ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3869/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamantul I.L., a chemat în judecată pe pârâta SC G. SA și a solicitat să se constate nulitatea absolută a hotărârii A.G.E.A. nr. 125 din 22 decembrie 2008 întrucât nu s-a întrunit cvorumul cerut de lege și s-au încălcat prevederile contractului de privatizare încheiat cu A.V.A.S. Tribunalul București, prin sentința comercială nr. 9777 bis din 19 iunie 2009, a respins ca neîntemeiată acțiunea, considerând că semnarea unui acord prin care mai multe societăți comerciale și persoane fizice au constituit un consorțiu pentru cumpărarea pachetului de acțiuni de la A.V.A.S. nu poate fi primit ca o asociere în participațiune, astfel că adunarea generală extraordinară din 22 decembrie 2008 a ținut cont de structura acționariatului conform evidențelor C.N.V.M.

și Depozitarului Central, îndeplinind cerințele art. 134 din Regulamentul C.N.V.M. și ale art. 243 din Legea nr. 297/2004. În privința mandatului de reprezentare a consorțiului în A.G.E.A., instanța a reținut că au fost respectate prevederile art. 1 pct. 1 din actul adițional la contractul de constituire a consorțiului iar desemnarea lui M.L., mandatat să exprime votul pozitiv al acționarilor a fost legală. Curtea de Apel București, prin decizia comercială nr. 291 din 10 mai 2010, a respins ca nefondat apelul reclamantului, constatând cota de participare a SC M.I.I.G. SRL de 12,29654%, a consorțiului format din SC M.I.I.E.M.I.I.G. SRL, SC P.R. SRL, SC D.C.E. SRL, P.I. și P.R.C. de 87,48346% restul acțiunilor fiind ale unor alte persoane fizice și juridice, iar mandatul cu care M.L.

a fost învestit prin adunarea consorțiului a fost în vederea votului „pentru” majorarea capitalului social. Astfel decesul uneia dintre persoanele fizice membru al consorțiului nu putea influența procesul decizional, art. 120 din Legea nr. 31/1990 stabilind desemnarea unui reprezentant comun, iar actul adițional al consorțiului neatacat nu poate pune în discuție valabilitatea acestuia. Mai reține curtea de apel, că mandatul administratorului M.L. era valabil în raport de dispozițiile art. 13 alin. (1) din actul de constituire al consorțiului, de dispozițiile art. 125 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 și ale art. 70 1 din O.U.G. nr. 52/2008. Împotriva deciziei astfel pronunțate, reclamantul a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc.

civ. Recurentul susține că instanța de apel a făcut o greșită aplicare a legii întrucât prin acordul de consorțiu s-a prevăzut independența economică și comercială a fiecărui asociat (art. 2), desemnarea ca împuternicit al acestei entități pentru a lua hotărârile necesare, în comun, a dl. L.I., iar prin actul adițional din 25 iulie 2007 s-a decis modificarea acordului în sensul hotărârii cu vot majoritar și desemnarea ca împuternicit a dl. M.L. înlăturând astfel persoana sa de la actul decizional. Actul adițional din 25 iulie 2007 a fost atacat pe cale de excepție prin răspunsul la întâmpinare, invocându-se nulitatea absolută a acestuia pentru lipsa consimțământului uneia din părți. Mai susține recurentul că instanța de apel greșit a invocat prevederile art. 75 din Legea nr. 31/1990, administratorul societății cu răspundere limitată neputând exprima voința societară în raport cu terții iar art. 13 din actul constitutiv al SC M.I.I.G.

SRL nu acoperă decât operațiunile cerute pentru aducerea la îndeplinire a obiectului de activitate. Instanța nu a analizat prevederile art. 4 din actul constitutiv care acordă adunării generale decizia asupra realizării politicii sale economico financiare. Dacă actul adițional la consorțiu este nul absolut și votul trebuia să fie unanim, decesul asociatului P.I. făcea ilegală orice hotărâre luată după acea dată, iar hotărârea A.G.E.A. a SC G. SA nelegală. Critica deciziei atacate are în vedere, în opinia recurentului și greșita caracterizare a acordului de consorțiu ca fiind în afara prevederilor art. 254 C. com., privind asocierea în participațiune. Interpretând greșit actul constitutiv al SC M.I.I.G.

SRL instanțele în mod greșit au considerat valabil mandatul reprezentantului acestei societăți comerciale. Recursul este nefondat și va fi respins pentru considerentele ce se vor expune. Prevederile art. 132 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 stabilesc dreptul oricărui acționar care a votat împotrivă și a cerut consemnarea în procesul verbal sau care nu a luat parte la A.G.A., să atace în justiție hotărârile contrare legii sau actului constitutiv. Art. 115 din același act normativ prevede validitatea hotărârilor A.G.A. în prezența acționarilor deținând cel puțin o pătrime din numărul total de drepturi de vot, iar acestea se pot lua cu majoritatea voturilor deținute de acționarii prezenți sau reprezentați.

Totodată, prevederile art. 197 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 stabilesc aplicarea dispozițiilor art. 75 - 77 și 79 din lege și societăților cu răspundere limitată. În acest sens, dreptul de a reprezenta societatea aparține fiecărui administrator, afară de stipulație contrară în actul constitutiv. Actul constitutiv al SC M.I.I.G. SRL prevede în art. 13 alin. (2) că administratorul societății va avea puteri depline și le va exercita în mod exclusiv, confirmând astfel prevederile art. 70 și 75 din Legea nr. 31/1990 care îndreptățesc administratorii să efectueze operațiunile cerute pentru îndeplinirea obiectului de activitate al societății și acordă dreptul de prezentare în raport cu terții. Pe de altă parte, răspunderea administratorului este reglementată de regulile de la mandat, astfel că în raporturile cu terții pentru eventualele acte excesive, el devine răspunzător, în temeiul unei răspunderi extra contractuale.

Însă, în raportul juridic dedus judecății reclamantul a invocat nulitatea actului adițional la acordul de consorțiu, pentru lipsa consimțământului său in societatea ce făcea parte din această entitate juridică, deși calitatea de reprezentant aparține administratorului. De aceea instanțele, în analiza asupra mandatului de reprezentare față de terți a administratorului M.L., au invocat prevederile legale privind reprezentarea și dreptul reprezentanților legali ai societății de a încheia acte de dispoziție, fără a fi necesară procură specială în acest scop (art. 70 1 din O.U.G. nr. 52/2008). Fără a fi modificat actul constitutiv al SC M.I.I.G. SRL, prin care atribuțiile de reprezentare ale administratorului să fie limitate la actele pe care asociații le doresc, orice demers în invocarea lipsei consimțământului, în raport cu terții, nu este fundamentată.

Neîntemeiată este și critica relativă la caracterizarea acordului de consorțiu ca un contract nenumit. Încercarea de a atrage prevederile art. 251 și urm. C. com. nu își găsește explicația. Deși contractul de asociere în participațiune lasă libertatea părților de reglementare a formei și condițiilor, totuși dispoziția specială a art. 253 C. com. stabilește că „cel de-al treilea nu are niciun drept și nu se obligă decât cu acela cu care a contractat”, dispoziție pe care în acordul de consorțiu părțile au înlăturat-o, prin stipularea răspunderii solidare a tuturor asociaților. În această măsură instanțele de fond au caracterizat, judicios, acordul de consorțiu ca un contract nenumit. În privința lipsei consimțământului defunctului P.I., instanțele de fond, considerând valabilitatea actului adițional din 25 iulie 2007 au stabilit că votul acestuia nu putea influența procesul decizional.

Reluând motivele relative la reprezentarea SC M.I.I.G. SRL întemeiate pe greșita interpretare a actului dedus judecății recurentul evocă neconcludent și nepertinent neînțelegerile asociaților din cadrul acestei societăți comerciale. Obiectul de activitate astfel cum a fost stabilit în actul constitutiv îl reprezintă activități de comerț printre altele cu metale și minereuri metalice similar unuia din obiectele de activitate ale SC G. SA, astfel, încât nu se poate afirma întemeiat că administratorul și-a depășit puterile de reprezentare contractând în afara obiectului de activitate a societății comerciale. Așa fiind, în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat împotriva deciziei comerciale nr. 291 din 10 mai 2010 pronunțată de Curtea de Apel București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamantul I.L. împotriva deciziei comerciale nr. 291 din 10 mai 2010 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 11 noiembrie 2010.