ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3775/2013

Deliberând în condițiile art. 256 C. proc. civ. asupra cauzei civile de față reține următoarele: Prin cererea înregistrată la 15 august 2012, reclamantul C.N., în contradictoriu cu pârâții Teatrul municipal ,,Mr.G.P.” reprezentat de S.F. în calitate de director, Consiliul local al municipiului Focșani, prin primar D.B.

și S.P., prin cererea de chemare în judecată a solicitat instanței să se constate încălcarea drepturilor de autor și să se dispună repararea prejudiciului cauzat prin obligarea pârâților la plata sumei cuvenite pentru fiecare reprezentare a spectacolului de la data punerii în scenă și până în prezent; să se constate încălcarea drepturilor morale de autor ce rezultă din calitatea de coautor al piesei precum și de regizor al acesteia și să se dispună repararea prejudiciului cauzat, prin obligarea pârâților la plata sumei de 100.000 lei cu titlu de daune morale; să se dispună scoaterea de pe afișul Teatrului ,,Mr.G.P.” a spectacolului cu piesa ,,Divorțul de Aur”; să se dispună interzicerea reprezentării spectacolului atât în țară cât și peste hotare, precum și a înregistrării lui la radio și televiziune; să fie obligat teatrul la înapoierea candelabrului care,,joacă” în spectacol, precum și obligarea pârâtele la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 561 din 3 iulie 2012, Tribunalul Vrancea, secția civilă, a admis în parte acțiunea, a constatat că reclamantul și pârâtul S.P. sunt coautorii piesei de teatru „Divorțul de Aur” și a respins celelalte capete de cerere referitoare la plata drepturilor de reprezentare, a daunelor morale, la scoaterea spectacolului „Divorțul de Aur” de pe afișul teatrului „Mr.G.P.”, la interzicerea spectacolului și la obligarea înapoierii candelabrului. Curtea de Apel Galați, secția I civilă, învestită cu soluționarea apelului declarat de reclamant, prin Decizia nr. 80 din 17 decembrie 2012, a respins calea de atac, ca nefondată pentru considerentele ce urmează.

Deși reclamantul - prin aceeași declarație de apel a înțeles să critice și sentința civilă nr. 1974 din 10 noiembri 2011 a Tribunalului București, ulterior, prin modalitatea de susținere a motivelor și solicitarea finală - în sensul „modificării în parte a Hotărârii instanței pronunțate pe fond, respectiv cea a Tribunalului Vrancea, nr. 561 din 3 iulie 2012, a achiesat la modalitatea prin care a fost învestită instanța, recunoscând astfel efectele hotărârii de declinare competență a Tribunalului București. Oricum, Curtea nu ar fi putut pune în discuție modalitatea în care și-a declinat competența materială de soluționare a cauzei Tribunalului București, întrucât dispozițiile art. 158 alin. (3) C. proc.

civ. au fost modificate prin Legea nr. 202 din 25 octombrie 2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor, astfel. Referitor la criticile aduse sentinței civile nr. 561din 3 iulie 2012 a Tribunalului Vrancea, Curtea a reținut că respingând capătul de cerere privind daunele morale, în mod justificat a apreciat Tribunalul că nu poate fi reținută culpa pârâtului Teatrul municipal Focșani în producerea eventualei lezări suferite de reclamant prin lipsa înscrierii acestuia, în calitate de coautor al piesei „Divorțul de Aur”, atât timp cât de tipărirea respectivelor afișe s-a preocupat organizatorul „Galelor Teatrale Focșănene” Ateneul Popular „Mr.G.P.” Focșani și nu pârâții în cauză.

Chiar dacă este discutabilă aprecierea instanței de fond, în sensul că simpla recunoaștere a dreptului de coautor este, în sine, suficientă pentru repararea eventualei „lezări” suferite de reclamant prin excluderea sa de pe afișul respectiv ( pentru 5 din cele 22 de spectacole) respingerea capătului de cerere privind plata daunelor morale este pe deplin justificată și motivată, în realitate, pe lipsa de vinovăție a părților în producerea eventualului prejudiciu moral. Împotriva deciziei a declarat recurs reclamantul, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., solicitând, în esență, admiterea cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată precum și plata cheltuielilor de judecată.

Prin dezvoltarea motivelor de recurs se arată că instanța nu răspunde motivelor de apel, limitându-se a aprecia că respingerea capătului de cerere referitor la daunele morale, pe lipsa de vinovăție a pârâților în producerea eventualului prejudiciu moral, cu toate că pe afiș figura un singur autor. De la premiera spectacolului „Divorțul de aur” de S.P. și N.C., 10 iulie 2009 și până la data de 3 martie 2011, când a avut loc reprezentația bucureșteană de la Palatul Copiilor, toate informațiile comunicate publicului prin intermediul mass-media, afișelor, internetului etc. au menționat că autorii piesei sunt S.P. și N.C. Afișul din fața teatrului din Focșani și în alte puncte de afișaj ale municipiului informează publicul că „luni 28 martie, ora 18.30, în Sala Teatrului va fi prezentată piesa „Divorțul de aur” de S.P.” Modificarea a fost făcută de către conducerea teatrului focșănean în mod abuziv.

Nu poate fi primită motivarea că scoaterea de pe afiș "a fost o greșeală de tipar" iar Teatrul municipal Focșani, care se consideră proprietarul spectacolului nu poartă nici o vină. Răspunderea pentru informațiile date organizatorului evenimentului revine producătorului, potrivit contractului din 04 iulie 2009, Teatrul municipal Focșani. Instanța de fond nu a luat în considerare tot probatoriul administrat în cauză. La solicitarea pârâtului Teatrul municipal, motivat de faptul că afișele au fost tipărite de organizatorul Ateneul Popular Focșani, instanța a dispus trimiterea unei adrese la Ateneul Popular Focșani, prin care s-a solicitat confirmarea Ateneului că a tipărit afișele, iar o eventuală greșeală de tipar îi aparține.

Ateneul trimite înapoi adresa cu mențiunea că de aceste afișe s-a ocupat Teatrul municipal Focșani. Teatrul municipal Focșani nu numai că a scos de pe afiș unul dintre autori, dar nu a respectat nici integritatea operei și nu s-a opus oricăror modificări ori atingeri. Piesa de teatru, sub aspect regizoral, a fost modificată. A fost sesizată aceasta în sensul degradării profunde a concepției regizorale. Durata spectacolului a fost depășită cu 20 de minute față de durata spectacolului la premieră. De asemenea, interpretul rolului masculin a introdus în spectacol replici inexistente în text, conferind o notă de vulgaritate care nu îi aparține. Directorul teatrului s-a erijat în regizor și scenograf și „a coordonat tehnic și scenografic spectacolul”.

Directorul teatrului, considerând că „jocul actorilor și implicit, piesa au fost îmbunătățite permanent, cei doi mari actori reparând multe gafe regizorale”, nu a anunțat de modificările făcute. Respectarea integrității operei presupune în primul rând păstrarea integrității acesteia, nefiind posibil să se facă modificări sau transformări ale operei decât cu acordul autorului acesteia. Utilizarea piesei de teatru prin introducerea unor texte noi în cuprinsul acesteia reprezintă o încălcare a dreptului autorului la a pretinde respectarea integrității operei și de a se opune oricărei modificări, precum și oricărei atingeri aduse operei, încălcare de natură să prejudicieze onoarea sau reputația artistului.

Transformarea operei de o asemenea manieră încât să transmită un mesaj diferit față de cel conținut în opera din care provine nu poate constitui o folosire care să se circumscrie utilizării normale a operei. Cel puțin calitatea de regizor a reclamantului nu este contestată de cei doi pârâți. Prejudiciul cauzat este greu de cuantificat având în vedere că toate aceste fapte s-au petrecut la împlinirea vârstei de 72 de ani și aproape 50 de ani de activitate artistică, literară și ziaristică. Prejudiciul de imagine adus prin acțiunea celor doi este extrem de serios. Directorul teatrului focșănean, considerând că „spectacolul este un produs al Teatrului municipal și face ce crede de cuviință cu acesta în limitele legii” a încălcat flagrant legea, privându-l de calitățile sale de coautor și regizor imediat după premiera absolută a spectacolului.

Scoaterea de pe afișul galei în calitate de coautor al piesei „Divorțul de aur”, după luni de zile în care același afiș consemna doi autori, n-a trecut neobservată de colegii prezenți la gală, personalități de seamă ale vieții culturale din România. Solicitarea acordării daunelor morale este justificată în raport de suferința provocată de acțiunea ilicită a pârâților de a prezenta și utiliza opera fără a menționa numele reclamantului, cu încălcarea dreptului moral la paternitatea operei al cărui coautor este. Intimatul S.P., prin întâmpinarea formulată în condițiile art. 308 alin. (2) C. proc. civ., solicită respingerea recursului, constatarea faptului că este singurul autor al piesei „Divorțul de aur” precum și plata sumei de 5.000 lei de către reclamant, reprezentând drepturile de autor în integralitatea lor.

Teatrul municipal Focșani solicită prin întâmpinarea depusă în termenul prevăzut de art. 308 alin. (2) C. proc. civ., respingerea recursului, ca nefondat. Consiliul local al municipiului Focșani, prin întâmpinarea depusă cu încălcarea art. 308 alin. (2) C. proc. civ., calificată de instanță drept note scrise, invocă lipsa calității sale procesuale pasive. Înalta Curte, analizând decizia prin raportare la criticile formulate reține caracterul fondat al recursului pentru argumentele ce succed. - Prima instanță de fond a statuat că piesa de teatru „Divorțul de aur” este opera comună a pârâtului și a reclamantului făcând aplicarea prezumției relative înscrisă în art. 4 alin. (1) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe conform căreia persoana sub numele căreia opera a fost adusă pentru prima oară la cunoștință publică se prezumă a fi autor, coroborat cu dispozițiile art. 5 alin. (1) din același act normativ referitor la opera comună.

Coautorul operei, pârâtul P.S., prin neexercitarea căii devolutive de atac, a achiesat la cele reținute de prima instanță sub acest aspect, statuare intrată sub puterea autorității de lucru judecat. Drept urmare, solicitarea pârâtului formulată pentru prima oară în etapa procesuală a recursului, prin întâmpinare de a se constata că este unic autor al piesei de teatru este vădit inadmisibilă. - Răspunderea ce se antrenează în baza art. 139 alin. (1) din Legea nr. 8/1996 potrivit căruia „titularii drepturilor recunoscute și protejate prin prezenta lege pot solicita instanțelor de judecată…recunoașterea drepturilor lor și constatarea încălcării acestora și pot pretinde acordarea de despăgubiri pentru repararea prejudiciului cauzat.” este una ce are un temei delictual.

Calitatea procesuală pasivă decurge din calitatea de autor al faptului juridic ilicit prejudiciabil pretinsă de reclamant: ignorarea calității de coautor a piesei, alterarea integrității textului operei precum și modificarea/alterarea concepției regizorale a reclamantului. Pârâtul Teatrul municipal Focșani invocă lipsa calității sale procesuale pasive cu motivarea că (fila 189 dosar primă instanță) „s-au realizat și primele afișe care, dintr-o eroare de machetare sau tipografie omite numele autorului, dar specifică numele N.C. drept regizor al spectacolului”. De asemenea (fila 190) se arată că „tipăriturile (…) erau un mijloc de informare a unei suite de evenimente care urmau să se desfășoare într-un interval de o săptămână și în care, din eroare, nu apare și numele N.C.” Numai că răspunderea civilă delictuală operează, în principiu, pentru cea mai ușoară culpă.

Orice activitate care se situează sub nivelul minim de prudență și diligență cerut este o activitate culpabilă. Or, în cauză pârâtul recunoaște și existența „greșelii, erorii”, deși în calitatea sa de instituție de cultură avea obligația să asigure drepturile nepatrimoniale ale autorului, inclusiv prin verificarea corectitudinii celor înscrise în afișele de promovare ale spectacolului. Instanța superioară de fond, reținând lipsa culpei exclusiv cu privire la neînscrierea calității de autor a reclamantului, nu a analizat și celelalte motive de apel referitoare la încălcarea dreptului autorului la integritatea operei teatrale al cărui coautor este cât și cu privire la alterarea concepției regizorale.

De precizat că pentru repararea prejudiciului cauzat, cu referire la valorile nepatrimoniale și morale pe care reclamantul le-a considerat lezate prin conduita pârâților, daunele morale trebuie justificate, iar nu dovedite. Drept urmare, Înalta Curte, pentru cele ce preced, în temeiul dispozițiilor art. 314 alin. (1) C. proc. civ. va admite recursul, va casa decizia cu trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului. În măsura în care va constata că situația de fapt nu poate fi stabilită pe deplin, instanța de apel va putea ordona efectuarea probatoriilor utile, concludente și pertinente soluționării pe fond a cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamantul C.N. împotriva Deciziei nr. 80/A din data de 17 decembrie 2012 a Curții de Apel Galați, secția I civilă. Casează decizia și trimite cauza spre rejudecare la aceeași Curte de apel. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 septembrie 2013.