ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, prin

rezoluția din 21 ianuarie 2010 în dosarul nr. 1112/P/2009, în temeiul

dispozițiilor art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., a

dispus neînceperea urmăririi penale față de A.D., procuror în cadrul aceluiași

parchet - Secția de resurse umane și documentare, sub aspectul infracțiunilor

de abuz în serviciu în contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C.

pen. și de fals privind identitatea, prevăzută de art. 293 din același cod.

Rezoluția a reținut că M.N., printr-o

plângere datată 11 august 2009, a cerut începerea urmăririi penale împotriva

procurorului A.D. pe considerentul că la 10 august 2009, el, prezentându-se la

Biroul relații cu publicul din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție, aici respectivul procuror își avea locul de muncă, după

mai multe demersuri „ar fi primit plângerea cu întârziere ...", acest fapt

constituind, în opinia petentului, elementul material al infracțiunii prevăzută

de art. 246 C. pen.

În plângere, petentul a mai susținut

și că procurorul a refuzat să-și decline identitatea.

Același petent a anexat plângerii

procesul-verbal datat 10 august 2009, prin acesta el fiind sancționat cu

„avertisment" pentru contravenția prevăzută de art. 2 pct. 1 raportat la

art. 3 lit. b) din Legea nr. 61/1991 republicată.

În motivarea rezoluției, procurorul a

detaliat că la 10 august 2009, petentul a fost primit în audiență de către

procurorul de serviciu la acea dată, A.D., iar cele reclamate vizând soluțiile

sau acțiunile ce s-au întreprins, ori inacțiunile pretins a fi fost de dorința

petentului, așteptărilor sau cererilor lui, nu sunt de natură a atrage

răspunderea penală a magistratului, acesta trebuind să-și îndeplinească

atribuțiile de serviciu în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 303/2004 și

ale Hotărârii nr. 328/2005 a Consiliului Superior al Magistraturii, de aprobare

a Codului deontologic al judecătorilor și procurorilor, neputându-se, deci,

emite afirmații sau considerații în legătură cu probitatea profesională sau de

a cenzura actele acestuia în materia sarcinilor de serviciu.

Rezoluția i-a fost comunicată

petentului la 29 ianuarie 2010 (fila 24 dosar parchet).

La data de 21 iunie 2010, sub

nr.21014, s-a înregistrat la Înalta Curte de Casație și Justiție plângerea

penală formulată de petent, în cuprinsul acesteia solicitându-se, printre

altele, „sancționarea severă a procurorului A.D. ... fapta încadrându-se în

prevederile art. 246 C. pen. și următoarele, sancționarea severă a procurorului

L.D. pentru protejarea colegei de serviciu ..." (fila 1 dosar Înalta Curte

de Casație și Justiție, secția penală).

Asupra plângerii de față, sunt de

reținut următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 278 alin.

(1) C. proc. pen., plângerea împotriva măsurilor luate sau a actelor efectuate

de procuror, se rezolvă ... de procurorul șef de secție al Parchetului de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

În altă ordine de idei, art. 278

1

alin. (1) din același cod, prevede că după respingerea plângerii făcute conform

art. 275 - art. 278, împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau

a ordonanței ori, după caz, a rezoluției de clasare, de scoatere de sub

urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana

vătămată ... poate face plângere, ... la judecătorul de la instanța căreia i-ar

reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță.

În cauză, se constată că petentul nu

s-a adresat cu plângere împotriva rezoluției din 21 ianuarie 2010, la

procurorul șef de secție al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, în aceste condiții, potrivit dispozițiilor art. 278

1

alin.

(13) C. proc. pen., plângerea fiind greșit îndreptată, ea se va trimite

organului judiciar competent, respectiv Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție, Secția de urmărire penală și criminalistică.

Potrivit dispozițiilor art. 192 alin.

(3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Trimite plângerea formulată de

petentul M.N. la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția

de Urmărire Penală și Criminalistică, spre competentă soluționare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 13

ianuarie 2011.