ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 127/2014

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 127/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra recursurilor

de față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 142 din data de 10

septembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Suceava în Dosar nr. 11290/86/2010,

s-a admis cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de

reprezentantul DIICOT - Serviciul Teritorial Suceava, precum și solicitarea de

schimbare a încadrării juridice invocată din oficiu de către instanța de

judecată, privind pe inculpata M.E.

În temeiul art. 334

C. proc. pen., privind pe inculpata M.E., a fost schimbată încadrarea juridică

a faptei din infracțiunea de trafic de persoane în formă continuată și în stare

de recidivă postexecutorie, prev. de art. 12 alin. (1) și (2), lit. a) din

Legea nr. 678/2001 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane, cu

aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen., în infracțiunile

de:

- trafic de minori,

prev. de art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza a doua din Legea nr. 678/2001

privind prevenirea și combaterea traficului de persoane (victimă fiind P.A.R.)

și

- trafic de persoane,

prev. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 privind

prevenirea și combaterea traficului de persoane (victimă fiind B.L.N. -

actualmente F.).

A fost condamnată

inculpata M.E., la pedepse după cum urmează:

- 10 (zece) ani

închisoare, cu titlu de pedeapsă principală, pentru săvârșirea infracțiunii de

trafic de minori, prev. de art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza a doua din Legea

nr. 678/2001 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane (victimă

fiind P.A.R.).

În temeiul art. 65

alin. (2) C. pen. și art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen., s-au interzis inculpatei,

cu titlu de pedeapsă complementară, drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a

II-a și lit. b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani.

În temeiul art. 71

alin. (2) C. pen., pe durata executării pedepsei principale s-au interzis

inculpatei drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.,

cu titlu de pedeapsă accesorie.

- 5 (cinci) ani

închisoare, cu titlu de pedeapsă principală, pentru săvârșirea infracțiunii de

trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr.

678/2001 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane (victimă fiind

B.L.N. - actualmente F.).

În temeiul art. 65

alin. (2) C. pen. și art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen., s-au interzis inculpatei,

cu titlu de pedeapsă complementară, drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a

II-a și lit. b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani.

În temeiul art. 71

alin. (2) C. pen., pe durata executării pedepsei principale s-au interzis

inculpatei drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.,

cu titlu de pedeapsă accesorie.

În temeiul art. 33

lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele principale

mai sus stabilite, inculpata urmând a executa pedeapsa cea mai grea, de 10 ani

închisoare.

Potrivit art. 35 alin.

(3) C. pen., s-a aplicat acesteia, pe lângă pedeapsa principală rezultantă,

pedeapsa complementară cea mai grea, constând în interzicerea drepturilor prev.

de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 5 ani.

În temeiul art. 71 alin.

(2) C. pen., pe durata executării pedepsei principale rezultante s-au interzis

inculpatei drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.,

cu titlu de pedeapsă accesorie.

A fost condamnată

inculpata M.T., la 7 ani închisoare, cu titlu de pedeapsă principală, pentru

săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane în formă continuată, prev. de

art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea și

combaterea traficului de persoane, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (victime

fiind P.A.R. și B.L.N. - actualmente F.).

În temeiul art. 65

alin. (2) C. pen. și art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen., s-au interzis inculpatei,

cu titlu de pedeapsă complementară, drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a

II-a și lit. b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani.

În temeiul art. 71

alin. (2) C. pen., pe durata executării pedepsei principale s-au interzis

inculpatei drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.,

cu titlu de pedeapsă accesorie.

În temeiul art. 346

alin. (1) C. proc. pen., art. 14 C. proc. pen. și art. 998 și 1003 C. civ., s-a

admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă P.A.R. împotriva

inculpatelor M.E. și M.T., care au fost obligate la plata, în solidar, către

partea civilă, a sumei de 12.000 RON, cu titlu de daune morale.

Pentru a hotărî

astfel, a reținut prima instanță că, prin rechizitoriul cu nr. 60D/P/2009 din

data de 30 septembrie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție - DIICOT - Serviciul Teritorial Suceava, s-a dispus trimiterea în

judecată a inculpatelor:

- M.E., pentru

săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. (1) și

(2), lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și cu

aplic. art. 37 lit. b) C. pen., constând în aceea că, în perioada februarie -

martie 2007, a racolat-o pe numita P.A.R., prin înșelăciune asupra naturii

muncii ce urma a fi prestată în străinătate, a cazat-o și i-a asigurat

transportul până la destinație, în scopul exploatării acesteia prin obligare la

practicarea prostituției în orașul Roma - Italia. De asemenea, în perioada

iunie - iulie 2008, împreună cu inculpata M.T., a racolat-o pe numita B.L.N.,

în vederea transportării acesteia în Italia, în scopul practicării prostituției

în folosul lor, profitând de situația în care aceasta se afla, aceea că nu

poseda un spațiu care să-i permită obținerea cărții de identitate, și

- M.T., pentru

săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. (1) și

(2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.,

constând în aceea că, în perioada februarie - martie 2007, în baza înțelegerii

prealabile avute cu inculpata M.E., a preluat-o pe numita P.A.R., din gara

Tiburtina din Roma - Italia, a cazat-o și exploatat-o prin obligare la

practicarea prostituției. De asemenea, în perioada iunie - iulie 2008, împreună

cu inculpata M.E., a racolat-o pe numita B.L.N., în vederea transportării

acesteia în Italia, în scopul practicării prostituției în folosul lor,

profitând de situația în care aceasta se afla, aceea că nu poseda un spațiu

care să-i permită obținerea cărții de identitate.

În fapt, s-a reținut

că, începând cu anul 2000, în preocupările familiilor traficantelor și-au făcut

loc și activități infracționale ce privesc traficul de persoane, deoarece

veniturile bănești din asemenea activități asigurau acestora un trai decent. În

aceste condiții, acestea au racolat, cazat, transportat și exploatat, prin

determinarea la practicarea prostituției mai multe tinere românce în străinătate.

Astfel, în cursul

anului 2006, numita P.A.R. era angajată ca vânzătoare la un bar din mun.

Fălticeni, ocazie cu care a cunoscut-o pe inculpata M.E. care, după un timp,

i-a făcut o ofertă propunându-i un loc de muncă în Italia, ca ospătăriță,

într-un bar unde lucrează și sora acesteia din urmă - inculpata M.T., având

totodată posibilitatea de a realiza un venit lunar mult mai consistent decât

obținea în România.

Numita P.A.R. a

refuzat propunerea, întrucât nu avea bani pentru achitarea transportului și

pentru obținerea pașaportului, toate acestea în directă concordanță cu faptul

că era minoră și în eventualitatea unei plecări în străinătate ar fi fost

necesar acceptul părinților săi, care nu ar fi fost de acord.

În aceste

împrejurări, inculpata M.E., în cadrul unei vizite la domiciliul numitei

P.A.R., a discutat cu părinții minorei, solicitându-le a-și da acordul, prin

notariat, ca fiica lor să poată călători în străinătate, dar aceștia au

refuzat. Ulterior, inculpata M.E. s-a întâlnit cu minora P.A.R., căreia i-a

precizat faptul că, având în vedere că peste câteva luni de zile va împlini 18

ani, este de preferat să aștepte împlinirea majoratului, ceea ce va însemna că

va putea călători în străinătate, fără a-i fi necesar acordul părinților.

La data de 12

februarie 2007, numita P.A.R. a împlinit 18 ani, ceea ce a determinat-o pe

inculpata M.E. ca în data de 22 februarie 2007 să o trimită pe aceasta în

Italia, după ce anterior îi oferise cazare, pentru o perioadă scurtă de timp,

la locuința sa. Astfel, P.A.R. a fost condusă, îndrumată și îmbarcată de

inculpata M.E. în autovehiculul cu numărul de înmatriculare X, condus de către

numitul C.C.C., care efectua curse de călători cu destinația Italia. În

momentul îmbarcării, inculpata M.E. a înmânat șoferului cartea de identitate

aparținând numitei P.A.R.

În data de 23

februarie 2007, numita P.A.R. a ajuns la Roma, în zona gării din Tiburtina,

unde a fost așteptată de către inculpata M.T. - conform înțelegerii avute în

prealabil cu "inculpata M.E., care a achitat șoferului microbuzului

contravaloarea transportului, moment în care a primit de la acesta cartea de

identitate aparținând tinerei.

Odată ce transferarea

numitei P.A.R. s-a finalizat prin preluarea ei de către inculpata M.T., tânăra

a fost condusă la un apartament (cu cinci camere) situat în apropierea gării

centrale din Roma - Italia, unde locuiau mai multe familii.

A doua zi după

sosirea în Italia, în prezența numitei M.L., numita P.A.R. a fost înștiințată

de către inculpata M.T. de faptul că a fost adusă în Italia pentru a practica

prostituția la stradă și nu pentru a lucra ca ospătăriță într-un bar.

Situația în care se

afla victima - nu avea asupra sa niciun act de identitate, nu cunoștea limba

italiană și zona în care se afla, coroborată cu amenințările cu bătaia și că va

fi dată pe mâna proxeneților albanezi, primite din partea inculpatei M.T.,

precum și aspectul că i se imputa plata datoriei ce reprezenta contravaloarea

transportului din România în Italia, a determinat ca aceasta să "accepte",

în cele din urmă, propunerea inculpatei M.T., de a practica prostituția în

favoarea sa.

În continuare, numita

P.A.R. a fost instruită cu privire la modalitatea de practicare a prostituției,

respectiv aceea de a acosta clienții pe stradă, cuantumul tarifelor pentru serviciile

sexuale prestate, vestimentația obligatorie, precum și contabilizarea

clienților, ceea ce însemna implicit contabilizarea sumelor de bani obținute.

Pentru a deține un

control total asupra victimei, inculpata M.T. i-a pus la dispoziție un telefon

mobil cu cartelă, fiind obligată să o apeleze pe aceasta, înainte și după

consumarea unui raport sexual cu un posibil client.

În perioada 25

februarie 2007 - 02 martie 2007, numita P.A.R. a obținut suma de aproximativ

600 de euro din practicarea prostituției, bani însușiți în totalitate de către

inculpata M.T.

Odată cu acceptarea

propunerii de a se prostitua, factorii decisiv în luarea acestei decizii fiind

situația în care se afla și constrângerile exercitate de traficantă, numita

P.A.R. și-a creat un plan propriu și secret, conform căruia și-a propus să

contacteze telefonic mai multe persoane din România, pentru a anunța poliția

despre cazul său. Cu ocazia deplasărilor "la stradă" și în cadrul

scurtelor discuții avute cu clienții, aceasta a reușit să apeleze telefonic mai

multe cunoștințe din România, inclusiv pe părinții săi, care ulterior au

anunțat organele competente ale poliției române.

În urma eforturilor

depuse, numita P.A.R. a fost depistată pe stradă de către poliția italiană,

cazată într-un centru și trimisă înapoi în România.

După ce a revenit la

domiciliul din municipiul Fălticeni, județul Suceava, victima a fost căutată de

către inculpata M.E. și de alte persoane din anturajul acesteia și i s-a atras

atenția că ar fi bine să nu povestească nimănui cele întâmplate în Italia.

În perioada

următoare, amenințările au continuat, inclusiv cu ocazia întâlnirilor

"întâmplătoare" ce aveau loc pe stradă între victima P.A.R. și

inculpata M.E., chiar și după ce aceasta a fost atenționată de către organele

de poliție.

În noua situația

creată, inculpatele s-au reorientat și, conform înțelegerii avute, prima dintre

acestea a încercat să ofere o anumită sumă de bani familiei P. pentru a nu

dezvălui aspectele întâmplate lucrătorilor de poliție sau pentru a-și retrage

plângerea.

Conform raportului de

evaluare psihologică întocmit de personalul calificat al fundației

"S.C." Suceava, ca urmare a traficării de către inculpate, partea

vătămată P.A.R. "a trăit conflicte afective puternice, stări de tensiune

intrapsihică, neputință și teamă, alternate ocazional cu furie reprimată, având

o stare depresivă, resimțită la nivel somatic".

În cursul anului

2008, numita B.L.N. era angajată ca barmaniță la un bar din mun. Fălticeni,

jud. Suceava, unde și locuia, întrucât nu dispunea de un spațiu locativ, motiv

pentru care aceasta nu a posedat niciodată carte de identitate.

Întrucât mama numitei

B.L.N. locuia, fără forme legale, la locuința inculpatei M.T. și era vizitată

de fiica ei, aceasta din urmă a aflat despre faptul că victima dorește să

obțină carte de identitate, dar nu i se eliberează un asemenea act, întrucât nu

are spațiu locativ declarat. Astfel, inculpata s-a oferit s-o ajute pe B.L.N.

în acest sens, urmând ca sora sa, inculpata M.E. să încheie un act prin care

aceasta să figureze că locuiește împreună cu ea, lucru care s-a și întâmplat.

De întocmirea

documentației necesare obținerii cărții de identitate pe numele B.L.N. s-a

ocupat inculpata M.E., sens în care acestea s-au deplasat împreună la sediul

S.P.C.L.E.P. Fălticeni, unde i-a fost preluată imaginea tinerei în cauză.

După depunerea

documentației în vederea obținerii cărții de identitate, numita B.L.N. a fost

abordată de către inculpata M.T., care i-a propus să plece împreună în

străinătate - Italia, unde să practice prostituția în favoarea sa. În cadrul

acestei discuții, inculpata M.T. i-a amintit acesteia că îi este datoare,

pentru faptul că sora sa, inculpata M.E., a sprijinit-o în obținerea cărții de

identitate, iar în cazul unui refuz, mama sa, B.E.I., ar urma să fie dată afară

din locuința inculpatei M.T., unde locuia fără forme legale, temporar.

Numita B.L.N. a

refuzat propunerea inculpatei M.T., întărind refuzul său și la a doua ofertă a

acesteia, moment care a coincis "întâmplător" cu refuzul inculpatei

M.T. de a accepta cazarea numitei B.E.I. în continuare.

Ulterior, inculpata

M.E., beneficiind de faptul că se cunoștea de mai mult timp cu numitul F.V.D.,

ofițer de poliție în cadrul Poliției mun. Fălticeni, a primit de la acesta

cartea de identitate a numitei B.L.N. (având stabilit domiciliul în mun.

Fălticeni, jud. Suceava), într-un timp foarte scurt, fapt pentru care pe fișa

de eliberare a documentului respectiv apare semnătura lucrătorului de poliție.

Din verificările

efectuate, la imobilul situat în mun. Fălticeni, jud. Suceava a locuit cu

chirie inculpata M.E. împreună cu familia sa, aceștia fiind cunoștințe vechi cu

proprietarul locuinței.

La aproximativ două

săptămâni, numita B.L.N. s-a prezentat la sediul S.P.C.L.E.P. Fălticeni unde a

solicitat eliberarea cărții de identitate, dar a constatat că aceasta a fost

ridicată de o altă persoană. În aceste condiții, sus-numita a solicitat

explicații polițistului sus-menționat, care ulterior a chemat-o pe inculpata

M.E., care a înmânat cartea de identitate posesoarei de drept, după ce a

lovit-o, urmare a insistențelor sale în vederea recuperării propriului act de

identitate, dar și a refuzului de a pleca în străinătate.

După aceste

incidente, numita B.L.N. și-a stabilit domiciliul în mun. Botoșani, la

concubinul său, unde locuiește și în prezent fără forme legale.

Din fișa de cazier

judiciar, a rezultat că inculpata M.E. are antecedente penale, fiind condamnată

la 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane, prev.

de art. 12 alin. (2) din Legea 678/2001 și 1 an închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii de trafic de minori, prev. de art. 13 din Legea 678/2001, fiind

grațiată conform Legii nr. 543/2002, prin Sentința penală nr. 26 din 19

ianuarie 2005.

La termenul de

judecată din data de 12 ianuarie 2011 victima P.A.R. s-a constituit parte

civilă cu suma de 20.000 euro din care 8000 euro - daune materiale - cheltuieli

prilejuite de întoarcerea în țară și cheltuieli medicale/consiliere

psihologică, susținând că datorită stresului la care a fost supusă din cauza

celor întâmplate a pierdut o sarcină, depunând în acest sens scrisoare medicală

și bilet de externare, și 12.000 euro - daune morale pentru trauma suferită.

La termenul din 12

decembrie 2011 a fost depusă la dosar, pentru inculpata M.E., copie de pe

Sentința penală nr. 160 din 24 octombrie 2011, definitivă prin nerecurare la

data de 15 noiembrie 2011, prin care s-a constatat intervenită reabilitarea de

drept a condamnatei M.E. raportat la condamnările suferite prin Sentința penală

nr. 26 din 19 ianuarie 2005, pedepse grațiate conform Legii nr. 543/2002,

condamnare care atrăsese reținerea în sarcina sa, de către parchet, a recidivei

postexecutorii, raportat la infracțiunea pentru care s-a dispus trimiterea în

judecată a acesteia în prezenta cauză.

Față de ansamblul

probator administrat în cauză în cele două faze ale procesului penal, și pe

larg expus în considerentele hotărârii atacate, instanța a constatat că, în

considerarea aceleiași situații de fapt reținute în actul de sesizare, cele

două inculpate se fac vinovate, dincolo de orice dubiu, de săvârșirea faptelor

pentru care s-a dispus trimiterea lor în judecată.

Ca și încadrare

juridică, având în vedere că acțiunea de racolare a victimei P.A.R. din partea

inculpatei M.E. a început încă din timpul când aceasta era minoră, instanța a

apreciat întemeiată cererea parchetului, de schimbare a încadrării, din

infracțiunea de trafic de persoane în formă continuată, prev. de art. 12 alin.

(1) și (2), lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

În două infracțiuni, respectiv de trafic de minori, prev. de art. 13 alin. (1),

(2) și (3) teza a doua din Legea nr. 678/2001 (victimă fiind P.A.R.) și trafic

de persoane, prev. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 (victimă

fiind B.L.N. - actualmente F.), nemaifiind dată unitatea infracțională, având

în vedere încadrările juridice diferite ale faptelor.

De asemenea, față de

conținutul Sentinței penale nr. 160 din 24 octombrie 2011, definitivă prin

nerecurare la data de 15 noiembrie 2011, prin care s-a constatat intervenită

reabilitarea de drept cu privire la condamnarea suferită de inculpata M.E. la

două pedepse de câte 1 an închisoare fiecare pentru infracțiunile prev. de art.

12 alin. (2) și art. 13 alin. (1) și (4) din Legea nr. 678/2001 (Sentința

penală nr. 26/2005 a Tribunalului Suceava, definitivă prin neapelare la 31

ianuarie 2005), instanța a dispus și schimbarea de încadrare juridică prin

înlăturarea stării de recidivă postexecutorie reținută de parchet, respectiv a

art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. în ceea ce privește inculpata M.T., a reținut

tribunalul că fapta comisă de aceasta întrunește elementele constitutive ale

infracțiunii de trafic de persoane în formă continuată, prev. de art. 12 alin.

(1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 privind, cu aplic. art. 41 alin. (2)

C. pen. (victime fiind P.A.R. și B.L.N. - actualmente F.).

La individualizarea

judiciară a pedepselor aplicate inculpatelor, prima instanță apreciat că nu se

justifică reținerea de circumstanțe atenuante în favoarea lor, raportat la

gravitatea deosebită a infracțiunilor săvârșite, care reprezintă un atentat la

unele dintre cele mai elementare și fundamentale valori sociale, respectiv

dreptul la viață, la integritate fizică și psihică, la intimitatea vieții

private (din care fac parte și relațiile de natură sexuală), la siguranță,

onoare și demnitate, cu consecințe grave nefaste și de durată asupra sănătății

fizice și psihice a victimei.

În temeiul art. 33

lit. a) C. pen., instanța, constatând că cele două infracțiuni reținute în

sarcina inculpatei M.E. sunt concurente, în temeiul art. 34 lit. b) C. pen. a

dispus contopirea pedepselor principale stabilite, ea urmând a executa pedeapsa

cea mai grea.

Totodată, a aplicat

acestora pedepse complementare, iar cât privește pe inculpata M.E., potrivit

art. 35 alin. (3) C. pen., i-a aplicat, pe lângă pedeapsa principală

rezultantă, pedeapsa complementară cea mai grea.

În temeiul art. 71

alin. (2) C. pen., pe durata executării pedepselor principale, a interzis

inculpatelor drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C.

pen., cu titlu de pedeapsă accesorie.

Față de natura

faptelor săvârșite instanța a apreciat că numai executarea pedepselor în mediu

penitenciar poate duce la atingerea scopurilor de prevenție generală și

specială, de reeducare și constrângere a inculpatelor, o eventuală suspendare a

executării acestora nefiind nici posibilă (față de cuantumul lor) și nici

oportună.

Cât privește latura

civilă a cauzei, în temeiul art. 346 alin. (1) C. proc. pen., art. 14 C. proc.

pen. și art. 998 și 1003 C. civ., a admis în parte acțiunea civilă formulată de

partea vătămată - parte civilă P.A.R. împotriva inculpatelor M.E. și M.T.

obligându-le, în solidar, la plata către partea civilă a sumei de 12.000 RON,

cu titlu de daune morale, având în vedere traumele suferite și consecințele

nefaste ale faptelor inculpatelor asupra psihicului acesteia din urmă. Sub

aspectul daunelor materiale, pe de o parte, nu a fost dovedită legătura de

cauzalitate, chiar și indirectă, între suferințele fizice și psihice ale părții

vătămate cauzate de faptele inculpatelor și pierderea sarcinii, multe dintre

internări în maternitate și investigații medicale orbitând în jurul acestei

probleme medicale, iar pe de altă parte nu au fost depuse documente

justificative sau alte probe în dovedirea unor prejudicii de ordin material și

al cuantumului lor.

Împotriva acestei

sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție București - DIICOT - Serviciul Teritorial Suceava, partea vătămată și

inculpatele M.E. și M.T., pentru motivele pe larg expuse în încheierea de

dezbateri din data de 15 aprilie 2013.

Prin Decizia penală

nr. 58 din 30 aprilie 2013, Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru

cauze cu minori, a respins, ca nefondat, apelul declarat de partea civilă

P.A.R. împotriva Sentinței penale nr. 142 din data de 10 septembrie 2012

pronunțată de Tribunalul Suceava în Dosar nr. 11290/86/2010.

A admis apelurile

declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT

- Serviciul Teritorial Suceava și de inculpatele M.E., fostă R. și M.T., fostă

C. împotriva aceleiași sentințe.

A desființat în parte

sentința penală mai sus menționată și în rejudecare:

A înlăturat, din

sentința penală atacată, dispozițiile de aplicare a art. 33 lit. a), 34 lit.

b), dispozițiile de schimbare a încadrării juridice și dispozițiile de

condamnare relativ la inculpata M.E., precum și de aplicare a pedepselor

complementare, relativ la ambele inculpate.

A condamnat pe

inculpata M.E., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane, prev. de

art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen., art. 37 lit. a) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. b), c) și

art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din

infracțiunea prev. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001,

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. b) C. pen., la pedeapsa de

1 an închisoare (victime fiind P.A.R. și B.L.N. - actualmente F.).

În temeiul art. 7 din

Legea nr. 543/2002 privind grațierea unor pedepse, a revocat grațierea

condiționată a celor două pedepse de câte 1 (un) an închisoare aplicate

inculpatei M.E. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 12 alin. (2)

lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 74 lit. a), c) rap. la art. 76

lit. b) C. pen. și prev. de art. 13 alin. (1), (4) din Legea nr. 678/2001 cu

aplicarea art. 74 lit. a), c) rap. la art. 76 lit. b) C. pen., stabilite în sarcina

inculpatei prin Sentința penală nr. 26 din data de 19 ianuarie 2005 pronunțată

de Tribunalul Suceava, definitivă la data de 23 martie 2005, prin neapelare.

În temeiul art. 36

alin. (2) rap. la art. 34 C. pen., a contopit cele două pedepse de câte un an

închisoare cu privire la care s-a dispus revocarea grațierii în pedeapsa cea

mai grea, de 1 (un) an închisoare.

În temeiul art. 7 din

Legea nr. 543/2002, s-a dispus ca inculpata să execute, alături de pedeapsa de

1 an închisoare aplicată prin prezenta decizie, și pedeapsa de 1 an închisoare

de la pct. a), în total 2 (doi) ani închisoare, în total 2 ani închisoare, în

regim privativ de libertate.

A dedus din pedeapsa

de executat durata arestării preventive de la data de 14 noiembrie 2003 la data

de 19 decembrie 2003, conform Sentinței penale nr. 26 din data de 19 ianuarie

2005 a Tribunalului Suceava

A condamnat pe

inculpata M.T., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane în formă

continuată, prev. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001,

cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a), b), c) și art.

76 alin. (1) lit. b) C. pen. (victime fiind P.A.R. și B.L.N. - actualmente F.)

la pedeapsa principală de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare [în loc de 7

(șapte) ani închisoare].

În temeiul art. 65

alin. (2) C. pen., a interzis inculpatei, cu titlu de pedeapsă complementară,

drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și e) C. pen. pe o perioadă

de 2 (doi) ani.

În temeiul art. 86

1

C. pen., a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 (doi)

ani și 6 (șase) luni închisoare, aplicată inculpatei M.T., pe un termen de

încercare de 5 (cinci) ani, stabilit în condițiile art. 86

2

alin.

(1) C. pen.

În temeiul art. 86

3

C. pen., a dispus ca pe durata termenului de încercare inculpata să se supună

unor măsuri de supraveghere.

În temeiul art. 71

alin. (5) C. pen., a suspendat executarea pedepselor accesorii aplicate

inculpatei pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei

închisorii.

În temeiul art. 359

C. proc. pen., a atras atenția inculpatei asupra disp. art. 86

4

rap.

la art. 83 și 84 C. pen.

În temeiul art. 346

alin. (1) C. proc. pen., art. 14 C. proc. pen. și art. 998 și 1003 C. civ., a

admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă P.A.R. împotriva

inculpatelor M.E. și M.T., pe care le-a obligat la plata, în solidar, către

partea civilă, a sumei de 8.000 RON (în loc de 12.000 RON) cu titlu de daune

morale, întrucât acestea au achitat, din suma stabilită de prima instanță,

4.000 RON.

Curtea de apel a

constatat că apelul parchetului și inculpatelor sunt întemeiate, iar cel

declarat de partea vătămată este neîntemeiat, pentru următoarele considerente:

Prima instanță a

reținut corect situația de fapt și încadrarea în drept, aceasta din urmă numai

relativ la inculpata M.T., dând o justă interpretare probatoriului administrat

în cauză.

Inculpatele apelante

au comis faptele (pe care, de altfel, le-au recunoscut în prezenta fază

procesuală, dar care rezultă în mod indubitabil și din analiza probelor

administrate, amplu evidențiate în motivarea tribunalului și pe care curtea,

însușindu-și-le în totalitate, nu le va mai reaprecia) în împrejurările

constatate și pe larg expuse în considerentele sentinței penale atacate.

Astfel, inculpata

M.E., în perioada februarie - martie 2007, a racolat-o pe numita P.A.R., prin

înșelăciune asupra naturii muncii ce urma a fi prestată în străinătate, a

cazat-o și i-a asigurat transportul până la destinație, în scopul exploatării

acesteia prin obligare la practicarea prostituției în orașul Roma - Italia. De

asemenea, în perioada iunie - iulie 2008, împreună cu inculpata M.T., a

racolat-o pe numita B.L.N., în vederea transportării acesteia în Italia, în

scopul practicării prostituției în folosul lor, profitând de situația în care

aceasta se afla, aceea că nu poseda un spațiu care să-i permită obținerea

cărții de identitate.

Inculpata M.T., în

perioada februarie - martie 2007, în baza înțelegerii prealabile avute cu

inculpata M.E., a preluat-o pe numita P.A.R. din gara Tiburtina din Roma -

Italia, a cazat-o și a exploatat-o prin obligare la practicarea prostituției.

De asemenea, în perioada iunie - iulie 2008, împreună cu inculpata M.E., a

racolat-o pe numita B.L.N., în vederea transportării acesteia în Italia, în

scopul practicării prostituției în folosul lor, profitând de situația în care

aceasta se afla, aceea că nu poseda un spațiu care să-i permită obținerea

cărții de identitate.

Potrivit disp. art.

13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, comiterea infracțiunii de trafic de minori

se realizează prin mai multe modalități normative alternative ale elementului

material al laturii obiective, respectiv recrutare, transportare, transferare,

găzduire sau primire a unui minor, în scopul exploatării acestuia.

Inculpata M.E. a

procedat la racolarea victimei P.A.R., pentru a o trimite în Italia, la sora

ei, inculpata M.E., în vederea practicării prostituției înainte ca partea

vătămată să fi împlinit vârsta de 18 ani. În acest scop, i-a propus un loc de

muncă în Italia, ca ospătăriță într-un bar, și, refuzată fiind, a solicitat (în

luna decembrie 2006) acordul notarial al părinților ei, pentru a o putea scoate

din țară, dar aceștia nu au subscris propunerii. Demersurile de convingere din

partea inculpatei au continuat și s-au finalizat pozitiv numai după ce victima

a devenit majoră, la acest moment consumându-se infracțiunea de trafic, în

modalitatea normativă a elementului material al laturii obiective în forma

"racolare." Încercările nereușite din perioada cât victima era minoră

s-ar putea circumscrie fazei de tentativă a infracțiunii, cu eficiență juridică

însă numai în situația în care activitatea infracțională a inculpatei s-ar fi

finalizat în acel moment, ceea ce nu este cazul în speță.

Prin urmare, corect

s-a reținut în actul de sesizare a instanței că fapta comisă de către inculpata

M.E., astfel cum mai sus a fost descrisă, întrunește elementele constitutive

ale infracțiunii de trafic de persoane (majore) în formă continuată, prev. de

art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen., incluzând două acte materiale, săvârșite în baza unei

rezoluții infracționale unice.

În ceea ce privește

antecedența infracțională a inculpatei M.E., a constatat curtea de apel că

aceasta a mai fost anterior condamnată, prin Sentința penală nr. 26 din data de

19 ianuarie 2005 pronunțată de Tribunalul Suceava, definitivă la data de 23

martie 2005 prin neapelare, la două pedepse de câte 1 (un) an închisoare pentru

săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr.

678/2001 cu aplicarea art. 74 lit. a), c) rap. la art. 76 lit. b) C. pen. și

prev. de art. 13 alin. (1), (4) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 74

lit. a), c) rap. la art. 76 lit. b) C. pen. și care, în conformitate cu disp.

art. 1 din Legea nr. 543/2002 privind grațierea unor pedepse, au fost

constatate grațiate.

Potrivit art. 7 din

acest ultim act normativ, "Persoanele grațiate care, în curs de 3 ani,

săvârșesc cu intenție o infracțiune vor executa, pe lângă pedeapsa stabilită

pentru acea infracțiune, și pedeapsa sau restul de pedeapsă rămas neexecutat ca

urmare a aplicării prezentei legi".

După cum a rezultat

din actele și lucrările dosarului, inculpata a comis infracțiunea de trafic de

persoane în perioadele februarie - martie 2007, respectiv iunie - iulie 2008.

Fiind vorba despre o infracțiune continuată, primul act material al acesteia a

fost săvârșit în interiorul termenului de definitivare a grațierii relativ la

pedepsele stabilite prin Sentința penală nr. 26 din data de 19 ianuarie 2005 a

Tribunalului Suceava, deci în stare de recidivă postcondamnatorie, prev. de

art. 37 lit. a) C. pen.

Este real că prin

Sentința penală nr. 160 din data de 24 octombrie 2011 pronunțată de Tribunalul

Suceava în Dosar nr. 13055/86/2011 s-a constatat intervenită reabilitarea de

drept a inculpatei M.E. cu privire la pedepsele stabilite în sarcina sa prin

Sentința penală nr. 26 din data de 19 ianuarie 2005 a Tribunalului Suceava. Or,

această constatare nu își poate produce efectele, atât timp cât infracțiunea de

trafic de minori a fost comisă în interiorul termenului de definitivare a

grațierii, dar și în interiorul celui de 3 ani reglementat de art. 134 alin.

(1) C. pen. (termene care curg în paralel, cu punct de plecare data rămânerii

definitive a hotărârii de condamnare), nefiind îndeplinite cerințele prevăzute

de acest din urmă text de lege.

Așadar, curtea de

apel, înlăturând schimbarea de încadrare juridică dispusă de prima instanță

relativ la inculpata M.E., a dispus, în conformitate cu prevederile art. 334 C.

proc. pen., schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care aceasta a fost

trimisă în judecată din infracțiunea prev. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a)

din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. b)

C. pen. în infracțiunea prev. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr.

678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. a) C. pen.

Relativ la pedepsele

aplicate inculpatelor, a apreciat curtea de apel că acestea pot fi reduse sub

minimul special prevăzut de lege pentru faptele comise, prin reținerea în

favoarea lor a circumstanței atenuante judiciare prev. de art. 74 alin. (1)

lit. c) C. pen., având în vedere atitudinea sinceră, de recunoaștere și regret

a faptelor comise, manifestată înaintea instanței de apel. În ceea ce privește

pe inculpata M.T., conduita bună în societate avută anterior comiterii faptei a

fost reținută în favoarea sa ca circumstanță atenuantă, în conformitate cu

prevederile art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen.

Așa fiind, având în

vedere, printre altele, contribuția concretă și efectivă în ansamblul ilicit a

fiecăreia dintre acestea, a apreciat instanța de apel că o pedeapsă de 1 (un)

an închisoare, relativ la inculpata M.E. și de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni

închisoare, relativ la inculpata M.T., urmare a aplicării prevederilor art. 76

alin. (1) lit. b) C. pen. sunt adecvate situației de fapt și scopului urmărit

de legea penală. Acest cuantum a fost stabilit cu respectarea principiului

proporționalității pedepselor în raport cu gravitatea faptelor comise și

profilul socio-moral și de personalitate al inculpatelor. Totodată, ele sunt de

natură a realiza reeducarea inculpatelor prin îndreptarea atitudinii acestora

față de ordinea de drept și resocializarea lor viitoare în mod pozitiv, în

sensul conștientizării consecințelor comiterii de infracțiuni.

Întrucât primul act

al infracțiunii de trafic de persoane a fost comis de către inculpata M.E. în

termenul de definitivare a grațierii condiționate (fapta fiind așadar comisă în

stare de recidivă postcondamnatorie), în baza prevederilor art. 7 din Legea nr.

543/2002, a fost revocată grațierea celor două pedepse stabilite în sarcina

acesteia prin precedenta sentință.

Cum acestea au fost

comise în concurs real, temeiul art. 36 alin. (2) rap. la art. 34 C. pen., au

fost contopite cele două pedepse de câte un an închisoare cu privire la care

s-a dispus revocarea grațierii în pedeapsa cea mai grea, de 1 (un) an

închisoare.

În conformitate cu

disp. art. 7 din Legea nr. 543/2002, s-a dispus ca inculpata să execute,

alături de pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin prezenta decizie, și

pedeapsa de 1 an închisoare rezultat al precedentei contopiri, în total 2 (doi)

ani închisoare.

În ceea ce privește

pedepsele complementare stabilite în sarcina inculpatei M.E., având în vedere

modul de comitere și natura infracțiunii, precum și aspectele referitoare la

persoana acesteia, pe de o parte, s-a apreciat că se justifică reducerea

întinderii lor în timp, iar pe de altă parte, interzicerea și a dreptului prev.

de art. 64 lit. e) C. pen., respectiv cel de a fi tutore sau curator.

Față de inculpata

M.E., având în vedere cuantumul pedepsei principale aplicate, în conformitate

cu prevederile art. 65 alin. (1) C. pen., nu s-a dispus o pedeapsă

complementară.

Având în vedere

existența stării de recidivă și aplicabilitatea art. 7 din Legea nr. 543/2002,

instanța de apel a apreciat că nu sunt îndeplinite cumulativ cerințele prev. de

art. 81, respectiv art. 86

1

C. pen. pentru suspendarea

condiționată/sub supraveghere a executării sancțiunii aplicate inculpatei M.E.

Relativ la inculpata

M.E., date fiind împrejurările comiterii faptei, precum și elementele care

circumstanțiază persoana sa, cu referire și la starea critică de sănătate (conform

actelor medicale depuse la dosar, ea suferind de ciroză hepatică), a apreciat

curtea de apel că scopul pedepsei, de reeducare și de prevenire a comiterii, în

viitor, de alte fapte circumscrise sferei ilicitului penal, poate fi atins și

fără executarea pedepsei în regim privativ de libertate.

Îndeplinite fiind

cerințele prev. de art. 86

1

alin. (1) C. pen., instanța de apel a

suspendat sub supraveghere executarea pedepsei pe un termen de încercare de 5

ani, stabilit în condițiile art. 86

2

alin. (1) C. pen.

În temeiul art. 86

3

C. pen., a obligat inculpata ca, pe durata termenului de încercare, să se

supună unor măsuri de supraveghere.

În temeiul art. 71

alin. (5) C. pen., a suspendat executarea pedepselor accesorii aplicate

inculpatei pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei

închisorii.

În temeiul art. 359

C. proc. pen., a atras atenția inculpatei M.E. asupra disp. art. 86

4

rap. la art. 83 și 84 C. pen., ce se referă la revocarea suspendării sub

supraveghere a executării în cazul comiterii, în interiorul termenului de

încercare, a unei noi infracțiuni (caz în care cele două pedepse se vor executa

cumulate aritmetic) și în cazul nerespectării măsurilor de supraveghere ori al

neachitării obligațiilor civile stabilite în sarcina sa (cazuri în care

suspendarea sub supraveghere a executării se revocă, iar pedeapsa se execută în

regim de penitenciar).

În temeiul art. 71

alin. (5) C. pen., a suspendat executarea pedepselor accesorii aplicate

inculpatei pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei

principale.

În latura civilă a

cauzei, constatând îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale pentru

fapta proprie, prev. de art. 998 și urm. vechiul C. civ., în vigoare la data

comiterii faptelor, în mod temeinic prima instanță a obligat inculpatele, în

solidar, la plata de despăgubiri civile reprezentând daune morale, suma de

12.000 RON stabilită cu acest titlu fiind corect apreciată ca justificată de

către instanța de fond, prin prisma traumelor la care victima a fost supusă, urmare

a activităților la care a fost obligată a le desfășura.

Chiar dacă partea

civilă a solicitat obligarea inculpatelor și la plata daunelor materiale, nu

s-a făcut vreo dovadă în susținerea existenței și cuantumului acestora, în

condițiile în care sarcina probei îi incumba acesteia, potrivit art. 1169

vechiul C. civ. Din mijloacele de dovadă administrate în cauză nu rezultă că ar

fi suferit de vreo afecțiune în legătură de cauzalitate cu traficarea acesteia

și care să fi necesitat intervenția medicului ori tratament psihologic de

specialitate. Chiar și în condițiile în care, astfel cum susține, a fost supusă

unei consilieri psihologice plătite, nu a depus la dosar chitanțe din care să

rezulte costul ședințelor de psihoterapie la care a participat. Pierderea

ulterioară a unei sarcini, cu implicațiile inerente ei, nu poate fi imputată

acestora, în condițiile în care nu s-a stabilit, pe calea unui raport de

expertiză medico-legală, că este o consecință, directă ori mediată, a

activității ilicite a inculpatelor.

Din suma stabilită cu

titlu de daune morale, după cum rezultă din înscrisul aflat la dosar,

inculpatele au achitat, pe parcursul judecării apelului, suma de 2.000 RON, iar

ulterior, după încheierea dezbaterilor, dar înainte de pronunțarea deciziei,

încă 2.000 RON, rămânând de plată suma de 8.000 RON, sens în care prezenta

instanță va lua act.

Pentru considerentele

arătate, instanța de apel, constatând că apelul declarat (în latura civilă a

cauzei) de partea vătămată P.A.R. este neîntemeiat, în conformitate cu

prevederile art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., l-a respins ca atare.

Împotriva acestei

decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție - DIICOT - Serviciul Teritorial Suceava, partea civilă P.A.R. și

inculpatele M.E. și M.T.

Prin recursul

declarat în scris, reprezentantul Parchetului a invocat cazul de casare

prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 17

2

C. proc. pen.,

acesta fiind motivat în termenul legal prevăzut de art. 385

10

C.

proc. pen.

În ședința publică

din 15 ianuarie 2014, reprezentantul Ministerului Public a învederat instanței

că înțelege să își retragă recursul declarat în cauză.

Raportat la

declarația expresă de retragere a recursului formulat în cauză de Parchetul de

pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT - Serviciul Teritorial

Suceava împotriva Deciziei penale nr. 58 din 30 aprilie 2013 pronunțată de

Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în baza art.

385

4

alin. (2) raportat la art. 369 C. proc. pen., Înalta Curte de

Casație și Justiție va lua act de acest act procesual.

Recurenta parte

civilă P.A.R. a depus motivele de recurs în termenul legal, casarea hotărârilor

sub aspectul laturii civile și admiterea cererii de acordare a daunelor

materiale solicitate. Sub aspectul laturii penale, a solicitat casarea deciziei

recurate și menținerea sentinței primei instanțe, ca legală și temeinică.

Recursul a fost

motivat în scris, cu respectarea termenului legal prevăzut de art. 385

10

C. proc. pen., de către inculpata M.T., invocând temeiul art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen.

Prin recursul

declarat și motivat, recurenta inculpată M.T. a solicitat achitarea, în temeiul

art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. și reducerea

pedepsei aplicate.

Recurenta inculpată

M.E. nu a depus motive scrise de recurs, iar în ședința publică, apărătorul

desemnat din oficiu a lăsat soluția la aprecierea instanței.

Analizând recursurile

formulate, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acestea sunt

nefondate, urmând a fi respinse ca atare.

recursul declarat de inculpata M.E., instanța de recurs constată următoarele:

Codul de procedură

penală al României a fost modificat prin Legea nr. 2 din 1 februarie 2013

privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești precum și

pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de

procedură civilă, lege care a fost publicată în M. Of. nr. 89/12.02.2013.

Având în vedere data

pronunțării deciziei recurate, se constată că sunt aplicabile dispozițiile

Codului de procedură penală, astfel cum au fost modificate prin Legea nr.

2/2013.

Verificând

îndeplinirea condițiilor legale impuse de textul de art. 385

10

alin.

(1) și (2) C. proc. pen. de lege, se observă că la dosar nu au fost depuse motivele

de recurs, recurenta încălcându-și, astfel, obligația ce îi revenea potrivit

art. 385

10

alin. (2) C. proc. pen.

Ca urmare, față de

această împrejurare, Înalta Curte, ținând seama de prevederile art. 385

10

alin. (2

1

) C. proc. pen., precum și de cele ale art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013,

nu va proceda la examinarea recursului declarat, nefiind îndeplinite condițiile

legale subsumate art. 385

10

alin. (2) C. proc. pen.

recursul declarat de inculpata M.T., care a solicitat achitarea pentru

infracțiunea prev. de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, în temeiul art.

11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., parte vătămată

fiind B.L.N. și reducerea pedepsei, instanța de recurs reține următoarele:

Deși motivul de

recurs formulat a fost circumscris de apărare în prevederile art. 385

9

alin. (1) pct. 17

2

C. proc. pen., Înalta Curte constată că acesta nu

poate fi analizat în limitele acestui caz de casare, care ar presupune o

modificare a situației de fapt, în condițiile în care judecata în recurs se

poate raporta doar la chestiuni de drept.

Din perspectiva

conținutului constitutiv și juridic al infracțiunii, instanța de recurs

constată că instanțele au reținut în mod corect și această faptă în sarcina

inculpatei M.T., raportat la modalitatea concretă în care a săvârșit acțiunea

de racolare, care corespunde textului incriminator legal.

Cât privește critica

vizând reducerea pedepsei aplicate, Înalta Curte o va respinge, ca nefondată,

având în vedere următoarele:

Motivul de recurs

invocat de recurenta inculpată, subsumat cazului de casare reglementat de art.

385

9

alin. (1) pct. 17

2

C. proc. pen., se circumscria

unui caz de casare care a fost modificat în mod expres de Legea nr. 2/2013.

Potrivit

dispozițiilor legale în vigoare, textul art. 385

9

C. proc. pen. are

următorul cuprins: "pct. 14 - s-au aplicat pedepse în alte limite decât

cele prevăzute de lege; pct. 17

2

- când hotărârea este contrară

legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greșită aplicare a legii."

Raportat la

conținutul temeiului de casare invocat, instanța de recurs constată că, la

acest moment procesual, criticile recurentului inculpat nu mai pot face

obiectul examinării de către instanța de ultim control judiciar, judecata în

recurs limitându-se doar la chestiuni de drept.

O reevaluare a

pedepsei aplicate inculpatului, ca urmare a reținerii circumstanțelor atenuante

și a modalității de executare, ar presupune o evaluare a situației de fapt și o

reapreciere a cauzei pe fondul acesteia, prin reanalizarea criteriilor de

cuantificare și de stabilire a sancțiunii, ceea ce ar fi imposibil, în

condițiile în care, ținând cont de regulile stricte care reglementează

soluționarea recursului ca a doua cale de atac, Înalta Curte de Casație și

Justiție nu are posibilitatea de a examina această critică în cadrul cazului de

casare menționat.

Analizând critica în

mod strict prin raportare la cazul de casare invocat, se constată că pedeapsa

aplicată inculpatei a fost stabilită cu respectarea dispozițiilor legale.

recursul declarat de partea civilă P.A.R., instanța de recurs constată că,

raportat la limitele controlului judiciar efectuat în actuala cale de atac,

cuantumul daunelor morale nu mai poate fi reanalizat, această operațiune ținând

de o reapreciere a situației de fapt, critică pe care Înalta Curte de Casație

și Justiție nu o mai poate examina în condițiile limitelor actuale de

soluționare a recursului, care poate avea ca obiect doar aspecte de legalitate.

Pentru considerentele

mai sus-arătate, Înalta Curte de Casație și Justiție va lua act de declarația

de retragere a recursului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție - DIICOT - Serviciul Teritorial Suceava și, constatând că

nu este incident niciunul dintre cazurile de casare care pot fi luate în

considerare din oficiu, va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de

partea civilă P.A.R. și inculpatele M.E. și M.T. împotriva Deciziei penale nr.

58 din 30 aprilie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și

pentru cauze cu minori. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc.

pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de declarația

de retragere a recursului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție - DIICOT - Serviciul Teritorial Suceava împotriva Deciziei

penale nr. 58 din 30 aprilie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția

penală și pentru cauze cu minori.

Respinge ca nefondate

recursurile declarate de partea civilă P.A.R. și inculpatele M.E. și M.T.

împotriva aceleiași decizii penale.

Obligă recurenta

parte civilă la plata sumei de 250 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat, din care suma de 150 RON reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat

din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Obligă recurentele

inculpate la plata sumelor de câte 600 RON cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat, din care sumele de câte 300 RON, reprezentând onorariile cuvenite

apărătorilor desemnați din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului

Justiției.

Cheltuielile

judiciare ocazionate cu soluționarea recursului declarat de Parchetul de pe

lângă Înalta Curtea de Casație și Justiție - DIICOT - Serviciul Teritorial

Suceava rămân în sarcina statului.

Definitiva.

Pronunțată în ședință

publică, azi 15 ianuarie 2014.

Procesat de GGC - GV