ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3869/2010

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Reclamantul I.L., a chemat în judecată pe

pârâta SC G. SA și a solicitat să se constate nulitatea absolută a hotărârii A.G.E.A.

nr. 125 din 22 decembrie 2008 întrucât nu s-a întrunit cvorumul cerut de lege

și s-au încălcat prevederile contractului de privatizare încheiat cu A.V.A.S.

Tribunalul București,

prin sentința comercială nr. 9777 bis din 19 iunie 2009, a respins ca neîntemeiată acțiunea, considerând că semnarea unui acord prin care mai multe

societăți comerciale și persoane fizice au constituit un consorțiu pentru

cumpărarea pachetului de acțiuni de la A.V.A.S. nu poate fi primit ca o

asociere în participațiune, astfel că adunarea generală extraordinară din 22

decembrie 2008 a ținut cont de structura acționariatului conform evidențelor C.N.V.M.

și Depozitarului Central, îndeplinind cerințele art. 134 din Regulamentul C.N.V.M.

și ale art. 243 din Legea nr. 297/2004. În privința mandatului de reprezentare

a consorțiului în A.G.E.A., instanța a reținut că au fost respectate

prevederile art. 1 pct. 1 din actul adițional la contractul de constituire a

consorțiului iar desemnarea lui M.L., mandatat să exprime votul pozitiv al

acționarilor a fost legală.

Curtea de Apel

București, prin decizia comercială nr. 291 din 10 mai 2010, a respins ca nefondat apelul reclamantului, constatând cota de participare a SC M.I.I.G. SRL de

12,29654%, a consorțiului format din SC M.I.I.E.M.I.I.G. SRL, SC P.R. SRL, SC D.C.E.

SRL, P.I. și P.R.C. de 87,48346% restul acțiunilor fiind ale unor alte persoane

fizice și juridice, iar mandatul cu care M.L. a fost învestit prin adunarea

consorțiului a fost în vederea votului „pentru” majorarea capitalului social.

Astfel decesul uneia dintre persoanele fizice membru al consorțiului nu putea

influența procesul decizional, art. 120 din Legea nr. 31/1990 stabilind

desemnarea unui reprezentant comun, iar actul adițional al consorțiului neatacat

nu poate pune în discuție valabilitatea acestuia.

Mai reține curtea de

apel, că mandatul administratorului M.L. era valabil în raport de dispozițiile art.

13 alin. (1) din actul de constituire al consorțiului, de dispozițiile art. 125

alin. (2) din Legea nr. 31/1990 și ale art. 70

1

din O.U.G. nr. 52/2008.

Împotriva deciziei

astfel pronunțate, reclamantul a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art.

304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.

Recurentul susține că

instanța de apel a făcut o greșită aplicare a legii întrucât prin acordul de

consorțiu s-a prevăzut independența economică și comercială a fiecărui asociat

(art. 2), desemnarea ca împuternicit al acestei entități pentru a lua

hotărârile necesare, în comun, a dl. L.I., iar prin actul adițional din 25

iulie 2007 s-a decis modificarea acordului în sensul hotărârii cu vot majoritar

și desemnarea ca împuternicit a dl. M.L. înlăturând astfel persoana sa de la

actul decizional.

Actul adițional din

25 iulie 2007 a fost atacat pe cale de excepție prin răspunsul la întâmpinare, invocându-se

nulitatea absolută a acestuia pentru lipsa consimțământului uneia din părți.

Mai susține

recurentul că instanța de apel greșit a invocat prevederile art. 75 din Legea nr.

31/1990, administratorul societății cu răspundere limitată neputând exprima

voința societară în raport cu terții iar art. 13 din actul constitutiv al SC M.I.I.G.

SRL nu acoperă decât operațiunile cerute pentru aducerea la îndeplinire a

obiectului de activitate. Instanța nu a analizat prevederile art. 4 din actul

constitutiv care acordă adunării generale decizia asupra realizării politicii

sale economico financiare.

Dacă actul adițional

la consorțiu este nul absolut și votul trebuia să fie unanim, decesul

asociatului P.I. făcea ilegală orice hotărâre luată după acea dată, iar

hotărârea A.G.E.A. a SC G. SA nelegală.

Critica deciziei

atacate are în vedere, în opinia recurentului și greșita caracterizare a

acordului de consorțiu ca fiind în afara prevederilor art. 254 C. com., privind

asocierea în participațiune.

Interpretând greșit

actul constitutiv al SC M.I.I.G. SRL instanțele în mod greșit au considerat

valabil mandatul reprezentantului acestei societăți comerciale.

Recursul este nefondat

și va fi respins pentru considerentele ce se vor expune.

Prevederile art. 132 alin.

(2) din Legea nr. 31/1990 stabilesc dreptul oricărui acționar care a votat

împotrivă și a cerut consemnarea în procesul verbal sau care nu a luat parte la

A.G.A., să atace în justiție hotărârile contrare legii sau actului constitutiv.

Art. 115 din același

act normativ prevede validitatea hotărârilor A.G.A. în prezența acționarilor

deținând cel puțin o pătrime din numărul total de drepturi de vot, iar acestea

se pot lua cu majoritatea voturilor deținute de acționarii prezenți sau

reprezentați.

Totodată, prevederile

art. 197 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 stabilesc aplicarea dispozițiilor art.

75 - 77 și 79 din lege și societăților cu răspundere limitată.

În acest sens,

dreptul de a reprezenta societatea aparține fiecărui administrator, afară de

stipulație contrară în actul constitutiv.

Actul constitutiv al SC

M.I.I.G. SRL prevede în art. 13 alin. (2) că administratorul societății va avea

puteri depline și le va exercita în mod exclusiv, confirmând astfel prevederile

art. 70 și 75 din Legea nr. 31/1990 care îndreptățesc administratorii să

efectueze operațiunile cerute pentru îndeplinirea obiectului de activitate al

societății și acordă dreptul de prezentare în raport cu terții.

Pe de altă parte,

răspunderea administratorului este reglementată de regulile de la mandat,

astfel că în raporturile cu terții pentru eventualele acte excesive, el devine

răspunzător, în temeiul unei răspunderi extra contractuale.

Însă, în raportul

juridic dedus judecății reclamantul a invocat nulitatea actului adițional la

acordul de consorțiu, pentru lipsa consimțământului său in societatea ce făcea

parte din această entitate juridică, deși calitatea de reprezentant aparține

administratorului. De aceea instanțele, în analiza asupra mandatului de

reprezentare față de terți a administratorului M.L., au invocat prevederile

legale privind reprezentarea și dreptul reprezentanților legali ai societății

de a încheia acte de dispoziție, fără a fi necesară procură specială în acest

scop (art. 70

1

din O.U.G. nr. 52/2008).

Fără a fi modificat

actul constitutiv al SC M.I.I.G. SRL, prin care atribuțiile de reprezentare ale

administratorului să fie limitate la actele pe care asociații le doresc, orice

demers în invocarea lipsei consimțământului, în raport cu terții, nu este

fundamentată.

Neîntemeiată este și

critica relativă la caracterizarea acordului de consorțiu ca un contract nenumit.

Încercarea de a atrage prevederile art. 251 și urm. C. com. nu își găsește

explicația. Deși contractul de asociere în participațiune lasă libertatea

părților de reglementare a formei și condițiilor, totuși dispoziția specială a art.

253 C. com. stabilește că „cel de-al treilea nu are niciun drept și nu se

obligă decât cu acela cu care a contractat”, dispoziție pe care în acordul de

consorțiu părțile au înlăturat-o, prin stipularea răspunderii solidare a

tuturor asociaților.

În această măsură

instanțele de fond au caracterizat, judicios, acordul de consorțiu ca un

contract nenumit.

În privința lipsei

consimțământului defunctului P.I., instanțele de fond, considerând

valabilitatea actului adițional din 25 iulie 2007 au stabilit că votul acestuia

nu putea influența procesul decizional.

Reluând motivele

relative la reprezentarea SC M.I.I.G. SRL întemeiate pe greșita interpretare a

actului dedus judecății recurentul evocă neconcludent și nepertinent

neînțelegerile asociaților din cadrul acestei societăți comerciale. Obiectul de

activitate astfel cum a fost stabilit în actul constitutiv îl reprezintă

activități de comerț printre altele cu metale și minereuri metalice similar

unuia din obiectele de activitate ale SC G. SA, astfel, încât nu se poate

afirma întemeiat că administratorul și-a depășit puterile de reprezentare

contractând în afara obiectului de activitate a societății comerciale.

Așa fiind, în temeiul

dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat

recursul declarat împotriva deciziei comerciale nr. 291 din 10 mai 2010

pronunțată de Curtea de Apel București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de reclamantul I.L. împotriva deciziei comerciale nr. 291 din 10 mai 2010 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședința

publică, astăzi 11 noiembrie 2010.