ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6638/2013
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6638/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra contestației în anulare de
față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Prin
sentința nr. 5895 din 14 octombrie 2011, Curtea de Apel București a admis
cererea formulată de reclamanta B.A.M.C., în contradictoriu cu pârâta Statul
Român prin C.C.S.D., și a obligat pârâta să emită decizia care să conțină
titlul de despăgubiri în favoarea reclamantei pentru suma de 13.670.500 lei, în
termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârii, sub
sancțiunea plății de penalități de 200 lei pe zi de întârziere.
Prin Decizia nr. 4291 din 23 octombrie
2012, Înalta Curte a admis recursul declarat de Statul Român prin C.C.S.D.
împotriva sentinței civile nr. 5895 din 14 octombrie 2011 a Curții de Apel
București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a modificat
sentința recurată, în sensul înlăturării termenului de 30 zile și a
penalităților de întârziere, menținând celelalte dispoziții ale sentinței.
Contestația în anulare exercitată în
cauză
Împotriva Deciziei nr. 4291 din 23
octombrie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios
administrativ și fiscal, a formulat contestație în anulare C.C.S.D., anularea
deciziei atacate și rejudecarea recursului și invocând dispozițiile art. 317 și
318 C. proc. civ.
În esență, contestatoarea a susținut că
instanța de control judiciar nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor de
recurs invocate prin cererea de recurs.
II. Considerentele Înaltei Curți
asupra contestației în anulare
Înalta Curte de Casație și Justiție
analizând motivele contestației în anulare formulate în raport cu decizia
atacată și dispozițiile legale incidente în cauză va respinge contestația în
anulare, pentru considerentele ce urmează.
Din înscrisurile administrate în cauză
rezultă că autoritatea pârâtă a emis Decizia nr. 43 din 27 iunie 2013 (fila 24
din dosarul de recurs), prin care a fost emis titlul de despăgubire în favoarea
reclamantei-intimate.
Astfel fiind, Înalta Curte constată
că, în cauză, contestatoarea nu are interes în soluționarea contestației în
anulare, având în vedere faptul că prin Decizia nr. 43 din 27 iunie 2013 s-a
emis în favoarea reclamantei titlul de despăgubire.
Înteresul reprezintă folosul practic,
material sau moral pe care îl urmărește cel ce investește o instanță de
judecată cu o cerere, acesta trebuind a fi legitim, personal, născut și actual.
Or, activitatea judiciară nu poate fi
inițiată și întreținută fără justificarea unui interes legitim încălcat.
Literatura de specialitate și practica
judiciară au stabilit că interesul reprezintă o condiție generală ce trebuie
îndeplinită în cadrul oricărui proces civil și nu doar cu prilejul promovării
acțiunii ci și pe tot parcursul soluționării unei cauze.
Temeiul legal al soluției adoptate
Având în vedere considerentele expuse,
în temeiul art. 320 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge contestația în
anulare
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestația în anulare
formulată de C.C.S.D. împotriva Deciziei nr. 4291 din 23 octombrie 2012 a
Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și
fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi
10 octombrie 2013.