ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3223/2012

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin Decizia nr. 2217 din 26 martie 2012 a

Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, a fost respins, ca

nefondat, recursul declarat de reclamanții B.M., P.E.I. și S.I.N. împotriva

Deciziei nr. 40/A din 3 martie 2011 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția

civilă, de muncă și asigurări sociale.

Prin cererea

înregistrată la data de 4 aprilie 2012, petentul Statul Român, prin Ministerul

Finanțelor Publice, a solicitat completarea dispozitivului Deciziei civile nr.

2217 din 26 martie 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție,

secția I civilă, în Dosarul nr. 608/102/2010, arătând că instanța de recurs nu

s-a pronunțat cu privire la cererea de recurs formulată de pârâtul Statul

Român, prin Ministerul Finanțelor Publice.

Cererea a fost

întemeiată pe dispozițiile art. 281

2

C. proc. civ.

Analizând cererea

formulată de petentul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, se

constată că aceasta este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Într-adevăr,

împotriva Deciziei nr. 40/A din 3 martie 2011 a Curții de Apel Târgu Mureș,

secția civilă, de muncă și asigurări sociale, au declarat recurs atât

reclamanții, cât și pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice.

Cum prin Decizia nr.

2217 din 26 martie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I

civilă, instanța de recurs s-a pronunțat numai cu privire la recursul

reclamanților, se constată că cererea de completare a dispozitivului este

întemeiată.

Astfel, prin cererea

de recurs formulată, pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice a

criticat decizia instanței de apel sub aspectul constatării caracterului

politic al condamnării suferite de autorul reclamanților, apreciind că această

solicitare a reclamanților nu este admisibilă.

Examinând decizia

atacată prin prisma criticilor formulate de pârât, Înalta Curte reține

următoarele:

Tatăl reclamanților a

fost condamnat prin Sentința nr. 37 din 16 martie 1962 a Tribunalului Militar

Cluj, în baza art. 209 pct. 2 lit. a) C. pen., la pedeapsa de 6 ani închisoare,

pentru săvârșirea infracțiunii de uneltire contra ordinii sociale.

Atât instanța de

fond, cât și instanța de apel, în mod corect, au constatat că infracțiunea

pentru care a fost condamnat antecesorul reclamanților face parte din categoria

faptelor prevăzute la art. 1 alin. (2) din Legea nr. 221/2009 și care constituie

de drept condamnări cu caracter politic.

Însă, în timp ce

prima instanță a respins petitul vizând constatarea caracterului politic în

ceea ce privește condamnarea suferită de antecesorul reclamanților S.I.J., pe

motiv că acest capăt de cerere nu este întemeiat, de vreme ce condamnarea are

caracter politic de drept, potrivit prevederilor legale, instanța de apel a

apreciat că reclamanții pot opta pentru solicitarea adresată instanței de

judecată pentru constatarea caracterului politic al condamnării.

Se constată că

soluția instanței de apel este justă, atâta timp cât nu există nicio normă

legală care să interzică părții să solicite instanței constatarea caracterului

politic al condamnării, fără a mai fi necesară în acest caz administrarea de

probe.

Prin urmare, deși

constituie de drept condamnare cu caracter politic, instanța poate să constate

caracterul politic al condamnării, la solicitarea părții, neexistând niciun

impediment legal în acest sens.

Față de cele expuse,

în raport cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va fi respins, ca

nefondat, recursul declarat de pârât, urmând ca dispozitivul Deciziei nr. 2217

din 26 martie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, să

fie completat în acest sens, ca urmare a admiterii cererii formulată de

petentul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite cererea

formulată de petentul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice,

reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice Mureș.

Completează

dispozitivul Deciziei nr. 2217 din 26 martie 2012 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, secția I civilă, în sensul că:

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor

Publice, reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice Mureș împotriva

Deciziei nr. 40/A din 3 martie 2011 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția

civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 10 mai 2012.

Procesat de GGC - AS