ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2716/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2716/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului

de față,

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală 31 din 15

martie 2013 a Tribunalului Brăila, în baza art. 174 alin. (1) C. pen. cu aplicarea

art. 99 alin. (3) C. pen. și art. 109 C. pen. și cu aplicarea art. 320

1

C. proc. pen., a condamnat pe inculpatul A.N. la 6 ani și 8 luni închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de omor.

În baza art. 71

C. pen. a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie, prevăzută de art. 64

lit. a) și lit. b) C. pen.; după împlinirea vârstei de 18 ani, pe durata executării

pedepsei principale.

În baza art. 350

C. proc. pen., a fost menținută starea de arest a inculpatului, iar potrivit

art. 88 C. pen., a fost dedusă din pedeapsa aplicată, durata reținerii și arestării

preventive: 28 septembrie 2012, până la zi: 15 martie 2013.

În baza art. 118

lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea specială a unui cuțit, confecționat din metal

și material lemnos, culoare maro, depus la camera de Corpuri delicte, a Tribunalului

Brăila.

În baza art. 14,

art. 15 C. proc. pen., art. 346 C. proc. pen. și art. 313 din Legea nr. 95/2006,

cu completările și modificările ulterioare, a fost obligat inculpatul minor A.N.,

în solidar cu părțile responsabile civilmente: A.N.A. și A.M., la plata sumei de:

257,80 RON reprezentând contravaloarea îngrijirilor (serviciilor) de asistență medicală

de urgență, acordate victimei: I.V., către Serviciul de Ambulanță Județean Brăila.

S-a luat act de

faptul că partea I.L., fratele victimei, nu s-a constituit parte civilă în cauză.

Pentru a hotărî

astfel, prima instanță a reținut că în seara zilei de 27 septembrie 2012 între orele

17:00-20:00, între inculpatul A.N. și victima I.V., a avut loc un conflict pe fondul

căruia inculpatul a suferit leziuni minore vindecabile în 3-5 zile de îngrijiri

medicale.

În intervalul

orar 20:30-22:00, cei 3 ciobani au mâncat în vagonul dormitor amplasat în incinta

stânei, după care victima a început să îi șicaneze pe inculpat și pe fratele acestuia,

fixându-le lumina unei lanterne în ochi. în atare situație, martorul A.M.A. a trântit

lanterna pe jos, iar victima a început să îi înjure pe frații A.

La un moment dat,

I.V. și inculpatul și-au aplicat câte o lovitură de pumn, după care victima a ieșit

din vagonul dormitor și a încercat să se îndepărteze.

Inculpatul l-a

urmărit pe I.V. și a continuat să îl lovească cu pumnii, iar după aproximativ 12

m, inculpatul a scos dintr-un buzunar al pantalonilor un cuțit cu lama rabatabilă,

cu lungimea totală de 23 cm din care lama de 10,5 cm, cu care i-a aplicat 9 lovituri.

Inculpatul A.N.,

i-a aplicat victimei două lovituri de cuțit în zona gâtului (latero cervical dreapta),

o lovitură în zona supraclaviculară dreapta, 4 lovituri de cuțit pe fața dorsală

a hemitor acelui stâng la bază, 2 lovituri de cuțit pe fața antero laterală a hemitoracelui

stâng (una dintre acestea cu eviscerare epiploon).

Aceste lovituri

de cuțit au fost aplicate cu intensitate sporită, creând canale ale plăgilor de

9 cm, 10,5-11 cm, care au interesat vena jugulară internă dreaptă, ligamentul tirolaringian,

plămânul drept, splina și rinichiul stâng.

Victima a căzut

în locul în care i-au fost aplicate loviturile de cuțit, iar inculpatul a continuat

să o lovească cu pumnii și picioarele. Șocul traumatic și hemoragie produs prin

politraumatismul astfel creat a condus la decesul imediat al victimei.

La individualizarea

judiciară a cuantumului pedepsei ce a fost aplicată inculpatului, limitele de pedeapsă

au fost reduse potrivit art. 109 C. pen., pentru art. 174 alin. (1) C. pen. cu aplicarea

art. 99 C. pen. sunt între 5 și 10 ani (deci redusă la jumătate), iar prin aplicarea

art. 320

1

alin. (1), alin. (2), alin. (3), alin. (4) și alin. (7) C.

proc. pen. limitele s-au redus cu o treime, respectiv de la 3 ani și 4 luni închisoare

la 6 ani și 8 luni închisoare.

Așadar la individualizarea

judiciară a pedepsei aplicate inculpatului, s-au avut în vedere dispozițiile

art. 72 C. pen., respectiv dispozițiile părții generale a C. pen., limitele de pedeapsă

fixate în C. pen. (10-20 ani închisoare) reduse în condițiile art. 109 C. pen. și

art. 320

1

C. proc. pen., de gradul de pericol social al faptei săvârșite,

de împrejurările în care s-a comis fapta a cărei gravitate este mare, de persoana

inculpatului A.N., care este minor, are vârsta de 17 ani, provine dintr-o familie

dezorganizată, cu încă 5 frați, nu a mai săvârșit fapte penale, are un grad de instruire

scăzut, a recunoscut fapta și a regretat-o.

Instanța a apreciat

că reeducarea inculpatului minor, nu se poate realiza, decât prin executarea unei

pedepse privative de libertate, dat fiind gravitatea faptei, reflectate în limitele

mari de pedeapsă fixate de legiuitor, în modalitatea uciderii victimei, cu 9 lovituri

de cuțit și prin lovire cu pumnii și picioarele și lăsarea acesteia în câmp.

Împotriva acestei

hotărâri au formulat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov și inculpatul

A.N.

Inculpatul a solicitat

reținerea în favoarea sa a circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit.

a), lit. b), lit. c) C. pen. cu consecința reducerii pedepsei.

Prin decizia penală

nr. 129/A din 8 mai 2013 Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze

cu minori, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A.N. împotriva

sentinței penale nr. 31 din 15 martie 2013 a Tribunalului Brăila.

Pentru a pronunța

această hotărâre, Curtea a constatat că instanța de fond a reținut corect situația

de fapt, încadrarea juridică a faptei și vinovăția inculpatului A.N. pe baza unei

analize complete a materialului probator administrat în faza urmăririi penale coroborate

cu declarația acestuia dată în faza cercetării judecătorești urmare a incidenței

dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen.

Activitatea infracțională

mai sus arătată este dovedită de probatoriilor administrate în cursul urmăririi

penale (detaliate de prima instanță și în privința cărora nu au intervenit modificări

cu ocazia soluționării cauzei în apel) coroborate cu declarațiile inculpatului.

Curtea a mai arătat

că activitatea desfășurată de victimă nu echivalează cu o provocare ce ar fi stat

la baza comportamentului infracțional al inculpatului. Conform art. 73 lit. b)

C. pen., se poate reține circumstanța atenuantă a provocării în situația în care

fapta a fost comisă sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții, determinată

de o provocare din partea persoanei vătămate produsă prin violență, printr-o atingere

gravă a demnității persoanei sau prin altă acțiune ilicită gravă.

Comportamentul

victimei manifestat prin șicanarea inculpatului cu lumina unei lanterne ori prin

adresare de injurii nu poate fi considerat provocator și nu justifică reacția extrem

de violentă a acestuia.

Totodată, a arătat

că dispozițiile art. 74 lit. b) C. pen. nu au corespondent în speță întrucât inculpatul

nu a acoperit prejudiciul reținut în cauză (către partea civilă Serviciul de Ambulanță

Județean Brăila) și nici nu a demonstrat că ar fi făcut demersuri pentru plata sumei

de 257,80 RON.

Cu privire la

lipsa antecedentelor penale ale inculpatului și comportamentul bun în societate

anterior comiterii faptei, Curtea a apreciat că aceste aspecte nu impun în mod automat

reținerea dispozițiilor art. 74 lit. a) C. pen., cu atât mai mult cu cât intră în

contradicție cu celelalte criterii de individualizare.

Împotriva deciziei

nr. 129/A din 8 mai 2013 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru

cauze cu minori, a declarat recurs inculpatul A.N.

Prioritar, având

în vedere data pronunțării deciziei atacate, Înalta Curte constată că sunt aplicabile

dispozițiile legii noi de procedură, astfel cum au fost modificate prin Legea

nr. 2/2013.

Cazul de casare

indicat oral de către inculpat, mai precis cel prevăzut în art. 385

9

alin. (1) pct. 17

2

C. proc. pen., face parte din cazurile ce nu pot fi

luate în considerare din oficiu.

În cauză, se observă

că decizia recurată a fost pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și

pentru cauze cu minori, la data de 8 mai 2013, deci ulterior intrării în vigoare

(pe 15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea

instanțelor judecătorești, situație în care aceasta este supusă casării în limita

motivelor de recurs prevăzute în art. 385

9

C. proc. pen., astfel cum

au fost modificate prin actul normativ menționat, dispozițiile tranzitorii cuprinse

în art. II din lege, referitoare la aplicarea, în continuare, a cazurilor de casare

prevăzute de C. proc. pen. anterior modificării, vizând exclusiv cauzele penale

aflate, la data intrării în vigoare a acesteia, în curs de judecată în recurs sau

în termenul de declarare a recursului, ipoteza care, însă, nu se regăsește în speță.

Instituind, totodată,

o altă limită a devoluției recursului, art. 385

10

C. proc. pen. prevede,

în alin. (2

1

), că instanța de recurs nu poate examina hotărârea atacată

pentru vreunul din cazurile prevăzute în art. 385

9

C. proc. pen. dacă

motivul de recurs, deși se încadrează în unul dintre aceste cazuri, nu a fost invocat

în scris cu cel puțin 5 zile înaintea primului termen de judecată, așa cum se prevede

în alin. (2) al aceluiași articol, cu singura excepție a cazurilor de casare care,

potrivit art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., se iau în considerare din

oficiu.

Prin Legea

nr. 2/2013 s-a realizat, însă, o nouă limitare a devoluției recursului, în sensul

că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanțial

sau incluse în sfera de aplicare a motivului de recurs prevăzut de pct. 17

2

al art. 385

9

C. proc. pen., intenția clară a legiuitorului, prin amendarea

cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin

intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni

de drept.

În ce privește

cazul de casare prevăzut în art. 385

9

alin. (1) pct. 17

2

C.

proc. pen., invocat de inculpat, se constată că, într-adevăr, acesta a fost menținut

și nu a suferit nicio modificare sub aspectul conținutului prin Legea nr. 2/2013,

însă, potrivit art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., în noua redactare,

a fost exclus din categoria motivelor de recurs care se iau în considerare din oficiu,

fiind necesară, pentru a putea fi examinat de către instanța de ultim control judiciar,

respectarea condițiilor formale prevăzute în art. 385

10

alin. (1) și

alin. (2) C. proc. pen.

Verificând îndeplinirea

acestor cerințe, se observă, însă, că inculpatul A.N. nu și-a motivat recursul în

scris, obligație ce îi revenea potrivit art. 385

10

alin. (2) C. proc.

pen. Ca urmare, față de această împrejurare, Înalta Curte de Casație și Justiție,

ținând seama de prevederile art. 385

10

alin. (2

1

) C. proc.

pen., precum și de cele ale art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., astfel

cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013 și care nu mai enumera printre cazurile

de casare ce pot fi luate în considerare din oficiu și pe cel reglementat de

pct. 17

2

al art. 385

9

C. proc. pen., nu va proceda la examinarea

criticilor recurentului-inculpat A.N. circumscrise acestui motiv de recurs, nefiind

îndeplinite condițiile formale prevăzute în art. 385

10

alin. (2) C. proc.

pen.

Chiar dacă s-ar

accepta opinia potrivit căreia criticile formulate de inculpatul A.N. împotriva

deciziei penale nr. 129/A din 8 mai 2013 a Curții de Apel Galați, secția penală

și pentru cauze cu minori, se circumscriu cazului de casare prevăzut în art. 385

9

alin. (1) pct. 17

2

C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție

nu poate proceda la examinarea lor, nefiind respectate, așa cum s-a arătat anterior,

cerințele formale prevăzute în art. 385

10

alin. (1) și alin. (2) C. proc.

pen., care condiționează analizarea respectivelor critici de motivarea, în scris,

a recursului cu cel puțin 5 zile înaintea primului termen de judecată.

Ca urmare, având

în vedere toate aceste considerente anterior expuse, Înalta Curte de Casație și

Justiție, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.,va respinge,

ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.N. împotriva deciziei penale nr.

129/A din 8 mai 2013 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu

minori.

Potrivit art.

385

17

alin. (4) C. proc. pen., din durata pedepsei închisorii aplicată

recurentului inculpat va deduce detenția de la 28 septembrie 2012 la 16 septembrie

2013.

În temeiul

art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat a fost obligat la plata plata

sumei de 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând

onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se avansează din fondul Ministerului

Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul A.N. împotriva deciziei penale nr. 129/A din 8 mai

2013 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori.

Deduce din pedeapsa

aplicată recurentului inculpat durata reținerii și arestării preventive de la 28

septembrie 2012 la 16 septembrie 2013.

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat,

din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu,

se avansează din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică azi, 16 septembrie 2013.