ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2716/2013

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală 31 din 15 martie 2013 a Tribunalului Brăila, în baza art. 174 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 99 alin. (3) C. pen. și art. 109 C. pen. și cu aplicarea art. 320 1 C. proc. pen., a condamnat pe inculpatul A.N. la 6 ani și 8 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de omor. În baza art. 71 C. pen. a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie, prevăzută de art. 64 lit. a) și lit. b) C. pen.; după împlinirea vârstei de 18 ani, pe durata executării pedepsei principale. În baza art. 350 C. proc. pen., a fost menținută starea de arest a inculpatului, iar potrivit art. 88 C. pen., a fost dedusă din pedeapsa aplicată, durata reținerii și arestării preventive: 28 septembrie 2012, până la zi: 15 martie 2013. În baza art. 118 lit. b) C. pen.

s-a dispus confiscarea specială a unui cuțit, confecționat din metal și material lemnos, culoare maro, depus la camera de Corpuri delicte, a Tribunalului Brăila. În baza art. 14, art. 15 C. proc. pen., art. 346 C. proc. pen. și art. 313 din Legea nr. 95/2006, cu completările și modificările ulterioare, a fost obligat inculpatul minor A.N., în solidar cu părțile responsabile civilmente: A.N.A. și A.M., la plata sumei de: 257,80 RON reprezentând contravaloarea îngrijirilor (serviciilor) de asistență medicală de urgență, acordate victimei: I.V., către Serviciul de Ambulanță Județean Brăila. S-a luat act de faptul că partea I.L., fratele victimei, nu s-a constituit parte civilă în cauză. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că în seara zilei de 27 septembrie 2012 între orele 17:00-20:00, între inculpatul A.N.

și victima I.V., a avut loc un conflict pe fondul căruia inculpatul a suferit leziuni minore vindecabile în 3-5 zile de îngrijiri medicale. În intervalul orar 20:30-22:00, cei 3 ciobani au mâncat în vagonul dormitor amplasat în incinta stânei, după care victima a început să îi șicaneze pe inculpat și pe fratele acestuia, fixându-le lumina unei lanterne în ochi. în atare situație, martorul A.M.A. a trântit lanterna pe jos, iar victima a început să îi înjure pe frații A. La un moment dat, I.V. și inculpatul și-au aplicat câte o lovitură de pumn, după care victima a ieșit din vagonul dormitor și a încercat să se îndepărteze. Inculpatul l-a urmărit pe I.V. și a continuat să îl lovească cu pumnii, iar după aproximativ 12 m, inculpatul a scos dintr-un buzunar al pantalonilor un cuțit cu lama rabatabilă, cu lungimea totală de 23 cm din care lama de 10,5 cm, cu care i-a aplicat 9 lovituri.

Inculpatul A.N., i-a aplicat victimei două lovituri de cuțit în zona gâtului (latero cervical dreapta), o lovitură în zona supraclaviculară dreapta, 4 lovituri de cuțit pe fața dorsală a hemitor acelui stâng la bază, 2 lovituri de cuțit pe fața antero laterală a hemitoracelui stâng (una dintre acestea cu eviscerare epiploon). Aceste lovituri de cuțit au fost aplicate cu intensitate sporită, creând canale ale plăgilor de 9 cm, 10,5-11 cm, care au interesat vena jugulară internă dreaptă, ligamentul tirolaringian, plămânul drept, splina și rinichiul stâng. Victima a căzut în locul în care i-au fost aplicate loviturile de cuțit, iar inculpatul a continuat să o lovească cu pumnii și picioarele. Șocul traumatic și hemoragie produs prin politraumatismul astfel creat a condus la decesul imediat al victimei.

La individualizarea judiciară a cuantumului pedepsei ce a fost aplicată inculpatului, limitele de pedeapsă au fost reduse potrivit art. 109 C. pen., pentru art. 174 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 99 C. pen. sunt între 5 și 10 ani (deci redusă la jumătate), iar prin aplicarea art. 320 1 alin. (1), alin. (2), alin. (3), alin. (4) și alin. (7) C. proc. pen. limitele s-au redus cu o treime, respectiv de la 3 ani și 4 luni închisoare la 6 ani și 8 luni închisoare. Așadar la individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului, s-au avut în vedere dispozițiile art. 72 C. pen., respectiv dispozițiile părții generale a C. pen., limitele de pedeapsă fixate în C. pen. (10-20 ani închisoare) reduse în condițiile art. 109 C. pen.

și art. 320 1 C. proc. pen., de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de împrejurările în care s-a comis fapta a cărei gravitate este mare, de persoana inculpatului A.N., care este minor, are vârsta de 17 ani, provine dintr-o familie dezorganizată, cu încă 5 frați, nu a mai săvârșit fapte penale, are un grad de instruire scăzut, a recunoscut fapta și a regretat-o. Instanța a apreciat că reeducarea inculpatului minor, nu se poate realiza, decât prin executarea unei pedepse privative de libertate, dat fiind gravitatea faptei, reflectate în limitele mari de pedeapsă fixate de legiuitor, în modalitatea uciderii victimei, cu 9 lovituri de cuțit și prin lovire cu pumnii și picioarele și lăsarea acesteia în câmp.

Împotriva acestei hotărâri au formulat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov și inculpatul A.N. Inculpatul a solicitat reținerea în favoarea sa a circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a), lit. b), lit. c) C. pen. cu consecința reducerii pedepsei. Prin decizia penală nr. 129/A din 8 mai 2013 Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A.N. împotriva sentinței penale nr. 31 din 15 martie 2013 a Tribunalului Brăila. Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea a constatat că instanța de fond a reținut corect situația de fapt, încadrarea juridică a faptei și vinovăția inculpatului A.N. pe baza unei analize complete a materialului probator administrat în faza urmăririi penale coroborate cu declarația acestuia dată în faza cercetării judecătorești urmare a incidenței dispozițiilor art. 320 1 C. proc.

pen. Activitatea infracțională mai sus arătată este dovedită de probatoriilor administrate în cursul urmăririi penale (detaliate de prima instanță și în privința cărora nu au intervenit modificări cu ocazia soluționării cauzei în apel) coroborate cu declarațiile inculpatului. Curtea a mai arătat că activitatea desfășurată de victimă nu echivalează cu o provocare ce ar fi stat la baza comportamentului infracțional al inculpatului. Conform art. 73 lit. b) C. pen., se poate reține circumstanța atenuantă a provocării în situația în care fapta a fost comisă sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții, determinată de o provocare din partea persoanei vătămate produsă prin violență, printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau prin altă acțiune ilicită gravă.

Comportamentul victimei manifestat prin șicanarea inculpatului cu lumina unei lanterne ori prin adresare de injurii nu poate fi considerat provocator și nu justifică reacția extrem de violentă a acestuia. Totodată, a arătat că dispozițiile art. 74 lit. b) C. pen. nu au corespondent în speță întrucât inculpatul nu a acoperit prejudiciul reținut în cauză (către partea civilă Serviciul de Ambulanță Județean Brăila) și nici nu a demonstrat că ar fi făcut demersuri pentru plata sumei de 257,80 RON. Cu privire la lipsa antecedentelor penale ale inculpatului și comportamentul bun în societate anterior comiterii faptei, Curtea a apreciat că aceste aspecte nu impun în mod automat reținerea dispozițiilor art. 74 lit. a) C. pen., cu atât mai mult cu cât intră în contradicție cu celelalte criterii de individualizare.

Împotriva deciziei nr. 129/A din 8 mai 2013 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, a declarat recurs inculpatul A.N. Prioritar, având în vedere data pronunțării deciziei atacate, Înalta Curte constată că sunt aplicabile dispozițiile legii noi de procedură, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013. Cazul de casare indicat oral de către inculpat, mai precis cel prevăzut în art. 385 9 alin. (1) pct. 17 2 C. proc. pen., face parte din cazurile ce nu pot fi luate în considerare din oficiu. În cauză, se observă că decizia recurată a fost pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, la data de 8 mai 2013, deci ulterior intrării în vigoare (pe 15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, situație în care aceasta este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute în art. 385 9 C. proc.

pen., astfel cum au fost modificate prin actul normativ menționat, dispozițiile tranzitorii cuprinse în art. II din lege, referitoare la aplicarea, în continuare, a cazurilor de casare prevăzute de C. proc. pen. anterior modificării, vizând exclusiv cauzele penale aflate, la data intrării în vigoare a acesteia, în curs de judecată în recurs sau în termenul de declarare a recursului, ipoteza care, însă, nu se regăsește în speță. Instituind, totodată, o altă limită a devoluției recursului, art. 385 10 C. proc. pen. prevede, în alin. (2 1 ), că instanța de recurs nu poate examina hotărârea atacată pentru vreunul din cazurile prevăzute în art. 385 9 C. proc. pen. dacă motivul de recurs, deși se încadrează în unul dintre aceste cazuri, nu a fost invocat în scris cu cel puțin 5 zile înaintea primului termen de judecată, așa cum se prevede în alin. (2) al aceluiași articol, cu singura excepție a cazurilor de casare care, potrivit art. 385 9 alin. (3) C. proc.

pen., se iau în considerare din oficiu. Prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat, însă, o nouă limitare a devoluției recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanțial sau incluse în sfera de aplicare a motivului de recurs prevăzut de pct. 17 2 al art. 385 9 C. proc. pen., intenția clară a legiuitorului, prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni de drept. În ce privește cazul de casare prevăzut în art. 385 9 alin. (1) pct. 17 2 C. proc. pen., invocat de inculpat, se constată că, într-adevăr, acesta a fost menținut și nu a suferit nicio modificare sub aspectul conținutului prin Legea nr. 2/2013, însă, potrivit art. 385 9 alin. (3) C. proc.

pen., în noua redactare, a fost exclus din categoria motivelor de recurs care se iau în considerare din oficiu, fiind necesară, pentru a putea fi examinat de către instanța de ultim control judiciar, respectarea condițiilor formale prevăzute în art. 385 10 alin. (1) și alin. (2) C. proc. pen. Verificând îndeplinirea acestor cerințe, se observă, însă, că inculpatul A.N. nu și-a motivat recursul în scris, obligație ce îi revenea potrivit art. 385 10 alin. (2) C. proc. pen. Ca urmare, față de această împrejurare, Înalta Curte de Casație și Justiție, ținând seama de prevederile art. 385 10 alin. (2 1 ) C. proc. pen., precum și de cele ale art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013 și care nu mai enumera printre cazurile de casare ce pot fi luate în considerare din oficiu și pe cel reglementat de pct. 17 2 al art. 385 9 C. proc.

pen., nu va proceda la examinarea criticilor recurentului-inculpat A.N. circumscrise acestui motiv de recurs, nefiind îndeplinite condițiile formale prevăzute în art. 385 10 alin. (2) C. proc. pen. Chiar dacă s-ar accepta opinia potrivit căreia criticile formulate de inculpatul A.N. împotriva deciziei penale nr. 129/A din 8 mai 2013 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, se circumscriu cazului de casare prevăzut în art. 385 9 alin. (1) pct. 17 2 C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție nu poate proceda la examinarea lor, nefiind respectate, așa cum s-a arătat anterior, cerințele formale prevăzute în art. 385 10 alin. (1) și alin. (2) C. proc. pen., care condiționează analizarea respectivelor critici de motivarea, în scris, a recursului cu cel puțin 5 zile înaintea primului termen de judecată.

Ca urmare, având în vedere toate aceste considerente anterior expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.,va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.N. împotriva deciziei penale nr. 129/A din 8 mai 2013 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori. Potrivit art. 385 17 alin. (4) C. proc. pen., din durata pedepsei închisorii aplicată recurentului inculpat va deduce detenția de la 28 septembrie 2012 la 16 septembrie 2013. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat a fost obligat la plata plata sumei de 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.N. împotriva deciziei penale nr. 129/A din 8 mai 2013 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori. Deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat durata reținerii și arestării preventive de la 28 septembrie 2012 la 16 septembrie 2013. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică azi, 16 septembrie 2013.