ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5304/2012

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5304/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de

față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Tribunalului București, secția a III a civilă, reclamantul O.D. a chemat în

judecată pe pârâții O.N.B., A. și Guvernul României, solicitând ca urmare a

constatării încălcării de către pârâți a drepturilor de autor asupra operei

coregrafice baletul "Lacul Lebedelor", al cărei titular este

reclamantul, cu ocazia prezentării spectacolului din data de 7 septembrie 2004,

la Sala Mare a Palatului din București, să se dispună obligarea în solidar a

pârâților la plata, cu titlu de despăgubiri, a sumei de 60.000 euro, echivalent

în lei la data plății, reprezentând 30.000 euro daune materiale și 30.000 euro

daune morale, pentru prejudiciul produs ca urmare a încălcării drepturilor de

autor, reclamantul rezervându-și dreptul de a cere majorarea despăgubirilor în

raport de suma rezultată din încasările spectacolului, ce urmează a fi

determinată prin expertiza de specialitate, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea acțiunii

reclamantul a arătat că este unic moștenitor legal, fiu al maestrului O.D.,

decedat la data de 21 octombrie 1996, iar în această calitate, potrivit art. 25

din Legea 8/1996, a dobândit drepturile patrimoniale prevăzute de art. 13 din

aceeași lege, cu privire la drepturile de autor (regie și coregrafie) asupra

operelor de balet, consemnate în declarația autentică din 6 noiembrie 1997, la

poziția 1 din declarație fiind consemnat și baletul "Lacul

Lebedelor".

După decesul tatălui

reclamantului, pârâta O.N.R., cu încălcarea legii, respectiv fără a avea

consimțământul reclamantului, ca moștenitor legal, a organizat spectacole de

balet, prin care s-au prezentat scenic operele create (regie și coregrafie) de

autorul reclamantului, maestrul O.D.

În perioada 5 - 12

septembrie 2004 a avut loc în București "Festivalul Artelor", ediția

1, manifestare culturală de amploare, patronată de Președintele României,

organizată de Secretariatul General al Guvernului și A., instituție subordonată

Ministerului Culturii și Cultelor, ce are ca obiect de activitate impresariatul

artistic, așa cum rezultă din cuprinsul H.G. nr. 143/2004.

În cadrul acestei

manifestări culturale, la data de 7 septembrie 2007, a fost prezentat de către

O.N.B. spectacolul cu baletul "Lacul Lebedelor", în regia și

coregrafia O.D.

Reclamantul susține

că mențiunea inserată de pârâții organizatori pe afișul spectacolului și pe

materialele publicitare, referitoare la regie și coregrafie, respectiv O.D.,

după M.P. - L.I., este calomnioasă și menită a aduce atingere operei de creație

și memoriei maestrului O.D., personalitate recunoscută pe plan mondial ca autor

cu o viziune și abordare proprie a acestui balet.

Reclamantul susține

că pârâții nu au prezentat un alt balet "Lacul Lebedelor", cu o regie

și coregrafie diferită de cea originală a autorului, spectacolul prezentat

fiind în procent de 100% cel regizat și coregrafiat de O.D. Concepția

regizorală și coregrafică a maestrului O.D. în baletul "Lacul

Lebedelor" diferă fundamental de cea prezentată în baletul cu același

nume, pusă în scenă la sfârșitul secolului XIX de M.P. și L.I.

Reclamantul susține

că particularitatea și elementul distinctiv din opera coregrafică a maestrului

O.D. l-a constituit partea finală a acestui balet clasic în care, în eterna

luptă dintre bine și rău, învinge pentru prima dată binele.

Recunoașterea

originalității creației maestrului O.D. în baletul "Lacul Lebedelor"

a venit inclusiv din partea criticii de artă a Școlii de Balet Ruse,

originalitatea operei nefiind pusă niciun moment în discuție de la premiera din

anii 1960 și până în prezent.

În momentul

prezentării de către pârâta O.N.B. a spectacolului de balet "Lacul

Lebedelor", la Sala Mare a Palatului, în data de 7 septembrie 2004, între

reclamant și pârâta O.N.B. nu exista încheiat un contract de cesiune a

drepturilor de autor asupra vreuneia dintre operele coregrafice a căror autor a

fost maestrul O.D., iar organizatorii nu și-au respectat obligația de a

verifica dacă sunt îndeplinite condițiile legale, în speță ale Legii 8/1996,

pentru prezentarea spectacolului.

Prin urmare,

folosirea de către pârâți a operei maestrului O.D., fără acordul reclamantului,

în calitate de moștenitor legal, constituie, în sensul legii (art. 998 C.

civ.), un delict civil, reclamantul fiind îndreptățit să solicite repararea

prejudiciului adus prin această faptă, iar în caz contrar solicită obligarea

pârâtului la plata de despăgubiri în baza principiului îmbogățirii fără justă

cauză.

În ședința publică de

la 30 ianuarie 2008, instanța a pus în discuție excepția lipsei calității

procesuale pasive a pârâtei O.N.B., excepție pe care a unit-o cu fondul cauzei

în baza art. 137 alin. (2) C. proc. civ.

În ședința publică de

la 27 februarie 2008, pârâta A. a depus la dosar o cerere intitulată - note de

ședință, prin care a înțeles să invoce mai multe excepții de ordine publică.

Astfel, a invocat

excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, apreciind că

reclamantul nu corespunde cu calitatea de titular a dreptului și respectiv a

obligației ce formează conținutul raportului juridic de drept material dedus

judecății întrucât, în cauză, reclamantului nu i-a fost încălcat niciun drept,

autorul său, O.D., neîncadrându-se în dispozițiile Legii nr. 8/1996, câtă

vreme, în speță, Baletul "Lacul Lebedelor" a fost creat de P. I.

Ceaikovski între anii 1875 - 1876, după care M.P. și L.I. au abordat o

coregrafie care a fost preluată de O.D., acesta nefiind nici autor și nici

coautor, ci doar a îmbunătățit eventual o coregrafie care fusese deja

stabilită.

În aceste condiții,

subiectul originar, primar sau creatorul operei (baletului) este P. I.

Ceaikovski, iar subiectul derivat poate fi cel căruia i-a fost înstrăinat

baletul, coregrafii nefiind subiecți originari sau derivați, niciunul dintre ei

neputându-și valorifica aceste drepturi decât stricto sensu, ca artiști

interpreți, ceea ce nu mai este cazul, întrucât sunt decedați.

Autorul reclamantului

a realizat coregrafia baletului "Lacul Lebedelor" în cadrul sarcinii

de serviciu, ca angajat al pârâtei O.N.B., calitate ce a încetat în 1970, fiind

însă menținut în funcția de maestru coregraf până în anul 1977, astfel că

activitatea acestuia nu se încadrează în ipotezele prevăzute de art. 2 din

Legea nr. 8/1997, fiind incident art. 9 lit. a) din lege.

S-a invocat și

excepția inadmisibilității acțiunii față de temeiul de drept folosit de

reclamant, respectiv art. 998 - 999 C. civ. și art. 1000 alin. (3) C. civ.,

reclamantul neraportându-se la dispozițiile Legii nr. 8/1996, aceste temeiuri

juridice excluzându-se reciproc.

Pârâta A. a susținut

că nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, deoarece

reclamantul nu a suferit niciun prejudiciu câtă vreme în cauză s-a invocat

inexistența creării acestuia, nu s-a săvârșit o faptă ilicită, punându-se în

scenă opera "Lacul Lebedelor", păstrându-se memoria lui O.D., M.P. și

L.I., iar reclamantul nu a chemat în judecată pe artiștii interpreți, în

calitate de prepuși pentru a se atrage răspunderea comitentului.

Pârâta a invocat și

excepția lipsei calității sale procesuale pasive, întrucât a organizat

spectacolul la solicitarea expresă a pârâtului Guvernul României, care a

suportat toate cheltuielile ocazionate de desfășurarea integrală a

spectacolului, iar încasările obținute, în cuantum de 173.900 RON, au fost

transferate către organismele de gestiune colectivă și către Secretariatul

General al Guvernului prin ordinele de plată depuse la dosar.

În ședința publică de

la 26 martie 2008 au fost puse în discuție excepțiile invocate de pârâta A., în

baza art. 137 alin. (2) C. proc. civ., tribunalul unind cu fondul excepția

lipsei calității procesuale active și excepția lipsei calității procesuale

pasive a pârâtei A. și a respins excepția inadmisibilității acțiunii pentru

considerentele menționate în încheierea de ședință de la acea dată.

În ședința publică de

la 23 aprilie 2008, reclamantul a depus la dosar o cerere de renunțare la

judecată în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, prin Secretariatul

General al Guvernului, și o cerere prin care și-a precizat cuantumul daunelor

materiale și morale, solicitând despăgubiri materiale în sumă de 170.000 RON și

daune morale în sumă de 110.000 RON.

Prin Sentința civilă

nr. 798 din 7 mai 2008, Tribunalul București, secția a III-a civilă, a respins

excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului; a admis excepția

lipsei calității procesuale pasive a pârâtei O.N.B. și, în consecință, a respins

acțiunea formulată de reclamantul O.D. în contradictoriu cu pârâta O.N.B., ca

fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă;

în baza art. 246 C. proc. civ., a luat act de renunțarea reclamantului O.D. la

judecarea în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, prin Secretariatul

General al Guvernului; a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale

pasive a pârâtei A.

Pe fond, tribunalul a

admis în parte acțiunea formulată de reclamantul O.D., în contradictoriu cu pârâta

A. și a fost obligată pârâta A. la plata către reclamant a sumei de 8.000 RON

cu titlu de despăgubiri materiale, a fost respinsă cererea reclamantului de

acordare a daunelor morale ca neîntemeiată și a fost obligată pârâta A. la

plata către reclamant a cheltuielilor de judecată în sumă de 2.039,3 RON.

Asupra excepțiilor,

unite cu fondul cauzei, precum și asupra fondului litigiului, tribunalul a

reținut următoarele considerente:

Referitor la excepția

lipsei calității procesuale active, contestată de către părțile în cauză,

susținându-se că autorul reclamantului nu ar fi realizat coregrafia baletului

"Lacul Lebedelor", tribunalul a avut în vedere dispozițiile art. 2

lit. d) din Legea nr. 8/1996, potrivit cărora constituie obiect al dreptului de

autor operele originare de creație intelectuală în domeniul literar, artistic

sau științific, oricare ar fi modalitatea de creație, modul sau forma de

exprimare și independent de valoarea și destinația lor, fiind incluse și

operele coregrafice.

Chiar dacă opera clasică

baletul "Lacul Lebedelor" a fost compusă de P. I. Ceaikovski, în

România, coregrafia acestui balet a fost realizată de autorul reclamantului,

maestrul de balet O.D., calitatea acestuia de autor al coregrafiei și regiei

fiind de notorietate, dar rezultând și din înscrisurile depuse la dosar de

către reclamant.

Legea nu distinge

modul în care a fost realizată opera coregrafică sau calitatea avută la

momentul realizării creației, astfel că este lipsit de relevanță, sub aspectul

calității procesuale active, faptul că O.D. a fost angajat al O.N.B., că

această calitate a încetat prin pensionare, conform Dispoziției din 28 ianuarie

1975, sau că O.D. a mai fost menținut în funcția de maestru balet -

specialitatea coregrafie în cadrul O.N.M. și după pensionare, pe durată

determinată conform Contractului de muncă din 31 ianuarie 1975.

Tribunalul a avut în

vedere lucrările publicate despre Trupa de Balet a Teatrului de Operă și Balet

din Republica Populară Română București, afișele și publicațiile despre baletul

"Lacul Lebedelor" desfășurate în diverse stagiuni din care rezultă

calitatea de coregraf și regizor a autorului reclamantului, O.D., declarația pe

proprie răspundere dată de primul solist al Operei din București, G.B., cu

ocazia montării și premierei creației "Lacul Lebedelor" în care se

arată că atât coregrafia, cât și regia aparțin autorului reclamantului, O.D.

Prin Declarația

autentificată sub nr. X din 6 noiembrie 1997, reclamantul, în calitate de fiu

al defunctului O.D., a declarat că acesta a regizat și coregrafiat o serie de

balete, printre care și "Lacul Lebedelor", declarație dată pentru a

se stabili valoarea patrimonială a dreptului de autor, iar din Certificatul de

moștenitor nr. Y/1997 rezultă că de pe urma defunctului O.D. a rămas ca moștenitor

fiul acestuia, O.D.

Tribunalul a avut în

vedere și dispozițiile art. 1 din Legea nr. 8/1996, potrivit cărora dreptul de

autor asupra unei opere literare, artistice sau științifice, precum și asupra

altor opere de creație intelectuală este recunoscut și garantat în condițiile

acestei legi, astfel că a constatat că reclamantul are calitate procesuală

activă în cauză, existând identitate între persoana acestuia și titularul

dreptului în raportul juridic dedus judecății, câtă vreme, prin acțiune s-a

solicitat plata unor despăgubiri materiale și morale ca urmare a încălcării

drepturilor de autor asupra operei coregrafice al cărui titular este

ascendentul reclamant.

Referitor la excepția

lipsei calității procesuale pasive a pârâtei O.N.B., tribunalul a constatat că,

prin H.G. nr. 143 din 12 februarie 2004 privind organizarea Festivalului

Artelor, s-a prevăzut că începând cu anul 2004 să se organizeze din doi în doi

ani, sub înaltul patronaj al Președintelui României, Festivalul Artelor, prima

ediție desfășurându-se în perioada 5 - 12 septembrie 2004.

În art. 6 din această

hotărâre se prevede că încheierea contractelor cu participanții din țară și din

străinătate - orchestre, colective artistice, artiști individuali - sau cu

reprezentanții legali ai acestora, se asigură de Secretariatul General al

Guvernului și A., instituție subordonată Ministerului Culturii și Cultelor, în

limita fondurilor alocate la capitolul cu această destinație din bugetul

aprobat.

În virtutea acestor

dispoziții legale, pârâta A. a încheiat Contractul din 2 septembrie 2004, în

calitate de beneficiar, cu colectivul artistic - Baletul O.N.B. (33 artiști

interpreți balerini ansamblu, 10 artiști interpreți balerini solo) în calitate

de interpret, prin contract interpretul angajându-se să participe la susținerea

manifestărilor artistice ocazionate de Festivalul Artelor, în cadrul

spectacolului organizat la București, în data de 17 septembrie 2004 și să

autorizeze beneficiarul pentru toate drepturile conexe rezultate și definite

prin art. lit. a), b), d) și f) din Legea nr. 8/1996.

Tribunalul a

constatat că semnarea contractului cu pârâta A., în vederea susținerii

spectacolului la care face referire reclamantul, a fost făcută în nume propriu

în baza art. 98 lit. a), b), d), f) din Legea nr. 8/1996, și nu ca

reprezentanți ai O.N.B., întrucât în contract nu a fost inserată nicio clauză

în acest sens, la încheierea contractului neparticipând vreun reprezentant

legal al pârâtei O.N.B.

Mai mult decât atât,

așa cum rezultă din tabelul nominal anexă a contractului, întocmit în

conformitate cu capitolul 2, remunerația cuvenită interpretului a fost

stabilită pentru fiecare artist interpret în parte, fie balerin ansamblu, fie

balerin solist, pârâta O.N.B. neprimind vreo remunerație în urma încheierii

acestui contract.

Simpla mențiune că

interpretul parte în contract era Baletul O.N.B. nu înseamnă că pârâta O.N.B. a

fost parte în convenție, câtă vreme Legea nr. 8/1996 acordă drepturi și

artiștilor interpreți, printre care dansatorii, astfel cum se prevede în art.

95, 96 și 98 din lege.

Față de aceste

considerente, tribunalul a reținut că nu există identitate între persoana

chemată în judecată, în calitate de pârâtă, și persoana obligată în raportul

juridic dedus judecății, astfel că a admis excepția lipsei calității procesuale

pasive a pârâtei O.N.B., cu consecința respingerii acțiunii formulate în

contradictoriu cu această pârâtă.

Câtă vreme pârâta A.

a încheiat contractele cu artiștii interpreți pentru realizarea Festivalului

Artelor și și-a asumat obligațiile arătate anterior, tribunalul a apreciat că

în cauză există identitate între persoana pârâtă chemată în judecată și

persoana obligată în raportul dedus judecății.

Având în vedere că în

ședința publică de la 23 aprilie 2008 reclamantul a înțeles să renunțe la

judecată în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, prin Secretariatul

General al Guvernului, în baza art. 246 C. proc. civ., tribunalul a luat act de

renunțarea reclamantului la judecata în contradictoriu cu acest pârât.

Pe fondul cauzei,

tribunalul a reținut că cererea reclamantului de acordare a despăgubirilor este

întemeiată, câtă vreme s-a reținut calitatea autorului acestuia de titular a

operei coregrafice, baletul "Lacul Lebedelor", din probele

administrate, a rezultat că la data de 7 septembrie 2004, la Sala Mare a

Palatului din București, s-a desfășurat spectacolul de balet "Lacul

Lebedelor", iar pârâta A. nu a dovedit faptul că a încheiat și cu

reclamantul O.D. vreun contract în temeiul Legii nr. 8/1996, astfel cum a

încheiat cu ceilalți artiști interpreți, deși avea această obligație conform

art. 6 din H.G. nr. 143/2004.

Este adevărat că pe

afișul spectacolului se menționează că regia și coregrafia aparține lui O.D.,

iar între paranteze se menționează după M.P. și L.I., însă acest aspect nu are

nicio relevanță în respectarea dispozițiilor Legii nr. 8/1996, câtă vreme

această lege protejează atât operele originale, cât și operele derivate, aceste

împrejurări putând influența eventual întinderea drepturilor de autor.

Prin urmare,

tribunalul, în baza art. 139 alin. (1) din Legea nr. 8/1996, a constatat că

s-au încălcat drepturile de autor ale autorului reclamantului, drepturi ce au

fost transmise reclamantului, capăt de cerere pe care, însă, instanța nu s-a

pronunțat în mod distinct, întrucât nici nu poate reprezenta un capăt de cerere

distinct, ci doar o chestiune incidentală, prejudicială, necesară a fi lămurită

pentru acordarea de despăgubiri în vederea reparării prejudiciului cauzat.

Însă, în ceea ce

privește cuantumul sumei solicitate ca despăgubiri materiale, tribunalul a

apreciat că acesta este excesiv și nelegal, întrucât ceilalți artiști

interpreți care au încheiat contracte cu pârâta A. au beneficiat de remunerații

și condiții de plată, în sume fixe, niciuna dintre acestea nereprezentând

încasările rezultate din vânzarea biletelor și abonamentelor la festival, ci au

fost stabilite în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 8/1996 și ale

metodologiilor negociate conform art. 131 din lege.

În prezenta cauză,

reclamantul a înțeles să solicite despăgubiri materiale numai prin raportare la

sumele încasate din prezentarea spectacolului, fără a avea în vedere și alte

criterii de stabilire a cuantumului prejudiciului, invocând însă dispozițiile

art. 139 din Legea nr. 8/1996.

Potrivit acestor

dispoziții legale, la stabilirea despăgubirilor instanța de judecată ia în

considerare criterii cum ar fi consecințele economice negative, în special

câștigul nerealizat, și atunci când este cazul și alte elemente în afara

factorilor economici.

În baza acestor

criterii și în lipsa altor probe solicitate de către reclamant, tribunalul a

avut în vedere remunerațiile stabilite prin contractele încheiate cu artiștii

interpreți pentru susținerea manifestărilor artistice ocazionate de Festival,

și în special, Contractul din 1 septembrie 2004 încheiat cu dirijorul

Orchestrei O.N.B., pentru care s-a stabilit un onorariu net de 40 milioane lei.

Având în vedere că

autorul reclamantului este menționat în calitate de regizor și coregraf al

spectacolului "Lacul Lebedelor", tribunalul a apreciat că suma de

8.000 RON reprezintă o reparație echitabilă a prejudiciului suferit de către

reclamant, ca urmare a încălcării drepturilor de autor de către pârâta A.

Având în vedere că,

în cauză, reclamantul nu a justificat cererea de acordare a daunelor morale,

menționarea pe afiș a numelor M.P. și L.I. neconstituind în opinia instanței o

atingere adusă operei de creație și memoriei autorului lui, O.D., întrucât, în

cauză nu au fost administrate probe din care să rezulte că maestrul O.D. nu ar

fi realizat și adaptări după alte opere originale, sau că spectacolul prezentat

la 7 septembrie 2004 nu ar fi fost, într-adevăr, o adaptare după opera

artiștilor M.P. și L.I., tribunalul a respins cererea reclamantului de acordare

a daunelor morale, ca neîntemeiată.

Apelurile declarate

de reclamant și de pârâta A. împotriva acestei sentințe au fost admise prin

Decizia civilă nr. 29A din 10 februarie 2009 a Curții de Apel București, secția

a IX-a civilă, prin care s-a dispus desființarea sentinței civile apelate și

trimiterea spre rejudecare aceleiași instanțe.

Pentru a pronunța

această hotărâre, curtea de apel a reținut că, prin raportare la dispozițiile

art. 109 alin. (1) C. proc. civ., dar și la conținutul cererii introductive de

instanță prin care s-a imputat pârâtelor faptul că au acționat în mod ilicit,

încălcând drepturile de autor al căror titular era reclamantul, la prezentarea

spectacolului menționat, este îndeplinită condiția de a exista, și în ceea ce o

privește pe pârâta O.N.B. (instituție în al cărei repertoriu se află

spectacolul menționat și în structura căreia funcționează corpul de balet care

a interpretat opera coregrafică), identitate între aceasta și persoana pretins

a fi obligată în raportul juridic dedus judecății.

În condițiile în care

din probatoriul administrat în cauză a rezultat că spectacolul de balet

"Lacul Lebedelor" a fost utilizat cu știința și acordul

pârâtei-intimate O.N.B., în mod greșit s-a apreciat de instanța fondului că

această pârâtă nu justifică legitimarea procesuală pasivă.

Pentru a justifica

legitimarea procesuală (activă și pasivă) a persoanelor aflate în proces

întemeiat pe temeiul răspunderii civile delictuale, reclamantul ar fi trebuit

să dovedească faptul că este titularul dreptului pretins încălcat, că există un

fapt ilicit al pârâtului, precum și că există o legătură de cauzalitate între

prejudiciul suferit de reclamant și fapta pârâtului, ar însemna ca instanța să

lipsească de conținut fondul pricinii, lăsând pe seama acestuia numai aspectul

legat de întinderea prejudiciului și acela referitor la culpa pârâtului.

Cum acțiunea

împotriva pârâtei O.N.B. a fost soluționată în mod greșit pe cale de excepție,

iar pretențiile reclamantului au fost formulate în sensul de a fi obligate

pârâtele în solidar la plata despăgubirilor solicitate, Curtea a dispus

desființarea în tot a sentinței apelate cu consecința că celelalte critici

formulate în apel au rămas fără obiect față de soluția dată, ca urmare a

faptului că privesc aspecte de fond ale cauzei.

Recursul declarat

împotriva acestei decizii de către pârâta O.N.B. a fost admis prin Decizia

civilă nr. 1792 din 16 martie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție,

secția civilă și de proprietate intelectuală, prin care s-a dispus casarea

deciziei recurate și trimiterea cauzei aceleiași instanțe spre rejudecarea

apelurilor.

În motivarea soluției

sale, Curtea a reținut că la 28 noiembrie 2007 reclamantul și-a precizat

temeiul juridic al acțiunii față de pârâta O.N.R., invocând atât răspunderea

pentru fapta proprie prevăzută de art. 998 - 999 C. civ., cât și răspunderea

comitentului pentru fapta prepusului, corpul de balet, prevăzut de art. 1000

alin. (3) C. civ.

Temeiurile de drept

invocate obligau pe reclamant să facă dovada existenței unui raport juridic cu

persoana chemată în judecată în vederea stabilirii identității între aceasta și

persoana obligată în raportul juridic dedus judecății.

În virtutea art. 6

din H.G. nr. 143 din 12 februarie 2004, pârâta A. a încheiat Contractul din 2

septembrie 2004 în calitate de beneficiar, cu colectivul artistic - Baletul

O.N.B. - în calitate de interpret, prin contract interpretul angajându-se să

participe la manifestările ocazionate de eveniment și să autorizeze

beneficiarul pentru toate drepturile conexe rezultate și definite prin art. 98

lit. a), b), d) și f) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și

drepturile conexe.

Semnarea contractului

a fost făcută de Corpul de balet în nume propriu, prin reprezentant mandatat de

artiști, și nu ca reprezentanți ai O.N.B., câtă vreme la încheierea contractului

nu a participat vreun reprezentant legal al acestei părți, iar remunerația

cuvenită interpretului a fost stabilită pentru fiecare artist interpret în

parte, fie balerin ansamblu, fie balerin solist, pârâta neprimind vreo

remunerație în urma încheierii contractului - art. 2.1. din contract.

În concluzie, Înalta

Curte a reținut că nu O.N.B. este persoana care a cauzat prejudiciul în sensul

prezentării operei fără drept, întrucât nu a participat la organizarea

spectacolului, organizatori fiind Guvernul României, prin Secretariatul General

al Guvernului și A., instituție subordonată Ministerului Culturii și Cultelor,

în limita fondurilor alocate.

Cauza a fost

înregistrată pentru rejudecare, iar prin Decizia nr. 95 A din 17 martie 2011,

Curtea de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind

proprietatea intelectuală,

- a respins apelul

declarat de pârâta A.,

- a admis apelul

declarat de reclamant, în contradictoriu cu pârâții O.N.B. și Guvernul

României, a schimbat în parte sentința apelată, în sensul că a dispus obligarea

pârâtului la plata în favoarea reclamantului a despăgubirilor în cuantum de

câte 10.000 RON pentru prejudiciul material și, respectiv pentru prejudiciul

moral, menținând celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

Pentru a pronunța

această soluție, Curtea a reținut următoarele considerente:

În ce privește apelul

A., instanța nu a putut reține susținerea apelantei în sensul că autorul

coregrafiei este P. I. Ceaikovski, câtă vreme acesta, în calitate de

compozitor, este autorul unei opere distincte, muzica folosită ca fond al

operei coregrafice.

Nici faptul că

maestrul O.D. a realizat doar o adaptare nu se poate reține în cauză ca fiind

dovedit deoarece A. nu a administrat nicio dovadă în acest sens.

Calitatea de fost

angajat al autorului reclamantului al O.N.B. nu are relevanță câtă vreme opera

în speță este supusă reglementării în vigoare la data prezentării

spectacolului, dată la care încetase această calitate de salariat.

Neîntemeiată s-a

considerat a fi și susținerea potrivit căreia coregrafia nu poate fi protejată

deoarece ea reprezintă doar expresia ideilor și conceptelor creatorului lor și

acestea sunt excluse expres de la protecție în conformitate cu prevederile art.

7 din lege.

În ce privește apelul

reclamantului, Curtea a reținut în motivarea soluției următoarele considerente:

Analiza tribunalului

este corectă sub aspectul identificării drepturilor ce se află în patrimoniul

reclamantului și a stabilirii răspunderii pârâtei însă, în determinarea

cuantumului despăgubirilor cuvenite pentru încălcarea dreptului de autor, în

mod greșit s-a stabilit ca punct de reper remunerația plătită pentru același

spectacol artiștilor interpreți.

În spectacolul ce

face obiectul cauzei, autorul reclamantului este și autorul regiei spectacolului,

nu numai al coregrafiei, acesta fiind astfel titular a două drepturi de autor

distincte.

În determinarea

cuantumului despăgubirilor ce se cuvin reclamantului pentru încălcarea

drepturilor sale de autor, s-a luat ca punct de reper remunerația în cuantum de

4.000 RON plătită dirijorului spectacolului conform contractului și, reținând

că dirijorul este doar titularul unui drept de artist interpret, autorul

reclamantului este îndreptățit, în calitate de titular a două drepturi de

autor, să primească nu numai o remunerație mai mare decât a dirijorului, dar și

faptul că aceasta urmează fi dublată.

Curtea a apreciat

astfel că suma de 10.000 RON este într-un cuantum îndestulător ca și

contravaloare a dreptului încălcat.

Daunele morele

produse reclamantului constau în stresul provocat de încălcarea drepturilor

sale și de eforturile depuse în vederea reparării încălcării acestor drepturi.

Ca și contravaloare a acestora, reclamantul este îndreptățit să primească suma

calculată în cuantum egal cu cel al despăgubirilor pentru încălcarea dreptului

de autor.

Împotriva acestei

hotărâri, în termen legal, au declarat recurs pârâții A. și Guvernul României.

I. În recursul său,

întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ., pârâta A. a

formulat următoarele critici:

În dispozitivul

deciziei recurate se menționează "admite recursul, în contradictoriu cu

intimații-reclamanți O.N.B. și Guvernul României", apoi se adaugă

"pârâtul va fi obligat în favoarea reclamantului (...)", fără să

rezulte în sarcina cărui pârât s-a dispus obligația de plată a despăgubirilor.

În mod greșit

instanța de apel a considerat că autorul coregrafiei este autor și al operei

originale și deci titularul unui drept de autor de sine stătător, iar în

această calitate, el ar beneficia de un drept distinct de cele ale celorlalți

autori ai operelor folosite în cadrul spectacolului.

În plus, s-a reținut

nelegal că în spectacolul ce face obiectul cauzei, autorul reclamantului este

și autorul regiei spectacolului nu numai al coregrafiei, fiind astfel titularul

a două drepturi de autor distincte.

Toate instanțele

anterioare au apreciat că autorul reclamantului beneficiază de notorietate,

însă aceasta nu constituie un argument pentru atribuirea unui drept.

Hotărârea este

nemotivată, întrucât considerentele care stau la baza acesteia sunt

reprezentate de un text citat din anumiți autori, care însă nu poate fi

asimilat prezentei cauze.

II. Pârâtul Guvernul

României a criticat decizia pronunțată de instanța de apel, sub următoarele

aspecte:

Decizia recurată

conține contradicții între considerente și dispozitiv.

La data de 23 aprilie

2008 reclamantul a depus la dosar o cerere de renunțare la judecată în

contradictoriu cu Guvernul României, prin Secretariatul General al Guvernului,

și o cerere prin care și-a precizat cuantumul daunelor materiale și morale,

solicitând despăgubiri materiale în sumă de 170.000 RON și daune morale în sumă

de 110.000 RON.

Prin Sentința civilă

nr. 798 din 7 mai 2008 pronunțată de Tribunalul București a fost admisă în

parte acțiunea și a fost obligată pârâta A. la plata sumei de 8.000 RON cu

titlu de despăgubiri materiale, a fost respins capătul de cerere privind

acordarea daunelor morale și în baza art. 246 C. proc. civ., instanța a luat

act de renunțarea reclamantului la judecata cu Guvernul României.

Pe tot parcursul

procesual reclamantul nu a mai revenit asupra acestei renunțări.

Cu toate acestea, în

dispozitivul deciziei recurate se menționează că se admite apelul în

contradictoriu cu intimații-pârâți O.N.B. și Guvernul României, astfel fiind o

neconcordanță între considerentele deciziei și dispozitivul acesteia.

De asemenea, în

dispozitiv se menționează obligarea pârâtului la plata prejudiciului material

în cuantum de 10.000 RON și despăgubiri în cuantum de 10.000 RON pentru

prejudiciu moral, fără a menționa cine este pârâtul sau pârâta obligată la

plata prejudiciului material și moral.

Totodată, în

dispozitiv este menționat că se mențin celelalte dispoziții ale sentinței

civile apelate, deci implicit renunțarea la judecată față de Guvernul României,

astfel că apare ca inexplicabilă obligarea acestei autorități la plata

despăgubirilor, reprezentând prejudiciu material sau moral.

Înalta Curte constată

că acestea sunt fondate, urmând a fi admise, față de următoarele considerente:

Deși instanța a

reținut în considerente aspectele privind renunțarea reclamantului la judecată

față de pârâtul Guvernul României și admiterea excepției lipsei calității

procesuale pasive a pârâtei O.N.B., soluția de admitere a apelului

reclamantului a fost dată în contradictoriu cu acești pârâți.

Astfel, prin Sentința

civilă nr. 798 din 7 mai 2008 pronunțată de Tribunalul București în primul

ciclu procesual s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei

O.N.B. și, în consecință, s-a respins acțiunea formulată în contradictoriu cu

această pârâtă ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de calitate

procesuală pasivă. Prin aceeași hotărâre, în baza dispozițiilor art. 246 C.

proc. civ., instanța a luat act de renunțarea reclamantului la judecata în

contradictoriu cu pârâtul Guvernul României.

Lipsa calității

procesuale a pârâtei O.N.B. a fost statuată cu putere de lucru judecat de

Înalta Curte de Casație și Justiție care, prin Decizia nr. 1792 din 16 martie

2010, admițând recursul acesteia, a reținut că, față de temeiul juridic

precizat de reclamant la 28 noiembrie 2007 în raport cu pârâta O.N.R.,

respectiv răspunderea pentru fapta proprie prevăzută de art. 998 - 999 C. civ.,

precum și răspunderea comitentului pentru fapta prepusului, corpul de balet,

prevăzut de art. 1000 alin. (3) C. civ., reclamantul nu a făcut dovada

existenței unui raport juridic cu persoana chemată în judecată în vederea

stabilirii identității între aceasta și persoana obligată în raportul juridic

dedus judecății, astfel că nu O.N.B. este persoana care a cauzat prejudiciul în

sensul prezentării operei fără drept, întrucât nu a participat la organizarea

spectacolului, organizatori fiind Guvernul României și A.

În dispozitivul

hotărârii recurate, după menționarea soluției de admitere a apelului

reclamantului, în contradictoriu cu pârâții O.N.B. și Guvernul României, se

menționează "pârâtul va fi obligat (...)", ceea ce, gramatical, ar

conduce la concluzia că este vorba de pârâtul Guvernul României în contradictoriu

cu care a fost admis apelul reclamantului - parte cu privire la care s-a

renunțat la judecată.

Totodată, prin

decizie s-a respins apelul declarat de pârâta A., care prin sentința fondului a

fost obligată la plata daunelor către reclamant, instanța de apel menținând

celelalte dispoziții ale sentinței.

Toate aceste

considerente susțin contradictorialitatea deciziei de apel, din perspectiva

art. 304 pct. 7 C. proc. civ., ceea ce face imposibil controlul judiciar -

inclusiv pe aspectul criticilor pe fond formulate de pârâta A. și impune

casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecarea apelurilor.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile

declarate de pârâții A. și Guvernul României împotriva Deciziei civile nr. 95 A

din 17 martie 2011 a Curții de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru

cauze privind proprietatea intelectuală.

Casează decizia

recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași curte de apel.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 14 septembrie 2012.

Procesat

de GGC - AZ