ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1792/2010

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursului civil de față; Prin cererea înregistrată la data de 4 septembrie 2007 , reclamantul O.D.

a chemat în judecată pe pârâții Opera Națională București, A. și Guvernul României, și a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate încălcarea de către pârâți a drepturilor de autor ce aparțin reclamantului asupra operei coregrafice - baletul „Lacul Lebedelor”, cu ocazia prezentării spectacolului din data de 07 septembrie 2004, la Sala Mare a Palatului din București; să se dispună obligarea în solidar a pârâților la plata, cu titlu de despăgubiri, a sumei de 60.000 euro, în echivalent lei la data plății, reprezentând 30.000 euro daune materiale și 30.000 euro daune morale, pentru prejudiciul produs ca urmare a încălcării drepturilor de autor, reclamantul rezervându-și dreptul de a cere majorarea despăgubirilor în raport de suma rezultată din încasările spectacolului, ce urmează a fi determinată prin expertiza de specialitate, cu cheltuieli de judecată.

Tribunalului București, secția a III a civilă, prin sentința civilă nr. 798 din 07 mai 2008, a respins excepția lipsei calității procesuale active și a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Opera Națională București și a respins acțiunea ca fiind introdusă împotriva persoane lipsite de calitate procesuală pasivă; s-a luat act de renunțarea la judecată a reclamantului O.D. în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României prin Secretariatul Gen eral al Guvernului și a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei A.; a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantul O.D. în contradictoriu cu p ârâta A. și a fost obligată pârâta A. la plata către reclamant a sumei de 8.000 lei cu t itlu de despăgubiri materiale iar cererea reclamantului de acordare a daunelor morale a fost respinsă ca neîntemeiată.

Curtea de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală, prin decizia civilă nr. 29/ A din 10 februarie 2009, în majoritate, a admis apelurile declarate de pârâta A. și reclamantul O.D. împotriva sus-menționatei sentințe pe care a desființat-o, cu trimiterea cauzei spre rejudecare pentru motivele ce urmează. Prima instanță a reținut că nu este justificată în speță, calitatea procesuală pasivă a pârâtei Opera Națională București întrucât la încheierea contractului nr. x/2004 nu a participat niciun reprezentant al instituției, respectivul contract fiind semnat de colectivul artistic - Baletul Operei Naționale Române (prin reprezentantul convențional al artiștilor interpreți) în nume propriu.

Acțiunea promovată de către reclamant a avut ca finalitate angajarea răspunderii civile delictuale a pârâtelor A. și Opera Națională Română, reclamantul imputându-le faptul că și-au adus contribuția la prezentarea spectacolului de balet „Lacul Lebedelor” la data de 07 septembrie 2004 în cadrul manifestărilor artistice care au avut loc sub egida „Festivalul Artelor ” , prezentare care a fost făcută fără obținerea acordului reclamantului care a pretins calitatea de titular al drepturilor de autor aferente regiei și coregrafiei respectivului spectacol. Potrivit dispozițiile art. 109 alin. (1) C. proc. civ. „oricine pretinde un drept împotriva altei persoane trebuie să facă o cerere înaintea instanței competente”.

Prin raportare la exigențele acestei norme - care permite oricărei persoane care se pretinde titular al unui drept de a se adresa instanței competente pentru a i se stabili temeinicia dreptului în cadrul raportului juridic pe care îl invocă/ pretinde în raport cu o altă persoană - dar și la conținutul cererii introductive de instanță prin care s-a imputat pârâtelor faptul că au acționat în mod ilicit, încălcând drepturile de autor al căror titular era reclamantului, la prezentarea spectacolului menționat, Curtea a apreciat că este îndeplinită condiția de a exista, și în ceea ce o privește pe pârâta Opera Națională București (instituție în al cărei repertoriu se află spectacolul menționat și în structura căreia funcționează corpul de balet care a interpretat opera coregrafică), identitate între aceasta și persoana pretins a fi obligată în raportul juridic dedus judecății.

Această concluzie s-a impus întrucât la stabilirea existenței sau inexistenței faptei imputate pârâte cât și a caracterului ei ilicit s-a presupus că o faptă ilicită constituie una dintre condițiile de fond necesare pentru angajarea răspunderii civile delictuale. Calitatea procesuală (atât activă cât și pasivă) a constituit alături de capacitatea procesuală și interes, o condiție pentru exercițiul dreptului la acțiune în justiție, așa încât verificarea acestei condiții necesare pentru sesizarea instanței trebuia să depășească această limită și să se transforme într-o cercetare cu referire la existența dreptului pretins și a obligației corelative a reclamatei prin acțiunea promovată.

În condițiile în care din probatoriul administrat în cauză s-a arătat că spectacolul de balet „L.L.” a fost utilizat cu știința și acordul pârâtei-intimate Opera Națională București, în mod greșit s-a apreciat de instanța fondului că această pârâtă nu justifică legitimarea procesuală pasivă. Pentru a justifica legitimarea procesuală (activă și pasivă) a persoanelor aflate în proces întemeiat pe temeiul răspunderii civile delictuale, reclamantul ar fi trebuit să dovedească faptul că este titularul dreptului pretins încălcat, că există un fapt ilicit al pârâtului, precum și că există o legătură de cauzalitate între prejudiciul suferit de reclamant și fapta pârâtului, ar însemna ca instanța să lipsească de conținut fondul pricinii, lăsând pe seama acestuia numai aspectul legat de întinderea prejudiciului și acela referitor la culpa pârâtului.

Cum acțiunea împotriva pârâtei Opera Națională București a fost soluționată în mod greșit pe cale de excepție, iar pretențiile reclamantului au fost formulate în sensul de a fi obligate pârâtele în solidar la plata despăgubirilor solicitate, Curtea a dispus desființarea în tot a sentinței apelate cu consecința că, celelalte critici formulate în apel au rămas fără obiect față de soluția dată, ca urmare a faptului că privesc aspecte de fond ale cauzei.

Și în privința apelului declarat de către pârâta-apelantă (care a dezvoltat apărări de fond referitoare la netemeinicia susținerilor reclamantului în sensul că ar fi titularul unor drepturi de autor asupra spectacolului de balet prezentat la Festivalul Artelor desfășurat în anul 2004 și lipsa obligației sale corelative de a plăti acestuia despăgubiri, iar nu la condițiile de exercițiu al acțiunii civile) Curtea a constatat că nemaiexistând suport al criticilor formulate, urmează a fi admis apelul ca o consecință a soluției de desființare, urmând a fi avute în vedere de către instanța de rejudecare, apărările formulate ce se regăsesc în întâmpinările/notele de ședință depuse în fața instanței de fond.

Împotriva acestei decizii, pârâta Opera Națională București a formulat cerere de recurs, întemeiată pe dispozițiile art. 304 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ. Prin dezvoltarea motivelor de recurs se arată că instanța a interpretat greșit prevederile art.109 alin.1 Cod procedură civilă, considerând că Opera Națională București are calitate procesuală pasivă deoarece spectacolul a fost prezentat cu ocazia organizării Festivalului Artelor, ediția I, manifestare culturală patronată de președintele României conform H.G. nr. 143 din 12 februarie 2004. Înalta Curte, analizând decizia prin prisma criticii formulate, a probatoriilor administrate și a dispozițiilor legale incidente cauzei, va constata caracterul fondat al acestuia pentru argumentele ce succed.

Reclamantul, la 28 noiembrie 2007 (fila 114 fond), și-a precizat temeiul juridic al acțiunii față de pârâta Opera națională Română invocând atât răspunderea pentru fapta proprie prevăzută de art. 998-999 C. civ. cât și răspunderea comitentului pentru fapta prepusului, corpul de balet, prevăzut de art. 1000 alin. (3) C. civ. Temeiurile de drept invocate obligau pe reclamant să facă dovada existenței unui raport juridic cu persoana chemată în judecată în vederea stabilirii identității între persoana chemată în judecată în calitate de pârâtă și persoana obligată în raportul juridic dedus judecății. Spectacolul de balet „Lacul lebedelor” din 7 septembrie 2004 a fost prezentat în cadrul primei ediții a Festivalului Artelor organizat sub înaltul patronaj al președintelui României conform H.G.

nr. 143 din 12 februarie 2004. În virtutea art. 6 din hotărâre, pârâta A. a încheiat contractul din 2 septembrie 2004 (fila 117 și următoarele fond) în calitate de beneficiar, cu colectivul artistic - Baletul Operei Naționale București - în calitate de interpret, prin contract interpretul angajându-se să participe la manifestările ocazionate de eveniment și să autorizeze beneficiarul pentru toate drepturile conexe rezultate și definite prin art. 98 lit. a), b),d) și f) din Lege nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe. Semnarea contractului a fost făcută de Corpul de balet în nume propriu, prin reprezentant mandatat de artiști și nu ca reprezentanți ai Operei Naționale București câtă vreme la încheierea contractului nu a participat vreun reprezentant legal al acestei părți.

Osebit de aceasta, remunerația cuvenită interpretului a fost stabilită pentru fiecare artist interpret în parte, fie balerin ansamblu, fie balerin solist, pârâta neprimind vreo remunerație în urma încheierii contractului - art. 2.1. din contract. Așadar, nu se poate reține că recurenta este persoana care a cauzat prejudiciul în sensul prezentării operei fără drept, întrucât nu a participat la organizarea spectacolului, organizatori fiind Guvernul României, prin Secretariatul General al Guvernului și A., instituție subordonată Ministerului culturii și cultelor, în limita fondurilor alocate. - Alin. (1) al art. 109 C. proc. civ. invocat de instanța de apel se referă la o altă condiție de exercițiu a acțiunii și anume existența dreptului.

Or, în cauza de față, dat fiind temeiurile de drept invocate, prima instanță de fond, înainte de a analiza existența prejudiciului, a faptei ilicite, a raportului de cauzalitate dintre acestea ori a existenței vinovăției, în mod corect a analizat dacă între reclamant și pârâtă există vreun raport juridic în sensul de a stabili dacă pârâta este cea care a prezentat opera fără drept. Înalta Curte, față de împrejurarea că instanța de apel s-a pronunțat asupra apelurilor pe cale de excepție, în temeiul dispozițiilor art.312 alin. (1), (2), (3) și (5) C. proc. civ., va admite recursul, va casa decizia și va trimite cauza spre rejudecarea apelurilor aceleiași instanțe. Dat fiind calitatea de parte câștigătoare în proces a recurentului, intimatul-reclamant va fi obligat la 21,5 lei cheltuieli de judecată în limita dovezilor depuse.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta Opera Națională București împotriva deciziei nr. 29/ A din 10 februarie 2009 a Curții de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală. Casează decizia și trimite cauza spre rejudecarea apelurilor aceleiași instanțe. Obligă intimatul-reclamant la 21,5 lei cheltuieli de judecată către recurentul-pârât. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 martie 2010.