ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 146/2014

Asupra contestației

în anulare de față;

în baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Decizia nr. 3434 din 24 octombrie 2012

pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în Dosarul nr.

240/64/2009, între altele, a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de

inculpata C.N. împotriva Deciziei penale nr. 38 din 01 martie 2011 pronunțată

de Curtea de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori.

Împotriva acestei

decizii, la data de 19 august 2013, contestatoarea C.N. a formulat contestație

în anulare, susținând că "soluționarea, cauzei în recurs s-a făcut fără ca

instanța să se pronunțe asupra unor cauze obiective ce ar fi condus la o altă

soluție în cauză", invocând cazul de contestație în anulare prevăzut de

art. 386 lit. c) C. proc. pen.

Examinând în

principiu contestația în anulare formulată în temeiul art. 386 lit. a) C. proc.

pen., Înalta Curte constată că este inadmisibilă. Contestația în anulare este o

cale extraordinară de atac în cadrul căreia sunt remediate erori ce nu pot fi

înlăturate pe alte căi, fiind deci o cale de anulare pentru vicii și nulități,

relativ la actele de procedură, ce trebuie folosită numai în cazurile strict și

limitativ prevăzute de lege, cu respectarea termenelor în care titularii

acesteia o pot formula, contribuind astfel la consolidarea principiului

stabilității hotărârilor judecătorești definitive.

Conform dispozițiilor

art. 391 alin. (1) C. proc. pen., contestația în anulare, întemeiată pe

dispozițiile art. 386 lit. a) - c) și e) C. proc. pen., este supusă unei

verificări prealabile judecării în fond a acesteia, astfel că, înainte de a se

pronunța asupra cererii de contestație, instanța este obligată șa examineze

admisibilitatea în principiu a cererii. în această etapă, procesuală instanța

este obligată să examineze dacă cererea introdusă privește o hotărâre

definitivă, dacă este introdusă în termenul prevăzut de art. 388 C. proc. pen.,

dacă motivul pe care se întemeiază contestația este unul din cele limitativ

prevăzute de art. 386 C. proc. pen. și dacă în sprijinul contestației s-au

depus ori se invocă dovezi existente la dosar.

Înalta Curte,

constată că cererea de contestație în anulare, formulată de contestatoarea C.N.

împotriva Deciziei nr. 3434 din 24 octombrie 2012 pronunțată de Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția penală, este inadmisibilă pentru următoarele

considerente:

Una dintre condițiile

de admisibilitate ale cererii de contestație în anulare este ca motivul pe care

se sprijină contestația în anulare să fie dintre cele prevăzute expres și

limitativ în art. 386 C. proc. pen.

Raportând aspectele

teoretice prezentate speței de față, se constată că invocarea formală a cazului

de contestație în anulare prevăzut de art. 386 lit. c) (calificate potrivit

susținerilor contestatorului) și formularea de critici privind modul de

soluționare a cauzei de către instanță nu pot reprezenta temeiuri pentru

constatarea admisibilității contestației în anulare, neregăsindu-se printre

cele 5 motive prevăzute de lege, care se referă exclusiv la: a) neîndeplinirea

în condițiile legii a procedurii de citare a părții la termenul când s-a

judecat recursul; b) imposibilitatea părții de a se prezenta la termenul de

judecare a recursului și de a încunoștința instanța despre această împiedicare;

c) situația în care instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unei cauze de

încetare a procesului penal dintre cele prevăzute în art. 10 lit. f) - i

1

),

cu privire la care existau probe în dosar; d) situația în care împotriva unei

persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă și e)

situația în care la judecarea recursului sau la rejudecarea cauzei de către

instanța de recurs, inculpatul prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea

acestuia era obligatorie potrivit art. 385

14

alin. (1

1

)

ori art. 385

16

alin. (1) C. proc. pen.

În cauză, criticile

formulate de contestatoare nu se încadrează în niciunul din cazurile prevăzute

în art. 386 C. proc. pen., astfel încât nu sunt întrunite condițiile, de a

căror îndeplinire cumulativă este condiționată admiterea în principiu a

contestației în anulare, potrivit art. 391 alin. (2) C. proc. pen.

În consecință, Înalta

Curte va respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de

contestatoarea C.N. împotriva Deciziei nr. 3434 din 24 octombrie 2012

pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală.

Totodată, în baza

art. 192 alin. (2) C. proc. pen., contestatoarea va fi obligată la plata sumei

de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatoarea C.N. împotriva

Deciziei penale nr. 3434 din 24 octombrie 2012 pronunțată de Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția penală în Dosarul nr. 240/64/2009.

Obligă contestatoarea

la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință

publică, azi 16 ianuarie 2014.

Procesat de GGC - GV