ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3313/2013

Asupra recursului cte față, din

examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin

cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Brașov, reclamanta SC G. SRL a

chemat în judecată pe pârâta SC C. SRL solicitând obligarea pârâtei să-și

îndeplinească obligațiile contractuale asumate prin contractul comercial

încheiat cu reclamanta din 01 august 2008 pct. 4.2, 5.3 precum și cele cuprinse

în anexa nr. 2 la acest contract, pct. 12-14, în sensul ca pârâta să fie

obligată să se prezinte la sediul societății reclamante pentru punerea în

exploatare a utilajului achiziționat conform contractului arătat, să

întocmească un raport final de instalare a utilajului livrat arătând în acest

raport toate deficiențele constatate cu ocazia punerii în funcțiune a

utilajului, cu stipularea datei remedierii acestora în caz de nevoie, precum și

pentru instruirea persoanei desemnate de societatea reclamantă referitor la

operarea și întreținerea utilajului precum și pentru a preda cartea tehnică a

acestuia; obligarea pârâtei la plata sumei de 465.692,98 lei cu titlu de daune

și penalități de întârziere.

Prin sentința civilă nr. 1650/C/2011

Tribunalul Brașov a respins acțiunea formulată și precizată de reclamanta SC G.

SRL Brașov în contradictoriu cu pârâta SC C. SRL Constanța.

Pentru a se pronunța astfel, s-a

reținut că la data de 1 august 2008 între reclamantă în calitate de cumpărător

și pârâtă s-a încheiat contractul de vânzare privind livrarea și instalarea

sistemului de încălzire Biotech, obligațiile părților fiind stipulate la art. 5

și 6 din contract iar condițiile de garanție la pct. 7 din contract.

Prin sentința civilă nr. 6189 din 18

mai 2010 pronunțată de Tribunalul București în Dosarul civil nr. 49040/3/2009,

a fost obligată reclamanta SC G. SRL la plata către pârâta SC C. SRL a sumei de

153.440,85 lei reprezentând penalități de întârziere pentru executarea cu întârziere

a obligațiilor de plată a prețului derivând din acest contract, reclamanta

neinvocând cu ocazia soluționării acelui litigiu excepția de neexecutare a

contractului și nu a uzat de calea acțiunii în anulare. Mai mult, reclamanta a

achitat factura de lichidare din 08 decembrie 2008 însușită și acceptată la

plată de către de aceasta, iar prin adresa din 17 februarie 2010 (fila 33 -

dosar) reclamanta i-a solicitat pârâtei confirmarea plăților efectuate precum

și restituirea garanției de bună execuție cu O.P.din 8 august 2009 ceea ce

atestă executarea obligațiilor contractuale. Certificatul de garanție a fost

însușit prin semnătură și ștampilă de către reclamantă (fila 28- 31 dosar).

După cum afirmă chiar reclamanta, cu

ocazia formulării contestației la executare (fila 125 -126 dosar), la data de

17 decembrie 2008 sistemul de încălzire a fost pus în funcțiune și, ca urmare,

petitul privind obligarea la plata folosului de tras pe perioada 2009 - 2010

conform calculului de la fila 44 dosar, pentru imposibilitatea exploatării

obiectivului turistic apare ca neîntemeiat. De altfel, nu a fost dovedit acest

prejudiciu conform prevederilor art. 1169 C. civ.

Au fost înlăturate ca nedovedite

susținerile reclamantei privind o eventuală constrângere din partea pârâtei de

a elibera garanția de bună execuție. De asemenea, au fost considerate lipsite

de suport probator afirmațiile privind existența unor deficiențe și cu privire

la neîndeplinirea obligațiilor privind instalarea și instruirea personalului,

din moment ce această acțiune a fost formulată la finalul perioadei de garanție

de 24 luni.

Împotriva sentinței a declarat apel

reclamanta SC G. SRL Brașov.

Prin Decizia civilă nr. 74/ AP din 12

iunie 2012, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu

minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale, apelul a fost

admis, iar sentința a fost schimbată în parte. în consecință, a fost admisă în

parte acțiunea formulată și precizată de reclamanta SC G. SRL Brașov în

contradictoriu cu pârâta SC C. SRL Constanța, fiind obligată pârâta să

îndeplinească obligațiile contractuale asumate prin contractul comercial

încheiat cu reclamanta din 01 august 2008 pct. 5.3 și cel cuprins în anexa 2

pct. 14, în sensul întocmirii raportului final.

Pentru a pronunța această soluție,

instanța de apel a reținut că reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la

îndeplinirea obligațiilor contractuale asumate prin contractul comercial din 01

august 2008 pct. 4.2, 5.3 precum și a celor cuprinse în anexa 2 la contract,

pct. 12 - 14 precum și obligarea pârâtei la plata sumei de 465.692,98 lei

calificată inițial ca fiind cu titlu de daune și penalități, ca ulterior prin

precizările de acțiune să le califice ca fiind daune, respectiv contravaloarea

folosului de tras.

Pct. 4.2 din contract reglementează

produsele și serviciile stipulate în anexa 1 și anexa 2 la contract ce se

includ în preț. întrucât acest punct se referă la condițiile de plată și preț,

obligație ce incumbă reclamantei și cum aceasta a achitat integral prețul,

curtea constată ca fiind neîntemeiată cererea referitoare la îndeplinirea de

către pârâtă a obligațiilor prevăzute de acest articol din contract.

Pct. 12-14 din anexa 2 la contract, se

referă la obligația vânzătorului de umplere a camerei de stocare cu peleți și

la desemnarea persoanei privind operarea și întreținerea sistemului.

Curtea de apel a respins petitul

formulat în baza acestor reglementări, întrucât, astfel cum precizează și

recunoaște chiar reclamanta, sistemul de încălzire a fost pus în funcțiune la

data de 17 decembrie 2008. Pentru aceleași considerente, curtea consideră

fondată și legală soluția instanței de fond privind obligarea pârâtei la plata

despăgubirilor reprezentând folosul de tras. De altfel, acest prejudiciu nu a

fost dovedit conform prevederilor art. 1169 vechiul C. civ.

Instanța de apel a apreciat ca fondată

critica referitoare la neîndeplinirea de către pârâtă a obligațiilor

contractuale prevăzute la pct. 5.3 din contract și pct. 14 anexa 2 la contract.

Astfel, potrivit convenției părților,

pârâta în calitate de vânzătoare avea obligația să întocmească raportul final

de instalare a utilajului în care să fie stipulate toate deficiențele și data

remedierii acestora. Deși se precizează de pârâtă că a îndeplinit această

obligație, această apărare nu este susținută de nicio probă din partea

acesteia, fiind o simplă afirmație, ce nu a putut forma convingerea instanței

în sensul respectării obligațiilor asumate la punctele respective din contract

și anexa la contract.

Întrucât, convenția încheiată are

putere de lege între părțile contractante, obligând părțile la executarea

întocmai a ceea ce este expres prevăzut în contract, în baza art. 969 alin. (1)

și art. 970 vechiul C. civ., instanța a obligat pârâta la îndeplinirea

obligației contractuale prevăzută la pct. 5.3 din contract și pct. 14 din anexa

2 la contract. De altfel, această situație a fost constatată și de Judecătoria

Brașov în considerentele sentinței civile nr. 13552/2011 pronunțată cu ocazia

soluționării contestației la executare, reținând că, nefinalizarea relației

comerciale prin neîntocmirea raportului final îi este imputabilă pârâtei, motiv

pentru care aceasta nu este îndreptățită a pretinde de la reclamantă plata de

daune interese pentru achitarea cu întârziere a ultimei tranșe din preț.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs reclamanta care a solicitat casarea în parte a hotărârii atacate și

trimiterea cauzei spre rejudecare doar cu privire la cuantumul pretențiilor

reclamantei și cu privire la obligația de instruire a personalului reclamantei

și de a preda cartea tehnică a utilajului achiziționat de reclamantă.

Recurenta a criticat soluția instanței

de apel pentru că, deși a schimbat în parte sentința Tribunalului Brașov

reținând că pârâta, deși a pus în funcțiune utilajul cumpărat de SC G. SRL,

totuși nu a încheiat raportul final de instalare; instanța de apel lasă

nesoluționată cererea reclamantei de a fi obligată pârâta la instruirea

personalului reclamantei cu privire la funcționarea utilajului și la predarea

cărții tehnice a utilajului.

Recurenta învederează că obligația de

instruire a personalului reclamantei este una esențială și a fost prevăzută în

mod expres de părți în anexa 1 la contract, iar Curtea de Apel Brașov ignoră

total această cerere, precum și cea de predare a cărții tehnice a utilajului,

ceea ce duce la casarea hotărârii pentru că fondul a rămas nesoluționat.

Recurenta și-a exprimat nemulțumirea

și față de faptul că instanța de apel a lăsat necercetată cererea reclamantei

de a fi despăgubită pentru neexecutarea obligațiilor esențiale ale pârâtei care

au dus la imposibilitatea funcționării centralei de încălzit și la lipsa de

activitate a SC G. SRL la pensiunea pe care o dorea încălzită cu ajutorul

utilajului cumpărat de la SC C. SRL

Recurenta a invocat dispozițiile art.

312 C. proc. civ.

Analizând hotărârea recurată în raport

de criticile formulate, în limitele controlului de legalitate și temeiurile de

drept invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru

considerentele ce urmează:

Recurenta a reluat, în parte,

criticile formulate în fața instanței de apel, fără a încadra recursul în

niciunul dintre motivele de recurs prevăzute limitativ de dispozițiile art. 304

pct1-9 C. proc. civ.

Totuși, din argumentarea recursului

rezultă că acesta s-ar putea încadra în dispozițiile art. 304 pct. 6, conform

art. 306 alin. (3) C. proc. civ.

Din cuprinsul deciziei atacate rezultă

însă că instanța s-a pronunțat asupra tuturor capetelor cererii reclamantei,

admițând în parte unele și, menținând soluția de respingere, pentru altele. Mai

precis pentru cele ce formează obiect de critică în prezentul recurs.

Astfel, instanța de apel a reținut în

mod corect că sistemul de încălzire a fost pus în funcțiune la data de 17

decembrie 2008 și nu există temei legal sau contractual pentru obligarea

pârâtei la plata despăgubirilor reprezentând imposibilitatea funcționării centralei

de încălzit și la lipsa de activitate a SC G. SRL la pensiunea pe care o dorea

încălzită cu ajutorul utilajului cumpărat de la SC C. SRL.

De altfel, acest prejudiciu nici nu a

fost dovedit conform prevederilor art. 1169 vechiul C. civ. Mai mult, în cauză

nu s-a demonstrat îndeplinirea condițiilor pentru angajarea răspunderii civile

delictuale: 1. existența unui prejudiciu; 2. existența unei fapte ilicite; 3. existența

unui raport de cauzalitate între fapta ilicită si prejudiciu; 4.existența

vinovăției celui ce a cauzat prejudiciul, constind în intenția, neglijența sau

imprudența cu care a acționat.

Nedovedite au fost și celelalte petite

ale acțiunii, motiv pentru care instanța de apel a menținut soluția de

respingere a lor de către instanța de fond, în condițiile în care nu s-a probat

îndeplinirea condițiilor pentru angajarea răspunderii civile contractuale.

Pentru toate considerentele reținute,

conform art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va

respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC G. SRL Brașov împotriva

Deciziei civile nr. 74/ AP din 12 iunie 2012 pronunțată de Curtea de Apel

Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de

muncă și asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de reclamanta SC G. SRL Brașov împotriva Deciziei civile nr. 74/ AP

din 12 iunie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă și pentru

cauze cu minori și de familie, de conflicte de munvă și asigurări

sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

16 octombrie 2013.