ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1778/2014

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Hotărârea atacată cu recurs Prin sentința nr. 362 din 17 octombrie 2012, Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a anulat, ca netimbrată, cererea de chemare în judecată a reclamanților C.N., deținut în Penitenciarul Colibași și C.E., formulată în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României. Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că reclamanții nu au plătit anticipat taxa judiciară de timbru în sumă de 4 lei și timbru judiciar în valoare de 0,3 lei, așa cum s-a stabilit prin rezoluție. Deși achitarea sumelor respective li s-a pus în vedere prin citații, așa cum rezultă din dovezile aflate la filele 20 și 21 din dosar, obligația legală nu a fost îndeplinită, astfel că acțiunea urmează a fi anulată.

2. Cererea de recurs Împotriva sentinței nr. 362 din 17 octombrie 2012 a Curții de Apel Pitești, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, au declarat recurs reclamanții C.N. și C.E., solicitând casarea și trimiterea cauzei spre rejudecare, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenții au învederat că, în mod greșit, instanța de fond a dispus anularea cererii de chemare în judecată, în condițiile în care achitaseră taxa de timbru conform chitanței din 06 iunie 2012, pe care ar fi prezentat-o instanței, dacă aceasta ar fi admis solicitarea de amânare a cauzei formulată de C.N., aflat în stare de detenție, consemnată pe dovada de citare pentru termenul din 17 octombrie 2012. În virtutea rolului activ prevăzut de art. 129 alin. (5) C. proc.

civ., instanța ar fi trebuit să amâne cauza și pentru a se comunica răspunsul la întâmpinarea formulată de Guvernul României, nu să procedeze la judecarea cauzei. În atare situație, au concluzionat recurenții, soluția astfel pronunțată este lovită de nulitate absolută. La data de 9 septembrie 2014, recurentul C.N. a transmis prin poștă chitanța din 06 iunie 2012 emisă de Primăria Municipiului Râmnicu Vâlcea - D.E.F., în original, care atestă plata taxei de timbru pentru cererea de chemare în judecată. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate de recurenți, cât și sub toate aspectele, în temeiul art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru argumentele expuse în continuare.

1. Argumente de fapt și de drept relevante Deși recurenții au depus ca act nou, la termenul de judecată din data de 04 aprilie 2014, chitanța din 06 iunie 2012 (fila 13 dosar recurs), prin care se atestă achitarea taxei judiciare de 4 lei și timbru timbru judiciar de 0,15 lei, Înalta Curte constată că această împrejurare nu este aptă să modifice situația de fapt reținută de prima instanță, când a invocat la termenul din 17 octombrie 2012 excepția de netimbrare a acțiunii. Sub acest aspect, instanța de control judiciar reține că la termenul de judecată menționat, reclamanții au fost citați cu mențiunea de a depune o taxă judiciară de timbru în cuantum de 4 lei și timbru judiciar de 0,30 lei, astfel cum se atestă prin dovezile de îndeplinire a procedurii de citare, aflate la filele 20 și 21, dosar fond.

Cu toate acestea, recurenții nu s-au conformat obligației legale instituite în sarcina lor și nu au depus la dosar nicio dovadă în acest sens, chitanța din 06 iunie 2012 care atestă plata taxei de timbru fiind depusă abia în fața instanței de recurs, la termenul de judecată din data de 04 aprilie 2014, aspect care nu este însă de natură să conducă la înlăturarea sancțiunii de anulare a cererii de chemare în judecată, statuată de art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997. Înalta Curte nu poate primi critica recurenților privind lipsa de rol activ a instanței, deoarece dispozițiile art. 156 alin. (1) C. proc. civ. prevăd posibilitatea acordării de către instanță a unui termen pentru lipsă de apărare, și nu o obligație în acest sens.

Mai mult de cât atât, pentru a putea aprecia asupra temeiniciei cererii de amânare a cauzei formulată de recurentul C.N., în maniera formulată, instanța de fond trebuia să fi fost legal sesizată, respectiv, cererea de chemare să fi fost legal timbrată, condiție care în speță nu a fost îndeplinită, astfel încât în mod legal, în raport de dispozițiile imperative ale art. 20 din Legea nr. 146/1997, instanța a invocat excepția de netimbrare, înainte de a lua în discuție orice altă cerere. 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs În considerarea acestor argumente de fapt și de drept, constatând că recurenții nu au dovedit incidența cazului de modificare pe care se întemeiază calea sa de atac - art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., Înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de C.N. și C.E. împotriva sentinței nr. 362 din 17 octombrie 2012 a Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 aprilie 2014.