ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3775/2013

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3775/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Deliberând în

condițiile art. 256 C. proc. civ. asupra cauzei civile de față reține

următoarele:

Prin cererea înregistrată la 15 august 2012,

reclamantul C.N., în contradictoriu cu pârâții Teatrul municipal ,,Mr.G.P.” reprezentat

de S.F. în calitate de director, Consiliul local al municipiului Focșani, prin primar

D.B. și S.P., prin cererea de chemare în judecată a solicitat instanței să se constate

încălcarea drepturilor de autor și să se dispună repararea prejudiciului cauzat

prin obligarea pârâților la plata sumei cuvenite pentru fiecare reprezentare a

spectacolului de la data punerii în scenă și până în prezent; să se constate

încălcarea drepturilor morale de autor ce rezultă din calitatea de coautor al

piesei precum și de regizor al acesteia și să se dispună repararea

prejudiciului cauzat, prin obligarea pârâților la plata sumei de 100.000 lei cu

titlu de daune morale; să se dispună scoaterea de pe afișul Teatrului ,,Mr.G.P.”

a spectacolului cu piesa ,,Divorțul de Aur”; să se dispună interzicerea

reprezentării spectacolului atât în țară cât și peste hotare, precum și a

înregistrării lui la radio și televiziune; să fie obligat teatrul la înapoierea

candelabrului care,,joacă” în spectacol, precum și obligarea pârâtele la plata

cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr.

561 din 3 iulie 2012, Tribunalul Vrancea, secția civilă, a admis în parte acțiunea,

a constatat că reclamantul și pârâtul S.P. sunt coautorii piesei de teatru

„Divorțul de Aur” și a respins celelalte capete de cerere referitoare la plata drepturilor

de reprezentare, a daunelor morale, la scoaterea spectacolului „Divorțul de

Aur” de pe afișul teatrului „Mr.G.P.”, la interzicerea spectacolului și la obligarea

înapoierii candelabrului.

Curtea de Apel Galați,

secția I civilă, învestită cu soluționarea apelului declarat de reclamant, prin

Decizia nr. 80 din 17 decembrie  2012, a respins calea de atac, ca nefondată

pentru considerentele ce urmează.

Deși reclamantul -

prin aceeași declarație de apel a înțeles să critice și sentința civilă nr. 1974

din 10 noiembri 2011 a Tribunalului București, ulterior, prin modalitatea de

susținere a motivelor și solicitarea finală - în sensul „modificării în parte a

Hotărârii instanței pronunțate pe fond, respectiv cea a Tribunalului Vrancea, nr.

561 din 3 iulie 2012, a achiesat la modalitatea prin care a fost învestită

instanța, recunoscând astfel efectele hotărârii de declinare competență a

Tribunalului București.

Oricum, Curtea nu ar

fi putut pune în discuție modalitatea în care și-a declinat competența

materială de soluționare a cauzei Tribunalului București, întrucât dispozițiile

art. 158 alin. (3) C. proc. civ. au fost modificate prin Legea nr. 202 din 25

octombrie 2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor,

astfel.

Referitor la

criticile aduse sentinței civile nr. 561din 3 iulie 2012 a Tribunalului

Vrancea, Curtea a reținut că respingând capătul de cerere privind daunele

morale, în mod justificat a apreciat Tribunalul că nu poate fi reținută culpa

pârâtului Teatrul municipal Focșani în producerea eventualei lezări suferite de

reclamant prin lipsa înscrierii acestuia, în calitate de coautor al piesei

„Divorțul de Aur”, atât timp cât de tipărirea respectivelor afișe s-a preocupat

organizatorul „Galelor Teatrale Focșănene” Ateneul Popular „Mr.G.P.” Focșani și

nu pârâții în cauză.

Chiar dacă este

discutabilă aprecierea instanței de fond, în sensul că simpla recunoaștere a

dreptului de coautor este, în sine, suficientă pentru repararea eventualei

„lezări” suferite de reclamant prin excluderea sa de pe afișul respectiv (

pentru 5 din cele 22 de spectacole) respingerea capătului de cerere privind

plata daunelor morale este pe deplin justificată și motivată, în realitate, pe

lipsa de vinovăție a părților în producerea eventualului prejudiciu moral.

Împotriva deciziei a

declarat recurs reclamantul, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C.

proc. civ., solicitând, în esență, admiterea cererii de chemare în judecată

astfel cum a fost formulată precum și plata cheltuielilor de judecată.

Prin dezvoltarea

motivelor de recurs se arată că instanța nu răspunde motivelor de apel,

limitându-se a aprecia că respingerea capătului de cerere referitor la daunele

morale, pe lipsa de vinovăție a pârâților în producerea eventualului prejudiciu

moral, cu toate că pe afiș figura un singur autor.

De la premiera

spectacolului „Divorțul de aur” de S.P. și N.C., 10 iulie 2009 și până la data

de 3 martie 2011, când a avut loc reprezentația bucureșteană de la Palatul

Copiilor, toate informațiile comunicate publicului prin intermediul mass-media,

afișelor, internetului etc. au menționat că autorii piesei sunt S.P. și N.C.

Afișul din fața

teatrului din Focșani și în alte puncte de afișaj ale municipiului informează

publicul că „luni 28 martie, ora 18.30, în Sala Teatrului va fi prezentată

piesa „Divorțul de aur” de S.P.”

Modificarea a fost

făcută de către conducerea teatrului focșănean în mod abuziv.

Nu poate fi primită

motivarea că scoaterea de pe afiș "a fost o greșeală de tipar" iar

Teatrul municipal Focșani, care se consideră proprietarul spectacolului nu

poartă nici o vină. Răspunderea pentru informațiile date organizatorului

evenimentului revine producătorului, potrivit contractului din 04 iulie 2009,

Teatrul municipal Focșani.

Instanța de fond nu a

luat în considerare tot probatoriul administrat în cauză. La solicitarea

pârâtului Teatrul municipal, motivat de faptul că afișele au fost tipărite de

organizatorul Ateneul Popular Focșani, instanța a dispus trimiterea unei adrese

la Ateneul Popular Focșani, prin care s-a solicitat confirmarea Ateneului

că a tipărit afișele, iar o eventuală greșeală de tipar îi aparține. Ateneul

trimite înapoi adresa cu mențiunea că de aceste afișe s-a ocupat Teatrul municipal

Focșani.

Teatrul municipal Focșani

nu numai că a scos de pe afiș unul dintre autori, dar nu a respectat nici integritatea

operei și nu s-a opus oricăror modificări ori atingeri.

Piesa de teatru, sub

aspect regizoral, a fost modificată. A fost sesizată aceasta în sensul

degradării profunde a concepției regizorale. Durata spectacolului a fost

depășită cu 20 de minute față de durata spectacolului la premieră. De asemenea,

interpretul rolului masculin a introdus în spectacol replici inexistente în text,

conferind o notă de vulgaritate care nu îi aparține.

Directorul teatrului

s-a erijat în regizor și scenograf și „a coordonat tehnic și scenografic

spectacolul”.

Directorul teatrului,

considerând că „jocul actorilor și implicit, piesa au fost îmbunătățite

permanent, cei doi mari actori reparând multe gafe regizorale”, nu a anunțat de

modificările făcute.

Respectarea

integrității operei presupune în primul rând păstrarea integrității acesteia,

nefiind posibil să se facă modificări sau transformări ale operei decât cu

acordul autorului acesteia.

Utilizarea piesei de

teatru prin introducerea unor texte noi în cuprinsul acesteia reprezintă o

încălcare a dreptului autorului la a pretinde respectarea integrității operei

și de a se opune oricărei modificări, precum și oricărei atingeri aduse operei,

încălcare de natură să prejudicieze onoarea sau reputația artistului.

Transformarea operei de o asemenea manieră încât să transmită un mesaj diferit

față de cel conținut în opera din care provine nu poate constitui o folosire

care să se circumscrie utilizării normale a operei.

Cel puțin calitatea

de regizor a reclamantului nu este contestată de cei doi pârâți.

Prejudiciul cauzat

este greu de cuantificat având în vedere că toate aceste fapte s-au petrecut la

împlinirea vârstei de 72 de ani și aproape 50 de ani de activitate artistică,

literară și ziaristică.

Prejudiciul de

imagine adus prin acțiunea celor doi este extrem de serios.

Directorul teatrului

focșănean, considerând că „spectacolul este un produs al Teatrului municipal și

face ce crede de cuviință cu acesta în limitele legii” a încălcat flagrant

legea, privându-l de calitățile sale de coautor și regizor imediat după premiera

absolută a spectacolului.

Scoaterea de pe

afișul galei în calitate de coautor al piesei „Divorțul de aur”, după luni de

zile în care același afiș consemna doi autori, n-a trecut neobservată de colegii

prezenți la gală, personalități de seamă ale vieții culturale din România.

Solicitarea acordării

daunelor morale este justificată în raport de suferința provocată de acțiunea

ilicită a pârâților de a prezenta și utiliza opera fără a menționa numele reclamantului,

cu încălcarea dreptului moral la paternitatea operei al cărui coautor este.

Intimatul S.P., prin

întâmpinarea formulată în condițiile art. 308 alin. (2) C. proc. civ., solicită

respingerea recursului, constatarea faptului că este singurul autor al piesei „Divorțul

de aur” precum și plata sumei de 5.000 lei de către reclamant, reprezentând

drepturile de autor în integralitatea lor.

Teatrul municipal

Focșani solicită prin întâmpinarea depusă în termenul prevăzut de art. 308 alin.

(2) C. proc. civ., respingerea recursului, ca nefondat.

Consiliul local al

municipiului Focșani, prin întâmpinarea depusă cu încălcarea art. 308 alin. (2)

C. proc. civ., calificată de instanță drept note scrise, invocă lipsa calității

sale procesuale pasive.

Înalta Curte,

analizând decizia prin raportare la criticile formulate reține caracterul

fondat al recursului pentru argumentele ce succed.

- Prima instanță de

fond a statuat că piesa de teatru „Divorțul de aur” este opera comună a

pârâtului și a reclamantului făcând aplicarea prezumției relative înscrisă în art.

4 alin. (1) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe

conform căreia persoana sub numele căreia opera a fost adusă pentru prima oară

la cunoștință publică se prezumă a fi autor, coroborat cu dispozițiile art. 5 alin.

(1) din același act normativ referitor la opera comună.

Coautorul operei,

pârâtul P.S., prin neexercitarea căii devolutive de atac, a achiesat la cele

reținute de prima instanță sub acest aspect, statuare intrată sub puterea

autorității de lucru judecat.

Drept urmare,

solicitarea pârâtului formulată pentru prima oară în etapa procesuală a

recursului, prin întâmpinare de a se constata că este unic autor al piesei de

teatru este vădit inadmisibilă.

- Răspunderea ce se

antrenează în baza art. 139 alin. (1) din Legea nr. 8/1996 potrivit căruia

„titularii drepturilor recunoscute și protejate prin prezenta lege pot solicita

instanțelor de judecată…recunoașterea drepturilor lor și constatarea încălcării

acestora și pot pretinde acordarea de despăgubiri pentru repararea

prejudiciului cauzat.” este una ce are un temei delictual.

Calitatea procesuală

pasivă decurge din calitatea de autor al faptului juridic ilicit prejudiciabil

pretinsă de reclamant: ignorarea calității de coautor a piesei, alterarea

integrității textului operei precum și modificarea/alterarea concepției

regizorale a reclamantului.

Pârâtul Teatrul

municipal Focșani invocă lipsa calității sale procesuale pasive cu motivarea că

(fila 189 dosar primă instanță) „s-au realizat și primele afișe care, dintr-o

eroare de machetare sau tipografie omite numele autorului, dar specifică numele

N.C. drept regizor al spectacolului”.

De asemenea (fila

190) se arată că „tipăriturile (…) erau un mijloc de informare a unei suite de

evenimente care urmau să se desfășoare într-un interval de o săptămână și în

care, din eroare, nu apare și numele N.C.”

Numai că răspunderea

civilă delictuală operează, în principiu, pentru cea mai ușoară culpă. Orice

activitate care se situează sub nivelul minim de prudență și diligență cerut

este o activitate culpabilă.

Or, în cauză pârâtul

recunoaște și existența „greșelii, erorii”, deși în calitatea sa de instituție

de cultură avea obligația să asigure drepturile nepatrimoniale ale autorului,

inclusiv prin verificarea corectitudinii celor înscrise în afișele de promovare

ale spectacolului.

Instanța superioară

de fond, reținând lipsa culpei exclusiv cu privire la neînscrierea calității de

autor a reclamantului, nu a analizat și celelalte motive de apel referitoare la

încălcarea dreptului autorului la integritatea operei teatrale al cărui coautor

este cât și cu privire la alterarea concepției regizorale.

De precizat că pentru

repararea prejudiciului cauzat, cu referire la valorile nepatrimoniale și

morale pe care reclamantul le-a considerat lezate prin conduita pârâților,

daunele morale trebuie justificate, iar nu dovedite.

Drept urmare, Înalta

Curte, pentru cele ce preced, în temeiul dispozițiilor art. 314 alin. (1) C.

proc. civ. va admite recursul, va casa decizia cu trimiterea cauzei spre

rejudecarea apelului.

În măsura în care va

constata că situația de fapt nu poate fi stabilită pe deplin, instanța de apel

va putea ordona efectuarea probatoriilor utile, concludente și pertinente

soluționării pe fond a cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de reclamantul C.N. împotriva Deciziei nr. 80/A din data de 17 decembrie

2012 a Curții de Apel Galați, secția I civilă.

Casează decizia și

trimite cauza spre rejudecare la aceeași Curte de apel.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 17 septembrie 2013.