ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1400/2014

Asupra recursului de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 5460 din 18 decembrie 2012, Tribunalul Vâlcea, secția a ll-a civilă, a admis în parte cererea formulată de reclamanții O. Băbeni, prin P. și P. Băbeni, în contradictoriu cu pârâta SC O.C. SA Râmnicu Vâlcea, fiind obligată aceasta din urmă la plata sumei de 3600 lei chirie către reclamanți și la 200 lei cheltuieli de judecată. Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții O. Băbeni și P.O. Băbeni, reprezentați prin primar I.B., apel care nu a fost timbrat, întrucât reclamanții au susținut că sunt scutiți de plata taxelor de timbru, având în vedere că, potrivit Legii nr. 273/2006, toate veniturile realizate la bugetul local al P.O.

Băbeni se încadrează la categoria venituri publice. Dispoziția instanței privind achitarea taxei judiciare de timbru s-a comunicat petentului la termenul de judecată din data de 15 mai 2013, înregistrarea cererii de reexaminare fiind făcută la data de 23 mai 2013, cu depășirea termenului legal de 3 zile, sens în care instanța a respins, ca tardiv formulată cererea de reexaminare a taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, prin încheierea din 28 mai 2013. În ceea ce privește scutirea de la plata taxei judiciare de timbru formulată la data de 29 mai 2013, O. Băbeni a solicitat scutirea, reducerea, eșalonarea sau amânarea taxei de timbru stabilită de instanța de judecată, iar în ședința 5 iunie 2013, instanța a apreciat că cererea este nefondată, nefiind aplicabile dispozițiile art. 3 din Legea nr. 146/1997.

La data de 11 iunie 2013, O. Băbeni a formulat din nou cerere de reexaminare împotriva încheierii din data de 05 iunie 2013, privind scutirea, reducerea, eșalonarea sau amânarea la plata taxei de timbru stabilită de instanța de judecată, iar la termenul de judecată din 12 iunie 2013, instanța a pus în discuție excepția de netimbrare a apelului, rămânând în pronunțare asupra acestei excepții și în consecință, prin decizia civilă nr. 23/ A-COM din 12 iunie 2013, Curtea de Apel Pitești, secția a ll-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a anulat, ca netimbrat, apelul declarat de reclamanții O. Băbeni prin P. și P.O. Băbeni prin P. Împotriva acestei decizii, în termen legal, reclamanții O. Băbeni prin P. și P.O.

Băbeni prin P. au declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 5 și 9 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului astfel cum a fost formulat, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare Curții de Apel Pitești. Criticile aduse deciziei atacate se referă în esență la faptul că, hotărârea instanței de apel este nelegală, întrucât prin soluția pronunțată, recurentelor Ie-a fost încălcat dreptul la apărare, având în vedere că cerere de reexaminare împotriva încheierii din data de 5 iunie 2013 a fost soluționată la termenul din 12 iunie 2013, termen la care s-a soluționat și cererea de apel.

În acest context, recurentele apreciază că au fost în imposibilitate de a plăti taxa judiciară de timbru pentru termenul din 12 iunie 2013, pentru că nu au avut cunoștință de soluția pronunțată în cererea de reexaminare formulată împotriva încheierii din data de 5 iunie 2013, întrucât la termenul din 12 iunie 2013, instanța de apel a rămas în pronunțare pe aspectul timbrajului, din practicaua deciziei atacate rezultând faptul că cererea de reexaminare a fost respinsă, nefiind specificat motivul pentru care s-a dispus această măsură. Mai susțin recurentele că, erau scutite de plata taxelor judiciare de timbru, conform dispozițiilor art. 17 din Legea nr. 146/1997 privind taxele de timbru, cu modificările,și completările ulterioare, precizând că potrivit Legii nr. 273/2006, toate veniturile realizate la bugetul local al P.O.

Băbeni se încadrează la categoria venituri publice. Analizând decizia atacată în raport de criticile formulate, în limitele controlului de legalitate și temeiurilor de drept invocate, Înalta Curte constată că recursul este fondat din perspectiva cazului de casare prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 5 coroborat cu art. 312 alin. (1) și (3) C. proc. civ. și va fi admis în considerarea următoarelor argumente: Potrivit art. 304 pct. 5 C. proc. civ., decizia recurată este susceptibilă de casare atunci când a fost pronunțată cu încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. 2 din același cod, care prevăd că: „actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale sau de un funcționar necompetent se vor declara nule numai dacă prin aceasta s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor.

în cazul nulităților prevăzute anume de lege, vătămarea se presupune până la dovada contrarie.” Cum normele prevăzute în materia taxei de timbru sunt norme de procedură, iar în speță, în faza procesuală a apelului, instanța a sancționat apelantele cu anularea apelului ca și consecință a neîndeplinirii acestei obligații stabilite în sarcina acestora, reținând că în cauză nu sunt incidente dispozițiile speciale prevăzute la 17 din Legea nr. 146/1997 privind taxele de timbru, Înalta Curte reține că părții i s-a produs o vătămare, care nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului de procedură îndeplinit cu neobservarea formelor legale.

Potrivit dispozițiilor art. 17 din Legea nr. 146/1997 privind taxele de timbru „sunt scutite de taxă judiciară de timbru cererile și acțiunile inclusiv căile de atac formulate, potrivit legii, de Senat, Camera Deputaților, Președinția României, Curtea Constituțională, Curtea de Conturi, Consiliul Legislativ, Avocatul Poporului, de Ministerul Public și de Ministerul Finanțelor, indiferent de obiectul acestora, precum și cele formulate de alte instituții publice, indiferent de calitatea procesuală a acestora, când au ca obiect venituri publice”. Analizând textul art. 17 din Legea nr. 146/1997 privind taxele de timbru, rezultă că scutirea de plata taxelor de timbru are caracter general, în sensul că privește toate acțiunile promovate de instituțiile publice, indiferent de calitatea procesuală a acestora, când au ca obiect venituri publice, astfel încât, nici una dintre aceste acțiuni nu poate fi anulată ca netimbrată.

Din această perspectivă, Înalta Curte apreciază ca fiind fondate criticile formulate în cauză și constată că în raport de dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., instanța de apel a făcut o aplicare greșită prevederilor art. 17 Legea nr. 146/1997 privind taxele de timbru, având în vedere că, sumele încasate cu titlu de chirie se varsă la bugetul de stat și devin venituri publice, iar potrivit dispozițiilor evocate apelul era scutit de plata taxelor judiciare de timbru, cum de altfel a apreciat și prima instanță, fiind greșită dispoziția instanței de apel de dare în debit a reclamantelor prin încheierea de la termenul din 15 mai 2013. Astfel, interpretând textul de lege anterior evocat, rezultă că a vizat toate acțiunile promovate de instituțiile publice, indiferent de calitatea procesuală a acestora, când au ca obiect venituri publice și ca atare, prin textul legal precitat s-a instituit exceptarea de la plata taxei judiciare de timbru a acțiunilor respective.

Față de considerentele expuse, Înalta Curte constată că soluția pronunțată de instanța de apel este nelegală, pentru aplicarea greșită a prevederilor art. 17 Legea nr. 146/1997 privind taxele de timbru, ceea ce atrage și incidența motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., astfel încât, pentru toate argumentele ce preced, în aplicarea dispozițiilor art. 312 alin. (1) și (3) C. proc. civ., Înalta Curte urmează să admită recursul declarat de reclamanții O. Băbeni prin P. și P.O. Băbeni prin P., să caseze decizia atacată și să dispună trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanții O. Băbeni prin P. și P.O. Băbeni prin P. împotriva deciziei civile nr. 23/ A-COM din 12 iunie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a ll-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, pe care o casează și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 aprilie 2014.