ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1396/2014

Asupra recursului de față, constată

următoarele:

Pin sentința civilă nr. 367 din 07

februarie 2013, Tribunalul Călărași, secția civilă, a respins excepția

inadmisibilității acțiunii invocată de pârâta SC C.I. SRL Călărași; a admis

excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei S.M.; a respins excepția

lipsei calității procesuale pasive a pârâtului S.G.M. și a respins acțiunea

formulată de reclamanta SC B. SA Călărași împotriva pârâților SC C.I. SRL

Călărași, S.G.M. și R.C., fiind obligată reclamanta la plata către pârâții S.M.

și S.G.M. a sumei de 2.500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță

a constatat că prin contractul de împrumut autentificat sub nr. 1030 din 15

aprilie 2010 de B.N.P. Ș.A., S.G.M. a declarat că împrumută pe pârâta SC C.I. SRL

Călărași cu suma de 200.000 Euro pe un termen de 30 de zile. Această sumă nu a

fost restituită la termen și pârâtul S.G.M. a formulat cerere de executare

silită împotriva pârâtei SC C.I. SRL Călărași; că la 19 iulie 2011 B.E.J. F.Gh.M.

a încheiat procesul-verbal de dare în plată, constatând stinsă datoria de

200.000 Euro. Imobilul dobândit astfel, a fost înregistrat de noii proprietari,

S.G.M. și S.M., în evidențele fiscale ale Primăriei Călărași, iar SC C.I. SRL

Călărași a emis factura fiscală nr. 0000071 din 01 decembrie 2011 pentru

vânzarea imobilului către noii cumpărători. în timpul procesului, pârâții S.G.M.

și S.M. au vândut lui R.C. drepturile litigioase ce decurg din dosarul nr. 565/116/2012

al Tribunalului Călărași, iar în anul 2007 reclamanta SC B. SA Călărași a

început executarea silită împotriva debitoarei SC C.I. SRL Călărași pentru o

datorie de 243.596 lei, înscriind în cartea funciară somația emisă la 05

noiembrie 2007 cu privire la imobilul în litigiu.

Cu privire la excepțiile invocate,

tribunalul a decis că nu este fondată excepția inadmisibilității acțiunii

invocată de pârâta SC C.I. SRL Călărași, deoarece pe temeiul art. 975 C. civ.,

creditorii pot să atace în nume personal actele viclene făcute de debitor cu

scopul de a-i prejudicia.

A admis excepția lipsei calității

procesuale pasive a pârâtei S.M., considerând că împrumutul efectuat de soțul

său este o datorie personală a acestuia.

În privința excepției lipsei calității

procesuale pasive a pârâtului S.G.M., s-a reținut că cesiunea drepturilor

litigioase nu împiedică pe creditor să verifice în raport cu acesta legalitatea

actului de dare în plată și a împrumutului ce l-a precedat, motiv pentru care a

respins această excepție.

Referitor la fondul cauzei s-a reținut

că nu sunt îndeplinite condițiile acțiunii revocatoni, fiind dispusă

respingerea cererii.

Reclamanta SC B. SA Călărași a

declarat apel, criticând soluția instanței de fond ca nelegală. Curtea de apel

București, secția a Vl-a civilă, la termenul din 11 octombrie 2013 a luat în

discuție suspendarea soluționării litigiului, în temeiul art. 36 din Legea nr. 85/2006,

sens în care, prin încheierea cu aceeași dată a dispus suspendarea judecării

cauzei până la soluționarea cauzei privind insolvența pârâtei SC C.I. SRL

Călărași.

Pentru a dispune această măsură,

instanța de apel a avut în vedere că pârâta SC C.I. SRL Călărași este în

insolvența, judecarea acțiunii revocatorii ar încălca principiul executării

concursuale a patrimoniului debitorului pentru că ar putea să fie interpretat

că SC B. SA Călărași ar putea să urmărească imobilul în litigiu în mod

individual cu excluderea celorlalți creditori. Hotărârea prin care s-ar decide

o eventuală admitere a acțiunii revocatorii ar fi inutilă, deoarece intimata SC

C.I. SRL Călărași aflându-se în procedura de insolvența, creditorul SC B. SA

Călărași nu ar putea să o pună în aplicare pentru că altfel s-ar încălca

principiul executării concursuale a patrimoniului debitoarei-falite.

Împotriva acestei încheieri,

reclamanta SC B. SA Călărași a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304

pct. 9 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului și continuarea judecații.

Criticile aduse încheierii atacate se

referă la faptul că, instanța de apel a dispus, în mod greșit suspendarea

judecării cauzei în temeiul art. 36 din Legea nr. 85/2006, fiind greșit

aplicate dispozițiile art. 243 pct. 5 și art. 243 alin. (2) C. proc. civ.

În acest context, recurenta susține

că, văzând efectele acțiunii pauliene, aceasta nu poate fi privită ca o măsură

de executare silită, ci ca o acțiune în inopozabilitatea actelor frauduloase.

Astfel, suspendarea prevăzută de art. 36

din Legea nr. 85/2006, nu împiedică exercitarea căilor acțiunilor reale

împotriva debitorului respectiv, cele în baza cărora este supus analizei

instanței dreptul de proprietate, în toate cazurile în care nu sunt dublate de

capete de cerere ce vizează pretenții bănești, situație în care bunul va fi

valorificat tot în cadrul procedurii de insolvență.

În acest sens, art. 36 din Legea nr. 85/2006

protejează interesele colective ale creditorilor, ori în speța dedusă judecății,

aducerea la masa credală a imobilului este în interesul tuturor creditorilor

înscriși la masa credală ce figurează pe tabelul preliminar.

Analizând decizia atacată în raport de

criticile formulate, în limitele controlului de legalitate și temeiurilor de

drept invocate, Înalta Curte constată că recursul este fondat din perspectiva

motivului prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și va fi admis

în considerarea următoarelor argumente:

Motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C.

proc. civ., poate fi invocat atunci când hotărârea a fost dată cu aplicarea

greșită a legii sau când hotărârea este lipsită de temei legal.

Din sinteza argumentării acestui motiv

de recurs se poate observa că a fost vizată prima ipoteză a motivului de

nelegalitate, întrucât instanța de apel a dispus în mod greșit suspendarea

judecării cauzei în temeiul art. 36 din Legea nr. 85/2006, fiind greșit

aplicate dispozițiile art. 243 pct. 5 și art. 243 alin. (2) C. proc. civ.

Din această perspectivă, Înalta Curte

apreciază ca fiind fondate criticile formulate în cauză, sens în care,

suspendarea prezentei cauze, ca urmare a deschiderii procedurii insolvenței

intimatei-parate SC C.I. SRL nu se impune, pentru următoarele considerente:

Cauza are ca obiect acțiunea pauliană

prin care se urmărește revocarea actelor încheiate fraudulos de către SC C.I. SRL

cu părțile din prezenta cauza.

Față de dispozițiile art. 243 alin. (2)

C. proc. civ., prin care se precizează că „faptele arătate mai-sus nu împiedică

pronunțarea hotărârii, dacă ele s-au ivit după închiderea dezbaterilor”, cauza

aflându-se în faza devolutivă a apelului, sens în care se apreciază că nu se

poate face aplicarea prevederilor art. 243 pct. 5 cu trimitere la art. 36 Legea

nr. 85/2006.

În ceea ce privește interpretarea art.

36 din Legea nr. 85/2006, se reține că orice urmărire individuală împotriva

debitorului aflat în procedura insolvenței se suspendă

ope legis,

pentru

a proteja interesele colective ale creditorilor, într-o primă ipoteză, iar în

cealaltă ipoteză referindu-se la acțiunile judiciare, extrajudiciare pentru

realizarea creanțelor asupra debitorului bunurilor sale.

În acest context, văzând efectele

acțiunii pauliene, se constată că în cauză nu poate fi vorba despre o acțiune

prin care se urmărește realizarea creanței reclamanta SC B. SA asupra

debitoarei, creanțele fiind stabilite prin hotărâri judecătorești definitive și

irevocabile existând un titlu executoriu și totodată și un dosar de executare

silită, care în momentul de față este suspendat.

Astfel, acțiunea pauliană nu poate fi

privită ca o măsură de executare silită, întrucât aceasta vizează revocarea

unor acte încheiate în mod fraudulos de către debitoare împreună cu terțe

persoane pentru a-și mării insolvabilitatea sau a devenii insolvabil.

Acțiunea revocatorie numită și

acțiunea pauliană, reglementată de art. 1562 – art. 1565 C. civ., este acțiunea

prin care creditorii unei persoane urmăresc să obțină declararea

inopozabilității actelor juridice frauduloase ale debitorului și care au adus

atingere dreptului lor de gaj general, este vorba nu de revocarea actului

juridic

erga omnes,

ci doar de înlăturarea opozabilității acelui act

juridic față de creditorul care a introdus acțiunea sau care a intervenit pe

parcursul unui astfel de proces.

În acest sens se reține că, acțiunea

pauliană nu reprezintă o acțiune judiciară de realizare a creanței față de

debitoare, cu atât mai mult o acțiune de executare silită, motiv pentru care în

speță nu este îndeplinită ipoteza legală cerută pentru a se dispune suspendarea

cauzei în conformitate cu art. 36 din Legea nr. 85/1996.

În raport de normele legale evocate

care au fost greșit aplicate ceea ce atrage incidența motivului de nelegalitate

prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., astfel încât, pentru toate

argumentele ce preced, în aplicarea dispozițiilor art. 312 alin. (1) și (3) C.

proc. civ., Înalta Curte urmează să admită recursul declarat de reclamanta SC B.

SA Călărași, să modifice încheierea atacată și să dispună trimiterea cauzei

pentru continuarea judecății, aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta

SC B. SA Călărași împotriva încheierii din 11 octombrie 2013 pronunțată de

Curtea de Apel București, secția a Vl-a civilă, pe care o modifică în sensul că

trimite cauza pentru continuarea judecății, aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

8 aprilie 2014.