ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3313/2013

Asupra recursului cte față, din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Brașov, reclamanta SC G. SRL a chemat în judecată pe pârâta SC C. SRL solicitând obligarea pârâtei să-și îndeplinească obligațiile contractuale asumate prin contractul comercial încheiat cu reclamanta din 01 august 2008 pct. 4.2, 5.3 precum și cele cuprinse în anexa nr. 2 la acest contract, pct. 12-14, în sensul ca pârâta să fie obligată să se prezinte la sediul societății reclamante pentru punerea în exploatare a utilajului achiziționat conform contractului arătat, să întocmească un raport final de instalare a utilajului livrat arătând în acest raport toate deficiențele constatate cu ocazia punerii în funcțiune a utilajului, cu stipularea datei remedierii acestora în caz de nevoie, precum și pentru instruirea persoanei desemnate de societatea reclamantă referitor la operarea și întreținerea utilajului precum și pentru a preda cartea tehnică a acestuia; obligarea pârâtei la plata sumei de 465.692,98 lei cu titlu de daune și penalități de întârziere.

Prin sentința civilă nr. 1650/C/2011 Tribunalul Brașov a respins acțiunea formulată și precizată de reclamanta SC G. SRL Brașov în contradictoriu cu pârâta SC C. SRL Constanța. Pentru a se pronunța astfel, s-a reținut că la data de 1 august 2008 între reclamantă în calitate de cumpărător și pârâtă s-a încheiat contractul de vânzare privind livrarea și instalarea sistemului de încălzire Biotech, obligațiile părților fiind stipulate la art. 5 și 6 din contract iar condițiile de garanție la pct. 7 din contract.

Prin sentința civilă nr. 6189 din 18 mai 2010 pronunțată de Tribunalul București în Dosarul civil nr. 49040/3/2009, a fost obligată reclamanta SC G. SRL la plata către pârâta SC C. SRL a sumei de 153.440,85 lei reprezentând penalități de întârziere pentru executarea cu întârziere a obligațiilor de plată a prețului derivând din acest contract, reclamanta neinvocând cu ocazia soluționării acelui litigiu excepția de neexecutare a contractului și nu a uzat de calea acțiunii în anulare. Mai mult, reclamanta a achitat factura de lichidare din 08 decembrie 2008 însușită și acceptată la plată de către de aceasta, iar prin adresa din 17 februarie 2010 (fila 33 - dosar) reclamanta i-a solicitat pârâtei confirmarea plăților efectuate precum și restituirea garanției de bună execuție cu O.P.din 8 august 2009 ceea ce atestă executarea obligațiilor contractuale.

Certificatul de garanție a fost însușit prin semnătură și ștampilă de către reclamantă (fila 28- 31 dosar). După cum afirmă chiar reclamanta, cu ocazia formulării contestației la executare (fila 125 -126 dosar), la data de 17 decembrie 2008 sistemul de încălzire a fost pus în funcțiune și, ca urmare, petitul privind obligarea la plata folosului de tras pe perioada 2009 - 2010 conform calculului de la fila 44 dosar, pentru imposibilitatea exploatării obiectivului turistic apare ca neîntemeiat. De altfel, nu a fost dovedit acest prejudiciu conform prevederilor art. 1169 C. civ. Au fost înlăturate ca nedovedite susținerile reclamantei privind o eventuală constrângere din partea pârâtei de a elibera garanția de bună execuție.

De asemenea, au fost considerate lipsite de suport probator afirmațiile privind existența unor deficiențe și cu privire la neîndeplinirea obligațiilor privind instalarea și instruirea personalului, din moment ce această acțiune a fost formulată la finalul perioadei de garanție de 24 luni. Împotriva sentinței a declarat apel reclamanta SC G. SRL Brașov. Prin Decizia civilă nr. 74/ AP din 12 iunie 2012, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale, apelul a fost admis, iar sentința a fost schimbată în parte. în consecință, a fost admisă în parte acțiunea formulată și precizată de reclamanta SC G. SRL Brașov în contradictoriu cu pârâta SC C. SRL Constanța, fiind obligată pârâta să îndeplinească obligațiile contractuale asumate prin contractul comercial încheiat cu reclamanta din 01 august 2008 pct. 5.3 și cel cuprins în anexa 2 pct. 14, în sensul întocmirii raportului final.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de apel a reținut că reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la îndeplinirea obligațiilor contractuale asumate prin contractul comercial din 01 august 2008 pct. 4.2, 5.3 precum și a celor cuprinse în anexa 2 la contract, pct. 12 - 14 precum și obligarea pârâtei la plata sumei de 465.692,98 lei calificată inițial ca fiind cu titlu de daune și penalități, ca ulterior prin precizările de acțiune să le califice ca fiind daune, respectiv contravaloarea folosului de tras. Pct. 4.2 din contract reglementează produsele și serviciile stipulate în anexa 1 și anexa 2 la contract ce se includ în preț. întrucât acest punct se referă la condițiile de plată și preț, obligație ce incumbă reclamantei și cum aceasta a achitat integral prețul, curtea constată ca fiind neîntemeiată cererea referitoare la îndeplinirea de către pârâtă a obligațiilor prevăzute de acest articol din contract.

Pct. 12-14 din anexa 2 la contract, se referă la obligația vânzătorului de umplere a camerei de stocare cu peleți și la desemnarea persoanei privind operarea și întreținerea sistemului. Curtea de apel a respins petitul formulat în baza acestor reglementări, întrucât, astfel cum precizează și recunoaște chiar reclamanta, sistemul de încălzire a fost pus în funcțiune la data de 17 decembrie 2008. Pentru aceleași considerente, curtea consideră fondată și legală soluția instanței de fond privind obligarea pârâtei la plata despăgubirilor reprezentând folosul de tras. De altfel, acest prejudiciu nu a fost dovedit conform prevederilor art. 1169 vechiul C. civ. Instanța de apel a apreciat ca fondată critica referitoare la neîndeplinirea de către pârâtă a obligațiilor contractuale prevăzute la pct. 5.3 din contract și pct. 14 anexa 2 la contract.

Astfel, potrivit convenției părților, pârâta în calitate de vânzătoare avea obligația să întocmească raportul final de instalare a utilajului în care să fie stipulate toate deficiențele și data remedierii acestora. Deși se precizează de pârâtă că a îndeplinit această obligație, această apărare nu este susținută de nicio probă din partea acesteia, fiind o simplă afirmație, ce nu a putut forma convingerea instanței în sensul respectării obligațiilor asumate la punctele respective din contract și anexa la contract. Întrucât, convenția încheiată are putere de lege între părțile contractante, obligând părțile la executarea întocmai a ceea ce este expres prevăzut în contract, în baza art. 969 alin. (1) și art. 970 vechiul C. civ., instanța a obligat pârâta la îndeplinirea obligației contractuale prevăzută la pct. 5.3 din contract și pct. 14 din anexa 2 la contract.

De altfel, această situație a fost constatată și de Judecătoria Brașov în considerentele sentinței civile nr. 13552/2011 pronunțată cu ocazia soluționării contestației la executare, reținând că, nefinalizarea relației comerciale prin neîntocmirea raportului final îi este imputabilă pârâtei, motiv pentru care aceasta nu este îndreptățită a pretinde de la reclamantă plata de daune interese pentru achitarea cu întârziere a ultimei tranșe din preț. Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta care a solicitat casarea în parte a hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare doar cu privire la cuantumul pretențiilor reclamantei și cu privire la obligația de instruire a personalului reclamantei și de a preda cartea tehnică a utilajului achiziționat de reclamantă.

Recurenta a criticat soluția instanței de apel pentru că, deși a schimbat în parte sentința Tribunalului Brașov reținând că pârâta, deși a pus în funcțiune utilajul cumpărat de SC G. SRL, totuși nu a încheiat raportul final de instalare; instanța de apel lasă nesoluționată cererea reclamantei de a fi obligată pârâta la instruirea personalului reclamantei cu privire la funcționarea utilajului și la predarea cărții tehnice a utilajului. Recurenta învederează că obligația de instruire a personalului reclamantei este una esențială și a fost prevăzută în mod expres de părți în anexa 1 la contract, iar Curtea de Apel Brașov ignoră total această cerere, precum și cea de predare a cărții tehnice a utilajului, ceea ce duce la casarea hotărârii pentru că fondul a rămas nesoluționat.

Recurenta și-a exprimat nemulțumirea și față de faptul că instanța de apel a lăsat necercetată cererea reclamantei de a fi despăgubită pentru neexecutarea obligațiilor esențiale ale pârâtei care au dus la imposibilitatea funcționării centralei de încălzit și la lipsa de activitate a SC G. SRL la pensiunea pe care o dorea încălzită cu ajutorul utilajului cumpărat de la SC C. SRL Recurenta a invocat dispozițiile art. 312 C. proc. civ. Analizând hotărârea recurată în raport de criticile formulate, în limitele controlului de legalitate și temeiurile de drept invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează: Recurenta a reluat, în parte, criticile formulate în fața instanței de apel, fără a încadra recursul în niciunul dintre motivele de recurs prevăzute limitativ de dispozițiile art. 304 pct1-9 C. proc.

civ. Totuși, din argumentarea recursului rezultă că acesta s-ar putea încadra în dispozițiile art. 304 pct. 6, conform art. 306 alin. (3) C. proc. civ. Din cuprinsul deciziei atacate rezultă însă că instanța s-a pronunțat asupra tuturor capetelor cererii reclamantei, admițând în parte unele și, menținând soluția de respingere, pentru altele. Mai precis pentru cele ce formează obiect de critică în prezentul recurs. Astfel, instanța de apel a reținut în mod corect că sistemul de încălzire a fost pus în funcțiune la data de 17 decembrie 2008 și nu există temei legal sau contractual pentru obligarea pârâtei la plata despăgubirilor reprezentând imposibilitatea funcționării centralei de încălzit și la lipsa de activitate a SC G. SRL la pensiunea pe care o dorea încălzită cu ajutorul utilajului cumpărat de la SC C. SRL.

De altfel, acest prejudiciu nici nu a fost dovedit conform prevederilor art. 1169 vechiul C. civ. Mai mult, în cauză nu s-a demonstrat îndeplinirea condițiilor pentru angajarea răspunderii civile delictuale: 1. existența unui prejudiciu; 2. existența unei fapte ilicite; 3. existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită si prejudiciu; 4.existența vinovăției celui ce a cauzat prejudiciul, constind în intenția, neglijența sau imprudența cu care a acționat. Nedovedite au fost și celelalte petite ale acțiunii, motiv pentru care instanța de apel a menținut soluția de respingere a lor de către instanța de fond, în condițiile în care nu s-a probat îndeplinirea condițiilor pentru angajarea răspunderii civile contractuale.

Pentru toate considerentele reținute, conform art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC G. SRL Brașov împotriva Deciziei civile nr. 74/ AP din 12 iunie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC G. SRL Brașov împotriva Deciziei civile nr. 74/ AP din 12 iunie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de munvă și asigurări sociale. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 octombrie 2013.