ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 926/2015
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 926/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)
Asupra cauzei de față
constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 15 august 2012
sub nr. 1593/91/2012 la Tribunalul Vrancea, reclamantul C.N., în contradictoriu
cu pârâții Teatrul municipal ,,M.G.P.”, Consiliul local al municipiului Focșani
și S.P., a solicitat să se constate încălcarea drepturilor de autor și să se
dispună repararea prejudiciului cauzat prin obligarea pârâților la plata sumei
cuvenite pentru fiecare reprezentare a spectacolului de la data punerii în
scenă și până în prezent; să se constate încălcarea drepturilor morale de autor
ce rezultă din calitatea de coautor al piesei, precum și de regizor al acesteia
și să se dispună repararea prejudiciului cauzat, prin obligarea pârâților la
plata sumei de 100.000 lei cu titlu de daune morale; să se dispună scoaterea de
pe afișul Teatrului ,,M.G.P.” a spectacolului cu piesa ,,Divorțul de Aur”; să
se dispună interzicerea reprezentării spectacolului atât în țară cât și peste
hotare, precum și a înregistrării lui la radio și televiziune; să fie obligat
teatrul la înapoierea candelabrului care,,joacă” în spectacol.
Prin sentința nr. 561
din 3 iulie 2012, Tribunalul Vrancea, secția civilă, a admis în parte acțiunea,
a constatat că reclamantul și pârâtul S.P. sunt coautorii piesei de teatru
„Divorțul de Aur” și a respins toate celelalte capete de cerere.
În motivarea
sentinței, s-a
reținut că atât reclamantul cât și
pârâtul au încheiat câte un contract pentru vânzarea drepturilor de autor
pentru piesa „Divorțul de aur” și fiecare a încasat separat câte o sumă de
bani.
În ceea
ce privește calitatea de coautor a reclamantului, instanța constată că aceasta
este opera comună a reclamantului și a pârâtului S.P., partea de contribuție a
fiecăruia nefiind necesar a se stabili.
Contribuția
reclamantului la elaborarea piesei de teatru „Divorțul de aur” rezultă chiar
din răspunsul la interogatoriu al pârâtului S.P. Acesta a arătat că ideea de
bază și titlul au aparținut reclamantului, acesta a stabilit figurile celor
două personaje și au discutat evoluția personajelor. Acestea reprezintă
contribuția personală a reclamantului în creația literară și teatrală în discuție
și care îi configurează și determină calitatea de coautor al piesei.
Faptul că
părțile au discutat de mai multe ori despre realizarea textului, că reclamantul
i-a indicat elemente importante ale operei ca figurile personajelor, evoluția
lor, titlul piesei, ideea, nu reprezintă decât dovada existenței unei
colaborări ce le conferă ambilor calitatea de coautor în sensul art. 5 alin.
(1) din Legea nr. 8/1996.
În
concluzie, scoaterea numelui reclamantului de pe afișul piesei, în calitate de
coautor, este ilegală, acesta justificând admiterea primului capăt al acțiunii.
În ceea
ce privește daunele morale solicitate, s-a constatat că nu sunt justificate,
deoarece nu au fost afectate drepturi nepatrimoniale ale reclamantului în așa
măsură încât să presupună obligarea la plata vreunei sume de bani.
Este suficientă
recunoașterea dreptului de coautor pentru repararea eventualei lezări suferite
prin lipsa înscrierii în calitate de coautor pentru un număr de 5 spectacole
din totalul de 22 spectacole jucate cu această piesă.
De asemenea, nu se
poate reține că pârâtul Teatrul Municipal Focșani este cel care este vinovat de
un eventual prejudiciu, cât timp nu s-a dovedit că acesta a dispus scoaterea de
pe afiș a reclamantului, întrucât afișul a fost realizat de organizatorul
„Galelor Teatrale Focșănene” Ateneul Popular M.G.P. Focșani.
S-a apreciat că nu
sunt întemeiate nici capetele de cerere referitoare la scoaterea de pe afișul
spectacolului cu piesa „Divorțul de aur” și interzicerea reprezentării
spectacolului atât în țară, cât și peste hotare, înregistrările lui la radio și
televiziune.
Cei doi coautori,
separat, și-au cesionat drepturile de autor către pârâtul Teatrul Municipal
Focșani pe o perioadă de 5 ani, aspecte ce rezultă din contractul din 2009 și
contractul din 2010, au primit remunerația stabilită și au cesionat toate
drepturile de înregistrare audio-vizuală a prestației, precum și drepturile de
comunicare publică a înregistrării.
Prin urmare, pârâtul
Teatrul Municipal Focșani este îndreptățit în temeiul contractului și în baza art.
39 din Legea nr. 8/1996 să continue prezentarea spectacolului, iar interzicerea
spectacolului în totalitate ar presupune și acordul celuilalt coautor, ceea ce
nu s-a produs în cauză.
Potrivit art. 5 din Legea
nr. 8/1996, „coautorii nu pot utiliza opera decât de comun acord. Refuzul
consimțământului din partea oricăruia dintre coautori trebuie sa fie temeinic
justificat.” Or, solicitarea reclamantului apare ca total nejustificată, cât
timp ambii autori au încheiat contracte de cesiune pentru drepturile de autor
cu pârâtul Teatrul municipal Focșani, iar aceste contracte se află în derulare
până în anul 2014.
S-a apreciat că nu
este justificat nici capătul de cerere referitor la obligarea la plata
drepturilor de reprezentare. Aceste drepturi nu au fost prevăzute în
contractele încheiate și nici nu a fost dovedită existența unei asemenea
convenții între părți. Suma de 800 lei plătită de unul dintre organizatorii
spectacolelor sau oferirea o singură dată a unor bilete gratuite nu sunt acțiuni
de natură a dovedi că părțile s-au înțeles cu privire la plata și a unor
drepturi de reprezentare.
Pe de altă parte,
cesiunea drepturilor de autor nu are un caracter exclusiv, iar autorii pot
cesiona această operă și altor persoane. Or, și acesta reprezintă un argument
pentru care nu s-a convenit plata unor drepturi de reprezentare pentru fiecare
reprezentație a spectacolului.
În ceea ce privește
capătul de cerere privind restituirea candelabrului, s-a reținut că nici acesta
nu este întemeiat, deoarece reclamantul nu a făcut dovada că ar fi cerut
înapoierea lui și că a fost refuzat, iar pârâtul Teatrul Municipal a arătat că
obiectul îi stă la dispoziție reclamantului.
Prin Decizia nr. 80
din 17 decembrie 2012, Curtea de Apel Galați, secția I civilă, a respins apelul
declarat de reclamant împotriva sentinței menționate.
Prin Decizia civilă nr.
3775 din 17 septembrie 2013, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis
recursul declarat de reclamantul C.N. împotriva deciziei menționate, pe care a
casat-o și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță de apel.
Pentru a decide
astfel, instanța de casare a arătat că, în condițiile în care răspunderea
civilă delictuală operează în principiu, pentru cea mai ușoară culpă, Teatrul
municipal Focșani, în calitate de instituție de cultură, avea obligația să
asigure drepturile nepatrimoniale ale autorului inclusiv prin verificarea
corectitudinii celor înscrise în afișele de promovare ale spectacolului.
S-a mai arătat că instanța
de apel nu a analizat și motivele referitoare la încălcarea dreptului autorului
la integritatea operei teatrale al cărui coautor este cât și cu privire la
alterarea concepției regizorale.
Prin Decizia nr. 149
din 8 decembrie 2014, Curtea de Apel Galați, secția I civilă, a admis apelul
reclamantului împotriva sentinței nr. 561 di 3 iulie 2012 pronunțate de
Tribunalul Vrancea, secția civilă, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că
a obligat pe pârâtul Teatrul Municipal Focșani către reclamant la plata sumei
de 5.000 lei cu titlu de daune morale, menținându-se celelalte dispoziții ale
sentinței.
În motivarea
deciziei, s-a arătat că, așa cum a susținut reclamantul și s-a recunoscut de
către intimatul Teatrul Municipal Focșani, între afișul ultimei reprezentanții
bucureștene de la Palatul Copiilor din data de 3 martie 2011 care indică doi
autori ai piesei „Divorțul de aur”, respectiv S.P. și N.C., și afișul „Galelor
Teatrale Focșănene”, care anunță că luni, 28 martie 2011, va fi prezentată în
sala Teatrului piesa „Divorțul de aur” de S.P., există o deosebire de fond.
Modificarea afișului,
în sensul scoaterii numelui regizorului N.C., aparține conducerii teatrului,
chiar dacă se invocă o simplă greșeală de tipar.
Deși s-a susținut în
apărare că greșeala ar aparține Ateneului Popular M.G.P., care a tipărit afișul,
nu s-a făcut nicio dovadă în acest sens, aceasta cu atât mai mult cu cât
evenimentul era organizat de teatrul focșănean.
De asemenea,
modificările în ceea ce privește durata spectacolului, introducerea unei
replici noi cu o notă de vulgaritate, care nu aparțin autorului piesei, fără
anunțarea regizorului N.C., au fost de natură să afecteze integritatea operei
și implicit, încălcarea dreptului de autor.
Prejudiciul de
imagine al regizorului nu poate fi reparat în speță decât prin acordarea unor
daune morale într-un cuantum corespunzător cu culpa ușoară invocată și de
Înalta Curte de Casație și Justiție și motivarea deciziei de casare.
Împotriva deciziei menționate,
a declarat recurs pârâtul Teatrul Municipal M.G.P. Focșani, susținând, în
esență, următoarele:
În mod greșit,
instanța de apel a apreciat că recurenta este în culpă pentru modificarea unui
afiș al spectacolului „Divorțul de aur”, deoarece, pe de o parte, Teatrul
Municipal Focșani nu a tipărit vreun afiș pentru acest spectacol, din lipsă de
fonduri, singurul material publicitar fiind realizat într-un număr de 10
exemplare format A3, tipărit pe copiator xerox.
Pe de altă parte, afișul
la care se face referire pentru reprezentarea bucureșteană din data de 3 martie
2011 a fost realizat de organizatorii spectacolului, omițându-se coautorii și menținându-se
doar numele lui N.C., în calitate de regizor, chestiune ce a fost comunicată
atât reclamantului, cât și lui S.P., fără vreo obiecție din partea acestora.
În ceea ce privește afișul
Galelor Teatrale Focșănene, ediția 2011, acesta este un afiș realizat de
organizatorii manifestării, respectiv Ateneul Popular „Maior Gh. Pastia”, în
care apare doar titlu spectacolului și doar numele lui S.P., dintr-o eroare.
Acesta nu este afișul spectatorului „Divorțul de aur”, ci un suport care
înșiruiește titlurile spectacolelor invitate de către organizatorii
manifestării.
Eroarea nu aparține
Teatrului Municipal Focșani, cât timp nu a avut nicio implicare în conceperea
și tipărirea afișului în cauză.
S-a menționat și
faptul că Teatrul Municipal Focșani a folosit afișele așa cum ele au fost
tipărite în forma apărută la reprezentația bucureșteană, în care apare și
numele lui N.C. în calitate de regizor.
Recurenta a mai
susținut că, de-a lungul întregului proces, reclamantul nu a precizat în ce
constă prejudiciul de imagine pretins, cu atât mai mult cu cât producerea de
către Teatrul Municipal Focșani a spectacolului „Divorțul de aur”, având-o ca
protagonistă pe d-na T.B.B., a creat imagine reclamantului N.C., nicidecum
prejudiciu.
Nu a existat
niciodată vreo modificare a textului și spectacolului care să afecteze
integritatea operei sau să încalce drepturile de autor.
Astfel, în ceea ce
privește afirmația privind modificarea duratei spectacolului și introducerea unei
replici noi cu o notă de vulgaritate, s-a precizat faptul că durata
spectacolului a putut fi modificată doar de durata aplauzelor pe care publicul
le-a acordat la scenă deschisă.
De asemenea, de-a
lungul întregului proces, reclamantul nu a specificat niciodată care ar fi
replica introdusă și în ce constă vulgaritatea ei. Este o afirmație de rea
credință, menită să aducă prejudiciu de imagine actorului S.F. și, implicit,
doamnei T.B.B., binecunoscuta actriță al cărei crez scenic au fost întotdeauna
decența și bunul simț.
Cât privește dreptul
de autor, recurenta a arătat că, într-adevăr, ideea poveștii din text aparține
lui N.C., care nu poate, însă, beneficia de protecția legală a dreptului de
autor, conform art. 9 C.E.D.O.) din Legea nr. 8/1996.
S.P., autorul de
drept al textului, a acceptat din prietenie ca și reclamantul să fie considerat
coautor, chiar dacă situația de fapt nu corespunde articolului de lege,
menționat mai sus.
De altfel, de-a
lungul întregului proces, reclamantul nu a precizat și firește, nu a probat
partea sa de contribuție la text și care ar justifica coautoratul din punct de
vedere legal.
Din punct de vedere
financiar, Teatrul Municipal Focșani a achitat ambilor drepturi de autor
conform documentelor existente la dosar, precum și reclamantului suma
solicitată de acesta pentru regie.
În ceea ce privește
daunele morale acordate de către Curtea de Apel Galați, în cuantum de 5.000 lei,
recurenta a considerat că nu sunt justificate, deoarece pentru acordarea
daunelor morale este nevoie de existența unor elemente probatorii adecvate care
să permită găsirea unor criterii de evaluare referitoare la consecințele
suferite pe plan fizic și psihic, expunerea la disprețul public atingerea gravă
adusă onoarei și demnității sentimentului de frustrare, daunele morale
reprezentând compensația datorată pentru atingerea adusă valorilor care
definesc personalitatea umano valori care se referă la existența fizică a
omului la sănătatea și integritatea corporală la cinste la demnitate onoare
prestigiul profesional și alte asemenea valori.
Niciunul din aceste
aspecte nu a fost analizat de către instanța de apel, motivarea făcând referire
la pretinsa culpă, cu ignorarea petitului acțiunii, precum și a probatoriului
administrat.
Pe cale de consecință,
nu se poate reține o culpă în sarcina Teatrului Municipal Focșani în producerea
eventualei lezări suferite de reclamant prin lipsa înscrierii acestuia, în
calitate de coautor al piesei „Divorțul de aur”, atât timp cât de tipărirea
respectivelor afișe s-a preocupat organizatorul „Galele Teatrale Focșănene”,
Ateneul Popular M.G.P., și nu Teatrul Municipal Focșani.
S-a apreciat că
recunoașterea de către instanță a dreptului de coautor este în sine suficientă
pentru repararea eventualei lezări suferite de reclamant prin excluderea sa de
pe afișul respectiv (pentru 5 din cele 22 de spectacole).
Prin cele prezentate
în acțiune, reclamantul nu a făcut dovada existenței vreunui prejudiciu
nepatrimonial, nefiind probată producerea unei suferințe morale a acestuia.
Daunele morale se stabilesc în raport cu consecințele negative suferite de
reclamant, importanța valorilor lezate, măsura în care au fost lezate aceste
valori, intensitatea cu care au fost percepute, consecințele vătămării, măsurii
în care i-a fost afectată situația familială profesională și socială.
În cuantificarea
prejudiciului moral, aceste condiții sunt subordonate condiției aprecierii
rezonabile pe o bază echitabilă corespunzătoare prejudiciului real și efectiv
produs reclamantului, astfel încât să nu se ajungă la o îmbogățire fără justă
cauză a celui care pretinde daune morale.
Criteriul general
evocat de C.E.D.O. constă în aceea că despăgubirile trebuie să prezinte un
raport rezonabil de proporționalitate cu atingerea adusă reputației, având în
vedere totodată gradul de lezare a valorilor sociale ocrotite, intensitatea și
gravitatea atingerii adusă acestora.
Examinând decizia
recurată prin prisma criticilor formulate și a actelor dosarului, Înalta Curte
constată următoarele:
Prin hotărârea primei
instanțe, pronunțată în cauză, acțiunea reclamantului a fost admisă în parte,
în sensul că s-a constatat calitatea reclamantului de coautor al piesei de
teatru „Divorțul de Aur”, alături de pârâtul S.P., în temeiul art. 5 alin. (1)
din Legea nr. 8/1996, motivat de faptul că
scoaterea
numelui reclamantului de pe afișul piesei
, pentru un număr de cinci din
totalul de douăzeci și două de spectacole jucate cu această piesă
, în calitate de coautor, reprezintă o faptă ilicită.
Întrucât
pârâții nu au declarat apel împotriva sentinței tribunalului, această
dispoziție a intrat în puterea lucrului judecat, neputând fi cenzurată în
această fază procesuală și reprezentând, în acest fel, premisa analizei
motivelor de recurs.
Drept
urmare, infirmarea de către recurentul - pârât a calității de coautor al piesei
de teatru, justificată de faptul că aportul reclamantului, constând doar în
ideea poveștii din text, nu este protejat prin dreptul de autor în sensul art. 9
alin. (1) C.E.D.O.) din Lege, este inadmisibilă, cât timp atare critică tinde
la încălcarea efectului pozitiv al puterii lucrului judecat și la repunerea în
discuție a unui aspect tranșat în mod irevocabil.
De
asemenea, sunt inadmisibile și criticile referitoare la culpa recurentului -
pârât în săvârșirea faptei de încălcare a
dreptului reclamantului de a pretinde
recunoașterea calității de autor al operei, drept moral prevăzut de art. 10 lit.
b) din Legea nr. 8/1996.
Prin Decizia nr. 3775
din 17 septembrie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care s-a
dispus casarea deciziei pronunțate în apel în ciclul procesual anterior, s-a dezlegat,
pe de o parte, chestiunea temeiului juridic al cererii de chemare în judecată,
în sensul că acesta este reprezentat de dispozițiile art. 139 alin. (1) din
Legea nr. 8/1996, ce se fundamentează pe principiile răspunderii civile
delictuale, dar, pe de altă parte, și întrunirea în persoana pârâtului Teatrul
Municipal M.G.P. Focșani a două dintre condițiile răspunderii civile delictuale,
desprinse din prevederile art. 998 și 999 C. civ., respectiv existența faptei
ilicite și a vinovăției.
Astfel, după cum s-a
arătat, prima instanță a constatat că modificarea afișului spectacolului de
teatru realizat prin reprezentarea piesei „Divorțul de Aur”, prin înlăturarea
mențiunii privind calitatea de coautor al reclamantului, pentru
cinci spectacole din
totalul de douăzeci și două jucate cu această piesă
,
în calitate de coautor, reprezintă o faptă ilicită.
Referindu-se la acest
aspect și reținând recunoașterea de către pârâtul Teatrul Municipal M.G.P.
Focșani a unei erori în privința omisiunii numelui reclamantului în calitate de
autor, instanța de casare a apreciat că pârâtul a încălcat obligația de a
asigura drepturile nepatrimoniale ale reclamantului, inclusiv prin verificarea
corectitudinii celor înscrise în afișele de promovare a spectacolului, iar
răspunderea civilă delictuală operează, în principiu, pentru cea mai ușoară
culpă (culpa levissima).
Ca atare, săvârșirea
culpabilă a faptei de încălcare a dreptului reclamantului la recunoașterea
calității de coautor, prin înlăturarea mențiunii privind această calitate, a
fost tranșată cu putere de lucru judecat în ciclul procesual anterior parcurs
în cauză, neputând face obiect al învestirii acestei instanțe de control
judiciar.
Din acest motiv, nu
pot fi primite susținerile recurentului care au ca finalitate nerespectarea deciziei
de casare în privința aspectelor dezlegate cu putere de lucru judecat în ceea
ce privește vinovăția sa.
De altfel, referindu-se
la acest aspect, recurentul a făcut distincție între afișul Galelor Teatrale
Focșănene, ediția 2011, realizat de către organizatori, și afișul spectacolului
realizat de către pârât, astfel cum acesta a fost reprezentat de fiecare dată,
inclusiv în cadrul Galelor menționate.
Această susținere
nu permite aprecierea vinovăției recurentului de către această instanță de
recurs, deoarece prima instanță, reținând săvârșirea faptei de
înlăturare a
mențiunii privind calitatea de autor a reclamantului pentru cinci din totalul
de douăzeci și două de spectacole, a avut în vedere ambele categorii de afișe,
iar, în același timp, în
decizia de casare culpa pârâtului a fost stabilită tot pentru
ambele situații, din moment ce se citează din susținerile recurentului
formulate în cursul judecății, care au vizat atât evenimentul cultural din
Focșani, cât și
afișul
spectacolului realizat de pârât, susțineri reiterate în recurs.
Culpa pârâtului a
fost stabilită în considerarea obligației de verificare a corectitudinii celor
înscrise în afișele de promovare a spectacolului, iar această obligație, în
ceea ce privește Galele Teatrale Focșănene, ediția 2011, decurge din calitatea
sa de co-organizator al evenimentului, alături de Primăria Municipiului Focșani
și Ateneul Popular M.G.P. Focșani, menționat ca atare în acest afiș și în presa
scrisă care a mediatizat evenimentul (file 63 - 82 dosar Tribunalul București),
neavând relevanță persoana organizatorului care s-a ocupat în concret de
conceperea și tipărirea afișului.
Mai mult, independent
de afișul Galelor, este de observat că pârâtul a folosit afișul spectacolului
realizat de această instituție, așadar atât în cadrul Galelor, cât și cu ocazia
altor reprezentanții (dintre cele cinci la care a făcut referire prima
instanță).
Or, acel afiș
menționează, în mod necontestat, doar calitatea de regizor a reclamantului, nu
și pe cea de autor al piesei de teatru, ceea ce constituie o încălcare a
obligației asumate de pârât, în calitate de producător al spectacolului, prin art.
IV.15 din contractul de cesiune a dreptului de autor din 4 iulie 2009 încheiat
cu reclamantul (fila 38 dosar Tribunalul Vrancea), de a comunica numele
autorului la fiecare reprezentație, prin caietele program sau prin orice alte
materiale informative sau publicitare referitoare la spectacol, fie că sunt
destinate spectatorilor, fie difuzării prin mass-media.
Cu toate că
recurentul - pârât a susținut că a comunicat omisiunea acestei mențiuni de pe
afiș reclamantului, nu a făcut dovada nici a acestei comunicări și nici a
eventualului acord al reclamantului, cu atât mai mult cu cât la interogatoriul
luat pârâtului de către reclamant (file 73 - 80 dosar Tribunalul Vrancea), s-a
arătat că pârâtul a rupt relațiile cu reclamantul după data de 10 august 2010
și nu i-a anunțat data spectacolului.
Față de cele expuse,
urmează a fi înlăturate criticile recurentului referitoare la vinovăția sa
pentru săvârșirea faptei de încălcare a dreptului moral prevăzut de art. 10 lit.
b) din Legea nr. 8/1996.
În ceea ce privește
repararea prejudiciului cauzat prin această faptă, contrar susținerilor
recurentului, rezultă chiar din cererea de chemare în judecată în ce constă
prejudiciul de imagine pretins și care a fost recunoscut ca atare de către
instanța de apel, anume în privarea reclamantului de a figura pe afișul
evenimentului cultural de amploare națională, alături de personalități de seamă
ale vieții culturale din România, cu toate că reputația construită în cele
cinci decenii de carieră artistică l-ar fi îndreptățit la o asemenea recunoaștere.
Recurentul a susținut
că recunoașterea de către instanță a calității de coautor este în sine
suficientă pentru repararea eventualei lezări suferite de reclamant prin
excluderea sa de pe afișul respectiv.
Această susținere nu
este fondată, întrucât simpla constatare a acestei calități nu reprezintă o
formă de reparare a prejudiciului cauzat prin pretinsa încălcare a dreptului de
autor, ci doar tranșarea unei probleme de drept disputate, constatare pe baza
căreia se analizează dacă a avut loc o încălcare a dreptului subiectiv și se
decide asupra modalităților de reparare a prejudiciului eventual creat
titularului.
Repararea pagubei are
loc în natură sau prin echivalent, rămânând la latitudinea instanței de
judecată să aprecieze dacă acordarea de despăgubiri, cerută de către titularul
dreptului și prevăzută de art. 139 din Legea nr. 8/1996, reprezintă o
modalitate adecvată
de
acoperire a prejudiciului pretins suferit, iar această apreciere poate fi
cenzurată de către instanța de control judiciar, în contextul art. 304 pct. 9 C.
proc. civ., doar prin prisma criteriilor ce justifică repararea prejudiciului,
nu și a oportunității acordării efective de despăgubiri, în loc de alte forme
de reparație, cu atât mai mult cu cât, în cauză, nici nu a avut loc o reparare
a prejudiciului, cel de-al treilea capăt de cerere fiind respins în mod
irevocabil.
Cât privește existența
prejudiciului, instanța de apel a apreciat că reclamantul a suferit un
prejudiciu de imagine și, chiar dacă nu a dezvoltat considerente pe acest
aspect, nu se impune modificarea soluției adoptate, cât timp aceasta este
susținută de probatoriul administrat pentru dovedirea prejudiciului pretins
prin cererea de chemare în judecată, astfel cum se va arăta în continuare.
Astfel, e
xperiența profesională
și reputația reclamantului reprezintă elemente pertinente în raport de care se
poate reține existența unui prejudiciu moral suferit de către autor, ca valori
morale lezate prin fapta de încălcare a drepturilor asupra operei. Acestea au
fost dovedite prin înscrisurile depuse la dosar, din care rezultă parcursul
profesional și activitatea ca regizor de teatru TV, palmaresul premiilor
internaționale obținute, cronicile favorabile ale spectacolelor montate, reflectarea
în presa scrisă a activității sale îndelungate.
Nu în ultimul rând, din
aceste înscrisuri (extras din Jurnalul Național, Ediție de Colecție 10 august
2009, file 92 - 94 dosar Tribunalul București), reiese că piesa de teatru
„Divorțul de Aur” ar fi fost scrisă special de către reclamant, împreună cu
prietenul său la acea vreme, S.P., pentru doamna T.B.B., drept cadou la
aniversarea a 80 de ani, ceea ce înseamnă că înlăturarea mențiunii calității
reclamantului de autor al textului a fost percepută nu numai de către reclamant,
ci și de către orice cunoscut care era avizat în privința informației mediatizate,
drept un eșec al unui proiect personal, cu implicații și asupra imaginii
profesionale a reclamantului.
Cât privește
întinderea prejudiciului, acest element nu poate fi reapreciat de către instanța
de control judiciar, deoarece nu reprezintă o chestiune de legalitate a
deciziei, ci de temeinicie, vizând evaluarea impactului faptei prejudiciabile
asupra reputației și prestigiului profesional. Se are, totuși, în vedere că nu
este vorba despre o sumă de bani exagerată în raport de gravitatea faptei de
încălcare a dreptului, pentru a exista o disproporție vădită între faptă și
vătămarea suferită, cu consecința unei îmbogățiri fără just temei a
reclamantului, astfel cum s-a pretins prin motivele de recurs.
Este de
reținut, totodată, că instanța de apel, în acordarea de daune morale, a ținut
cont și de săvârșirea unei alte fapte de încălcare a dreptului reclamantului,
de această dată în calitate de regizor al spectacolului, cu referire la
reprezentația din data de 3 martie 2011, iar prin motivele de recurs se tinde
la modificarea situației de fapt reținute pe acest aspect. Or, situația faptică
nu poate fi reapreciată în această fază procesuală, în care controlul judiciar
este limitat la verificarea legalității, nu și a temeiniciei deciziei recurate,
în raport de probele administrate.
Față de
considerentele expuse, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, în
aplicarea art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca
nefondat, recursul declarat de pârâtul Teatrul Municipal M.G.P. Focșani
împotriva Deciziei nr. 149/A din 08 decembrie 2014 a Curții de Apel Galați, secția
I civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică astăzi, 27 martie 2015.