ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1778/2014
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1778/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Hotărârea atacată
cu recurs
Prin sentința nr. 362 din 17 octombrie 2012,
Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ
și fiscal, a anulat, ca netimbrată, cererea de chemare în judecată a reclamanților
C.N., deținut în Penitenciarul Colibași și C.E., formulată în
contradictoriu cu pârâtul Guvernul României.
Pentru a se pronunța
astfel, prima instanță a reținut că reclamanții nu au plătit
anticipat taxa judiciară de timbru în sumă de 4 lei și timbru judiciar în
valoare de 0,3 lei, așa cum s-a stabilit prin rezoluție.
Deși achitarea
sumelor respective li s-a pus în vedere prin citații, așa cum rezultă
din dovezile aflate la filele 20 și 21 din dosar, obligația legală nu
a fost îndeplinită, astfel că acțiunea urmează a fi anulată.
Cererea de recurs
Împotriva sentinței nr.
362 din 17 octombrie 2012 a Curții de Apel Pitești, secția a II-a
contencios administrativ și fiscal, au declarat recurs reclamanții C.N.
și C.E., solicitând casarea și trimiterea cauzei spre rejudecare, în
temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În
dezvoltarea motivelor de recurs, recurenții au învederat că, în mod greșit,
instanța de fond a dispus anularea cererii de chemare în judecată, în
condițiile în care achitaseră taxa de timbru conform chitanței din 06 iunie 2012,
pe care ar fi prezentat-o instanței, dacă aceasta ar fi admis solicitarea de
amânare a cauzei formulată de C.N., aflat în stare de detenție, consemnată
pe dovada de citare pentru termenul din 17 octombrie 2012.
În
virtutea rolului activ prevăzut de art. 129 alin. (5) C. proc. civ.,
instanța ar fi trebuit să amâne cauza și pentru a se comunica
răspunsul la întâmpinarea formulată de Guvernul României, nu să procedeze la
judecarea cauzei.
În atare
situație, au concluzionat recurenții, soluția astfel pronunțată este
lovită de nulitate absolută.
La data
de 9 septembrie 2014, recurentul C.N. a transmis prin poștă chitanța din
06 iunie 2012 emisă de Primăria Municipiului Râmnicu Vâlcea - D.E.F., în
original, care atestă plata taxei de timbru pentru cererea de chemare în
judecată.
II.
Considerentele Înaltei Curți asupra recursului
Examinând
sentința recurată prin prisma criticilor formulate de recurenți, cât și
sub toate aspectele, în temeiul art. 304
1
C. proc. civ., Înalta Curte
constată că recursul este nefondat pentru argumentele expuse în continuare.
1.
Argumente de fapt și de drept relevante
Deși recurenții au depus ca act nou, la termenul de judecată
din data de 04 aprilie 2014, chitanța din 06 iunie 2012 (fila 13 dosar recurs),
prin care se atestă achitarea taxei judiciare de 4 lei și timbru timbru
judiciar de 0,15 lei, Înalta Curte constată că această împrejurare nu este aptă
să modifice situația de fapt reținută de prima instanță, când a invocat la
termenul din 17 octombrie 2012 excepția de netimbrare a acțiunii.
Sub acest
aspect, instanța de control judiciar reține că la termenul de
judecată menționat, reclamanții au fost citați cu mențiunea de a
depune o taxă judiciară de timbru în cuantum de 4 lei și timbru judiciar de
0,30 lei, astfel cum se atestă prin dovezile de îndeplinire a procedurii de
citare, aflate la filele 20 și 21, dosar fond.
Cu toate
acestea, recurenții nu s-au conformat obligației legale instituite în
sarcina lor și nu au depus la dosar nicio dovadă în acest sens, chitanța din
06 iunie 2012 care atestă plata taxei de timbru fiind depusă abia în fața
instanței de recurs, la termenul de judecată din data de 04 aprilie 2014,
aspect care nu este însă de natură să conducă la înlăturarea sancțiunii de
anulare a cererii de chemare în judecată, statuată de art. 20 alin. (3) din
Legea nr. 146/1997.
Înalta
Curte nu poate primi critica recurenților privind lipsa de rol activ a
instanței, deoarece dispozițiile art. 156 alin. (1) C. proc. civ. prevăd
posibilitatea acordării de către instanță a unui termen pentru lipsă de
apărare, și nu o obligație în acest sens.
Mai mult
de cât atât, pentru a putea aprecia asupra temeiniciei cererii de amânare a
cauzei formulată de recurentul C.N., în maniera formulată, instanța de
fond trebuia să fi fost legal sesizată, respectiv, cererea de chemare să fi
fost legal timbrată, condiție care în speță nu a fost îndeplinită, astfel încât
în mod legal, în raport de dispozițiile imperative ale art. 20 din Legea nr. 146/1997,
instanța a invocat excepția de netimbrare, înainte de a lua în discuție orice
altă cerere.
2.
Temeiul legal al soluției adoptate în recurs
În
considerarea acestor argumente de fapt și de drept, constatând că
recurenții nu au dovedit incidența cazului de modificare pe care se
întemeiază calea sa de atac - art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte, în
conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge
recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul
declarat de C.N. și C.E. împotriva sentinței nr. 362 din 17 octombrie 2012
a Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios
administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată
în ședință publică, astăzi 4 aprilie 2014.