ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4649/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Instanța de fond 1. Acțiunea reclamantei Prin acțiunea formulată reclamanta SC C.S. SA a invocat, în baza art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, excepția de nelegalitate a Ordinului A.N.S.V.S.A. nr. 69095/2009, pentru următoarele motive: - Ordinul A.N.S.V.S.A. nr. 69095/2009 încălcă dispozițiile art. 5 alin. (1) din H.G. nr. 130/2006 privind organizarea și funcționarea A.N.S.V.S.A. și a unităților din subordinea acesteia, deoarece în anexa nr. 1 nu se regăsește această structură temporară în cadrul A.N.S.V.S.A., ceea ce înseamnă ca o atare structură temporară poate fi organizată în condițiile legii numai în cadrul direcțiilor generale și ale direcțiilor, în cazul de față în cadrul D.S.V.S.A.

din județul Constanța. Întrucât prin Ordinul A.N.S.V.S.A. nr. 69095/2009 s-a prevăzut explicit că structura „Comandament Litoral 2009” se înființează în cadrul A.N.S.V.S.A. și în directa subordonare a acesteia, cu depășirea competenței și cu vădita încălcare a dispozițiilor art. 5 alin. (1) din H.G. nr. 130/2006, întregul ordin este nelegal. 2. Soluția instanței de fond Prin sentința civilă nr. 19 din 20 ianuarie 2011 Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, de contencios administrativ și fiscal, a respins excepția de nelegalitate a Ordinului nr. 69095/2009 invocată de reclamanta, SC C.S. SA, în contradictoriu cu pârâta, A.N.S.V.S.A., ca nefondată. Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că față de dispozițiile O.G.

nr. 42/2004 privind organizarea activității sanitar-veterinare și pentru siguranța alimentelor și H.G. nr. 130/2006, în vigoare la momentul adoptării actului contestat, au fost respectate cerințele legale privind înființarea unei structuri teritoriale temporare, acest lucru fiind dat în competența exclusivă a președintelui A.N.S.V.S.A. indiferent că structura se constituie la nivel central sau județean. Curtea de Apel a mai reținut că invocarea de către reclamantă a dispozițiilor art. 4 alin. (7) din H.G. nr. 130/2006 nu prezintă relevanță în prezenta cauză, deoarece acestea se referă la competențele de numire și eliberare din funcție de către președintele A.N.S.V.S.A. a personalului din cadrul autorității și a conducerii unităților din subordine.

Invocarea dispozițiilor art. 15 alin. (2), art. 33 alin. (1), art. 39 alin. (1) lit. a) și art. 41 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 nu constituie o cauză de nelegalitate a ordinului contestat, fiind o apărare care vizează fondul litigiului. Cu ocazia soluționării excepției de nelegalitate instanța de contencios administrativ are de verificat concordanța actului administrativ supus analizei, cu actele normative cu forță juridică superioară, în temeiul și în executarea cărora a fost emis, ținând seama de principiul ierarhiei și forței juridice a actelor normative, consacrat de art. 1 alin. (5) din Constituția României și art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000. II. Instanța de recurs 1. Criticile reclamantei Împotriva hotărârii instanței de fond a declarat recurs reclamanta SC C.S.

SA, care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pentru următoarele motive: - s-a încălcat art. 5 alin. (1) din H.G. nr. 130/2006, deoarece structura temporară „comandamentul Litoral 2009” înființată prin Ordinul a cărui nelegalitate s-a invocat nr. 69095/2009 nu putea funcționa în cadrul A.N.S.V.S.A. și în directa subordonarea acesteia, ci numai al Direcțiilor Generale, din textul art. 4 al ordinului nerezultând că structura temporară ar fi funcționat în cadrul Direcției. - s-a nesocotit art. 4 alin. (7) din H.G. nr. 130/2006, pct. 1 nr. 4 din Anexa nr. 1 la H.G. nr. 130/2006 și art. 88 din Legea nr. 188/1999, întrucât în mod nelegal prin art. 3 alin. (1) din Ordinul A.N.S.V.S.A. nr. 69095/2009 s-a dispus delegarea personalului din cadrul D.S.V.S.A.

care au personalitate juridică, în cadrul „Comandamentului Litoral 2009”, de către președintele A.N.S.V.S.A. cu încălcarea regulilor ce guvernează instituția delegării și a competenței conducătorilor direcțiilor; - s-a încălcat art. 15 alin. (2), art. 33 alin. (1), art. 39 alin. (1) lit. a) și art. 41 alin. (1) din O.G. 2/2001, întrucât „Comandamentului Litoral 2009” înființat prin ordinul a cărui nelegalitate s-a invocat i-au fost atribuite competențe de constatare și sancționare a contravențiilor de tipul celei reținute în sarcina petentei prin procesul-verbal contestat, nelegalitatea putând fi examinată prin prisma O.G. nr. 2/2001. Recurenta a detaliat, arătând că ordinul A.N.S.V.S.A. nu conține împuternicirea anume a unei persoane determinate pentru constatarea și sancționarea contravențiilor, în sensul art. 15 din O.G.

nr. 2/2001 și se încalcă prevederile privind citarea organului care a aplicat sancțiunea, conform art. 33 din O.G. nr. 2/2001 deoarece procesele-verbale de contravenție se predau D.S.V.S.A. Constanța care este împuternicită cu aplicarea măsurilor dispuse, deși nu a constatat și sancționat vreo contravenție, instituția putând sta în proces în nume propriu, potrivit procedurii contravenționale, nu pentru că ordinul A.N.S.V.S.A. prevede acest lucru. Recurenta a solicitat admiterea recursului, în temeiul art. 4 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc. civ., modificarea sentinței în sensul admiterii excepției de nelegalitate. 2. Apărările intimatei-pârâte Intimata-pârâtă A.N.S.V.S.A.

prin întâmpinarea depusă în instanță în temeiul art. 308 alin. (2) C. proc. civ. și prin reprezentantul său a solicitat respingerea recursului ca nefondat. 3. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Prin Ordinul nr. 69095/2009 emis de Președintele A.N.S.V.S.A. s-a dispus înființarea, în cadrul acestei instituții, a unei structuri temporare în perioada 15 iunie-15 septembrie 2009, denumită „Comandament Litoral 2009” în scopul asigurării unui înalt nivel de protecție a consumatorilor, în contextul unei mari afluențe de turiști pe litoral, în această perioadă estivală, pentru controlul unităților alimentare de pe Litoral, în special a celor care preparau și furnizau alimente pentru turiști.

La baza emiterii Ordinului nr. 69095/2009 de către Președintele A.N.S.V.S.A. a stat H.G. nr. 130/2006 privind organizarea și funcționarea A.N.S.V.S.A., abrogată prin H.G. nr. 1415/2009 și O.G. nr. 42/2004 privind organizarea activității sanitar veterinare și pentru siguranța alimentelor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 215/2004. Susținerile recurentei privind nelegalitatea Ordinului nr. 69095/2009, întrucât structura temporară „Comandament Litoral 2009” nu este cuprinsă în Anexa nr. 1 a H.G. nr. 130/2006, care reglementează structura organizatorică funcțională a A.N.S.V.S.A., este nefondată, întrucât președintele acestei instituții avea competența de a putea organiza „în condițiile legii, servicii, birouri și colective temporare”, în cadrul instituției, constituită ca o Direcție Generală, art. 5 alin. (1) din H.G.

nr. 130/2006. Potrivit art. 1 din H.G. nr. 130/2006 în vigoare la acea dată, A.N.S.V.S.A. este autoritate de reglementare și control în domeniul sanitar veterinar și pentru siguranța alimentelor, text preluat și în cuprinsul H.G. nr. 1415/2009, iar în conformitate cu art. 2 din H.G. nr. 130/2006, pentru realizarea obiectivelor din domeniul său, A.N.S.V.S.A. exercită și funcția de administrare a structurilor din subordine, prin care se asigură coordonarea și gestionarea serviciilor pentru care statul este responsabil în domeniul sanitar-veterinar și al siguranței alimentelor și funcția de autoritate de stat, în scopul supravegherii și controlului aplicării și respectării reglementărilor din domeniul său de activitate.

Conform art. 3 din H.G. nr. 130/2006, A.N.S.V.S.A. organizează activitățile sanitar-veterinare publice pe întreg teritoriul țării, după o concepție unitară, pentru asigurarea sănătății animalelor, sănătății publice, protecției animalelor, protecției mediului și a siguranței alimentelor. Prin urmare, față de prevederile O.G. nr. 42/2004 privind organizarea activității sanitar veterinare și pentru siguranța alimentelor și H.G. nr. 130/2006 în vigoare la data adoptării Ordinului nr. 69095/2009, Președintele A.N.S.V.S.A., putea dispune înființarea unei structuri teritoriale temporare de tipul celei denumită „Comandamentul Litoral 2009”, indiferent că aceasta funcționa la nivel central sau județean, nefiind încălcate prevederile art. 5 alin. (1) H.G.

nr. 130/2006, cum greșit a susținut recurenta. Art. 4 alin. (7) din H.G. nr. 130/2006 invocat de recurentă nu are nici o relevanță în argumentarea unei excepții de nelegalitate a Ordinului nr. 69095/2009 al A.N.S.V.S.A. deoarece textul privește competențele de numire și eliberare din funcție de către Președintele A.N.S.V.S.A. a personalului din cadrul autorității și a conducerii unităților din subordine, neavând nici o legătură cu structura temporară „Comandamentul Litoral 2009”. Măsura delegării dispusă prin art. 3 al Ordinului nr. 69095/2009 pentru personalul din cadrul D.S.V.S.A. , pentru serii de câte 2 săptămâni, în cadrul noii structuri temporare, nu contravine art. 87 și art. 87 din Legea nr. 188/1999, deoarece s-a făcut de către directorii Direcțiilor de la care personalul a fost delegat așa cum rezultă din înscrisurile de la dosar fond și nu de către Președintele A.N.S.V.S.A.

Împrejurarea că dispozițiile actului normativ a cărui nelegalitate s-a invocat nu concordă cu prevederi din reglementarea cadru în materia contravențională, O.G. nr. 2/2001 art. 15, art. 33, art. 39 și art. 41, nu este o problemă de nelegalitate deoarece Ordinul nr. 69095/2009 nu este emis în temeiul O.G. nr. 2/2001, susținerile recurentei vizând aspecte ce țin de fondul cauzei. Toate criticile recurentei au format obiectul cercetării judecătorești la instanța de fond, care a concluzionat corect, aplicând judicios legea la soluționarea cauzei, că excepția de nelegalitate invocată de reclamantă este nefondată, nefiind incidente dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. invocate ca temei legal al recursului de către reclamantă.

4. Soluția instanței de recurs Constatând că sentința atacată nu este afectată de niciunul din motivele de casare sau modificare prevăzute de art. 304 C. proc. civ., în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., coroborat cu art. 4 alin. (3) și art. 20 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursul reclamantei ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de SC C.S. SA Constanța, împotriva sentinței civile nr. 135/CA din 4 mai 2011 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 octombrie 2011.