ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1971/2010
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1971/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra recursului de
față:
Din examinarea
lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin
acțiunea înregistrată
pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a comercială,
reclamanta CN T.F.M.C.F.R.M. SA a formulat contestație la titlu
reprezentat de sentința comercială nr. 15529 din 21 decembrie 2007
pronunțată de Tribunalul București, secția a Vl-a comercială,
solicitând lămurirea înțelesului, întinderii și aplicării
acesteia în contradictoriu cu intimata SC C.F.R.T. SA.
Prin
sentința comercială nr. 5531 din 6 aprilie 2009, Tribunalul
București, secția a Vl-a comercială, a admis cererea
contestatoarei și a lămurit aplicarea sentinței comerciale nr. 15529
din 21 decembrie 2007 a Tribunalului București, secția a Vl-a comercială,
pronunțată în Dosarul nr. 38865/3/2007, în sensul obligării
pârâtei la predarea bunurilor indiferent de locația în care se află.
Totodată, instanța a dispus obligarea pârâtei la plata cheltuielilor
de judecată.
Pentru
a hotărî astfel instanța a reținut următoarele:
Imposibilitatea
executării titlului executoriu justifică admiterea contestației,
având în vedere că bunurile ce trebuie restituite reclamantei sunt
identificate în anexele 1 și 2 și prin locație.
Imposibilitatea
de a obține executarea hotărârii constituie o ingerință în
dreptul reclamantei la un proces echitabil.
De
asemenea în deciziile sale Curtea Europeană a Drepturilor Omului a
arătat că dreptul de acces la justiție - garantat de art. 6 din
Convenție protejează și executarea hotărârilor
judecătorești definitive și obligatorii care, într-un stat care
respectă preeminența dreptului, nu pot rămâne fără
efect.
Având
în vedere impedimentul apărut în executarea hotărârii
judecătorești, în raport de modalitatea de identificare a bunurilor
ce trebuie restituite reclamantei, instanța a admis cererea și a
lămurit aplicarea titlului executoriu în sensul că bunurile trebuie
predate indiferent de locația în care se află.
Împotriva
acestei sentințe a declarat apel intimata
SC C.F.R.T. SA București
și prin Decizia
comercială
nr.
332 din 25 septembrie 2009 Curtea de Apel București, secția a VI-a
comercială,
a respins apelul ca nefondat.
Curtea a apreciat că solicitarea
creditoarei de a se explicita conținutul titlului executoriu în sensul
obligării debitoarei la predarea bunurilor proprietarei
intimate-creditoare, indiferent de locația în care se află, apare ca
admisibilă și întemeiată, nefiind vorba despre o modificare a
titlului executoriu și nici despre o executare silită
defectuoasă care ar atrage o eventuală contestație la executare
propriu-zisă, astfel cum susține apelanta, atâta timp cât, din examinarea
contractului de locațiune și a anexelor 1 și 2 la acesta, precum
și a dispozitivului sentinței nr. 15529 din 21 decembrie 2007, se
reține că bunurile menționate în anexele 1 și 2 la
contract, a căror restituire a fost dispusă prin titlul executoriu
menționat în cadrul repunerii părților în situația
anterioară, ca urmare a încetării raporturilor de locațiune prin
expirarea termenului contractual, sunt identificate în respectivele anexe, la
care face trimitere sentința nr. 15529 din 21 decembrie 2007, nu doar prin
locație, ci și prin denumire, număr de inventar, valoare de
inventar, etc. În opinia instanței de apel aceste elemente de identificare
trebuie să primeze în executarea silită a sentinței nr. 15529
din 21 decembrie 2007, fiind vorba despre elemente fixe, locația - unul
dintre elementele de identificare - fiind un element mobil care poate suporta
modificări în timp. Susținerea apelantei în fața organului de
executare că nu s-au întocmit acte de predare a acestor bunuri din
locația ARUM, astfel încât ele nu pot fi găsite decât în această
locație, este superfluă, schimbarea poziției în spațiu a
unui bun mobil nedepinzând de întocmirea actelor de predare.
Împotriva acestei
decizii a declarat recurs
SC C.F.R.T. SA București
invocând motivul de
nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. în temeiul
căruia a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei în sensul
admiterii apelului și respingerea pe fond a contestației.
În dezvoltarea în
fapt a recursului s-au susținut, în esență, următoarele:
- Contestația la
titlu trebuia soluționată de către judecătorul care a
pronunțat sentința comercială nr. 15529 din 21 decembrie 2007 a
Tribunalului București și nu de un alt judecător.
- Hotărârea a
cărei lămurire s-a cerut conține dispoziții clare,
nesusceptibil de echivoc și de interpretare, fiind lămuritoare în
privința întinderii sau aplicării.
- Motivele invocate
de contestatoare vizează probleme de fond ale pretențiilor sale care
puteau fi valorificate în cursul judecății, fie prin cererile
adresate instanței de fond, fie prin exercitarea căilor de atac. Pe
această cale nu se pot aduce completări dispozitivului hotărârii
cu pretenții care nu au fost valorificate în cursul judecății.
- În executarea
sentinței ce a făcut obiectul contestației la titlu a predat
intimatei bunurile astfel cum sunt identificate în cele două anexe la
contractul de locațiuni, ce se aflau în următoarele locații: T.
Ploiești Group, AMC Ploiești, ARUM București.
- Modalitatea
defectuoasă în care dispozițiile clare ale hotărârii sunt aduse
la îndeplinire nu deschide calea contestației la titlu.
Intimata
CN T.F.M.C.F.R.M. SA
a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca
neîntemeiat.
Recursul nu este
fondat.
Din examinarea
actelor de la dosar prin prisma motivelor de recurs și a
dispozițiilor legale incidente cauzei se apreciază că
instanța de apel a pronunțat o hotărâre legală și
temeinică care nu poate fi reformată prin recursul declarat de
SC C.F.R.T. SA
București.
Este de
competența instanței care a pronunțat hotărârea ce se
execută contestația la titlu în cazul în care sunt necesare
lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului
executoriu emis de un organ de jurisdicție.
Nu este obligatoriu
să participe la judecată aceiași judecători care au
pronunțat hotărârea contestată. Respectarea principiului
continuității în acest caz nu este regulamentar posibil, atâta timp
cât o astfel de contestație primește un număr nou de
înregistrare, fiind supusă repartizării aleatorii.
În schimb ea va fi
soluționată de un complet având compunerea prevăzută de
lege pentru judecata finalizată prin hotărârea care face obiectul
unei astfel de contestații.
Contestația la
titlu este conform art. 399 și urm. C. proc. civ., alături de
contestația la executare propriu-zisă o cale specifică fazei de
executare silită, prin care se urmărește să expliciteze
dispozitivul hotărârii ce urmează a fi valorificat spre a se putea
proceda la desăvârșirea executării silite. Ea nu este un mijloc
procedural destinat să anuleze sau să modifice titlul executoriu, o
atare finalitate putându-se obține doar prin intermediul căilor de
atac.
Instanța de fond
s-a limitat să stabilească întinderea și înțelesul
dispozitivului ce se execută, nemodificând situația definitiv
reținută de instanță cu putere de lucru judecat.
Instanța a
statuat corect asupra contestației la titlu, motivele invocate nefiind de
natură să repună în discuție o hotărâre
judecătorească definitivă și irevocabilă.
Instanța de apel
a reținut corect că solicitarea creditoarei de a se explicita
conținutul titlului executoriu în sensul obligării debitoarei la
predarea bunurilor proprietatea creditoarei, indiferent de locația în care
se află este admisibilă nefiind vorba despre o modificare a titlului
executoriu care vizează repunerea părților contractuale în
situația anterioară încheierii contractului de locațiune prin
restituirea bunurilor și nici despre o executare silită
defectuoasă care ar atrage o eventuală contestație la executare
propriu-zisă.
Pentru considerentele
expuse, în temeiul art. 312 C. proc. civ. Înalta Curte urmează a respinge
recursul
pârâtei ca nefondat
.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul
declarat de
pârâta
SC C.F.R.T. SA București împotriva Deciziei nr. 332 din 25 septembrie 2009
a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială
, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată
în ședință publică, astăzi 27 mai 2010.