ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, prin rezoluția din 21 ianuarie 2010 în dosarul nr. 1112/P/2009, în temeiul dispozițiilor art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., a dispus neînceperea urmăririi penale față de A.D., procuror în cadrul aceluiași parchet - Secția de resurse umane și documentare, sub aspectul infracțiunilor de abuz în serviciu în contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. și de fals privind identitatea, prevăzută de art. 293 din același cod. Rezoluția a reținut că M.N., printr-o plângere datată 11 august 2009, a cerut începerea urmăririi penale împotriva procurorului A.D.

pe considerentul că la 10 august 2009, el, prezentându-se la Biroul relații cu publicul din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, aici respectivul procuror își avea locul de muncă, după mai multe demersuri „ar fi primit plângerea cu întârziere ...", acest fapt constituind, în opinia petentului, elementul material al infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen. În plângere, petentul a mai susținut și că procurorul a refuzat să-și decline identitatea. Același petent a anexat plângerii procesul-verbal datat 10 august 2009, prin acesta el fiind sancționat cu „avertisment" pentru contravenția prevăzută de art. 2 pct. 1 raportat la art. 3 lit. b) din Legea nr. 61/1991 republicată.

În motivarea rezoluției, procurorul a detaliat că la 10 august 2009, petentul a fost primit în audiență de către procurorul de serviciu la acea dată, A.D., iar cele reclamate vizând soluțiile sau acțiunile ce s-au întreprins, ori inacțiunile pretins a fi fost de dorința petentului, așteptărilor sau cererilor lui, nu sunt de natură a atrage răspunderea penală a magistratului, acesta trebuind să-și îndeplinească atribuțiile de serviciu în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 303/2004 și ale Hotărârii nr. 328/2005 a Consiliului Superior al Magistraturii, de aprobare a Codului deontologic al judecătorilor și procurorilor, neputându-se, deci, emite afirmații sau considerații în legătură cu probitatea profesională sau de a cenzura actele acestuia în materia sarcinilor de serviciu.

Rezoluția i-a fost comunicată petentului la 29 ianuarie 2010 (fila 24 dosar parchet). La data de 21 iunie 2010, sub nr.21014, s-a înregistrat la Înalta Curte de Casație și Justiție plângerea penală formulată de petent, în cuprinsul acesteia solicitându-se, printre altele, „sancționarea severă a procurorului A.D… fapta încadrându-se în prevederile art. 246 C. pen. și următoarele, sancționarea severă a procurorului L.D. pentru protejarea colegei de serviciu ..." (fila 1 dosar Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală). Asupra plângerii de față, sunt de reținut următoarele: Potrivit dispozițiilor art. 278 alin. (1) C. proc. pen., plângerea împotriva măsurilor luate sau a actelor efectuate de procuror, se rezolvă ... de procurorul șef de secție al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

În altă ordine de idei, art. 278 1 alin. (1) din același cod, prevede că după respingerea plângerii făcute conform art. 275 - art. 278, împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței ori, după caz, a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată ... poate face plângere, ... la judecătorul de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță. În cauză, se constată că petentul nu s-a adresat cu plângere împotriva rezoluției din 21 ianuarie 2010, la procurorul șef de secție al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în aceste condiții, potrivit dispozițiilor art. 278 1 alin. (13) C. proc.

pen., plângerea fiind greșit îndreptată, ea se va trimite organului judiciar competent, respectiv Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de urmărire penală și criminalistică. Potrivit dispozițiilor art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E Trimite plângerea formulată de petentul M.N. la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de Urmărire Penală și Criminalistică, spre competentă soluționare. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 13 ianuarie 2011.