ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4649/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Instanța de fond

reclamantei

Prin acțiunea

formulată reclamanta SC C.S. SA a invocat, în baza art. 4 alin. (1) din Legea

nr. 554/2004, excepția de nelegalitate a Ordinului A.N.S.V.S.A. nr. 69095/2009,

pentru următoarele motive:

- Ordinul A.N.S.V.S.A.

nr. 69095/2009 încălcă dispozițiile art. 5 alin. (1) din H.G. nr. 130/2006

privind organizarea și funcționarea A.N.S.V.S.A. și a unităților din subordinea

acesteia, deoarece în anexa nr. 1 nu se regăsește această structură temporară

în cadrul A.N.S.V.S.A., ceea ce înseamnă ca o atare structură temporară poate

fi organizată în condițiile legii numai în cadrul direcțiilor generale și ale

direcțiilor, în cazul de față în cadrul D.S.V.S.A. din județul Constanța.

Întrucât prin Ordinul

A.N.S.V.S.A. nr. 69095/2009 s-a prevăzut explicit că structura „Comandament

Litoral 2009” se înființează în cadrul A.N.S.V.S.A. și în directa subordonare a

acesteia, cu depășirea competenței și cu vădita încălcare a dispozițiilor art.

5 alin. (1) din H.G. nr. 130/2006, întregul ordin este nelegal.

de fond

Prin sentința civilă

nr. 19 din 20 ianuarie 2011 Curtea de Apel Constanța, secția comercială,

maritimă și fluvială, de contencios administrativ și fiscal, a respins excepția

de nelegalitate a Ordinului nr. 69095/2009 invocată de reclamanta, SC C.S. SA,

în contradictoriu cu pârâta, A.N.S.V.S.A., ca nefondată.

Pentru a pronunța

această soluție instanța de fond a reținut că față de dispozițiile O.G. nr.

42/2004 privind organizarea activității sanitar-veterinare și pentru siguranța

alimentelor și H.G. nr. 130/2006, în vigoare la momentul adoptării actului

contestat, au fost respectate cerințele legale privind înființarea unei

structuri teritoriale temporare, acest lucru fiind dat în competența exclusivă

a președintelui A.N.S.V.S.A. indiferent că structura se constituie la nivel

central sau județean.

Curtea de Apel a mai

reținut că invocarea de către reclamantă a dispozițiilor art. 4 alin. (7) din H.G.

nr. 130/2006 nu prezintă relevanță în prezenta cauză, deoarece acestea se

referă la competențele de numire și eliberare din funcție de către președintele

A.N.S.V.S.A. a personalului din cadrul autorității și a conducerii unităților

din subordine.

Invocarea

dispozițiilor art. 15 alin. (2), art. 33 alin. (1), art. 39 alin. (1) lit. a)

și art. 41 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 nu constituie o cauză de nelegalitate

a ordinului contestat, fiind o apărare care vizează fondul litigiului.

Cu ocazia

soluționării excepției de nelegalitate instanța de contencios administrativ are

de verificat concordanța actului administrativ supus analizei, cu actele

normative cu forță juridică superioară, în temeiul și în executarea cărora a

fost emis, ținând seama de principiul ierarhiei și forței juridice a actelor

normative, consacrat de art. 1 alin. (5) din Constituția României și art. 4

alin. (3) din Legea nr. 24/2000.

II. Instanța de

recurs

reclamantei

Împotriva hotărârii

instanței de fond

a

declarat recurs reclamanta SC C.S. SA, care a criticat-o pentru nelegalitate și

netemeinicie, pentru următoarele motive:

- s-a încălcat art. 5

alin. (1) din H.G. nr. 130/2006, deoarece structura temporară „comandamentul

Litoral 2009” înființată prin Ordinul a cărui nelegalitate s-a invocat nr.

69095/2009 nu putea funcționa în cadrul A.N.S.V.S.A. și în directa subordonarea

acesteia, ci numai al Direcțiilor Generale, din textul art. 4 al ordinului

nerezultând că structura temporară ar fi funcționat în cadrul Direcției.

- s-a nesocotit art.

4 alin. (7) din H.G. nr. 130/2006, pct. 1 nr. 4 din Anexa nr. 1 la H.G. nr.

130/2006 și art. 88 din Legea nr. 188/1999, întrucât în mod nelegal prin art. 3

alin. (1) din Ordinul A.N.S.V.S.A. nr. 69095/2009 s-a dispus delegarea

personalului din cadrul D.S.V.S.A. care au personalitate juridică, în cadrul

„Comandamentului Litoral 2009”, de către președintele A.N.S.V.S.A. cu

încălcarea regulilor ce guvernează instituția delegării și a competenței

conducătorilor direcțiilor;

- s-a încălcat art.

15 alin. (2), art. 33 alin. (1), art. 39 alin. (1) lit. a) și art. 41 alin. (1)

din O.G. 2/2001, întrucât „Comandamentului Litoral 2009” înființat prin ordinul

a cărui nelegalitate s-a invocat i-au fost atribuite competențe de constatare

și sancționare a contravențiilor de tipul celei reținute în sarcina petentei

prin procesul-verbal contestat, nelegalitatea putând fi examinată prin prisma

O.G. nr. 2/2001.

Recurenta a detaliat,

arătând că ordinul A.N.S.V.S.A. nu conține împuternicirea anume a unei persoane

determinate pentru constatarea și sancționarea contravențiilor, în sensul art.

15 din O.G. nr. 2/2001 și se încalcă prevederile privind citarea organului care

a aplicat sancțiunea, conform art. 33 din O.G. nr. 2/2001 deoarece procesele-verbale

de contravenție se predau D.S.V.S.A. Constanța care este împuternicită cu

aplicarea măsurilor dispuse, deși nu a constatat și sancționat vreo

contravenție, instituția putând sta în proces în nume propriu, potrivit

procedurii contravenționale, nu pentru că ordinul A.N.S.V.S.A. prevede acest

lucru.

Recurenta a solicitat

admiterea recursului, în temeiul art. 4 alin. (3) din Legea nr. 554/2004

coroborat cu art. 304 pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ., modificarea

sentinței în sensul admiterii excepției de nelegalitate.

intimatei-pârâte

Intimata-pârâtă A.N.S.V.S.A.

prin întâmpinarea depusă în instanță în temeiul art. 308 alin. (2) C. proc.

civ. și prin reprezentantul său a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Înaltei Curți asupra recursului

Prin Ordinul nr.

69095/2009 emis de Președintele A.N.S.V.S.A. s-a dispus înființarea, în cadrul

acestei instituții, a unei structuri temporare în perioada 15 iunie-15

septembrie 2009, denumită „Comandament Litoral 2009” în scopul asigurării unui

înalt nivel de protecție a consumatorilor, în contextul unei mari afluențe de

turiști pe litoral, în această perioadă estivală, pentru controlul unităților

alimentare de pe Litoral, în special a celor care preparau și furnizau alimente

pentru turiști.

La baza emiterii

Ordinului nr. 69095/2009 de către Președintele A.N.S.V.S.A. a stat H.G. nr.

130/2006 privind organizarea și funcționarea A.N.S.V.S.A., abrogată prin H.G.

nr. 1415/2009 și O.G. nr. 42/2004 privind organizarea activității sanitar

veterinare și pentru siguranța alimentelor, aprobată cu modificări și completări

prin Legea nr. 215/2004.

Susținerile

recurentei privind nelegalitatea Ordinului nr. 69095/2009, întrucât structura

temporară „Comandament Litoral 2009” nu este cuprinsă în Anexa nr. 1 a H.G. nr.

130/2006, care reglementează structura organizatorică funcțională a A.N.S.V.S.A.,

este nefondată, întrucât președintele acestei instituții avea competența de a

putea organiza „în condițiile legii, servicii, birouri și colective temporare”,

în cadrul instituției, constituită ca o Direcție Generală, art. 5 alin. (1) din

H.G. nr. 130/2006.

Potrivit art. 1 din

H.G. nr. 130/2006 în vigoare la acea dată, A.N.S.V.S.A. este autoritate de

reglementare și control în domeniul sanitar veterinar și pentru siguranța

alimentelor, text preluat și în cuprinsul H.G. nr. 1415/2009, iar în

conformitate cu art. 2 din H.G. nr. 130/2006, pentru realizarea obiectivelor

din domeniul său, A.N.S.V.S.A. exercită și funcția de administrare a

structurilor din subordine, prin care se asigură coordonarea și gestionarea

serviciilor pentru care statul este responsabil în domeniul sanitar-veterinar

și al siguranței alimentelor și funcția de autoritate de stat, în scopul

supravegherii și controlului aplicării și respectării reglementărilor din

domeniul său de activitate.

Conform art. 3 din

H.G. nr. 130/2006, A.N.S.V.S.A. organizează activitățile sanitar-veterinare

publice pe întreg teritoriul țării, după o concepție unitară, pentru asigurarea

sănătății animalelor, sănătății publice, protecției animalelor, protecției

mediului și a siguranței alimentelor.

Prin urmare, față de

prevederile O.G. nr. 42/2004 privind organizarea activității sanitar veterinare

și pentru siguranța alimentelor și H.G. nr. 130/2006 în vigoare la data

adoptării Ordinului nr. 69095/2009, Președintele A.N.S.V.S.A., putea dispune

înființarea unei structuri teritoriale temporare de tipul celei denumită

„Comandamentul Litoral 2009”, indiferent că aceasta funcționa la nivel central

sau județean, nefiind încălcate prevederile art. 5 alin. (1) H.G. nr. 130/2006,

cum greșit a susținut recurenta.

Art. 4 alin. (7) din

H.G. nr. 130/2006 invocat de recurentă nu are nici o relevanță în argumentarea

unei excepții de nelegalitate a Ordinului nr. 69095/2009 al A.N.S.V.S.A.

deoarece textul privește competențele de numire și eliberare din funcție de

către Președintele A.N.S.V.S.A. a personalului din cadrul autorității și a

conducerii unităților din subordine, neavând nici o legătură cu structura

temporară „Comandamentul Litoral 2009”.

Măsura delegării

dispusă prin art. 3 al Ordinului nr. 69095/2009 pentru personalul din cadrul D.S.V.S.A.

, pentru serii de câte 2 săptămâni, în cadrul noii structuri temporare, nu

contravine art. 87 și art. 87 din Legea nr. 188/1999, deoarece s-a făcut de

către directorii Direcțiilor de la care personalul a fost delegat așa cum

rezultă din înscrisurile de la dosar fond și nu de către Președintele A.N.S.V.S.A.

Împrejurarea că

dispozițiile actului normativ a cărui nelegalitate s-a invocat nu concordă cu

prevederi din reglementarea cadru în materia contravențională, O.G. nr. 2/2001

art. 15, art. 33, art. 39 și art. 41, nu este o problemă de nelegalitate

deoarece Ordinul nr. 69095/2009 nu este emis în temeiul O.G. nr. 2/2001,

susținerile recurentei vizând aspecte ce țin de fondul cauzei.

Toate criticile

recurentei au format obiectul cercetării judecătorești la instanța de fond,

care a concluzionat corect, aplicând judicios legea la soluționarea cauzei, că

excepția de nelegalitate invocată de reclamantă este nefondată, nefiind

incidente dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. invocate ca temei legal al

recursului de către reclamantă.

de recurs

Constatând că

sentința atacată nu este afectată de niciunul din motivele de casare sau

modificare prevăzute de art. 304 C. proc. civ., în temeiul art. 312 alin. (1)

C. proc. civ., coroborat cu art. 4 alin. (3) și art. 20 alin. (1) și alin. (2)

din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursul reclamantei ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de SC C.S. SA Constanța, împotriva sentinței civile nr. 135/CA din 4

mai 2011 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială,

de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 11 octombrie 2011.