ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5304/2012

Asupra recursului de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a III a civilă, reclamantul O.D.

a chemat în judecată pe pârâții O.N.B., A. și Guvernul României, solicitând ca urmare a constatării încălcării de către pârâți a drepturilor de autor asupra operei coregrafice baletul "Lacul Lebedelor", al cărei titular este reclamantul, cu ocazia prezentării spectacolului din data de 7 septembrie 2004, la Sala Mare a Palatului din București, să se dispună obligarea în solidar a pârâților la plata, cu titlu de despăgubiri, a sumei de 60.000 euro, echivalent în lei la data plății, reprezentând 30.000 euro daune materiale și 30.000 euro daune morale, pentru prejudiciul produs ca urmare a încălcării drepturilor de autor, reclamantul rezervându-și dreptul de a cere majorarea despăgubirilor în raport de suma rezultată din încasările spectacolului, ce urmează a fi determinată prin expertiza de specialitate, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că este unic moștenitor legal, fiu al maestrului O.D., decedat la data de 21 octombrie 1996, iar în această calitate, potrivit art. 25 din Legea 8/1996, a dobândit drepturile patrimoniale prevăzute de art. 13 din aceeași lege, cu privire la drepturile de autor (regie și coregrafie) asupra operelor de balet, consemnate în declarația autentică din 6 noiembrie 1997, la poziția 1 din declarație fiind consemnat și baletul "Lacul Lebedelor". După decesul tatălui reclamantului, pârâta O.N.R., cu încălcarea legii, respectiv fără a avea consimțământul reclamantului, ca moștenitor legal, a organizat spectacole de balet, prin care s-au prezentat scenic operele create (regie și coregrafie) de autorul reclamantului, maestrul O.D.

În perioada 5 - 12 septembrie 2004 a avut loc în București "Festivalul Artelor", ediția 1, manifestare culturală de amploare, patronată de Președintele României, organizată de Secretariatul General al Guvernului și A., instituție subordonată Ministerului Culturii și Cultelor, ce are ca obiect de activitate impresariatul artistic, așa cum rezultă din cuprinsul H.G. nr. 143/2004. În cadrul acestei manifestări culturale, la data de 7 septembrie 2007, a fost prezentat de către O.N.B. spectacolul cu baletul "Lacul Lebedelor", în regia și coregrafia O.D. Reclamantul susține că mențiunea inserată de pârâții organizatori pe afișul spectacolului și pe materialele publicitare, referitoare la regie și coregrafie, respectiv O.D., după M.P.

- L.I., este calomnioasă și menită a aduce atingere operei de creație și memoriei maestrului O.D., personalitate recunoscută pe plan mondial ca autor cu o viziune și abordare proprie a acestui balet. Reclamantul susține că pârâții nu au prezentat un alt balet "Lacul Lebedelor", cu o regie și coregrafie diferită de cea originală a autorului, spectacolul prezentat fiind în procent de 100% cel regizat și coregrafiat de O.D. Concepția regizorală și coregrafică a maestrului O.D. în baletul "Lacul Lebedelor" diferă fundamental de cea prezentată în baletul cu același nume, pusă în scenă la sfârșitul secolului XIX de M.P. și L.I. Reclamantul susține că particularitatea și elementul distinctiv din opera coregrafică a maestrului O.D.

l-a constituit partea finală a acestui balet clasic în care, în eterna luptă dintre bine și rău, învinge pentru prima dată binele. Recunoașterea originalității creației maestrului O.D. în baletul "Lacul Lebedelor" a venit inclusiv din partea criticii de artă a Școlii de Balet Ruse, originalitatea operei nefiind pusă niciun moment în discuție de la premiera din anii 1960 și până în prezent. În momentul prezentării de către pârâta O.N.B. a spectacolului de balet "Lacul Lebedelor", la Sala Mare a Palatului, în data de 7 septembrie 2004, între reclamant și pârâta O.N.B. nu exista încheiat un contract de cesiune a drepturilor de autor asupra vreuneia dintre operele coregrafice a căror autor a fost maestrul O.D., iar organizatorii nu și-au respectat obligația de a verifica dacă sunt îndeplinite condițiile legale, în speță ale Legii 8/1996, pentru prezentarea spectacolului.

Prin urmare, folosirea de către pârâți a operei maestrului O.D., fără acordul reclamantului, în calitate de moștenitor legal, constituie, în sensul legii (art. 998 C. civ.), un delict civil, reclamantul fiind îndreptățit să solicite repararea prejudiciului adus prin această faptă, iar în caz contrar solicită obligarea pârâtului la plata de despăgubiri în baza principiului îmbogățirii fără justă cauză. În ședința publică de la 30 ianuarie 2008, instanța a pus în discuție excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei O.N.B., excepție pe care a unit-o cu fondul cauzei în baza art. 137 alin. (2) C. proc. civ. În ședința publică de la 27 februarie 2008, pârâta A. a depus la dosar o cerere intitulată - note de ședință, prin care a înțeles să invoce mai multe excepții de ordine publică.

Astfel, a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, apreciind că reclamantul nu corespunde cu calitatea de titular a dreptului și respectiv a obligației ce formează conținutul raportului juridic de drept material dedus judecății întrucât, în cauză, reclamantului nu i-a fost încălcat niciun drept, autorul său, O.D., neîncadrându-se în dispozițiile Legii nr. 8/1996, câtă vreme, în speță, Baletul "Lacul Lebedelor" a fost creat de P. I. Ceaikovski între anii 1875 - 1876, după care M.P. și L.I. au abordat o coregrafie care a fost preluată de O.D., acesta nefiind nici autor și nici coautor, ci doar a îmbunătățit eventual o coregrafie care fusese deja stabilită.

În aceste condiții, subiectul originar, primar sau creatorul operei (baletului) este P. I. Ceaikovski, iar subiectul derivat poate fi cel căruia i-a fost înstrăinat baletul, coregrafii nefiind subiecți originari sau derivați, niciunul dintre ei neputându-și valorifica aceste drepturi decât stricto sensu, ca artiști interpreți, ceea ce nu mai este cazul, întrucât sunt decedați. Autorul reclamantului a realizat coregrafia baletului "Lacul Lebedelor" în cadrul sarcinii de serviciu, ca angajat al pârâtei O.N.B., calitate ce a încetat în 1970, fiind însă menținut în funcția de maestru coregraf până în anul 1977, astfel că activitatea acestuia nu se încadrează în ipotezele prevăzute de art. 2 din Legea nr. 8/1997, fiind incident art. 9 lit. a) din lege.

S-a invocat și excepția inadmisibilității acțiunii față de temeiul de drept folosit de reclamant, respectiv art. 998 - 999 C. civ. și art. 1000 alin. (3) C. civ., reclamantul neraportându-se la dispozițiile Legii nr. 8/1996, aceste temeiuri juridice excluzându-se reciproc. Pârâta A. a susținut că nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, deoarece reclamantul nu a suferit niciun prejudiciu câtă vreme în cauză s-a invocat inexistența creării acestuia, nu s-a săvârșit o faptă ilicită, punându-se în scenă opera "Lacul Lebedelor", păstrându-se memoria lui O.D., M.P. și L.I., iar reclamantul nu a chemat în judecată pe artiștii interpreți, în calitate de prepuși pentru a se atrage răspunderea comitentului.

Pârâta a invocat și excepția lipsei calității sale procesuale pasive, întrucât a organizat spectacolul la solicitarea expresă a pârâtului Guvernul României, care a suportat toate cheltuielile ocazionate de desfășurarea integrală a spectacolului, iar încasările obținute, în cuantum de 173.900 RON, au fost transferate către organismele de gestiune colectivă și către Secretariatul General al Guvernului prin ordinele de plată depuse la dosar. În ședința publică de la 26 martie 2008 au fost puse în discuție excepțiile invocate de pârâta A., în baza art. 137 alin. (2) C. proc. civ., tribunalul unind cu fondul excepția lipsei calității procesuale active și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei A. și a respins excepția inadmisibilității acțiunii pentru considerentele menționate în încheierea de ședință de la acea dată.

În ședința publică de la 23 aprilie 2008, reclamantul a depus la dosar o cerere de renunțare la judecată în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, prin Secretariatul General al Guvernului, și o cerere prin care și-a precizat cuantumul daunelor materiale și morale, solicitând despăgubiri materiale în sumă de 170.000 RON și daune morale în sumă de 110.000 RON. Prin Sentința civilă nr. 798 din 7 mai 2008, Tribunalul București, secția a III-a civilă, a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului; a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei O.N.B. și, în consecință, a respins acțiunea formulată de reclamantul O.D. în contradictoriu cu pârâta O.N.B., ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă; în baza art. 246 C. proc.

civ., a luat act de renunțarea reclamantului O.D. la judecarea în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, prin Secretariatul General al Guvernului; a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei A. Pe fond, tribunalul a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul O.D., în contradictoriu cu pârâta A. și a fost obligată pârâta A. la plata către reclamant a sumei de 8.000 RON cu titlu de despăgubiri materiale, a fost respinsă cererea reclamantului de acordare a daunelor morale ca neîntemeiată și a fost obligată pârâta A. la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată în sumă de 2.039,3 RON.

Asupra excepțiilor, unite cu fondul cauzei, precum și asupra fondului litigiului, tribunalul a reținut următoarele considerente: Referitor la excepția lipsei calității procesuale active, contestată de către părțile în cauză, susținându-se că autorul reclamantului nu ar fi realizat coregrafia baletului "Lacul Lebedelor", tribunalul a avut în vedere dispozițiile art. 2 lit. d) din Legea nr. 8/1996, potrivit cărora constituie obiect al dreptului de autor operele originare de creație intelectuală în domeniul literar, artistic sau științific, oricare ar fi modalitatea de creație, modul sau forma de exprimare și independent de valoarea și destinația lor, fiind incluse și operele coregrafice.

Chiar dacă opera clasică baletul "Lacul Lebedelor" a fost compusă de P. I. Ceaikovski, în România, coregrafia acestui balet a fost realizată de autorul reclamantului, maestrul de balet O.D., calitatea acestuia de autor al coregrafiei și regiei fiind de notorietate, dar rezultând și din înscrisurile depuse la dosar de către reclamant. Legea nu distinge modul în care a fost realizată opera coregrafică sau calitatea avută la momentul realizării creației, astfel că este lipsit de relevanță, sub aspectul calității procesuale active, faptul că O.D. a fost angajat al O.N.B., că această calitate a încetat prin pensionare, conform Dispoziției din 28 ianuarie 1975, sau că O.D. a mai fost menținut în funcția de maestru balet - specialitatea coregrafie în cadrul O.N.M.

și după pensionare, pe durată determinată conform Contractului de muncă din 31 ianuarie 1975. Tribunalul a avut în vedere lucrările publicate despre Trupa de Balet a Teatrului de Operă și Balet din Republica Populară Română București, afișele și publicațiile despre baletul "Lacul Lebedelor" desfășurate în diverse stagiuni din care rezultă calitatea de coregraf și regizor a autorului reclamantului, O.D., declarația pe proprie răspundere dată de primul solist al Operei din București, G.B., cu ocazia montării și premierei creației "Lacul Lebedelor" în care se arată că atât coregrafia, cât și regia aparțin autorului reclamantului, O.D.

Prin Declarația autentificată sub nr. X din 6 noiembrie 1997, reclamantul, în calitate de fiu al defunctului O.D., a declarat că acesta a regizat și coregrafiat o serie de balete, printre care și "Lacul Lebedelor", declarație dată pentru a se stabili valoarea patrimonială a dreptului de autor, iar din Certificatul de moștenitor nr. Y/1997 rezultă că de pe urma defunctului O.D. a rămas ca moștenitor fiul acestuia, O.D.

Tribunalul a avut în vedere și dispozițiile art. 1 din Legea nr. 8/1996, potrivit cărora dreptul de autor asupra unei opere literare, artistice sau științifice, precum și asupra altor opere de creație intelectuală este recunoscut și garantat în condițiile acestei legi, astfel că a constatat că reclamantul are calitate procesuală activă în cauză, existând identitate între persoana acestuia și titularul dreptului în raportul juridic dedus judecății, câtă vreme, prin acțiune s-a solicitat plata unor despăgubiri materiale și morale ca urmare a încălcării drepturilor de autor asupra operei coregrafice al cărui titular este ascendentul reclamant. Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei O.N.B., tribunalul a constatat că, prin H.G.

nr. 143 din 12 februarie 2004 privind organizarea Festivalului Artelor, s-a prevăzut că începând cu anul 2004 să se organizeze din doi în doi ani, sub înaltul patronaj al Președintelui României, Festivalul Artelor, prima ediție desfășurându-se în perioada 5 - 12 septembrie 2004. În art. 6 din această hotărâre se prevede că încheierea contractelor cu participanții din țară și din străinătate - orchestre, colective artistice, artiști individuali - sau cu reprezentanții legali ai acestora, se asigură de Secretariatul General al Guvernului și A., instituție subordonată Ministerului Culturii și Cultelor, în limita fondurilor alocate la capitolul cu această destinație din bugetul aprobat. În virtutea acestor dispoziții legale, pârâta A. a încheiat Contractul din 2 septembrie 2004, în calitate de beneficiar, cu colectivul artistic - Baletul O.N.B.

(33 artiști interpreți balerini ansamblu, 10 artiști interpreți balerini solo) în calitate de interpret, prin contract interpretul angajându-se să participe la susținerea manifestărilor artistice ocazionate de Festivalul Artelor, în cadrul spectacolului organizat la București, în data de 17 septembrie 2004 și să autorizeze beneficiarul pentru toate drepturile conexe rezultate și definite prin art. lit. a), b), d) și f) din Legea nr. 8/1996. Tribunalul a constatat că semnarea contractului cu pârâta A., în vederea susținerii spectacolului la care face referire reclamantul, a fost făcută în nume propriu în baza art. 98 lit. a), b), d), f) din Legea nr. 8/1996, și nu ca reprezentanți ai O.N.B., întrucât în contract nu a fost inserată nicio clauză în acest sens, la încheierea contractului neparticipând vreun reprezentant legal al pârâtei O.N.B.

Mai mult decât atât, așa cum rezultă din tabelul nominal anexă a contractului, întocmit în conformitate cu capitolul 2, remunerația cuvenită interpretului a fost stabilită pentru fiecare artist interpret în parte, fie balerin ansamblu, fie balerin solist, pârâta O.N.B. neprimind vreo remunerație în urma încheierii acestui contract. Simpla mențiune că interpretul parte în contract era Baletul O.N.B. nu înseamnă că pârâta O.N.B. a fost parte în convenție, câtă vreme Legea nr. 8/1996 acordă drepturi și artiștilor interpreți, printre care dansatorii, astfel cum se prevede în art. 95, 96 și 98 din lege. Față de aceste considerente, tribunalul a reținut că nu există identitate între persoana chemată în judecată, în calitate de pârâtă, și persoana obligată în raportul juridic dedus judecății, astfel că a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei O.N.B., cu consecința respingerii acțiunii formulate în contradictoriu cu această pârâtă.

Câtă vreme pârâta A. a încheiat contractele cu artiștii interpreți pentru realizarea Festivalului Artelor și și-a asumat obligațiile arătate anterior, tribunalul a apreciat că în cauză există identitate între persoana pârâtă chemată în judecată și persoana obligată în raportul dedus judecății. Având în vedere că în ședința publică de la 23 aprilie 2008 reclamantul a înțeles să renunțe la judecată în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, prin Secretariatul General al Guvernului, în baza art. 246 C. proc. civ., tribunalul a luat act de renunțarea reclamantului la judecata în contradictoriu cu acest pârât.

Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut că cererea reclamantului de acordare a despăgubirilor este întemeiată, câtă vreme s-a reținut calitatea autorului acestuia de titular a operei coregrafice, baletul "Lacul Lebedelor", din probele administrate, a rezultat că la data de 7 septembrie 2004, la Sala Mare a Palatului din București, s-a desfășurat spectacolul de balet "Lacul Lebedelor", iar pârâta A. nu a dovedit faptul că a încheiat și cu reclamantul O.D. vreun contract în temeiul Legii nr. 8/1996, astfel cum a încheiat cu ceilalți artiști interpreți, deși avea această obligație conform art. 6 din H.G. nr. 143/2004. Este adevărat că pe afișul spectacolului se menționează că regia și coregrafia aparține lui O.D., iar între paranteze se menționează după M.P.

și L.I., însă acest aspect nu are nicio relevanță în respectarea dispozițiilor Legii nr. 8/1996, câtă vreme această lege protejează atât operele originale, cât și operele derivate, aceste împrejurări putând influența eventual întinderea drepturilor de autor. Prin urmare, tribunalul, în baza art. 139 alin. (1) din Legea nr. 8/1996, a constatat că s-au încălcat drepturile de autor ale autorului reclamantului, drepturi ce au fost transmise reclamantului, capăt de cerere pe care, însă, instanța nu s-a pronunțat în mod distinct, întrucât nici nu poate reprezenta un capăt de cerere distinct, ci doar o chestiune incidentală, prejudicială, necesară a fi lămurită pentru acordarea de despăgubiri în vederea reparării prejudiciului cauzat.

Însă, în ceea ce privește cuantumul sumei solicitate ca despăgubiri materiale, tribunalul a apreciat că acesta este excesiv și nelegal, întrucât ceilalți artiști interpreți care au încheiat contracte cu pârâta A. au beneficiat de remunerații și condiții de plată, în sume fixe, niciuna dintre acestea nereprezentând încasările rezultate din vânzarea biletelor și abonamentelor la festival, ci au fost stabilite în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 8/1996 și ale metodologiilor negociate conform art. 131 din lege. În prezenta cauză, reclamantul a înțeles să solicite despăgubiri materiale numai prin raportare la sumele încasate din prezentarea spectacolului, fără a avea în vedere și alte criterii de stabilire a cuantumului prejudiciului, invocând însă dispozițiile art. 139 din Legea nr. 8/1996.

Potrivit acestor dispoziții legale, la stabilirea despăgubirilor instanța de judecată ia în considerare criterii cum ar fi consecințele economice negative, în special câștigul nerealizat, și atunci când este cazul și alte elemente în afara factorilor economici. În baza acestor criterii și în lipsa altor probe solicitate de către reclamant, tribunalul a avut în vedere remunerațiile stabilite prin contractele încheiate cu artiștii interpreți pentru susținerea manifestărilor artistice ocazionate de Festival, și în special, Contractul din 1 septembrie 2004 încheiat cu dirijorul Orchestrei O.N.B., pentru care s-a stabilit un onorariu net de 40 milioane lei.

Având în vedere că autorul reclamantului este menționat în calitate de regizor și coregraf al spectacolului "Lacul Lebedelor", tribunalul a apreciat că suma de 8.000 RON reprezintă o reparație echitabilă a prejudiciului suferit de către reclamant, ca urmare a încălcării drepturilor de autor de către pârâta A. Având în vedere că, în cauză, reclamantul nu a justificat cererea de acordare a daunelor morale, menționarea pe afiș a numelor M.P. și L.I. neconstituind în opinia instanței o atingere adusă operei de creație și memoriei autorului lui, O.D., întrucât, în cauză nu au fost administrate probe din care să rezulte că maestrul O.D. nu ar fi realizat și adaptări după alte opere originale, sau că spectacolul prezentat la 7 septembrie 2004 nu ar fi fost, într-adevăr, o adaptare după opera artiștilor M.P.

și L.I., tribunalul a respins cererea reclamantului de acordare a daunelor morale, ca neîntemeiată. Apelurile declarate de reclamant și de pârâta A. împotriva acestei sentințe au fost admise prin Decizia civilă nr. 29A din 10 februarie 2009 a Curții de Apel București, secția a IX-a civilă, prin care s-a dispus desființarea sentinței civile apelate și trimiterea spre rejudecare aceleiași instanțe. Pentru a pronunța această hotărâre, curtea de apel a reținut că, prin raportare la dispozițiile art. 109 alin. (1) C. proc. civ., dar și la conținutul cererii introductive de instanță prin care s-a imputat pârâtelor faptul că au acționat în mod ilicit, încălcând drepturile de autor al căror titular era reclamantul, la prezentarea spectacolului menționat, este îndeplinită condiția de a exista, și în ceea ce o privește pe pârâta O.N.B.

(instituție în al cărei repertoriu se află spectacolul menționat și în structura căreia funcționează corpul de balet care a interpretat opera coregrafică), identitate între aceasta și persoana pretins a fi obligată în raportul juridic dedus judecății. În condițiile în care din probatoriul administrat în cauză a rezultat că spectacolul de balet "Lacul Lebedelor" a fost utilizat cu știința și acordul pârâtei-intimate O.N.B., în mod greșit s-a apreciat de instanța fondului că această pârâtă nu justifică legitimarea procesuală pasivă.

Pentru a justifica legitimarea procesuală (activă și pasivă) a persoanelor aflate în proces întemeiat pe temeiul răspunderii civile delictuale, reclamantul ar fi trebuit să dovedească faptul că este titularul dreptului pretins încălcat, că există un fapt ilicit al pârâtului, precum și că există o legătură de cauzalitate între prejudiciul suferit de reclamant și fapta pârâtului, ar însemna ca instanța să lipsească de conținut fondul pricinii, lăsând pe seama acestuia numai aspectul legat de întinderea prejudiciului și acela referitor la culpa pârâtului. Cum acțiunea împotriva pârâtei O.N.B.

a fost soluționată în mod greșit pe cale de excepție, iar pretențiile reclamantului au fost formulate în sensul de a fi obligate pârâtele în solidar la plata despăgubirilor solicitate, Curtea a dispus desființarea în tot a sentinței apelate cu consecința că celelalte critici formulate în apel au rămas fără obiect față de soluția dată, ca urmare a faptului că privesc aspecte de fond ale cauzei. Recursul declarat împotriva acestei decizii de către pârâta O.N.B. a fost admis prin Decizia civilă nr. 1792 din 16 martie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, prin care s-a dispus casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei aceleiași instanțe spre rejudecarea apelurilor.

În motivarea soluției sale, Curtea a reținut că la 28 noiembrie 2007 reclamantul și-a precizat temeiul juridic al acțiunii față de pârâta O.N.R., invocând atât răspunderea pentru fapta proprie prevăzută de art. 998 - 999 C. civ., cât și răspunderea comitentului pentru fapta prepusului, corpul de balet, prevăzut de art. 1000 alin. (3) C. civ. Temeiurile de drept invocate obligau pe reclamant să facă dovada existenței unui raport juridic cu persoana chemată în judecată în vederea stabilirii identității între aceasta și persoana obligată în raportul juridic dedus judecății. În virtutea art. 6 din H.G. nr. 143 din 12 februarie 2004, pârâta A. a încheiat Contractul din 2 septembrie 2004 în calitate de beneficiar, cu colectivul artistic - Baletul O.N.B.

- în calitate de interpret, prin contract interpretul angajându-se să participe la manifestările ocazionate de eveniment și să autorizeze beneficiarul pentru toate drepturile conexe rezultate și definite prin art. 98 lit. a), b), d) și f) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe. Semnarea contractului a fost făcută de Corpul de balet în nume propriu, prin reprezentant mandatat de artiști, și nu ca reprezentanți ai O.N.B., câtă vreme la încheierea contractului nu a participat vreun reprezentant legal al acestei părți, iar remunerația cuvenită interpretului a fost stabilită pentru fiecare artist interpret în parte, fie balerin ansamblu, fie balerin solist, pârâta neprimind vreo remunerație în urma încheierii contractului - art. 2.1.

din contract. În concluzie, Înalta Curte a reținut că nu O.N.B. este persoana care a cauzat prejudiciul în sensul prezentării operei fără drept, întrucât nu a participat la organizarea spectacolului, organizatori fiind Guvernul României, prin Secretariatul General al Guvernului și A., instituție subordonată Ministerului Culturii și Cultelor, în limita fondurilor alocate. Cauza a fost înregistrată pentru rejudecare, iar prin Decizia nr. 95 A din 17 martie 2011, Curtea de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală, - a respins apelul declarat de pârâta A., - a admis apelul declarat de reclamant, în contradictoriu cu pârâții O.N.B.

și Guvernul României, a schimbat în parte sentința apelată, în sensul că a dispus obligarea pârâtului la plata în favoarea reclamantului a despăgubirilor în cuantum de câte 10.000 RON pentru prejudiciul material și, respectiv pentru prejudiciul moral, menținând celelalte dispoziții ale sentinței apelate. Pentru a pronunța această soluție, Curtea a reținut următoarele considerente: În ce privește apelul A., instanța nu a putut reține susținerea apelantei în sensul că autorul coregrafiei este P. I. Ceaikovski, câtă vreme acesta, în calitate de compozitor, este autorul unei opere distincte, muzica folosită ca fond al operei coregrafice. Nici faptul că maestrul O.D. a realizat doar o adaptare nu se poate reține în cauză ca fiind dovedit deoarece A. nu a administrat nicio dovadă în acest sens.

Calitatea de fost angajat al autorului reclamantului al O.N.B. nu are relevanță câtă vreme opera în speță este supusă reglementării în vigoare la data prezentării spectacolului, dată la care încetase această calitate de salariat. Neîntemeiată s-a considerat a fi și susținerea potrivit căreia coregrafia nu poate fi protejată deoarece ea reprezintă doar expresia ideilor și conceptelor creatorului lor și acestea sunt excluse expres de la protecție în conformitate cu prevederile art. 7 din lege. În ce privește apelul reclamantului, Curtea a reținut în motivarea soluției următoarele considerente: Analiza tribunalului este corectă sub aspectul identificării drepturilor ce se află în patrimoniul reclamantului și a stabilirii răspunderii pârâtei însă, în determinarea cuantumului despăgubirilor cuvenite pentru încălcarea dreptului de autor, în mod greșit s-a stabilit ca punct de reper remunerația plătită pentru același spectacol artiștilor interpreți.

În spectacolul ce face obiectul cauzei, autorul reclamantului este și autorul regiei spectacolului, nu numai al coregrafiei, acesta fiind astfel titular a două drepturi de autor distincte. În determinarea cuantumului despăgubirilor ce se cuvin reclamantului pentru încălcarea drepturilor sale de autor, s-a luat ca punct de reper remunerația în cuantum de 4.000 RON plătită dirijorului spectacolului conform contractului și, reținând că dirijorul este doar titularul unui drept de artist interpret, autorul reclamantului este îndreptățit, în calitate de titular a două drepturi de autor, să primească nu numai o remunerație mai mare decât a dirijorului, dar și faptul că aceasta urmează fi dublată. Curtea a apreciat astfel că suma de 10.000 RON este într-un cuantum îndestulător ca și contravaloare a dreptului încălcat.

Daunele morele produse reclamantului constau în stresul provocat de încălcarea drepturilor sale și de eforturile depuse în vederea reparării încălcării acestor drepturi. Ca și contravaloare a acestora, reclamantul este îndreptățit să primească suma calculată în cuantum egal cu cel al despăgubirilor pentru încălcarea dreptului de autor. Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au declarat recurs pârâții A. și Guvernul României. I. În recursul său, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ., pârâta A. a formulat următoarele critici: În dispozitivul deciziei recurate se menționează "admite recursul, în contradictoriu cu intimații-reclamanți O.N.B. și Guvernul României", apoi se adaugă "pârâtul va fi obligat în favoarea reclamantului (...)", fără să rezulte în sarcina cărui pârât s-a dispus obligația de plată a despăgubirilor.

În mod greșit instanța de apel a considerat că autorul coregrafiei este autor și al operei originale și deci titularul unui drept de autor de sine stătător, iar în această calitate, el ar beneficia de un drept distinct de cele ale celorlalți autori ai operelor folosite în cadrul spectacolului. În plus, s-a reținut nelegal că în spectacolul ce face obiectul cauzei, autorul reclamantului este și autorul regiei spectacolului nu numai al coregrafiei, fiind astfel titularul a două drepturi de autor distincte. Toate instanțele anterioare au apreciat că autorul reclamantului beneficiază de notorietate, însă aceasta nu constituie un argument pentru atribuirea unui drept. Hotărârea este nemotivată, întrucât considerentele care stau la baza acesteia sunt reprezentate de un text citat din anumiți autori, care însă nu poate fi asimilat prezentei cauze.

II. Pârâtul Guvernul României a criticat decizia pronunțată de instanța de apel, sub următoarele aspecte: Decizia recurată conține contradicții între considerente și dispozitiv. La data de 23 aprilie 2008 reclamantul a depus la dosar o cerere de renunțare la judecată în contradictoriu cu Guvernul României, prin Secretariatul General al Guvernului, și o cerere prin care și-a precizat cuantumul daunelor materiale și morale, solicitând despăgubiri materiale în sumă de 170.000 RON și daune morale în sumă de 110.000 RON. Prin Sentința civilă nr. 798 din 7 mai 2008 pronunțată de Tribunalul București a fost admisă în parte acțiunea și a fost obligată pârâta A. la plata sumei de 8.000 RON cu titlu de despăgubiri materiale, a fost respins capătul de cerere privind acordarea daunelor morale și în baza art. 246 C. proc.

civ., instanța a luat act de renunțarea reclamantului la judecata cu Guvernul României. Pe tot parcursul procesual reclamantul nu a mai revenit asupra acestei renunțări. Cu toate acestea, în dispozitivul deciziei recurate se menționează că se admite apelul în contradictoriu cu intimații-pârâți O.N.B. și Guvernul României, astfel fiind o neconcordanță între considerentele deciziei și dispozitivul acesteia. De asemenea, în dispozitiv se menționează obligarea pârâtului la plata prejudiciului material în cuantum de 10.000 RON și despăgubiri în cuantum de 10.000 RON pentru prejudiciu moral, fără a menționa cine este pârâtul sau pârâta obligată la plata prejudiciului material și moral.

Totodată, în dispozitiv este menționat că se mențin celelalte dispoziții ale sentinței civile apelate, deci implicit renunțarea la judecată față de Guvernul României, astfel că apare ca inexplicabilă obligarea acestei autorități la plata despăgubirilor, reprezentând prejudiciu material sau moral. Înalta Curte constată că acestea sunt fondate, urmând a fi admise, față de următoarele considerente: Deși instanța a reținut în considerente aspectele privind renunțarea reclamantului la judecată față de pârâtul Guvernul României și admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei O.N.B., soluția de admitere a apelului reclamantului a fost dată în contradictoriu cu acești pârâți. Astfel, prin Sentința civilă nr. 798 din 7 mai 2008 pronunțată de Tribunalul București în primul ciclu procesual s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei O.N.B.

și, în consecință, s-a respins acțiunea formulată în contradictoriu cu această pârâtă ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă. Prin aceeași hotărâre, în baza dispozițiilor art. 246 C. proc. civ., instanța a luat act de renunțarea reclamantului la judecata în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României. Lipsa calității procesuale a pârâtei O.N.B.

a fost statuată cu putere de lucru judecat de Înalta Curte de Casație și Justiție care, prin Decizia nr. 1792 din 16 martie 2010, admițând recursul acesteia, a reținut că, față de temeiul juridic precizat de reclamant la 28 noiembrie 2007 în raport cu pârâta O.N.R., respectiv răspunderea pentru fapta proprie prevăzută de art. 998 - 999 C. civ., precum și răspunderea comitentului pentru fapta prepusului, corpul de balet, prevăzut de art. 1000 alin. (3) C. civ., reclamantul nu a făcut dovada existenței unui raport juridic cu persoana chemată în judecată în vederea stabilirii identității între aceasta și persoana obligată în raportul juridic dedus judecății, astfel că nu O.N.B.

este persoana care a cauzat prejudiciul în sensul prezentării operei fără drept, întrucât nu a participat la organizarea spectacolului, organizatori fiind Guvernul României și A. În dispozitivul hotărârii recurate, după menționarea soluției de admitere a apelului reclamantului, în contradictoriu cu pârâții O.N.B. și Guvernul României, se menționează "pârâtul va fi obligat (...)", ceea ce, gramatical, ar conduce la concluzia că este vorba de pârâtul Guvernul României în contradictoriu cu care a fost admis apelul reclamantului - parte cu privire la care s-a renunțat la judecată. Totodată, prin decizie s-a respins apelul declarat de pârâta A., care prin sentința fondului a fost obligată la plata daunelor către reclamant, instanța de apel menținând celelalte dispoziții ale sentinței.

Toate aceste considerente susțin contradictorialitatea deciziei de apel, din perspectiva art. 304 pct. 7 C. proc. civ., ceea ce face imposibil controlul judiciar - inclusiv pe aspectul criticilor pe fond formulate de pârâta A. și impune casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecarea apelurilor.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de pârâții A. și Guvernul României împotriva Deciziei civile nr. 95 A din 17 martie 2011 a Curții de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală. Casează decizia recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași curte de apel. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 septembrie 2012. Procesat de GGC - AZ