ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3724/2010

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Tribunalul București, secția a VI-a comercială,

prin sentința comercială nr. 12.652 din 9 noiembrie 2009 a respins acțiunea principală formulată de reclamanta SC B.I. SRL București împotriva pârâtei SC

A.V.C.I. SRL București ca neîntemeiată.

De asemenea a respins

cererea reconvențională ca inadmisibilă.

A mai fost respinsă

cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ca

neîntemeiată și s-a luat act că pârâta-reclamantă va solicita cheltuieli de

judecată pe cale separată.

În fundamentarea

acestei soluții, instanța de fond a reținut, în principal, că reclamanta-pârâtă

SC B.I. SRL este proprietara imobilului situat în București, B-dul Bucureștii

Noi, sector 1, în baza contractelor de vânzare-cumpărare din 11 octombrie 1993

și din 25 noiembrie 1994 și a sentinței din 25 aprilie 2007 a Tribunalului București, secția a VI-a comercială.

Pârâta-reclamantă SC

A.V.C.I. SRL este proprietara terenului alăturat, situat în B-dul Bucureștii

Noi, în baza contractului de vânzare-cumpărare din 14 decembrie 2005.

La cererea

pârâtei-reclamante a fost emisă autorizația de construcție din 29 februarie

2008 pentru ridicarea unui imobil de locuințe și birouri, au fost demarate

lucrările de demolare a construcțiilor existente iar Inspectoratul de Stat în

Construcții, la un control efectuat, a constatat că terenul prezintă o serie de

șanțuri, inclusiv la limita de proprietate.

În baza sesizării

reclamantei-pârâte din 7 aprilie 2008, Inspectoratul de Stat în Construcții

efectuează un nou control la lucrările întreprinse de pârâta-reclamantă,

finalizat prin încheierea procesului verbal de control din 11 aprilie 2008 și

procesul-verbal de sancționare contravențională, stabilind în sarcina

administratorului societății pârâte să întocmească o expertiză tehnică privind

cauzele și modalitățile de remediere a defecțiunilor produse.

La data de 28

octombrie 2008 expertul R.S. a întocmit un Raport de Expertiză Tehnică,

concluzionând că în acest moment lucrările nu afectează rezistența și

stabilitatea construcțiilor vecine.

Examinând temeiurile

de drept invocate de către reclamanta-pârâtă în susținerea cererii sale s-a

apreciat că nu sunt întrunite cumulativ condițiile angajării răspunderii civile

delictuale a pârâtei SC A.V.I.C. SRL.

Nu s-a putut reține

că acțiunea pârâtei care a avut ca efect deteriorarea parțială a căii de acces

către B-dul Bucureștii Noi a determinat lipsa de folosință a spațiilor de

depozitare ale reclamantei pe o perioadă de 6 luni și în cuantumul evaluat de

către aceasta.

Pretențiile

reclamantei-pârâte SC B.I. SRL s-au întemeiat pe raportul de expertiză

extrajudiciară întocmit de expert tehnic judiciar în specialitatea construcții,

expertiză care nu este datată și nu menționează la ce dată au avut loc

verificările în teren.

Martorii audiați au

dat declarații contradictorii.

Din verificarea

raportului de cauzalitate între fapta pârâtei și prejudiciul cauzat, precum și

vinovăția pârâtei ca și condiție a angajării răspunderii civile delictuale, s-a

reținut că nu poate fi constatată culpa exclusivă a SC A.V.I.C. SRL în

producerea prejudiciului evaluat de reclamantă.

Analiza cererii

reconvenționale formulată de către pârâta-reclamantă SC A.V.I.C. SRL a condus

la concluzia că aceasta nu întrunește condițiile prevăzute de art. 111 C. proc.

civ.

Curtea de Apel

București, secția a V-a comercială, prin decizia comercială nr. 320 din 19 mai 2010 a respins ca nefondat apelul reclamantei SC B.I. SRL împotriva sentinței comerciale nr. 12.652

din 9 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială,

fiind preluate în esență argumentele expuse anterior.

Împotriva deciziei

comerciale nr. 320 din 19 mai 2010 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială,

a promovat recurs reclamanta SC B.I. SRL care a criticat această hotărâre

pentru nelegalitate, solicitând în temeiul art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.

admiterea recursului și casarea deciziei atacate, constatarea că sunt

îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, cu consecința admiterii

acțiunii principale.

În dezvoltarea

motivelor de recurs s-a evocat împrejurarea că nu corespund realității

considerentele deciziei și acestea nu se coroborează cu ansamblul probator

administrat în cauză.

Urmare a executării

necorespunzătoare a lucrărilor de construcții demarate de pârâtă, aleea

betonată din imediata vecinătate a suferit multiple înclinări, prăbușindu-se,

devenind impracticabilă, iar raportul de expertiză efectuat în cauză a

evidențiat un prejudiciu de 677.400 euro pentru o perioadă de 6 luni.

Înalta Curte,

analizând materialul probator administrat în cauză, raportat la toate criticile

aduse prin cererea de recurs, constată că sunt nejustificate, urmând a respinge

recursul ca nefondat, pentru următoarele considerente.

Cererea de chemare în

judecată formulată de reclamanta SC B.I. SRL a vizat un singur aspect și anume

obligarea pârâtei SC A.V.I.C. SRL la plata sumei de 677.400 euro reprezentând

echivalentul lipsei de folosință a spațiilor de depozitare, urmare a

imposibilității de utilizare a căilor de acces către acestea, imposibilitate

cauzată de faptele ilicite comise de pârâtă, fiind precizat ca temei de drept

dispozițiile art. 620-643, 998-1000 și 1084-1086 C. civ.

Atât instanța de fond

cât și cea de apel au reținut o corectă situație de fapt și de drept, prin

stabilirea cu rigurozitate a adevăratelor raporturi juridice dintre părți,

constatând, în esență, că nu sunt întrunite cumulativ condițiile angajării

răspunderii civile delictuale a societății pârâte, în condițiile inexistenței

culpei exclusive a intimatei.

Este de necontestat

că potrivit art. 998 C. civ., orice faptă a omului care cauzează altuia

prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, să-l repare,

iar art. 999 C. civ., la rândul său reglementează că omul este responsabil nu

numai pentru prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar și de ce a cauzat prin

neglijența sau imprudența sa.

Relevanță în cauză o

are și raportul de expertiză tehnică din 28 octombrie 2008 întocmit de expertul

tehnic atestat MLPAT ing. R.S., care, amplu documentat și bine argumentat, a

considerat că, examinând studiul fizic al lucrărilor pe șantier, lucrările

executate de beneficiar în vederea asigurării stabilității pereților de

incintă, precum și rezultatele măsurătorilor topografice asupra zonelor de

tasare, nu este afectată rezistența și stabilitatea construcțiilor vecine. În

final, s-a menționat că nu a fost posibil accesul expertului pe proprietatea

vecină dinspre nord, aparținând SC B.I. SRL.

Chiar pârâta, prin

adresa nr. 14 din 4 aprilie 2008, a avut inițiativa de a înlătura degradările

la calea de acces către spațiile de depozitare ale reclamantei, luându-și

angajamentul, prin reprezentantul său legal, să repare gardul care delimitează

cele două proprietăți, să înlocuiască asfaltul care s-a rupt pe linia

proprietății și să umple cu pământ golurile care s-au produs în urma

săpăturilor, suportând toate costurile lucrărilor.

Tot la cererea

pârâtei, a fost întocmit un proiect tehnic cu detalii de execuție și caiete de

sarcini în scopul remedierii degradărilor aleii carosabile din incinta SC B.I.

SRL.

Atitudinea

reclamantei, la demersurile pârâtei expuse anterior, a fost aceea de a nu

permite și a nu dori ca efectuarea lucrărilor de reparații să fie executate de SC

A.V.I.C. SRL.

Așa cum a evidențiat

doctrina și jurisprudența, motivele de fapt și de drept care au format

convingerea instanței, cum și cele pentru care s-au înlăturat cererile

părților, potrivit dispozițiilor art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.,

constituie elementele silogismului judiciar, premisele de fapt și de drept care

au condus instanța la soluția litigiului cuprinsă în dispozitiv.

În baza art. 274 C.

proc. civ., urmează a obliga reclamanta la plata sumei de 10.000 lei cu titlu

de cheltuieli de judecată.

Pentru aceste

rațiuni, urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC B.I.

SRL împotriva deciziei nr. 320 din 19 mai 2010 pronunțată de Curtea de Apel

București, secția a V-a comercială, nefiind îndeplinită nici o cerință din cele

prevăzute de dispozițiile art. 304 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de reclamanta SC B.I. SRL București împotriva deciziei nr. 320 din 19

mai 2010 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, ca

nefondat.

Obligă reclamanta la

plata sumei de 10.000 lei reprezentând cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședința publică, astăzi 4 noiembrie 2010.