ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1792/2010

Deliberând, în

condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursului civil de față;

Prin cererea înregistrată la data de

4 septembrie 2007

, reclamantul O.D. a

chemat în judecată pe pârâții Opera Națională București, A. și Guvernul

României, și a solicitat ca prin

hotărârea

ce se va pronunța să se constate încălcarea de către pârâți a drepturilor

de

autor ce aparțin reclamantului asupra operei coregrafice - baletul „Lacul

Lebedelor”, cu ocazia prezentării spectacolului

din data de 07 septembrie 2004, la Sala Mare

a Palatului din București; să se dispună obligarea în solidar a pârâților

la plata, cu

titlu de despăgubiri, a sumei de 60.000 euro, în echivalent

lei la data plății,

reprezentând 30.000 euro

daune materiale și 30.000 euro daune morale, pentru

prejudiciul produs

ca urmare a încălcării drepturilor de autor, reclamantul

rezervându-și dreptul de a cere majorarea

despăgubirilor în raport de suma rezultată

din încasările spectacolului,

ce urmează a fi determinată prin expertiza de specialitate, cu cheltuieli de

judecată.

Tribunalului

București, secția a III a civilă,

prin sentința civilă nr. 798 din 07 mai 2008, a respins excepția lipsei

calității

procesuale active și a

admis

excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Opera

Națională București și

a respins acțiunea

ca fiind introdusă împotriva persoane lipsite de calitate procesuală pasivă; s-a

luat act de renunțarea la judecată a reclamantului O.D. în contradictoriu cu

pârâtul Guvernul României prin Secretariatul Gen

eral al Guvernului și a fost respinsă excepția lipsei calității

procesuale pasive a pârâtei A.; a

fost admisă în parte acțiunea

formulată de reclamantul O.D.

în

contradictoriu cu p

ârâta A. și a fost

obligată pârâta A. la plata către reclamant a sumei de 8.000 lei cu t

itlu

de despăgubiri materiale iar cererea reclamantului de acordare a daunelor

morale a fost respinsă ca neîntemeiată.

Curtea de Apel București, secția a IX-a civilă și

pentru cauze privind proprietatea intelectuală, prin decizia civilă nr. 29/ A

din 10 februarie 2009, în majoritate, a admis apelurile declarate de pârâta A. și

reclamantul O.D. împotriva sus-menționatei sentințe pe care a desființat-o, cu

trimiterea cauzei spre rejudecare pentru motivele ce urmează.

Prima instanță a reținut că

nu este justificată în speță, calitatea procesuală

pasivă a pârâtei Opera Națională București întrucât

la încheierea

contractului nr. x/2004

nu a participat niciun reprezentant al instituției, respectivul contract fiind

semnat de colectivul artistic - Baletul Operei Naționale Române (prin

reprezentantul convențional al artiștilor

interpreți) în nume propriu.

Acțiunea

promovată de către reclamant a avut ca finalitate angajarea răspunderii civile

delictuale a pârâtelor A. și Opera Națională Română, reclamantul imputându-le faptul

că și-au adus contribuția la prezentarea spectacolului de balet „Lacul

Lebedelor” la data de 07 septembrie 2004 în cadrul manifestărilor artistice

care au avut loc sub egida „Festivalul Artelor

”

,

prezentare care a fost făcută fără obținerea acordului reclamantului care a pretins

calitatea de titular al drepturilor de autor aferente regiei și coregrafiei

respectivului spectacol.

Potrivit

dispozițiile art. 109 alin. (1) C. proc. civ. „oricine pretinde un drept

împotriva altei persoane trebuie să facă o cerere înaintea instanței competente”.

Prin raportare

la exigențele acestei norme - care permite oricărei persoane care se pretinde

titular al unui drept de a se adresa instanței competente pentru a i se stabili

temeinicia dreptului în cadrul raportului juridic pe care îl invocă/ pretinde

în raport cu o altă persoană - dar și la conținutul cererii introductive de

instanță prin care s-a imputat pârâtelor faptul că au acționat în mod ilicit,

încălcând drepturile de autor al căror titular era reclamantului, la

prezentarea spectacolului menționat, Curtea a apreciat că este îndeplinită

condiția de a exista, și în ceea ce o privește pe pârâta Opera Națională

București (instituție în al cărei repertoriu se află spectacolul menționat și

în structura căreia funcționează corpul de balet care a interpretat opera

coregrafică), identitate între aceasta și persoana pretins a fi obligată în

raportul juridic dedus judecății.

Această

concluzie s-a impus întrucât la stabilirea existenței sau inexistenței faptei

imputate pârâte cât și a caracterului ei ilicit s-a presupus că o faptă ilicită

constituie una dintre condițiile de fond necesare pentru angajarea răspunderii

civile delictuale.

Calitatea

procesuală (atât activă cât și pasivă) a constituit alături de capacitatea

procesuală și interes, o condiție pentru exercițiul dreptului la acțiune în justiție,

așa încât verificarea acestei condiții necesare pentru sesizarea instanței trebuia

să depășească această limită și să se transforme într-o cercetare cu referire

la existența dreptului pretins și a obligației corelative a reclamatei prin

acțiunea promovată.

În condițiile

în care din probatoriul administrat în cauză s-a arătat că spectacolul de balet

„L.L.” a fost utilizat cu știința și acordul pârâtei-intimate Opera Națională

București, în mod greșit s-a apreciat de instanța fondului că această pârâtă nu

justifică legitimarea procesuală pasivă.

Pentru a

justifica legitimarea procesuală (activă și pasivă) a persoanelor aflate în

proces întemeiat pe temeiul răspunderii civile delictuale, reclamantul ar fi

trebuit să dovedească faptul că este titularul dreptului pretins încălcat, că

există un fapt ilicit al pârâtului, precum și că există o legătură de

cauzalitate între prejudiciul suferit de reclamant și fapta pârâtului, ar

însemna ca instanța să lipsească de conținut fondul pricinii, lăsând pe seama

acestuia numai aspectul legat de întinderea prejudiciului și acela referitor la

culpa pârâtului.

Cum acțiunea împotriva

pârâtei Opera Națională București a fost soluționată în mod greșit pe cale de

excepție, iar pretențiile reclamantului au fost formulate în sensul de a fi

obligate pârâtele în solidar la plata despăgubirilor solicitate, Curtea a dispus

desființarea în tot a sentinței apelate cu consecința că, celelalte critici

formulate în apel au rămas fără obiect față de soluția dată, ca urmare a

faptului că privesc aspecte de fond ale cauzei.

Și în privința

apelului declarat de către pârâta-apelantă (care a  dezvoltat apărări de fond

referitoare la netemeinicia susținerilor reclamantului în sensul că ar fi

titularul unor drepturi de autor asupra spectacolului de balet prezentat la Festivalul Artelor desfășurat în anul 2004 și lipsa obligației sale corelative de a plăti

acestuia despăgubiri, iar nu la condițiile de exercițiu al acțiunii civile)

Curtea a constatat că nemaiexistând suport al criticilor formulate, urmează a fi

admis apelul ca o consecință a soluției de desființare, urmând a fi avute în

vedere de către instanța de rejudecare, apărările formulate ce se regăsesc în

întâmpinările/notele de ședință depuse în fața instanței de fond.

Împotriva

acestei decizii, pârâta Opera Națională București a formulat cerere de recurs,

întemeiată pe dispozițiile art. 304 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ.

Prin

dezvoltarea motivelor de recurs se arată că instanța a interpretat greșit

prevederile art.109 alin.1 Cod procedură civilă, considerând că Opera Națională

București are calitate procesuală pasivă deoarece spectacolul a  fost prezentat

cu ocazia organizării Festivalului Artelor, ediția I, manifestare culturală

patronată de președintele României conform H.G. nr. 143 din 12 februarie 2004.

Înalta Curte,

analizând decizia prin prisma criticii formulate, a probatoriilor administrate

și a dispozițiilor legale incidente cauzei, va constata caracterul fondat al

acestuia pentru argumentele ce succed.

Reclamantul, la

28 noiembrie 2007 (fila 114 fond), și-a precizat temeiul juridic al acțiunii

față de pârâta Opera națională Română invocând atât răspunderea pentru fapta

proprie prevăzută de art. 998-999 C. civ. cât și răspunderea comitentului

pentru fapta prepusului, corpul de balet, prevăzut de art. 1000 alin. (3) C. civ.

Temeiurile de

drept invocate obligau pe reclamant să facă dovada existenței unui raport

juridic cu persoana chemată în judecată în vederea stabilirii identității între

persoana chemată în judecată în calitate de pârâtă și persoana obligată în

raportul juridic dedus judecății.

Spectacolul de

balet „Lacul lebedelor” din 7 septembrie 2004 a fost prezentat în cadrul primei

ediții a Festivalului Artelor organizat sub înaltul patronaj al președintelui

României conform H.G. nr. 143 din 12 februarie 2004.

În virtutea

art. 6 din hotărâre, pârâta A. a încheiat contractul din 2 septembrie 2004 (fila

117 și următoarele fond) în calitate de beneficiar, cu colectivul artistic -

Baletul Operei Naționale București - în calitate de interpret, prin contract

interpretul angajându-se să participe la manifestările ocazionate de eveniment

și să autorizeze beneficiarul pentru toate drepturile conexe rezultate și

definite prin art. 98 lit. a), b),d) și f) din Lege nr. 8/1996 privind dreptul

de autor și drepturile conexe.

Semnarea

contractului a fost făcută de Corpul de balet în nume propriu, prin

reprezentant mandatat de artiști și nu ca reprezentanți ai Operei Naționale

București câtă vreme la încheierea contractului nu a participat vreun

reprezentant legal al acestei părți.

Osebit de

aceasta, remunerația cuvenită interpretului a fost stabilită pentru fiecare artist

interpret în parte, fie balerin ansamblu, fie balerin solist, pârâta neprimind

vreo remunerație în urma încheierii contractului - art. 2.1. din contract.

Așadar, nu se

poate reține că recurenta este persoana care a cauzat prejudiciul în sensul

prezentării operei fără drept, întrucât nu a participat la organizarea

spectacolului, organizatori fiind Guvernul României, prin Secretariatul General

al Guvernului și A., instituție subordonată Ministerului culturii și cultelor,

în limita fondurilor alocate.

- Alin. (1) al

art. 109 C. proc. civ. invocat de instanța de apel se referă la o altă condiție

de exercițiu a acțiunii și anume existența dreptului.

Or, în cauza de

față, dat fiind temeiurile de drept invocate, prima instanță de fond, înainte

de a analiza existența prejudiciului, a faptei ilicite, a raportului de

cauzalitate dintre acestea ori a existenței vinovăției, în mod corect a

analizat dacă între reclamant și pârâtă există vreun raport juridic în sensul

de a stabili dacă pârâta este cea care a prezentat opera fără drept.

Înalta Curte,

față de împrejurarea că instanța de apel s-a pronunțat asupra apelurilor pe

cale de excepție, în temeiul dispozițiilor art.312 alin. (1), (2), (3) și (5) C.

proc. civ., va admite recursul, va casa decizia și va trimite cauza spre

rejudecarea apelurilor aceleiași instanțe.

Dat fiind

calitatea de parte câștigătoare în proces a recurentului, intimatul-reclamant

va fi obligat la 21,5 lei cheltuieli de judecată în limita dovezilor depuse.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de pârâta Opera Națională București împotriva deciziei nr. 29/ A din

10 februarie 2009 a Curții de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru

cauze privind proprietatea intelectuală.

Casează decizia

și trimite cauza spre rejudecarea apelurilor aceleiași instanțe.

Obligă

intimatul-reclamant la 21,5 lei cheltuieli de judecată către recurentul-pârât.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 16 martie 2010.