ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1425/2014

Asupra recursului de față; În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 142 din 23 septembrie 2013, Tribunalul Mehedinți, în baza art. 10 alin. (1) teza finală din Legea nr. 241/2005 rap. la art. 11 pct. 2 lit. b) și art. 10 alin. (1) lit. i 1 ) C. proc. pen. a dispus încetarea procesului penal privind pe inculpatul M.I., în legătură cu săvârșirea infracțiunii prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. În baza art. 91 C. pen. rap. la art. 10 alin. (1) teza finală din Legea nr. 241/2005, s-a aplicat inculpatului M.I. sancțiunea amenzii administrative în cuantum de 1.000 RON, care se va înregistra în cazierul judiciar.

S-a constatat că inculpatul a achitat cu chitanțele: nr. X1 din 26 aprilie 2013 suma de 20.000 RON; nr. X2 din 27 mai 2013 suma de 10.000 RON, nr. X3 din 24 mai 2013 suma de 40.000 RON, nr. X4 din 01 iulie 2013 suma de 10.000 RON și nr. X5 din 16 septembrie 2013 suma de 83.960 RON, reprezentând prejudiciul cauzat părții civile D.G.F.P. Dolj, în cuantum de 163.960 RON. În baza art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnată inculpata persoană juridică SC M.G.S. SRL Craiova, cu sediul în Craiova, județul Dolj, înregistrată la Registrul Comerțului din 24 iunie 2011, reprezentată legal de lichidatorul judiciar A.S.I. SPRL, cu sediul în Craiova, județul Dolj, la pedeapsa de 10.000 RON amendă.

În baza art. 53 2 alin. (1) C. pen. rap. la art. 53 1 alin. (3) lit. e) C. pen., s-a aplicat inculpatei persoană juridică SC M.G.S. SRL Craiova pedeapsa complementară a obligării de a difuza hotărârea de condamnare. În baza art. 71 7 C. pen., s-a dispus ca hotărârea de condamnare să fie difuzată de 10 ori, în extras, pe cheltuiala inculpatei persoană juridică, într-un cotidian central. Pedeapsa complementară se va executa conform disp. art. 53 2 alin. (4) C. pen., respectiv după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare. S-a atras atenția inculpatei persoană juridică SC M.G.S. SRL Craiova, asupra disp. art. 71 3 alin. (2) C. pen., privind suspendarea activității inculpatei persoane juridice, în caz de neexecutare, cu rea-credință, a pedepsei complementare.

În baza art. 479 7 alin. (5) C. proc. pen., rămânerea definitivă, hotărârea de condamnare la pedeapsa amenzii se va comunica, în extras, organului care a autorizat înființarea persoanei juridice și organului care a înregistrat persoana juridică, respectiv Oficiului Registrului Comerțului Dolj, în vederea efectuării mențiunilor corespunzătoare. S-a constatat că prejudiciul cauzat părții civile Direcția Generală a Finanțelor Publice Dolj - Craiova, este în cuantum de 163.960 RON, ce a fost achitat integral și în consecință s-au respins ca neîntemeiate cererile formulate de această parte civilă referitoare la câtimea prejudiciului estimat la suma de 4.377.546 RON și instituire de măsuri asigurătorii.

S-a restabilit situația anterioară,respectiv s-a ridicat măsura asiguratorie a sechestrului instituit prin ordonanța din 11 ianuarie 2012 asupra imobilului proprietatea inculpatului M.I., cu destinația pensiune turistică, situat în orașul Novaci, județul Gorj. A fost obligat fiecare inculpat să plătească statului câte 2.336,5 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare statului. Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele: La data de 08 februarie 2013 s-a înregistrat pe rolul Tribunalului Mehedinți rechizitoriul nr. 566/P/2011 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, prin care s-a dispus trimiterea în judecată,în stare de libertate a inculpatului M.I. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplic.

art. 41 alin. (2) C. pen. și a inculpatei, persoană juridică, SC M.G.S. SRL Craiova, prin administrator A.A.D., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. În fapt, s-a reținut că.inculpatul M.I., în calitate de administrator la învinuita SC M.G.S. SRL cu fostul sediu în Strehaia, județul Mehedinți, în perioada 2008-2010 a înregistrat în contabilitatea societății mai multe facturi fictive de aprovizionare cu mărfuri, majorând artificial cheltuielile și sustrăgându-se astfel de la plata TVA și a impozitului pe profit, prejudiciind bugetul general consolidat al statului cu suma de 163.960 RON. În actul de sesizare s-a mai arătat că la data de 08 februarie 2011, Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți a fost sesizat de Garda Financiară Mehedinți că inculpatul M.I.

și SC M.G.S. SRL Strehaia, în perioada anterior menționată, a ascuns sursa impozabilă, a înregistrat în evidența contabilă cheltuieli care nu au la bază documente justificative (facturi de aprovizionare) sau nu a înregistrat toate livrările și aprovizionările cu mărfuri efectuate, sustrăgându-se astfel, de la plata TVA și a impozitului pe profit, prejudiciind în acest fel bugetul statului. Astfel, prin rezoluția nr. 5672/11/6/2011 din 15 noiembrie 2011, în baza art. 209 alin. (4 1 ) C. proc. pen., cauza a fost preluată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova și înregistrată sub nr. 566/P/2011. Prin rechizitoriu s-a mai arătat că din probele administrate în cauză a rezultat că inculpatul M.I., la data de 08 mai 2008, a înființat SC M.G.S.

SRL Strehaia, cu sediul în Strehaia, județul Mehedinți, iar la data de 15 iunie 2011 a cesionat părțile sociale și a renunțat la funcția de administrator în favoarea numiților G.M., acționar și A.A.D., administrator, schimbând sediul societății în Craiova, județul Dolj. De asemenea, s-a mai reținut că în perioada ianuarie-decembrie 2009, inculpatul M.I. a înregistrat fictiv în contabilitatea SC M.G.S. SRL, achiziții de mărfuri în valoare totală de 12.030.599 RON de la următorii furnizori: SC R.U. SRL, SC D.D. SRL, SC C. SRL, SC D. SRL, SC M.M.A. SRL, SC A.C. SRL, SC S.Z.T. SRL, SC K.I.T. SRL, SC G. SRL, SC L.P.I. SRL, SC C. SRL, SC N.G.I. SRL, SC L.T.S. SRL, SC D.C. SRL, SC H.D. SRL, SC E. SRL, SC C.O.

SRL, SC E.C.P. SRL, SC O.C. SRL, SC Z.I. SRL, SC M.C. SRL, SC A.P. SRL, SC L.L. SRL, SC V.G. SRL, SC V.I. SRL, SC S.I. SRL, SC A. SRL, SC D.M.G. SRL, SC M.T. SRL, SC G.E. SRL, SC M.S. SRL, SC H.L.I. SRL, SC F. SRL, SC Y.D. SRL, toate din București și SC I. SRL Oradea. Tot prin rechizitoriu s-a mai arătat că în urma audierii reprezentanților acestor societăți a rezultat că majoritatea dintre acestea nu au avut relații comerciale cu SC M.G.S. SRL și că celelalte nu erau înscrise ca societăți plătitoare de TVA, iar inculpatul M.I.,după ce i-au fost prezentate fotografii cu reprezentanții societăților comerciale susmenționate a declarat că nu-i cunoaște și nu a cumpărat niciodată marfă de la aceste societăți.

Totodată, s-a mai arătat că în perioada 2008-2010, SC M.G.S. SRL a derulat operațiuni comerciale în sensul că, a întocmit acte de vânzare mărfuri către SC U.M.C. SRL, SC C.L. SRL, SC E.X. SRL, SC D.I. SRL, SC P. SRL, SC G.C. SRL, SC T.A. SRL, SC M.T. SRL, SC C.C. SRL, SC S.C.M. SRL, SC N.C. SRL, SC M.S. SRL și SC B.I. SRL, în valoare totală de 8.999.380 RON, din care a înregistrat în contabilitate și declarat doar suma de 7.321.694 RON, rămânând nedeclarată suma de 1.677.686 RON. S-a mai reținut că, în cauză, s-a dispus efectuarea unei expertize contabile în care s-a stabilit inițial un prejudiciu de 2.095.620 RON, din care 1.579.000 RON obligații fiscale datorate bugetului de stat, prin înregistrarea în documente contabile a unor operațiuni fictive în perioada ianuarie-decembrie 2009 și 516.620 RON obligație fiscală datorată bugetului de stat prin neînregistrarea tuturor operațiunilor fiscale derulate în perioada 2008-2010.

Concluziile raportului de expertiză contabilă au fost contestate de inculpat care a solicitat efectuarea unui supliment de expertiză și numirea unui expert parte. La efectuarea suplimentului de expertiză, inculpatul M.I. a prezentat documente noi, aparținând inculpatei SC M.G.S. SRL Strehaia. În final, reținându-se că prejudiciul cauzat de SC M.G.S. SRL este de 516.620 RON, cu opinie separată a expertului parte care a susținut că prejudiciul real este de 38.835 RON, prejudiciu asumat de învinuit. Astfel, pentru stabilirea cu certitudine a prejudiciului cauzat bugetului statului prin întocmirea de documente fictive și înscrierea în evidențele contabile a unor operațiuni comerciale ce au suport real, de către învinuit, s-a dispus efectuarea unei noi expertize contabile de către 2 experți care au concluzionat că prejudiciul total este de 163.960 RON, din care 161.084 RON TVA și 2.876 RON impozit pe profit.

S-a mai arătat că,la efectuarea raportului de expertiză contabilă experții au avut în vedere că „mărfurile achiziționate de inculpatul M.I., în calitate de administrator la SC M.G.S. SRL Strehaia, în perioada analizată, nu au avut ca destinație consumul propriu, făcând obiectul revânzării, înregistrate ca atare și generând venituri. Dacă achizițiile au fost fictive, fictive ar fi fost și revânzările, atrăgând după sine și fictivitatea veniturilor pe care Ie-a generat pentru societate, motiv pentru care apare diferența între prejudiciul constatat de Garda Financiară și cel menționat în concluziile raportului de expertiză contabilă.” Totodată, prin rechizitoriu s-a mai reținut că, interogat, inculpatul M.I.

a recunoscut săvârșirea faptelor, arătând că a evidențiat în contabilitate mai multe facturi nereale de aprovizionare cu mărfuri și înscrierea în actele de livrare către unele societăți a unor bunuri pe care nu Ie-a deținut, în scopul majorării cheltuielilor și reducerii profitului, diminuând în felul acesta obligațiile fiscale către bugetul statului cu suma de 163.960 RON. Prejudiciul cauzat nu a fost recuperat, inculpatul obligându-se să achite obligațiile fiscale către stat, iar prin ordonanța nr. 566/P/2011 din 11 ianuarie 2012, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova a luat măsura aplicării sechestrului asigurător asupra unui imobil proprietatea acestuia, în suprafață construită la sol de 150 m.p., D+P+mansardă, cu structură din beton și lemn, cu acoperișul din țiglă bituminoasă, cu destinație pensiune turistică construită pe un teren în suprafață de 350 m.p., în orașul Novaci, județul Gorj, teren concesionat la Primăria Novaci, județul Gorj.

Cu privire la persoana inculpatului M.I., din fișa de cazier judiciar a rezultat că acesta nu are antecedente penale, iar la data de 03 iunie 2011 a cesionat SC M.G.S. SRL lui G.M., prin încheierea de legalizare din 15 iunie 2011 la BNP V.O., fiind schimbat și sediul firmei din localitatea Strehaia în municipiul Craiova, iar la rândul său G.M. l-a desemnat ca administrator pe A.A.D. printr-un act notarial, pe care ulterior l-au înregistrat și la Oficiul Registrului Comerțului. în cursul urmăririi penale a fost interogat A.A.D. care a declarat că are calitatea de administrator al SC M.G.S. SRL Craiova și că ulterior a aflat că această societate este cercetată împreună cu un fost acționar și administrator M.I., pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală.

Prin actul de sesizare a instanței s-a arătat că faptele inculpaților: M.I. și SC M.G.S. SRL Craiova, de a evidenția în actele contabile sau în alte documente legale.a cheltuielilor care nu au la bază operațiuni reale ori de a evidenția alte operațiuni fictive,producând un prejudiciu statului în sumă de 163.960 RON, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscale, prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (în formă continuată). În instanță, la cercetarea judecătorească, în ședința publică din 16 septembrie 2013, inculpatul M.I. a uzat de dreptul la tăcere, motivându-și această decizie,pe considerentul că „nu înțelege să dea declarație în cauză, însă a precizat că a achitat prejudiciul stabilit prin rechizitoriu în integralitate”.

Față de faptul că inculpatul M.I. a achitat integral cuantumul prejudiciului stabilit prin rechizitoriu, pentru acest motiv atât inculpatul prin apărător, cât și procurorul au susținut că în cauză nu se mai impune administrarea altor probe, invocând incidența în speță a dispozițiilor prevăzute de10 alin. (1) teza finală din Legea nr. 241/2005 rap. la art. 11 pct 2 lit. b) și art. 10 alin. (1) lit. i) 1 C. proc. pen. Cât privește întinderea prejudiciului,s-a reținutcă atât apărătorul inculpatului, cât și procurorul au precizat că cuantumul real este cel stabilit în cursul urmăririi penale și indicat prin rechizitoriu, respectiv suma de 163.960 RON, care a fost achitată integral de către inculpat.

Instanța, având în vedere aceste susțineri, raportat la celelalte acte și lucrări ale dosarului, a constatat următoarele: S-a reținut că în cursul urmăririi penale, inculpatul prin declarațiile date în cauză, după cum s-a reținut și prin rechizitoriu, a recunoscut săvârșirea faptelor pentru care a fost trimis în judecată, anume faptul că a evidențiat mai multe facturi nereale de aprovizionare cu mărfuri și înscrierea în actele de livrare către unele societăți a unor bunuri pe care nu Ie-a deținut, în scopul majorării cheltuielilor și reducerii profitului, diminuând în felul acesta obligațiile fiscale către bugetul statului operațiuni pe care Ie-a efectuat în contabilitatea societății SC M.G.S.

SRL, societate comercială pe care el a înființat-o, la data de 08 mai 2008, și al cărui administrator a fost până la data de 15 iunie 2011, când a cesionat părțile sociale și a renunțat la funcția de administrator în favoarea numiților G.M., acționar, și A.A.D., administrator, schimbând și sediul societății în Craiova, județul Dolj. De asemenea, inculpatul încă din cursul urmăririi penale s-a obligat să achite prejudiciul și singurele apărări pe care a înțeles să le formuleze în cauză, în această fază procesuală au fost în legătură cu întinderea prejudiciului, anume a susținut că pretențiile, respectiv despăgubirile civile pretinse de partea civilă Direcția Generală a Finanțelor Publice Dolj sunt exagerat de mari, motiv pentru care în cauză au fost efectuate mai multe expertize, pe baza cărora, în final, prin rechizitoriu, au fost însușită opinia expertului, ce a concluzionat că prejudiciul efectiv este cel de 163.960 RON.

Administratorul societății, A.A.D., nu și-a formulat apărări în cauză. Față de aceste date ale cauzei instanța a apreciat că într-adevăr, în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 10 alin. (1) teza finală din Legea nr. 241/2005 rap. la art. 11 pct. 2 lit. b) și art. 10 alin. (1) lit. i) 1 C. proc. pen.,deoarece în cazul infracțiunii de evaziune fiscală, dacă în cursul urmăririi penale sau judecății, inculpatul face dovada achitării prejudiciului până la primul termen de judecată și dacă limitele prejudiciului sunt de până la 50.000 euro, în echivalentul monedei naționale, se aplică o sancțiune administrativă, care se înregistrează în cazierul judiciar.

O problemă ce se ridică în interpretarea acestor dispoziții ale legii, o constituie noțiunea de primul termen de judecată, care este cert că nu poate fi confundat cu primul termen de judecată stabilit de aplicația ECRIS, ca efect al repartizării informatice a cauzei, primul termen de judecată fiind acela când părțile sunt prezente, le este asigurat și garantat dreptul la apărare, deci atunci când părțile pot pune concluzii, acesta fiind termenul definit de disp. art. 300 alin. (1) C. proc. pen. ca fiind prima înfățișare, deoarece la prima înfățișare este verificată și legalitatea sesizării instanței.

În cauza de față, prima înfățișare, când instanța a constatat că a fost legal sesizată și când s-a putut da citire actului de sesizare al instanței este termenul de judecată din 16 septembrie 2013, deoarece până la această dată inculpatul a solicitat amânarea cauzei pentru a angaja un apărător ales, lucru pe care l-a și făcut, iar ulterior au fost solicitate noi amânări ale procesului de judecată, pentru lipsa justificată a apărătorului ales și ulterior pentru lipsa inculpatului, pe motive de boală, în care sens inculpatul a depus la dosar și acte justificative. Tocmai din aceste considerente și rațiuni și constituire de parte civilă potrivit disp. art. 15 C. proc. pen. se poate face în fața instanței, până la citirea actului de sesizare.

Deci instanța a considerat că data de 16 septembrie 2013 a reprezentat prima înfățișare, anume aceasta dată fiind și primul termen de judecată la care se referă dispozițiile art. 10 din Legea nr. 241/2005, când inculpatul a făcut și dovada achitării integrale a prejudiciului, motiv pentru care a uzat și de dreptul la tăcere, nedorind să mai facă alte declarații tocmai pentru considerentul că a plătit integral prejudiciul. Deci, în aceste condiții, inculpatul, prin achitarea prejudiciului, și-a asumat vinovăția în ce privește săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., pentru care a fost trimis în judecată, ca fiind comisă în modalitatea reținută prin rechizitoriu, așa cum a fost expusă mai sus.

De asemenea, responsabilă de săvârșirea acestei infracțiuni este și societatea SC M.G.S. SRL, societate ce a fost înființată la data de 08 mai 2008, fiind la început administrată de către inculpatul M.I. până în 15 iunie 2011, când a cesionat părțile sociale și a renunțat la funcția de administrator, în favoarea numiților G.M., acționar și A.A.D., administrator, schimbând și sediul societății, în Craiova, județul Dolj. Cât privește întinderea prejudiciului, s-a reținut că încă din faza de urmărire penală, partea civilă Direcția Generală a Finanțelor Publice Dolj - Craiova, a susținut că prejudiciul este mult mai mare, adică a considerat că el se ridică la suma de 4.337.546 RON, sumă cu care s-a constituit parte civilă încă de la urmărirea penală, susținându-și punctul de vedere și în instanță, potrivit cererilor înaintate și depuse la dosar.

Instanța a considerat însă că acest aspect a fost corect elucidat în faza de urmărire penală și că prejudiciul real cauzat de către inculpați este de 163.960 RON, din care 161.084 RON, reprezentând TVA de plată și 2.876 RON impozit pe profit, adică cel stabilit în baza expertizei efectuată de T.E.C., aceasta fiind cea mai completă expertiză, ce clarifică motivat toate aspectele cauzei. Deoarece inculpatul M.I. a achitat integral această sumă, ce nu depășește 50.000 euro, în echivalentul monedei naționale, în temeiul disp. art. 10 alin. (1) teza finală din Legea nr. 241/2005 rap. la art. 11 pct 2 lit. b) și art. 10 alin. (1) lit. i) 1 C. proc. pen. s-a dispus încetarea procesului penal privind pe inculpatul M.I., în legătură cu săvârșirea infracțiunii prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplic.

art. 41 alin. (2) C. pen., considerând că această împrejurare nu poate produce consecințe în planul răspunderii penale și pentru inculpata persoană juridică, în speță pentru SC M.G.S. SRL Craiova. În baza art. 91 C. pen. rap. la art. 10 alin. (1) teza finală din Legea nr. 241/2005, s-a aplicat inculpatului M.I. sancțiunea amenzii administrative în cuantum de 1.000 RON, care se va înregistra în cazierul judiciar. Având în vedere considerente expuse în ce privește întinderea prejudiciului și faptul că prejudiciul real dovedit ca fiind produs părții civile Direcția Generală a Finanțelor Publice Dolj - Craiova este în cuantum de 163.960 RON, ce a fost achitat integral, motiv pentru care s-au considerat ca fiind neîntemeiate cererile formulate de această parte civilă referitoare la câtimea prejudiciului estimat și pretins pentru suma de 4.377.546 RON și de instituire de măsuri asigurătorii.

Deci constatându-se achitat integral prejudiciul de către inculpatul M.I., instanța a dispus și restabilirea situației anterioare, respectiv s-a dispus ridicarea măsurii asigurătorii a sechestrului instituit prin ordonanța din 11 ianuarie 2012 asupra imobilului proprietatea inculpatului M.I., cu destinația pensiune turistică, situat în orașul Novaci, județul Gorj. Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți și partea civilă Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova. Reprezentantul parchetului a criticat sentința pentru nelegalitate, fiind încălcate dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 rap. la art. 291 alin. (1) C. proc.

pen. și dispozițiile art. 346 C. proc. pen., referitoare la rezolvarea laturii civile sub aspectul întinderii prejudiciului și că au fost încălcate și dispozițiile art. 163, art. 170 C. proc. pen., referitoare la ridicarea măsurii sechestrului asigurător și restabilirea situației anterioare săvârșirii infracțiunii, solicitând astfel admiterea apelului, desființarea sentinței apelate și pronunțarea unei hotărâri legale și temeinice. Partea civilă Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova în motivele scrise a criticat sentința pentru că în mod neîntemeiat s-a respins cererea Statului Român pentru întreaga sumă de 4.377.546 RON, deoarece între prejudiciu și faptă există conexiune, iar potrivit dispozițiilor art. 119 și urm. C. proc.

fisc., obligația fiscală neachitată în termen, respectiv prejudiciul suportă dobânzi și penalități de întârziere până la data achitării. A solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței în ceea ce privește latura civilă, cu admiterea cererii de constituire parte civilă a Statului Român pentru întreaga sumă de 4.377.546 RON și obligarea inculpatului la plata acesteia către partea civilă. Apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Mehedinți s-a apreciat că este fondat și a fost admis, iar apelul părții civile s-a apreciat că este nefondat și a fost respins, din următoarele considerente: Examinând sentința penală apelată,prin prisma motivelor invocate și din oficiu, Curtea a constatat că în mod just Tribunalul Mehedinți a dispus în baza art. 10 alin. (1) teza finală din Legea nr. 241/2005 rap.

la art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. și art. 10 alin. (1) lit. i) 1 C. proc. pen., încetarea procesului penal privind pe inculpatul M.I. și aplicarea față de acesta a sancțiunii administrative a amenzii în cuantum de 1.000 RON pentru fapta prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., deoarece inculpatul a achitat integral prejudiciul cauzat, respectiv suma de 163.960 RON, din care 161.084 RON reprezentând TVA și 2.876 RON impozit pe profit și stabilit conform expertizei efectuată de expertul T.E.C., apreciind în mod corect că această împrejurare nu poate produce consecințe în planul răspunderii penale și pentru SC M.G.S. SRL Craiova. Așa fiind, Curtea a apreciat că prima instanță a făcut în mod corect aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 rap.

la art. 291 alin. (1) C. proc. pen., deoarece primul termen de judecată când instanța a constatat că a fost legal sesizată și când părțile au fost legal citate, iar inculpatul a dat declarație și a făcut dovada achitării prejudiciului real cauzat părții civile și când s-a dat citire actului de sesizare, a fost la 16 septembrie 2013, anterior acestui termen cauza suferind amânări justificate. Pe de altă parte, s-a reținut că în cauză nu au fost încălcate nici dispozițiile art. 346 C. proc. pen., avându-se în vedere alin. (4) al aceluiași articol, astfel încât, constatând achitat integral prejudiciul cauzat părții civile Direcția Generală a Finanțelor Publice Dolj, astfel cum a fost stabilit chiar în faza de urmărire penală, instanța de fond nu avea cum să indice un temei juridic cu privire la rezolvarea acțiunii civile.

Din aceleași considerente, Curtea a apreciat că în mod corect prima instanță a dispus ridicarea măsurii asigurătorii a sechestrului instituit prin ordonanța de la 11 ianuarie 2012 asupra imobilului proprietatea inculpatului M.I. Curtea a constatat că apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Mehedinți este fondat doar în ceea ce privește încălcarea dispozițiilor art. 170 C. proc. pen., privind restabilirea situației anterioare săvârșirii infracțiunii. În acest sens, potrivit dispozițiilor legale sus-menționate „procurorul sau instanța de judecată poate lua măsuri de restabilirea situației anterioare săvârșirii infracțiunii când schimbarea acelei situații a rezultat în mod vădit din comiterea infracțiunii, iar restabilirea este posibilă”.

În raport de aceste dispoziții legale, s-a apreciat că restabilirea situației anterioare nu este aplicabilă săvârșirii infracțiunii de evaziune fiscală de către inculpatul M.I., deoarece bunul imobil asupra căruia s-a aplicat sechestrul asigurător nu a fost dobândit prin comiterea unei fapte penale. Așa fiind și pentru motivele arătate, în baza art. 379 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., s-a admis apelul declarat de Parchet, s-a desființat în parte sentința.în sensul că s-a înlăturat mențiunea privind restabilirea situației anterioare, menținând ridicarea măsurii asigurătorii a sechestrului instituit prin ordonanța de la 11 ianuarie 2012 asupra imobilului proprietatea inculpatului M.I., cu destinația pensiune turistică, situată în orașul Novaci, județul Gorj.

S-au menținut restul dispozițiilor sentinței, și s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de partea civilă Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova. Împotriva deciziei penale nr. 344 din 07 noiembrie 2013 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în termen legal, a declarat recurs partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova. Recurenta parte civilă a criticat decizia recurată prin prisma cazului de casare de la art. 385 9 pct. 17 2 C. proc. pen. anterior, pentru netemeinicie, susținând în esență că în mod greșit s-a respins cererea Statului Român pentru întreaga sumă de 4.377.546 RON, deoarece între prejudiciu și faptă există conexiune, iar potrivit dispozițiilor art. 119 și urm. C. proc.

fisc., obligația fiscală neachitată în termen, respectiv prejudiciul suportă dobânzi și penalități de întârziere până la data achitării. Examinând recursul declarat de partea civilă prin prisma cazului de casare invocatjnalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente: Consacrând efectul parțial devolutiv al recursului reglementat ca a doua cale de atac ordinară, art. 385 9 C. proc. pen. stabilește, în alin. (2), că instanța de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute în art. 385 9 din același cod.

Rezultă, așadar, că, în cazul recursului declarat împotriva hotărârilor date în apel, nici recurentul și nici instanța nu se pot referi decât la lipsurile care se încadrează în cazurile de casare prevăzute de lege, neputând fi înlăturate pe această cale toate erorile pe care le cuprinde decizia recurată, ci doar acele încălcări ale legii ce se circumscriu unuia dintre motivele de recurs limitativ reglementate în art. 385 9 C. proc. pen. Instituind, totodată, o altă limită a devoluției recursului, art. 385 10 C. proc. pen. prevede, în alin. (2), că instanța de recurs nu poate examina hotărârea atacată pentru vreunul din cazurile prevăzute în art. 385 9 C. proc. pen., dacă motivul de recurs, deși se încadrează în unul dintre aceste cazuri, nu a fost invocat în scris cu cel puțin 5 zile înaintea primului termen de judecată, așa cum se prevede în alin. (2) al aceluiași articol, cu singura excepție a cazurilor de casare care, potrivit art. 385 9 alin. (3) C. proc.

pen., se iau în considerare din oficiu. În cauză se observă că decizia recurată a fost pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, la data de 07 noiembrie 2013, deci ulterior intrării în vigoare (15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, situație în care aceasta este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute în art. 385 9 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin actul normativ menționat, dispozițiile tranzitorii cuprinse în art. ll din lege - referitoare la aplicarea, în continuare, a cazurilor de casare prevăzute de C. proc. pen. anterior modificării - vizând exclusiv cauzele penale aflate,la data intrării în vigoare a acesteia, în curs de judecată în recurs sau în termenul de declarare a recursului, ipoteză care, însă, nu se regăsește în speță.

Prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat însă o nouă limitare a devoluției recursului în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanțial sau incluse în sfera de aplicare a motivului de recurs prevăzut de pct. 17 2 al art. 385 9 C. proc. pen., intenția clară a legiuitorului, prin amendarea cazurilor de casare fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni de drept. În ce privește cazul de casare prevăzut în art. 385 9 alin. (1) pct. 17 2 C. proc. pen.,se constată că, într-adevăr, acesta a fost menținut și nu a suferit nicio modificare sub aspectul conținutului prin Legea nr. 2/2013, însă, potrivit art. 385 9 alin. (3) C. proc.

pen., în noua redactare, a fost exclus din categoria motivelor de recurs care se iau în considerare din oficiu, fiind necesar, pentru a putea fi examinat de către instanța de ultim control judiciar, respectarea condițiilor formale prevăzute în art. 385 10 alin. (1) și (2) C. proc. pen. Verificând îndeplinirea acestor cerințe, se observă că recurenta parte civilă și-a motivat în scris recursul la data de 02 aprilie 2014, (primul termen de judecată acordat în cauză fiind 23 aprilie 2014), respectându-și, astfel, obligația ce-i revenea potrivit art. 385 10 alin. (2) C. proc. pen. Cazul de casare prev. de art. 385 9 pct. 17 2 C. proc. pen. anterior, prevede că este supusă casării hotărârea care este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greșită aplicare a legii.

Înalta Curte apreciază că, pe de-o parte, motivele invocate vizează netemeinicia deciziei și nu nelegalitatea acesteia, iar pe de altă parte se constată că prejudiciul a fost stabilit prin expertiza contabilă efectuată în faza de urmărire penală, prejudiciul în cuantum de 1.600.000 RON a fost reținut și în rechizitoriu, iar cea de-a doua expertiză nu a fost contestată de partea civilă, prejudiciul fiind integral achitat de către inculpat. De altfel, instanța de recurs constată că aceleași critici au fost invocate de partea civilă și în fața instanțelor de fond și apel, instanțe care au analizat judicios criticile formulate de partea civilă, argumentând respingerea acestora, motivarea instanțelor fiind însușită pe deplin de către instanța de recurs.

Față de aceste considerente, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova, împotriva deciziei penale nr. 344 din 07 noiembrie 2013 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, privind pe intimatul inculpat M.I. Va obliga recurenta parte civilă la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova, împotriva deciziei penale nr. 344 din 07 noiembrie 2013 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, privind pe intimatul inculpat M.I. Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 23 aprilie 2014.