ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2025/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2025/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra

recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința penală nr. 457

din 07 decembrie 2012, pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosarul nr. 4292/30/2012,

în baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 raportat la art. 41 alin. (2)

C. pen. și cu aplicarea art. 42 C. pen. a fost condamnat inculpatul Z.D.

, fără ocupație, la o pedeapsă de 3 ani

închisoare pentru săvârșirea infracțiunii

de trafic de droguri de risc

în formă continuată.

În baza art. 65

alin. (1) și (2) C. pen. a fost aplicată inculpatului pedeapsa

complementară a interzicerii exercitării

drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza II și b)

C. pen. pe o

perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 4

alin. (1) din Legea nr. 143/2000 a fost condamnat același inculpat la

o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii de deținere de droguri de

risc în vederea propriului

consum.

În baza art. 87

alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002 a fost condamnat același inculpat la o

pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe

drumurile publice a unui autovehicul sub influența substanțelor stupefiante.

În baza art. 33

lit. a) C. pen. raportat la art. 34 lit. b) C. pen. a fost aplicată

inculpatului pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare, urmând ca în

final inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare.

În baza art. 71

C. pen. a fost interzisă inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art.

64 lit. a) teza II și b C. pen. pe durata executării pedepsei.

În baza art. 86

1

alin. (1) C. pen. a fost suspendată sub supraveghere executarea pedepsei

aplicate inculpatului Z.D. pe o perioadă de 6 ani termen de încercare stabilit

în condițiile prevăzute de art. 86

2

C. pen.

În baza art. 86

3

alin. (1) C. pen. a fost obligat inculpatul ca, pe durata termenului de

încercare, să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

-

să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de

Probațiune de pe lângă Tribunalul

Timiș, căruia i se încredințează

supravegherea;

- să anunțe,

în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice

deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

-

să comunice și să justifice schimbarea locului de

muncă;

-

să comunice

informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În baza art.

86

3

alin. (3) lit. a) C. pen. a fost obligat inculpatul ca, pe

durata

termenului de încercare, să

desfășoare o activitate neremunerată în folosul comunității,

cu o durată

de 200 de ore, în Atelierul de muncă în folosul comunității situat în

Timișoara.

În baza art. 359

C. proc. pen. a fost atrasă atenția inculpatului asupra consecințelor

nerespectării dispozițiilor art. 86 C. pen.

În baza art. 71

alin. (5) C. pen. a fost suspendată executarea pedepsei accesorii aplicate

inculpatului pe durata termenului de încercare.

În baza art. 35

alin. (1) C. pen. a fost aplicată inculpatului, alături de pedeapsa principală

rezultantă, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor

prevăzute la art. 64 lit. a) teza II și b C. pen., pe o perioadă de 2 ani după

executarea pedepsei principale.

În baza art. 88

C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii din data de 09 martie 2012,

urmând ca această perioadă să fie scăzută, în mod corespunzător, din durata

termenului de încercare.

În baza art. 17

alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-a confiscat de la inculpatul Z.D. o

cantitate de 8,83 gr. cannabis.

În baza art. 18

alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus distrugerea drogurilor confiscate

de la inculpați, cu păstrarea de contraprobe.

În baza art.

17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 raportat la art. 118 lit. e) C. pen. s-a

confiscat de la inculpatul Z.D. suma de 480 lei bani dobândiți prin săvârșirea

infracțiunii de trafic de droguri.

În baza art. 353

C. proc. pen. raportat la art. 163 C. proc. pen. a fost menținut sechestrul

asigurător instituit asupra sumelor de 220 lei și 15 euro, sume consemnate la

dispoziția Tribunalului Timiș la C.B. prin recipisele nr. 781780/1 și 781777/1

din data de 14 martie 2012.

Pentru a

pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:

Prin

rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Justiție și Casație - D.I.I.C.O.T.

- Serviciul Teritorial Timișoara nr. 142/D/P/2011, emis la data de 28 mai 2012

și înregistrat pe rolul Tribunalului Timiș sub nr. 4292/30/2012 la data de 30

mai 2012, inculpatul Z.D. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea

infracțiunilor de trafic de droguri de risc în formă continuată, deținere de

droguri de risc în vederea consumului și conducere pe drumurile publice a unui

autovehicul sub influența substanțelor stupefiante, fapte prevăzute și

pedepsite de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen., art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 și art. 87 din O.U.G. nr.

195/2002, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

În fapt, s-a

reținut în sarcina inculpatului că a pus în vânzare, în mod repetat,

colaboratorului sub acoperire B.G. o cantitate totală de 6,75 gr.cannabis

contra sumei totale de 480 lei.

Totodată, în

sarcina inculpatului s-a reținut că a deținut în mașina personală și la

domiciliu o cantitate de circa 5,84 gr.cannabis în vederea propriului consum.

De asemenea,

s-a mai reținut în sarcina inculpatului că la data de 09 martie 2012 a condus

autoturismul său marca P. cu nr. x sub influența consumului de cannabis.

Analizând

materialul probator administrat în cele două faze ale procesului penal,

respectiv: procesele-verbale de sesizare din oficiu și de constatare,

declarațiile inculpatului, declarațiile colaboratorului și investigatorului sub

acoperire, declarațiile martorilor H.F. și S.A., rapoartele de constatare tehnico-științifică,

procesele-verbale de percheziție domiciliară și informatică, buletinul de

analiză toxicologică, referatul de evaluare întocmit de Serviciul de Probațiune

de pe lângă Tribunalul Timiș, instanța de fond a reținut următoarea situație de

fapt:

La

începutul lunii septembrie 2011, în timp ce se afla în zona centrală a

municipiului Timișoara, colaboratorul sub acoperire B.G. s-a întâlnit cu

inculpatul Z.D. pe care-l cunoștea de mai mult timp, locuind în același

cartier; Cu această ocazie, inculpatul i-a oferit colaboratorului spre vânzare

cannabis contra sumei de 50/60 lei/gram.

Inițial

colaboratorul a refuzat oferta din lipsă de bani, însă inculpatul a insistat

stabilind ca ei să se reîntâlnească atunci când colaboratorul va dispune de

bani.

În acest context, la data de 22 septembrie 2011

inculpatul l-a contactat pe B.G.

cerându-i

o întâlnire la locuința sa închiriată din Timișoara str. Martir C-tin Zăbulică,

insistând pe lângă acesta și promițându-i oferirea unei probe cu titlu gratuit

în scopul verificării calității drogului. Auzind oferta, colaboratorul B.G. a

fost de acord să se întâlnească cu inculpatul, însă nu înainte de a lua

legătura cu investigatorul sub acoperire L.I., care l-a însoțit la întâlnire,

alegând un loc retras pentru a putea urmări tranzacția ce urma să aibă loc.

Astfel, după ce a sunat la ușa apartamentului cu

nr. 12, inculpatul Z.D. i-a oferit colaboratorului circa 1 gr.

cannabis, stabilind

cu acesta că următoarele tranzacții se vor realiza

contra cost.

Odată revenit în holul imobilului unde era așteptat de L.I.,

colaboratorul și-a continuat deplasarea împreună cu investigatorul înspre zona

străzii Holdelor unde

s-au

întâlnit cu ofițerii antidrog cărora le-au predat cannabisul primit cu titlu

gratuit de la inculpat.

Supusă

testelor de laborator cantitatea de 0,59 gr. rezultată în urma cântăririi a pus

în evidență tetrahidrocanabinol (THC), substanță psihotropă, biosintetizată de

planta Cannabis, care face parte din tabelul anexă nr. III din Legea nr.

143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de

droguri. Proba a fost consumată în procesul analizelor de laborator.

Potrivit

promisiunii făcute, la data de 10 octombrie 2011 inculpatul Z.D. l-a contactat

din nou pe B.G. cerându-i o întâlnire în fața imobilului unde locuiește.

Colaboratorul a luat legătura la rândul său cu investigatorul L.I., care

1-a însoțit la întâlnirea cu inculpatul,

retrăgându-se într-un loc camuflat pentru a urmări

tranzacția. Cu

această ocazie inculpatul i-a vândut colaboratorului circa 2 gr.cannabis pentru

care acesta i-a achitat suma de 120 lei, banii fiind primiți anterior de la

investigatorul sub acoperire.

Ulterior, drogurile au fost predate ofițerilor antidrog cu care cei doi

s-au întâlnit

în zona

str. Lotusului din Timișoara, pentru a fi supuse testelor de laborator iar

rezultatul acestora a confirmat faptul că cele 0,93 gr. rezultate în urma

cântăririi au pus în evidență tetrahidrocannabinol (THC) substanță psihotropă,

biosintetizată de planta Cannabis, care face parte din tabelul anexă nr. III

din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și

consumului ilicit de droguri. Proba a fost consumată în procesul analizelor de

laborator.

Consecvent

în dezvoltarea afacerii de comercializare a drogurilor, inculpatul

Z.D. i-a solicitat colaboratorului acoperit B.G.

o revedere la data de

14 noiembrie 2011, în aceeași locație, întâlnirea

realizându-se în fața imobilului unde inculpatul își are domiciliul. Cu acest

prilej, inculpatul i-a vândut colaboratorului circa

2 gr. cannabis pentru care B. cu G. a achitat suma de 120 lei.

După

realizarea schimbului dintre cei doi, aceștia s-au despărțit, iar B.G. a

revenit la locul de camuflaj ales de L.I. pentru urmărirea tranzacției și

împreună cu acesta s-a deplasat la întâlnirea cu ofițerii antidrog cărora le-au

predat drogurile cumpărate cu câteva minute înainte de la inculpatul Z.D. cu

suma de 120 lei. Cantitatea de 1,96 gr. rezultată în urma cântăririi a fost

supusă analizelor de laborator care au confirmat prezența

tetrahidrocannabinolului (THC) substanță psihotropă, biosintetizată de planta

Cannabis, care face parte din tabelul anexă nr. III din Legea nr. 143/2000

privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri. în

ceea ce privește cantitatea de 1,61 gr. rămasă în urma analizelor de laborator,

aceasta a fost ambalată și sigilată cu sigiliul tip M.I. cu nr. 26684 fiind

depusă la I.G.P.R. - D.C.J.S.E.O. București în vederea distrugerii cu păstrarea

de contraprobe.

Așa cum s-au

înțeles la întâlnirea precedentă, inculpatul Z.D. l-a contactat din nou pe

colaboratorul B.G. la data de 14 decembrie 2011, stabilind o întâlnire în fața

imobilului din Timișoara str. Martir C-tin Zăbulică. Și de această dată

inculpatul a vândut cantitatea de circa 2 gr.cannabis pentru suma de 120 lei,

banii fiind primiți anterior de B.G. de la investigatorul L.I.

După

finalizarea tranzacției cei doi s-au despărțit iar B.G. a revenit la locul de

observație ales de L.I. și împreună cu acesta și-a continuat deplasarea până la

întâlnirea cu ofițerii antidrog cărora le-au predat drogurile cumpărate cu

câteva minute înainte de la inculpatul Z.D. în schimbul sumei de 120 lei.

Supusă

analizelor de laborator s-a stabilit faptul că acea cantitate de 1,27 gr.

constatată în urma cântăririi a pus în evidență tetrahidrocannabinol (THC)

substanță psihotropă, biosintetizată de planta Cannabis, care face parte din

tabelul anexă nr. III din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea

traficului și consumului ilicit de droguri. în ceea ce privește cantitatea de

0,82 gr. rămasă în urma analizelor de laborator, aceasta a fost ambalată și

sigilată cu sigiliul fiind depusă la I.G.P.R. - D.C.J.S.E.O. București în

vederea distrugerii cu păstrarea de contraprobe.

La data de 20

februarie 2012 inculpatul și-a aranjat o nouă întâlnire cu colaboratorul, de

această dată în zona str. Sf. Apostoli Petru și Pavel din Timișoara, unde a

realizat o altă comercializare ilicită de cannabis contra sumei de 120 lei pe

care colaboratorul acoperit a achitat-o pentru cele circa 2 gr.cannabis pe care

inculpatul le-a vândut.

Ulterior,

cantitatea de 2 gr. rezultată în urma cântăririi a fost supusă analizelor de

laborator care au confirmat prezența tetrahidrocannabinolului (THC) substanță

psihotropă, biosintetizată de planta Cannabis, care face parte din tabelul

anexă nr. III din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea

traficului și consumului ilicit de droguri. în ceea ce privește cantitatea de

1,35 gr. rămasă în urma analizelor de laborator, aceasta a fost ambalată și

sigilată cu sigiliul fiind depusă la I.G.P.R. - D.C.J.S.E.O. București în

vederea distrugerii cu păstrarea de contraprobe.

Întrucât din

ultimele informații s-a stabilit că inculpatul Z.D. obișnuiește să consume

frecvent și să dețină cannabis în autoturismul său marca P., ofițerii antidrog

împreună cu agenții de circulație au procedat, în data de 09 martie 2012, la

oprirea în trafic a inculpatului aflat la volanul mașinii menționate, prilej cu

care informația s-a confirmat, în sensul că a fost găsită cantitatea de 0,30

gr. cannabis pe care inculpatul a depozitat-o în portiera dreaptă față a

mașinii. Această constatare a determinat efectuarea unei percheziții

domiciliare la locuința închiriată de inculpat, ocazie cu care a fost găsită.

cantitatea de 5,54 gr. cannabis păstrată într-un recipient din plastic.

În contextul

în care în momentul opririi sale în trafic inculpatul era agitat și confuz, el

a fost condus la Spitalul Clinic Județean de Urgență Timișoara, unde i-au fost

recoltate probe biologice în vederea stabilirii substanțelor consumate. Conform

concluziilor buletinului de analiză toxicologică întocmit de I.M.L. Timișoara

inculpatul, în momentul în care a condus autoturismul marca P. cu nr. de

înmatriculare, se afla sub influența cannabis-ului.

Potrivit

dispozițiilor art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2002 infracțiunea de trafic

ilicit de droguri de risc are, din punct de vedere obiectiv, un conținut

alternativ, putându-se realiza prin oricare dintre acțiunile de cultivare, de producere,

fabricare, experimentare, extragere, preparare, transformare, oferire, punere

în vânzare, vânzare,

distribuire, livrare

cu orice titlu, trimitere, transport, procurare, cumpărare, deținere ori

alte

operațiuni privind circulația drogurilor de risc, fără drept.

Având în

vedere probele administrate în cauză, instanța de fond a constatat că fapta

inculpatului Z.D. de a vinde și oferi, în mod repetat, mici cantități de

cannabis, întrunește, sub aspectul laturii obiective, elementele constitutive

ale infracțiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

În prezenta

cauză este de subliniat faptul că prin ordonanțele nr. 47/A/2011 din datele de

22 septembrie 2011, 08 noiembrie 2011, 14 decembrie 2011 și 21 februarie 2011

ale D.I.I.C.O.T. - Serviciul

Teritorial

Timișoara a fost autorizată, iar apoi prelungită, folosirea investigatorului

sub

acoperire L.I. și a colaboratorului sub acoperire B.G.

În primul

rând, se poate observa faptul că atât în cursul urmăririi penale, cât și în

cursul judecății, inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptei de trafic de

droguri. El a arătat că este consumator de droguri, însă a adăugat și faptul că

personal nu a vândut și nici oferit stupefiante altor persoane.

S-a reținut că

declarațiile inculpatului sunt în totalitate contrazise de celelalte probe

administrate în cauză.

În primul

rând, instanța de fond a avut în vedere declarațiile colaboratorului și

investigatorului sub acoperire B.G. și L.I.

Colaboratorul B.G.

a precizat că la începutul lunii septembrie 2011 s-a întâlnit cu inculpatul pe

care îl cunoștea de mai multă vreme întrucât sunt vecini de

cartier. Cu această ocazie inculpatul i-a

comunicat că este consumator de cannabis și în

ultima perioadă s-a

preocupat și de comercializarea de cannabis către consumatorii interesați

cărora le oferea gramul la suma de 50/60 lei. Tot în aceleași împrejurări

inculpatul i-a transmis că-i poate oferi și lui cannabis, dar întrucât nu

dispunea de bani la acel moment s-au înțeles să discute din nou peste câteva

zile.

În continuare,

B.G. a precizat că la data de 22 septembrie 2011 a fost contactat de inculpat

stabilind o întâlnire cu acesta la locuința sa. După aceea colaboratorul a luat

legătura cu investigatorul sub acoperire L.I. care îi înmâna sumele de bani

necesare achiziționării drogurilor. Martorul B.G. a confirmat varianta oferită

de organele de urmărire penală, menționând că a cumpărat și primit de la Z.D.,

de mai multe ori, o cantitate totală de aproximativ 4,75 gr. de cannabis pentru

care a plătit suma de 480 lei în datele de 22 septembrie 2011, 10 octombrie 2011,

14 noiembrie 2011, 14 decembrie 2011 și 20 februarie 2012.

Susținerile

colaboratorilor sub acoperire au fost confirmate și de investigatorul sub

acoperire L.I.. Acesta a învederat faptul că în cursul lunii septembrie 2011 a

fost contactat de B.G., care i-a transmis că inculpatul i-a oferit spre vânzare

cannabis la prețul de 50-60 lei/gr. în acest context, el a luat legătura cu

procurorul, iar după ce a fost autorizată procurarea controlată de droguri, el

personal a supravegheat întâlnirile dintre inculpat și colaboratorul sub

acoperire. Investigatorul a mai arătat că prima cantitate de cannabis, de

aproximativ 1 gr, a fost oferită de către inculpat, la data de 22 septembrie 2011,

cu titlu gratuit, dar la următoarele întâlniri în prealabil îi preda

colaboratorului suma de bani necesară tranzacției, iar după întâlnirea cu

inculpatul primea de la colaborator o cantitate de cannabis pe care acesta o

cumpăra de la inculpat. în această modalitate, potrivit susținerilor sale,

investigatorul sub acoperire a primit de la colaboratorul B.G., pe lângă acea

cantitate oferită cu titlu gratuit la data de 22 septembrie 2011, alte mici

cantități de cannabis la datele de 10 octombrie 2011, 14. noiembrie 2011, 14

decembrie 2011, 20 februarie 2011, pentru care i-a predat, în prealabil,

colaboratorului suma totală de 480 lei în vederea achiziționării drogurilor de

la inculpat.

Existența

infracțiunii este dovedită și prin intermediul proceselor-verbale de constatare

întocmite de organele de cercetare penală în zilele de 22 septembrie 2011, 10

octombrie 2011, 14 noiembrie 2011, 14 decembrie 2011 și 20 februarie 2012. în

cuprinsul acestor procese verbale organele de cercetare penală au consemnat

faptul că toate întâlnirile desfășurate între inculpat și colaboratorul sub

acoperire B.G. au fost supravegheate de organele de urmărire penală. Totodată,

în cursul acestor întâlniri, organele de cercetare penală l-au observat pe

inculpat predându-i, de fiecare dată, colaboratorului pachețele de mici

dimensiuni, contra unor sume de bani. Fiind verificate aceste pachețele, s-a

putut constata că ele conțineau mai multe fragmente vegetale de culoare

verde-oliv, susceptibile de a fi cannabis. De fiecare dată, organele de

cercetare penală au procedat și la efectuarea unor teste preliminare asupra

fragmentelor vegetale vândute de inculpat, testerul reacționând pozitiv la

prezența cannabis-ului.

La stabilirea

vinovăției inculpatului s-au avut în vedere și dispozițiile art. 1 lit. d) din

Legea nr. 143/2000 unde se arată că prin noțiunea de „droguri de risc” se

înțeleg drogurile înscrise în tabelul nr. III din aceeași lege, unde se

regăsește și cannabisul.

Micile

cantități de fragmente vegetale vândute de inculpat colaboratorului sub

acoperire B.G., acestea au fost supuse analizelor de laborator. Astfel,

potrivit rapoartelor de constatare tehnico-științifică din 05 octombrie 2011,

19 octombrie 2011, 16 noiembrie 2011, 20 decembrie 2011 și 23 februarie 2012,

toate ale Brigăzii de Combatere a Criminalității Organizate Timișoara -

Laboratorul de Analiză și Profil al Drogurilor, după analizele de laborator, în

conținutul fragmentelor vegetale vândute și oferite de inculpat s-a pus în

evidență tetrahidrocannabinol, substanță psihotropă, biosintetizat de planta

Cannabis.

În consecință,

în opinia instanței de fond, simpla negare a faptelor de către inculpat, în

lipsa altor mijloace de probă prin care să fie combătute dovezile prezentate

de către procuror, nu este suficientă pentru a

conduce la înlăturarea răspunderii penale.

Pe de altă

parte, ținând seama de condițiile de existență ale infracțiunii continuate,

respectiv unitatea de subiect activ, unitatea de rezoluție infracțională și

pluralitatea de acte de executare, instanța de fond a reținut în sarcina

inculpatului și dispozițiile art. 41 alin. (2) C. pen., constatând că în baza

aceleiași rezoluții infracționale, care a fost suficient de determinată, în

sensul că inculpatul a avut imaginea de ansamblu a activității sale viitoare pe

care a realizat-o prin acte de executare separate, și care.' s-a menținut în

linii generale pe parcursul desfășurării întregii activități infracționale,

inculpatul a oferit și vândut, în mod repetat, mici cantități de fragmente vegetale

ce conțineau cannabis, fiecare dintre aceste acțiuni realizând conținutul legal

al infracțiunii de trafic ilicit de droguri de risc.

Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acționat cu intenție

directă, el având

reprezentarea

faptului că desfășoară o activitate ilegală, el urmărind ca prin aceasta să

dobândească foloase materiale ilicite.

În ceea ce

privește infracțiunea prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000,

instanța de fond a reținut că aceasta se poate realiza, printre alte modalități,

și prin deținerea de droguri de risc pentru consum propriu.

Sub acest

aspect, se poate constata faptul că, atât în faza de urmărire penală, cât și în

faza de judecată, inculpatul Z. a recunoscut că este consumator de droguri,

sens în care a și deținut droguri de risc pentru propriul consum, droguri

găsite atât în autoturismul său, cât și la locuința sa la data de 09 martie 2012.

Declarațiile

inculpatului sunt confirmate și prin procesul-verbal de constatare întocmit de

organele de cercetare penală la data de 09 martie 2012. După cum rezultă din

acest proces-verbal, la data amintită, înjurai orei 15,35, organele de

cercetare penală

au procedat la oprirea, în

trafic, a autoturismului marca P.

, autoturism condus de inculpat.

întrucât inculpatul avea un comportament suspect, fiind agitat și confuz, s-a

procedat la efectuarea unui control asupra

autoturismului.

în aceste condiții, a fost identificată în buzunarul portierei stânga față a

autoturismului

o cutie din material plastic, transparent, ce conține un fragment de substanță

vegetală de culoare verde-olive. Organele de cercetare penală au procedat și la

efectuarea unor teste preliminare asupra fragmentelor vegetale descoperite în

autoturismul inculpatului, testerul reacționând pozitiv la prezența cannabis-ului.

Martorul

H.F., în calitate de martor asistent, a confirmat împrejurarea că toate actele

procedurale legate de oprirea inculpatului în trafic, acte desfășurate de

organele de urmărire penală au avut loc cu respectarea dispozițiilor legale.

De asemenea,

la data de 09 martie 2012 a fost efectuată și o percheziție domiciliară la

locuința inculpatului. După cum rezultă din procesul-verbal de percheziție, la

locuința inculpatului, în bucătărie, a fost

găsită o cutie de plastic ce conținea mai multe

fragmente vegetale si

inflorescențe de culoare verde, susceptibile a fi cannabis.

Fiind supuse

analizelor de laborator, fragmentele vegetale ridicate din locuința și

autoturismul inculpatului au pus în evidență, potrivit raportului de constatare

tehnico-științifică din 20 martie 2012 al Direcției Generale de Combatere a

Criminalității Organizate Timișoara - Laboratorul Central de Analiză și Profil

al Drogurilor, Precursori, prezența tetrahidrocannabinol-ului, compus cu

acțiune psihotropă, biosintetizat de planta Cannabis.

Nu în ultimul

rând, instanța de. fond a constatat că, potrivit buletinului de analiză

biocriminalistică din 12 martie 2012 al I.M.L. Timișoara, inculpatul Z.D. este

consumator de droguri, testele imunometrice la care acesta a fost supus

reacționând pozitiv pentru tetrahidrocannabinol.

Sub aspectul laturii subiective, inculpatul Z. a acționat cu intenție

indirectă,

el având

reprezentarea faptului că nu este îndreptățit să dețină substanțe stupefiante,

activitatea sa reprezentând o acțiune ilicită, și cu toate acestea a acceptat

această situație în vederea satisfacerii propriilor nevoi.

În sfârșit, în

ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art. 87 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002,

aceasta se poate realiza printr-o activitate de conducere a unui autovehicul pe

drumurile publice de către o persoană care se află sub influența unor substanțe

sau produse stupefiante.

După cum s-a

arătat deja, inculpatul Z.D. a condus autoturismul marca P. pe drumurile

publice, aspect care reiese din analiza procesului-verbal de constatare

întocmit la data de 09 martie 2012. La momentul la care a fost oprit în trafic,

inculpatul era agitat și confuz, motiv pentru care a fost condus la Spitalul

Clinic Județean de Urgență Timișoara, unde i-au fost recoltate probe biologice

în vederea stabilirii substanțelor consumate.

Conform

concluziilor buletinului de analiză toxicologică întocmit de I.M.L. Timișoara

inculpatul, în momentul în care a condus autoturismul marca P. inculpatul se

afla sub influența cannabis-ului.

Ca

atare, în opinia instanței de fond, fapta inculpatului Z.D. de a conduce pe

drumurile publice din Timișoara autoturismul marca P. sub influența

cannabis-ului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art.

87 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002, inculpatul acționând cu intenție

indirectă întrucât, chiar dacă prin actele sale nu a urmărit sa creeze o stare

de pericol pentru siguranța circulației rutiere, a acceptat totuși

posibilitatea apariției acestei stări de pericol.

Pentru aceste

considerente, instanța de fond a dispus condamnarea inculpatului pentru

săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina sa prin actul de sesizare, la

individualizarea judiciară a pedepselor ce au fost aplicate ținându-se seama de

criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv

gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana inculpatului,

împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Faptele

inculpatului prezintă pericol social, prin acțiunile sale numitul Z.D. aducând

o atingere importantă relațiilor sociale referitoare la ocrotirea sănătății

publice, precum și celor referitoare la siguranța circulației rutiere.

La

stabilirea pedepselor, instanța de fond a luat în considerare și persoana

inculpatului, precum și împrejurările în care s-a desfășurat activitatea

infracțională. Numitul Z.D. se află la prima abatere de acest gen, el nefiind

cunoscut cu antecedente penale, ceea ce denotă o periculozitate mai redusă a

acestuia.

De asemenea,

atât în faza de urmărire penală, cât și în fața instanței, inculpatul și-a

arătat disponibilitatea în vederea colaborării cu organele judiciare pentru

combaterea traficului de droguri, formulând două denunțuri adresate organelor

de urmărire penală.

Totodată, instanța de fond a reținut că, așa cum rezultă din

înscrisurile depuse la

dosar,

inculpatul a renunțat în momentul de față la consumul de droguri, aspect de

natură a contura regretul manifestat de acesta față de faptele săvârșite.

În consecință,

raportându-se și la vârsta inculpatului, acesta având doar 25 ani, la

cantitatea foarte mică de droguri pe care acesta a vândut-o (4,75 gr. de

cannabis în total), la împrejurarea că inculpatul a renunțat la consumul de

droguri, instanța, observând și prevederile art. 42 și 78 C. pen., în vederea

atingerii scopului pedepsei așa cum acesta este stabilit prin dispozițiile art.

52 C. pen., a apreciat ca fiind suficientă aplicarea unor sancțiuni orientate

spre minimul special, respectiv 3 ani închisoare pentru traficul de droguri, 6

luni închisoare pentru deținerea de droguri și 1 an închisoare pentru

conducerea autoturismului sub influența stupefiantelor.

Faptele

fiind comise în concurs real de infracțiuni, în temeiul art. 33 lit. a) C. pen.

raportat la art. 34 lit. b) C. pen., instanța de fond a aplicat inculpatului

pedeapsa cea mai grea, respectiv 3 ani închisoare.

Pe de

altă parte, luând în considerare persoana și vârsta inculpatului, împrejurarea

că acesta urmează cursurile unei facultăți, o eventuală executare în regim de

detenție a pedepsei putând avea consecințe dezastruoase pentru viitorul

inculpatului, ținând seama și de conduita procesuală a acestuia, precum și

cantitatea foarte mică de cannabis pe care a vândut-o, constatând că și

celelalte condiții prevăzute de art. 86

1

C. pen. sunt îndeplinite,

instanța de fond a considerat că scopul pedepsei poate fi atins și fără

executarea acesteia, prezenta hotărâre de condamnare reprezentând un

avertisment pentru inculpat, motiv pentru care a dispus suspendarea sub

supraveghere a executării pedepsei pe o perioadă de 6 ani termen de încercare

stabilit în condițiile prevăzute de art. 86

2

C. pen.

Supravegherea

inculpatului a fost încredințată Serviciului de probațiune de pe lângă

Tribunalul Timiș, iar pe durata termenului de încercare inculpatul a fost obligat

să respecte măsurile de supraveghere prevăzute de art. 86

3

alin. (1)

C. pen., precum și obligația prevăzută de art. 86

3

alin. (3) lit. a)

C. pen.

Împotriva

acestei sentințe, a declarat apel inculpatul, solicitând achitarea în temeiul art.

11 pct. 2 lit. a) rap la art. 10 lit. c) C. proc. pen. pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

Arată că a recunoscut că este consumator de droguri și că a condus

autoturismul

după ce a

consumat astfel de substanțe, însă nu a pus niciodată în vânzare droguri.

Apreciază că prima instanță nu a făcut o analiză concretă a materialului

probator administrat în cauză întrucât s-a pronunțat condamnarea sa pentru

această infracțiune pe baza unor probe care nu se coroborează între ele. Mai

arată că pentru ultimul act material de vânzare droguri reținut în sarcina sa

nu există ordonanța de autorizare a investigatorului și colaboratorului sub

acoperire.

Inculpatul a

precizat că declarațiile colaboratorului și investigatorului pot fi reținute în

mod legal doar în conformitate cu art. 86

1

alin. (6) și (7) C. proc.

pen., acestea putând servi la aflarea adevărului doar în măsura în care sunt

coroborate cu alte fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor

existente în cauză, iar condamnarea sa în mod nelegal a fost întemeiată

exclusiv pe declarația acestor martori, fiind necesar ca acestea să se

coroboreze cu alte probe.

Inculpatul

a mai susținut că declarațiile colaboratorului din faza de urmărire penală și

din faza de judecată sunt contradictorii, iar instanța nu face nici o referire

la declarația martorului S.A., că în cauză nu s-a organizat nici un flagrant,

neexistând imagini sau înregistrări ambientale.

Prin Decizia

penală nr. 15/A din 23 ianuarie 2013 a Curții de Apel Timișoara, secția penală,

apelul inculpatului a fost respins, ca nefondat.

Împotriva acestei

decizii inculpatul a declarat recurs, reiterând aceleași motive ca și în apel,

solicitând achitarea, însă pentru un temei în drept diferit de cel arătat în

scris, respectiv pentru că fapta de trafic de droguri de risc în formă

continuată nu există, raportat la dispozițiile art. 385

9

pct. 18 C. proc.

pen. S-a susținut că în dosar nu există probe concludente care să îl indice pe

inculpat ca autor, condamnarea fiind dată doar pe baza declarațiilor

investigatorului și colaboratorului sub acoperire, care sunt contradictorii și

neconcludente pentru participarea inculpatului.

În ce privește

infracțiunea de deținere de droguri în vederea consumului propriu, pentru care

a primit 6 luni de închisoare, s-a solicitat reținerea de atenuante și

reducerea pedepsei, fiind prima abatere, inculpatul este tânăr, în prezent a

renunțat la consum, este înscris la facultate și are o stare de sănătate

precară. S-a solicitat, în raport cu aceleași aspecte, suspendarea condiționată

a executării pedepsei rezultante.

Analizând

recursul prin prisma motivelor invocate, Înalta Curte de Casație și Justiție

constată că acesta este nefondat, urmând

a fi respins ca atare, pentru cele ce

succed:

Prima critică

formulată a avut în vedere reținerea unei situații de fapt care nu se

întemeiază pe probe, în privința infracțiunii de trafic de droguri, prevăzută

de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen.

Cazul de

casare invocat implică pronunțarea unei hotărâri de condamnare, pe baza unei

situații de fapt greșite. Inculpatul critică situația de fapt stabilită de

către instanțe, arătând că aceasta nu are susținere în probatoriul administrat,

iar cazul de casare ce permite cenzurarea situației de fapt, respectiv

verificarea concordanței dintre cele reținute în hotărârea de condamnare și

probele administrate, este cel prevăzut în dispozițiile art. 385

9

alin.

(1) pct. 18 C. proc. pen.

Potrivit art. 385

9

alin. (1) pct. 18 C. proc.

pen., hotărârile sunt supuse casării când

s-a

comis o gravă eroare de fapt, având drept consecință pronunțarea unei hotărâri

greșite de achitare sau de condamnare. Astfel cum s-a statuat și prin Decizia

în interesul legii nr. 8 din 9 februarie 2009, incidența dispozițiilor art. 385

9

alin. (1) pct. 18 C. proc. pen. presupune o evidentă stabilire eronată a

faptelor în existența sau inexistența lor, în natura lor ori în împrejurările

în care au fost comise, fie prin neluarea în considerare a probelor care le

confirmau, fie prin denaturarea conținutului acestora, cu condiția să fi

influențat soluția adoptată. Așadar, prin eroare de fapt se înțelege o greșită

examinare a probelor administrate în cauză, în sensul că la dosar există o

anumită probă, când în realitate aceasta nu există sau atunci când se consideră

că un anumit act, un înscris, de exemplu, ar demonstra existența unei

împrejurări, când în realitate din acest mijloc de probă reiese contrariul.

Eroarea gravă

de fapt presupune deci, reținerea unei împrejurări esențiale fără ca probele

administrate să o susțină sau o nereținere a unei astfel de: împrejurări

esențiale, deși probele administrate o confirmau, ambele ipoteze fiind

rezultatul denaturării grave a probelor.

Pornind de la

aceste explicații din considerentele Deciziei în interesul Legii nr. 8 din 9

februarie 2009, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că nu există vreo contradicție

între cele reținute prin hotărârea recurată și conținutul probelor

administrate, starea de fapt reținută nefiind consecința unei denaturări

evidente a probelor, ci rezultatul unei analize coroborate a acestora, cu

rezultatul unei corecte încadrări juridice.

Prezența

inculpatului la locurile descrise și activitățile efectuate de acesta sunt

probate nu numai de declarațiile colaboratorului

și investigatorului sub acoperire B.G. și L.I., ci și de procesele-verbale de

constatare întocmite de organele, de

cercetare penală în zilele de 22

septembrie 2011, 10 octombrie 2011, 14 noiembrie 2011, 14 decembrie 2011 și

20 februarie 2011, cu privire la

vinderea-cumpărarea unei cantități totale de aproximativ 4,75

grame de

cannabis pentru care a primit suma de 480 lei, cantități care, alături de cele

găsite la percheziția domiciliară, denotă că drogurile nu erau doar pentru

consum propriu.

Astfel,

în mod corect și în concordanță cu probatoriul administrat, s-a stabilit că

fapta inculpatului Z.D., de a vinde și oferi, în mod repetat, mici cantități de

cannabis de cinci ori, în perioada 10 octombrie 2011-20 februarie 2012,

întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri de

risc în formă continuată, prevăzută și pedepsită de art. 2 alin. (1) din Legea nr.

143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. proc. pen.,

atât în ceea ce privește latura obiectivă, cât și cea subiectivă.

Cu privire la

solicitarea de reindividualizare a pedepsei pentru infracțiunea de deținere de

droguri de risc în vederea consumului propriu, care a fost recunoscută și

pentru care inculpatului i s-a aplicat pedeapsa de 6 luni închisoare, precum și

cea de suspendare condiționată e executării pedepsei rezultante, Înalta Curte

constată că s-a efectuat o judicioasă operațiune de individualizare a pedepsei

aplicate și s-a stabilit

corect modalitatea

de executare, în raport de criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen.

și de scopul pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen.

În ce privește

individualizarea pedepsei, prin raportare la criteriile prevăzute de art. 72 C.

pen., înalta Curte reține că în cauză au fost avute în vedere dispozițiile

părții generale ale Codului penal, limitele de pedeapsă fixate în dispozițiile

legii speciale, în lipsa antecedentelor penale, gradul de pericol social al

faptei comise - care este unul relativ ridicat, persoana inculpatului.

În referire la

persoana inculpatului, s-au apreciat circumstanțele personale ale acestuia,

care, fără a fi, necesarmente, subsumate juridic celor delimitate de lege ca

atenuante, au fost reținute în cauză, respectiv faptul că este tânăr și

prezintă potențial

de dezvoltare, potrivit

referatului de evaluare efectuat de Serviciul de Probațiune de pe

lângă

Tribunalul Timiș, rezultând legăturile cu familia și preocuparea pentru

continuarea studiilor, factori care pot contura

evoluția acestuia în plan comportamental

ar putea fi una pozitivă în

condițiile în care acesta urmează un program de consiliere pentru consumatorii

de droguri.

Înalta Curte

apreciază că, pentru realizarea scopului educativ al pedepsei, nu este necesară

redozarea pedepsei aplicate, în sensul micșorării ei, cât și executarea

acesteia în altă modalitate decât prin modalitatea aleasă, prin raportare la

menținerea unui just echilibru cu gradul actual de pericol social al faptei.

În considerarea

tuturor acestor aspecte, punând în balanță circumstanțele reale ale cauzei cu

cele personale ale recurentului inculpat, instanța de control judiciar

apreciază că sancțiunea penală aplicată, atât prin cuantum, cât și prin

modalitatea de executare aleasă - prin suspendarea sub supraveghere a

executării pedepsei,. este adecvată, datele ce caracterizează persoana inculpatului

impunând concluzia că acesta poate dispune de resorturi interioare suficiente

pentru schimbarea comportamentului, sub supravegherea sa pe durata termenului

de încercare, de către Serviciul de Probațiune.

În consecință,

Înalta Curte apreciază că recursul inculpatului este nefondat,

astfel că, în temeiul art. 385

15

pct.

1 lit. b) C. proc. pen., îl va respinge și va face

aplicarea

dispozițiilor art. 192 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul Z.D.

împotriva

Deciziei penale

nr. 15/A din 23 ianuarie 2013 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.

Obligă

recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea

din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 11 iunie 2013.