pe care colaboratorul acoperit a achitat-o pentru cele circa 2 gr.cannabis pe care inculpatul le-a vândut. Ulterior, cantitatea de 2 gr. rezultată în urma cântăririi a fost supusă analizelor de laborator care au confirmat prezența tetrahidrocannabinolului (THC) substanță psihotropă, biosintetizată de planta Cannabis, care face parte din tabelul anexă nr. III din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri.

în ceea ce privește cantitatea de 1,35 gr. rămasă în urma analizelor de laborator, aceasta a fost ambalată și sigilată cu sigiliul fiind depusă la I.G.P.R. - D.C.J.S.E.O. București în vederea distrugerii cu păstrarea de contraprobe. Întrucât din ultimele informații s-a stabilit că inculpatul Z.D. obișnuiește să consume frecvent și să dețină cannabis în autoturismul său marca P., ofițerii antidrog împreună cu agenții de circulație au procedat, în data de 09 martie 2012, la oprirea în trafic a inculpatului aflat la volanul mașinii menționate, prilej cu care informația s-a confirmat, în sensul că a fost găsită cantitatea de 0,30 gr. cannabis pe care inculpatul a depozitat-o în portiera dreaptă față a mașinii.

Această constatare a determinat efectuarea unei percheziții domiciliare la locuința închiriată de inculpat, ocazie cu care a fost găsită. cantitatea de 5,54 gr. cannabis păstrată într-un recipient din plastic. În contextul în care în momentul opririi sale în trafic inculpatul era agitat și confuz, el a fost condus la Spitalul Clinic Județean de Urgență Timișoara, unde i-au fost recoltate probe biologice în vederea stabilirii substanțelor consumate. Conform concluziilor buletinului de analiză toxicologică întocmit de I.M.L. Timișoara inculpatul, în momentul în care a condus autoturismul marca P. cu nr. de înmatriculare, se afla sub influența cannabis-ului.

Potrivit dispozițiilor art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2002 infracțiunea de trafic ilicit de droguri de risc are, din punct de vedere obiectiv, un conținut alternativ, putându-se realiza prin oricare dintre acțiunile de cultivare, de producere, fabricare, experimentare, extragere, preparare, transformare, oferire, punere în vânzare, vânzare, distribuire, livrare cu orice titlu, trimitere, transport, procurare, cumpărare, deținere ori alte operațiuni privind circulația drogurilor de risc, fără drept. Având în vedere probele administrate în cauză, instanța de fond a constatat că fapta inculpatului Z.D. de a vinde și oferi, în mod repetat, mici cantități de cannabis, întrunește, sub aspectul laturii obiective, elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

În prezenta cauză este de subliniat faptul că prin ordonanțele nr. 47/A/2011 din datele de 22 septembrie 2011, 08 noiembrie 2011, 14 decembrie 2011 și 21 februarie 2011 ale D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Timișoara a fost autorizată, iar apoi prelungită, folosirea investigatorului sub acoperire L.I. și a colaboratorului sub acoperire B.G. În primul rând, se poate observa faptul că atât în cursul urmăririi penale, cât și în cursul judecății, inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptei de trafic de droguri. El a arătat că este consumator de droguri, însă a adăugat și faptul că personal nu a vândut și nici oferit stupefiante altor persoane. S-a reținut că declarațiile inculpatului sunt în totalitate contrazise de celelalte probe administrate în cauză.

În primul rând, instanța de fond a avut în vedere declarațiile colaboratorului și investigatorului sub acoperire B.G. și L.I. Colaboratorul B.G. a precizat că la începutul lunii septembrie 2011 s-a întâlnit cu inculpatul pe care îl cunoștea de mai multă vreme întrucât sunt vecini de cartier. Cu această ocazie inculpatul i-a comunicat că este consumator de cannabis și în ultima perioadă s-a preocupat și de comercializarea de cannabis către consumatorii interesați cărora le oferea gramul la suma de 50/60 lei. Tot în aceleași împrejurări inculpatul i-a transmis că-i poate oferi și lui cannabis, dar întrucât nu dispunea de bani la acel moment s-au înțeles să discute din nou peste câteva zile. În continuare, B.G.

a precizat că la data de 22 septembrie 2011 a fost contactat de inculpat stabilind o întâlnire cu acesta la locuința sa. După aceea colaboratorul a luat legătura cu investigatorul sub acoperire L.I. care îi înmâna sumele de bani necesare achiziționării drogurilor. Martorul B.G. a confirmat varianta oferită de organele de urmărire penală, menționând că a cumpărat și primit de la Z.D., de mai multe ori, o cantitate totală de aproximativ 4,75 gr. de cannabis pentru care a plătit suma de 480 lei în datele de 22 septembrie 2011, 10 octombrie 2011, 14 noiembrie 2011, 14 decembrie 2011 și 20 februarie 2012. Susținerile colaboratorilor sub acoperire au fost confirmate și de investigatorul sub acoperire L.I..

Acesta a învederat faptul că în cursul lunii septembrie 2011 a fost contactat de B.G., care i-a transmis că inculpatul i-a oferit spre vânzare cannabis la prețul de 50-60 lei/gr. în acest context, el a luat legătura cu procurorul, iar după ce a fost autorizată procurarea controlată de droguri, el personal a supravegheat întâlnirile dintre inculpat și colaboratorul sub acoperire. Investigatorul a mai arătat că prima cantitate de cannabis, de aproximativ 1 gr, a fost oferită de către inculpat, la data de 22 septembrie 2011, cu titlu gratuit, dar la următoarele întâlniri în prealabil îi preda colaboratorului suma de bani necesară tranzacției, iar după întâlnirea cu inculpatul primea de la colaborator o cantitate de cannabis pe care acesta o cumpăra de la inculpat.

în această modalitate, potrivit susținerilor sale, investigatorul sub acoperire a primit de la colaboratorul B.G., pe lângă acea cantitate oferită cu titlu gratuit la data de 22 septembrie 2011, alte mici cantități de cannabis la datele de 10 octombrie 2011, 14. noiembrie 2011, 14 decembrie 2011, 20 februarie 2011, pentru care i-a predat, în prealabil, colaboratorului suma totală de 480 lei în vederea achiziționării drogurilor de la inculpat. Existența infracțiunii este dovedită și prin intermediul proceselor-verbale de constatare întocmite de organele de cercetare penală în zilele de 22 septembrie 2011, 10 octombrie 2011, 14 noiembrie 2011, 14 decembrie 2011 și 20 februarie 2012. în cuprinsul acestor procese verbale organele de cercetare penală au consemnat faptul că toate întâlnirile desfășurate între inculpat și colaboratorul sub acoperire B.G.

au fost supravegheate de organele de urmărire penală. Totodată, în cursul acestor întâlniri, organele de cercetare penală l-au observat pe inculpat predându-i, de fiecare dată, colaboratorului pachețele de mici dimensiuni, contra unor sume de bani. Fiind verificate aceste pachețele, s-a putut constata că ele conțineau mai multe fragmente vegetale de culoare verde-oliv, susceptibile de a fi cannabis. De fiecare dată, organele de cercetare penală au procedat și la efectuarea unor teste preliminare asupra fragmentelor vegetale vândute de inculpat, testerul reacționând pozitiv la prezența cannabis-ului. La stabilirea vinovăției inculpatului s-au avut în vedere și dispozițiile art. 1 lit. d) din Legea nr. 143/2000 unde se arată că prin noțiunea de „droguri de risc” se înțeleg drogurile înscrise în tabelul nr. III din aceeași lege, unde se regăsește și cannabisul.

Micile cantități de fragmente vegetale vândute de inculpat colaboratorului sub acoperire B.G., acestea au fost supuse analizelor de laborator. Astfel, potrivit rapoartelor de constatare tehnico-științifică din 05 octombrie 2011, 19 octombrie 2011, 16 noiembrie 2011, 20 decembrie 2011 și 23 februarie 2012, toate ale Brigăzii de Combatere a Criminalității Organizate Timișoara - Laboratorul de Analiză și Profil al Drogurilor, după analizele de laborator, în conținutul fragmentelor vegetale vândute și oferite de inculpat s-a pus în evidență tetrahidrocannabinol, substanță psihotropă, biosintetizat de planta Cannabis. În consecință, în opinia instanței de fond, simpla negare a faptelor de către inculpat, în lipsa altor mijloace de probă prin care să fie combătute dovezile prezentate de către procuror, nu este suficientă pentru a conduce la înlăturarea răspunderii penale.

Pe de altă parte, ținând seama de condițiile de existență ale infracțiunii continuate, respectiv unitatea de subiect activ, unitatea de rezoluție infracțională și pluralitatea de acte de executare, instanța de fond a reținut în sarcina inculpatului și dispozițiile art. 41 alin. (2) C. pen., constatând că în baza aceleiași rezoluții infracționale, care a fost suficient de determinată, în sensul că inculpatul a avut imaginea de ansamblu a activității sale viitoare pe care a realizat-o prin acte de executare separate, și care.' s-a menținut în linii generale pe parcursul desfășurării întregii activități infracționale, inculpatul a oferit și vândut, în mod repetat, mici cantități de fragmente vegetale ce conțineau cannabis, fiecare dintre aceste acțiuni realizând conținutul legal al infracțiunii de trafic ilicit de droguri de risc.

Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acționat cu intenție directă, el având reprezentarea faptului că desfășoară o activitate ilegală, el urmărind ca prin aceasta să dobândească foloase materiale ilicite. În ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, instanța de fond a reținut că aceasta se poate realiza, printre alte modalități, și prin deținerea de droguri de risc pentru consum propriu.

Sub acest aspect, se poate constata faptul că, atât în faza de urmărire penală, cât și în faza de judecată, inculpatul Z. a recunoscut că este consumator de droguri, sens în care a și deținut droguri de risc pentru propriul consum, droguri găsite atât în autoturismul său, cât și la locuința sa la data de 09 martie 2012. Declarațiile inculpatului sunt confirmate și prin procesul-verbal de constatare întocmit de organele de cercetare penală la data de 09 martie 2012. După cum rezultă din acest proces-verbal, la data amintită, înjurai orei 15,35, organele de cercetare penală au procedat la oprirea, în trafic, a autoturismului marca P. , autoturism condus de inculpat. întrucât inculpatul avea un comportament suspect, fiind agitat și confuz, s-a procedat la efectuarea unui control asupra autoturismului.

în aceste condiții, a fost identificată în buzunarul portierei stânga față a autoturismului o cutie din material plastic, transparent, ce conține un fragment de substanță vegetală de culoare verde-olive. Organele de cercetare penală au procedat și la efectuarea unor teste preliminare asupra fragmentelor vegetale descoperite în autoturismul inculpatului, testerul reacționând pozitiv la prezența cannabis-ului. Martorul H.F., în calitate de martor asistent, a confirmat împrejurarea că toate actele procedurale legate de oprirea inculpatului în trafic, acte desfășurate de organele de urmărire penală au avut loc cu respectarea dispozițiilor legale. De asemenea, la data de 09 martie 2012 a fost efectuată și o percheziție domiciliară la locuința inculpatului.

După cum rezultă din procesul-verbal de percheziție, la locuința inculpatului, în bucătărie, a fost găsită o cutie de plastic ce conținea mai multe fragmente vegetale si inflorescențe de culoare verde, susceptibile a fi cannabis. Fiind supuse analizelor de laborator, fragmentele vegetale ridicate din locuința și autoturismul inculpatului au pus în evidență, potrivit raportului de constatare tehnico-științifică din 20 martie 2012 al Direcției Generale de Combatere a Criminalității Organizate Timișoara - Laboratorul Central de Analiză și Profil al Drogurilor, Precursori, prezența tetrahidrocannabinol-ului, compus cu acțiune psihotropă, biosintetizat de planta Cannabis. Nu în ultimul rând, instanța de.

fond a constatat că, potrivit buletinului de analiză biocriminalistică din 12 martie 2012 al I.M.L. Timișoara, inculpatul Z.D. este consumator de droguri, testele imunometrice la care acesta a fost supus reacționând pozitiv pentru tetrahidrocannabinol. Sub aspectul laturii subiective, inculpatul Z. a acționat cu intenție indirectă, el având reprezentarea faptului că nu este îndreptățit să dețină substanțe stupefiante, activitatea sa reprezentând o acțiune ilicită, și cu toate acestea a acceptat această situație în vederea satisfacerii propriilor nevoi. În sfârșit, în ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art. 87 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002, aceasta se poate realiza printr-o activitate de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice de către o persoană care se află sub influența unor substanțe sau produse stupefiante.

După cum s-a arătat deja, inculpatul Z.D. a condus autoturismul marca P. pe drumurile publice, aspect care reiese din analiza procesului-verbal de constatare întocmit la data de 09 martie 2012. La momentul la care a fost oprit în trafic, inculpatul era agitat și confuz, motiv pentru care a fost condus la Spitalul Clinic Județean de Urgență Timișoara, unde i-au fost recoltate probe biologice în vederea stabilirii substanțelor consumate. Conform concluziilor buletinului de analiză toxicologică întocmit de I.M.L. Timișoara inculpatul, în momentul în care a condus autoturismul marca P. inculpatul se afla sub influența cannabis-ului. Ca atare, în opinia instanței de fond, fapta inculpatului Z.D. de a conduce pe drumurile publice din Timișoara autoturismul marca P. sub influența cannabis-ului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 87 alin. (2) din O.U.G.

nr. 195/2002, inculpatul acționând cu intenție indirectă întrucât, chiar dacă prin actele sale nu a urmărit sa creeze o stare de pericol pentru siguranța circulației rutiere, a acceptat totuși posibilitatea apariției acestei stări de pericol. Pentru aceste considerente, instanța de fond a dispus condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina sa prin actul de sesizare, la individualizarea judiciară a pedepselor ce au fost aplicate ținându-se seama de criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana inculpatului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. Faptele inculpatului prezintă pericol social, prin acțiunile sale numitul Z.D.

aducând o atingere importantă relațiilor sociale referitoare la ocrotirea sănătății publice, precum și celor referitoare la siguranța circulației rutiere. La stabilirea pedepselor, instanța de fond a luat în considerare și persoana inculpatului, precum și împrejurările în care s-a desfășurat activitatea infracțională. Numitul Z.D. se află la prima abatere de acest gen, el nefiind cunoscut cu antecedente penale, ceea ce denotă o periculozitate mai redusă a acestuia. De asemenea, atât în faza de urmărire penală, cât și în fața instanței, inculpatul și-a arătat disponibilitatea în vederea colaborării cu organele judiciare pentru combaterea traficului de droguri, formulând două denunțuri adresate organelor de urmărire penală.

Totodată, instanța de fond a reținut că, așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar, inculpatul a renunțat în momentul de față la consumul de droguri, aspect de natură a contura regretul manifestat de acesta față de faptele săvârșite. În consecință, raportându-se și la vârsta inculpatului, acesta având doar 25 ani, la cantitatea foarte mică de droguri pe care acesta a vândut-o (4,75 gr. de cannabis în total), la împrejurarea că inculpatul a renunțat la consumul de droguri, instanța, observând și prevederile art. 42 și 78 C. pen., în vederea atingerii scopului pedepsei așa cum acesta este stabilit prin dispozițiile art. 52 C. pen., a apreciat ca fiind suficientă aplicarea unor sancțiuni orientate spre minimul special, respectiv 3 ani închisoare pentru traficul de droguri, 6 luni închisoare pentru deținerea de droguri și 1 an închisoare pentru conducerea autoturismului sub influența stupefiantelor.

Faptele fiind comise în concurs real de infracțiuni, în temeiul art. 33 lit. a) C. pen. raportat la art. 34 lit. b) C. pen., instanța de fond a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, respectiv 3 ani închisoare. Pe de altă parte, luând în considerare persoana și vârsta inculpatului, împrejurarea că acesta urmează cursurile unei facultăți, o eventuală executare în regim de detenție a pedepsei putând avea consecințe dezastruoase pentru viitorul inculpatului, ținând seama și de conduita procesuală a acestuia, precum și cantitatea foarte mică de cannabis pe care a vândut-o, constatând că și celelalte condiții prevăzute de art. 86 1 C. pen.

sunt îndeplinite, instanța de fond a considerat că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia, prezenta hotărâre de condamnare reprezentând un avertisment pentru inculpat, motiv pentru care a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe o perioadă de 6 ani termen de încercare stabilit în condițiile prevăzute de art. 86 2 C. pen. Supravegherea inculpatului a fost încredințată Serviciului de probațiune de pe lângă Tribunalul Timiș, iar pe durata termenului de încercare inculpatul a fost obligat să respecte măsurile de supraveghere prevăzute de art. 86 3 alin. (1) C. pen., precum și obligația prevăzută de art. 86 3 alin. (3) lit. a) C. pen. Împotriva acestei sentințe, a declarat apel inculpatul, solicitând achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap la art. 10 lit. c) C. proc.

pen. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000. Arată că a recunoscut că este consumator de droguri și că a condus autoturismul după ce a consumat astfel de substanțe, însă nu a pus niciodată în vânzare droguri. Apreciază că prima instanță nu a făcut o analiză concretă a materialului probator administrat în cauză întrucât s-a pronunțat condamnarea sa pentru această infracțiune pe baza unor probe care nu se coroborează între ele. Mai arată că pentru ultimul act material de vânzare droguri reținut în sarcina sa nu există ordonanța de autorizare a investigatorului și colaboratorului sub acoperire. Inculpatul a precizat că declarațiile colaboratorului și investigatorului pot fi reținute în mod legal doar în conformitate cu art. 86 1 alin. (6) și (7) C. proc.

pen., acestea putând servi la aflarea adevărului doar în măsura în care sunt coroborate cu alte fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză, iar condamnarea sa în mod nelegal a fost întemeiată exclusiv pe declarația acestor martori, fiind necesar ca acestea să se coroboreze cu alte probe. Inculpatul a mai susținut că declarațiile colaboratorului din faza de urmărire penală și din faza de judecată sunt contradictorii, iar instanța nu face nici o referire la declarația martorului S.A., că în cauză nu s-a organizat nici un flagrant, neexistând imagini sau înregistrări ambientale. Prin Decizia penală nr. 15/A din 23 ianuarie 2013 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, apelul inculpatului a fost respins, ca nefondat.

Împotriva acestei decizii inculpatul a declarat recurs, reiterând aceleași motive ca și în apel, solicitând achitarea, însă pentru un temei în drept diferit de cel arătat în scris, respectiv pentru că fapta de trafic de droguri de risc în formă continuată nu există, raportat la dispozițiile art. 385 9 pct. 18 C. proc. pen. S-a susținut că în dosar nu există probe concludente care să îl indice pe inculpat ca autor, condamnarea fiind dată doar pe baza declarațiilor investigatorului și colaboratorului sub acoperire, care sunt contradictorii și neconcludente pentru participarea inculpatului. În ce privește infracțiunea de deținere de droguri în vederea consumului propriu, pentru care a primit 6 luni de închisoare, s-a solicitat reținerea de atenuante și reducerea pedepsei, fiind prima abatere, inculpatul este tânăr, în prezent a renunțat la consum, este înscris la facultate și are o stare de sănătate precară.

S-a solicitat, în raport cu aceleași aspecte, suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante. Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta este nefondat, urmând a fi respins ca atare, pentru cele ce succed: Prima critică formulată a avut în vedere reținerea unei situații de fapt care nu se întemeiază pe probe, în privința infracțiunii de trafic de droguri, prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. Cazul de casare invocat implică pronunțarea unei hotărâri de condamnare, pe baza unei situații de fapt greșite.

Inculpatul critică situația de fapt stabilită de către instanțe, arătând că aceasta nu are susținere în probatoriul administrat, iar cazul de casare ce permite cenzurarea situației de fapt, respectiv verificarea concordanței dintre cele reținute în hotărârea de condamnare și probele administrate, este cel prevăzut în dispozițiile art. 385 9 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen. Potrivit art. 385 9 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când s-a comis o gravă eroare de fapt, având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de achitare sau de condamnare. Astfel cum s-a statuat și prin Decizia în interesul legii nr. 8 din 9 februarie 2009, incidența dispozițiilor art. 385 9 alin. (1) pct. 18 C. proc.

pen. presupune o evidentă stabilire eronată a faptelor în existența sau inexistența lor, în natura lor ori în împrejurările în care au fost comise, fie prin neluarea în considerare a probelor care le confirmau, fie prin denaturarea conținutului acestora, cu condiția să fi influențat soluția adoptată. Așadar, prin eroare de fapt se înțelege o greșită examinare a probelor administrate în cauză, în sensul că la dosar există o anumită probă, când în realitate aceasta nu există sau atunci când se consideră că un anumit act, un înscris, de exemplu, ar demonstra existența unei împrejurări, când în realitate din acest mijloc de probă reiese contrariul. Eroarea gravă de fapt presupune deci, reținerea unei împrejurări esențiale fără ca probele administrate să o susțină sau o nereținere a unei astfel de: împrejurări esențiale, deși probele administrate o confirmau, ambele ipoteze fiind rezultatul denaturării grave a probelor.

Pornind de la aceste explicații din considerentele Deciziei în interesul Legii nr. 8 din 9 februarie 2009, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că nu există vreo contradicție între cele reținute prin hotărârea recurată și conținutul probelor administrate, starea de fapt reținută nefiind consecința unei denaturări evidente a probelor, ci rezultatul unei analize coroborate a acestora, cu rezultatul unei corecte încadrări juridice. Prezența inculpatului la locurile descrise și activitățile efectuate de acesta sunt probate nu numai de declarațiile colaboratorului și investigatorului sub acoperire B.G.

și L.I., ci și de procesele-verbale de constatare întocmite de organele, de cercetare penală în zilele de 22 septembrie 2011, 10 octombrie 2011, 14 noiembrie 2011, 14 decembrie 2011 și 20 februarie 2011, cu privire la vinderea-cumpărarea unei cantități totale de aproximativ 4,75 grame de cannabis pentru care a primit suma de 480 lei, cantități care, alături de cele găsite la percheziția domiciliară, denotă că drogurile nu erau doar pentru consum propriu. Astfel, în mod corect și în concordanță cu probatoriul administrat, s-a stabilit că fapta inculpatului Z.D., de a vinde și oferi, în mod repetat, mici cantități de cannabis de cinci ori, în perioada 10 octombrie 2011-20 februarie 2012, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri de risc în formă continuată, prevăzută și pedepsită de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. proc.

pen., atât în ceea ce privește latura obiectivă, cât și cea subiectivă. Cu privire la solicitarea de reindividualizare a pedepsei pentru infracțiunea de deținere de droguri de risc în vederea consumului propriu, care a fost recunoscută și pentru care inculpatului i s-a aplicat pedeapsa de 6 luni închisoare, precum și cea de suspendare condiționată e executării pedepsei rezultante, Înalta Curte constată că s-a efectuat o judicioasă operațiune de individualizare a pedepsei aplicate și s-a stabilit corect modalitatea de executare, în raport de criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. și de scopul pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen.

În ce privește individualizarea pedepsei, prin raportare la criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., înalta Curte reține că în cauză au fost avute în vedere dispozițiile părții generale ale Codului penal, limitele de pedeapsă fixate în dispozițiile legii speciale, în lipsa antecedentelor penale, gradul de pericol social al faptei comise - care este unul relativ ridicat, persoana inculpatului.

În referire la persoana inculpatului, s-au apreciat circumstanțele personale ale acestuia, care, fără a fi, necesarmente, subsumate juridic celor delimitate de lege ca atenuante, au fost reținute în cauză, respectiv faptul că este tânăr și prezintă potențial de dezvoltare, potrivit referatului de evaluare efectuat de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Timiș, rezultând legăturile cu familia și preocuparea pentru continuarea studiilor, factori care pot contura evoluția acestuia în plan comportamental ar putea fi una pozitivă în condițiile în care acesta urmează un program de consiliere pentru consumatorii de droguri. Înalta Curte apreciază că, pentru realizarea scopului educativ al pedepsei, nu este necesară redozarea pedepsei aplicate, în sensul micșorării ei, cât și executarea acesteia în altă modalitate decât prin modalitatea aleasă, prin raportare la menținerea unui just echilibru cu gradul actual de pericol social al faptei.

În considerarea tuturor acestor aspecte, punând în balanță circumstanțele reale ale cauzei cu cele personale ale recurentului inculpat, instanța de control judiciar apreciază că sancțiunea penală aplicată, atât prin cuantum, cât și prin modalitatea de executare aleasă - prin suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei,. este adecvată, datele ce caracterizează persoana inculpatului impunând concluzia că acesta poate dispune de resorturi interioare suficiente pentru schimbarea comportamentului, sub supravegherea sa pe durata termenului de încercare, de către Serviciul de Probațiune. În consecință, Înalta Curte apreciază că recursul inculpatului este nefondat, astfel că, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., îl va respinge și va face aplicarea dispozițiilor art. 192 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul Z.D. împotriva Deciziei penale nr. 15/A din 23 ianuarie 2013 a Curții de Apel Timișoara, secția penală. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 11 iunie 2013.