ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 926/2015

Asupra cauzei de față constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 15 august 2012 sub nr. 1593/91/2012 la Tribunalul Vrancea, reclamantul C.N., în contradictoriu cu pârâții Teatrul municipal ,,M.G.P.”, Consiliul local al municipiului Focșani și S.P., a solicitat să se constate încălcarea drepturilor de autor și să se dispună repararea prejudiciului cauzat prin obligarea pârâților la plata sumei cuvenite pentru fiecare reprezentare a spectacolului de la data punerii în scenă și până în prezent; să se constate încălcarea drepturilor morale de autor ce rezultă din calitatea de coautor al piesei, precum și de regizor al acesteia și să se dispună repararea prejudiciului cauzat, prin obligarea pârâților la plata sumei de 100.000 lei cu titlu de daune morale; să se dispună scoaterea de pe afișul Teatrului ,,M.G.P.” a spectacolului cu piesa ,,Divorțul de Aur”; să se dispună interzicerea reprezentării spectacolului atât în țară cât și peste hotare, precum și a înregistrării lui la radio și televiziune; să fie obligat teatrul la înapoierea candelabrului care,,joacă” în spectacol.

Prin sentința nr. 561 din 3 iulie 2012, Tribunalul Vrancea, secția civilă, a admis în parte acțiunea, a constatat că reclamantul și pârâtul S.P. sunt coautorii piesei de teatru „Divorțul de Aur” și a respins toate celelalte capete de cerere. În motivarea sentinței, s-a reținut că atât reclamantul cât și pârâtul au încheiat câte un contract pentru vânzarea drepturilor de autor pentru piesa „Divorțul de aur” și fiecare a încasat separat câte o sumă de bani. În ceea ce privește calitatea de coautor a reclamantului, instanța constată că aceasta este opera comună a reclamantului și a pârâtului S.P., partea de contribuție a fiecăruia nefiind necesar a se stabili. Contribuția reclamantului la elaborarea piesei de teatru „Divorțul de aur” rezultă chiar din răspunsul la interogatoriu al pârâtului S.P.

Acesta a arătat că ideea de bază și titlul au aparținut reclamantului, acesta a stabilit figurile celor două personaje și au discutat evoluția personajelor. Acestea reprezintă contribuția personală a reclamantului în creația literară și teatrală în discuție și care îi configurează și determină calitatea de coautor al piesei. Faptul că părțile au discutat de mai multe ori despre realizarea textului, că reclamantul i-a indicat elemente importante ale operei ca figurile personajelor, evoluția lor, titlul piesei, ideea, nu reprezintă decât dovada existenței unei colaborări ce le conferă ambilor calitatea de coautor în sensul art. 5 alin. (1) din Legea nr. 8/1996. În concluzie, scoaterea numelui reclamantului de pe afișul piesei, în calitate de coautor, este ilegală, acesta justificând admiterea primului capăt al acțiunii.

În ceea ce privește daunele morale solicitate, s-a constatat că nu sunt justificate, deoarece nu au fost afectate drepturi nepatrimoniale ale reclamantului în așa măsură încât să presupună obligarea la plata vreunei sume de bani. Este suficientă recunoașterea dreptului de coautor pentru repararea eventualei lezări suferite prin lipsa înscrierii în calitate de coautor pentru un număr de 5 spectacole din totalul de 22 spectacole jucate cu această piesă. De asemenea, nu se poate reține că pârâtul Teatrul Municipal Focșani este cel care este vinovat de un eventual prejudiciu, cât timp nu s-a dovedit că acesta a dispus scoaterea de pe afiș a reclamantului, întrucât afișul a fost realizat de organizatorul „Galelor Teatrale Focșănene” Ateneul Popular M.G.P.

Focșani. S-a apreciat că nu sunt întemeiate nici capetele de cerere referitoare la scoaterea de pe afișul spectacolului cu piesa „Divorțul de aur” și interzicerea reprezentării spectacolului atât în țară, cât și peste hotare, înregistrările lui la radio și televiziune. Cei doi coautori, separat, și-au cesionat drepturile de autor către pârâtul Teatrul Municipal Focșani pe o perioadă de 5 ani, aspecte ce rezultă din contractul din 2009 și contractul din 2010, au primit remunerația stabilită și au cesionat toate drepturile de înregistrare audio-vizuală a prestației, precum și drepturile de comunicare publică a înregistrării. Prin urmare, pârâtul Teatrul Municipal Focșani este îndreptățit în temeiul contractului și în baza art. 39 din Legea nr. 8/1996 să continue prezentarea spectacolului, iar interzicerea spectacolului în totalitate ar presupune și acordul celuilalt coautor, ceea ce nu s-a produs în cauză.

Potrivit art. 5 din Legea nr. 8/1996, „coautorii nu pot utiliza opera decât de comun acord. Refuzul consimțământului din partea oricăruia dintre coautori trebuie sa fie temeinic justificat.” Or, solicitarea reclamantului apare ca total nejustificată, cât timp ambii autori au încheiat contracte de cesiune pentru drepturile de autor cu pârâtul Teatrul municipal Focșani, iar aceste contracte se află în derulare până în anul 2014. S-a apreciat că nu este justificat nici capătul de cerere referitor la obligarea la plata drepturilor de reprezentare. Aceste drepturi nu au fost prevăzute în contractele încheiate și nici nu a fost dovedită existența unei asemenea convenții între părți. Suma de 800 lei plătită de unul dintre organizatorii spectacolelor sau oferirea o singură dată a unor bilete gratuite nu sunt acțiuni de natură a dovedi că părțile s-au înțeles cu privire la plata și a unor drepturi de reprezentare.

Pe de altă parte, cesiunea drepturilor de autor nu are un caracter exclusiv, iar autorii pot cesiona această operă și altor persoane. Or, și acesta reprezintă un argument pentru care nu s-a convenit plata unor drepturi de reprezentare pentru fiecare reprezentație a spectacolului. În ceea ce privește capătul de cerere privind restituirea candelabrului, s-a reținut că nici acesta nu este întemeiat, deoarece reclamantul nu a făcut dovada că ar fi cerut înapoierea lui și că a fost refuzat, iar pârâtul Teatrul Municipal a arătat că obiectul îi stă la dispoziție reclamantului. Prin Decizia nr. 80 din 17 decembrie 2012, Curtea de Apel Galați, secția I civilă, a respins apelul declarat de reclamant împotriva sentinței menționate.

Prin Decizia civilă nr. 3775 din 17 septembrie 2013, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat de reclamantul C.N. împotriva deciziei menționate, pe care a casat-o și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță de apel. Pentru a decide astfel, instanța de casare a arătat că, în condițiile în care răspunderea civilă delictuală operează în principiu, pentru cea mai ușoară culpă, Teatrul municipal Focșani, în calitate de instituție de cultură, avea obligația să asigure drepturile nepatrimoniale ale autorului inclusiv prin verificarea corectitudinii celor înscrise în afișele de promovare ale spectacolului. S-a mai arătat că instanța de apel nu a analizat și motivele referitoare la încălcarea dreptului autorului la integritatea operei teatrale al cărui coautor este cât și cu privire la alterarea concepției regizorale.

Prin Decizia nr. 149 din 8 decembrie 2014, Curtea de Apel Galați, secția I civilă, a admis apelul reclamantului împotriva sentinței nr. 561 di 3 iulie 2012 pronunțate de Tribunalul Vrancea, secția civilă, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a obligat pe pârâtul Teatrul Municipal Focșani către reclamant la plata sumei de 5.000 lei cu titlu de daune morale, menținându-se celelalte dispoziții ale sentinței. În motivarea deciziei, s-a arătat că, așa cum a susținut reclamantul și s-a recunoscut de către intimatul Teatrul Municipal Focșani, între afișul ultimei reprezentanții bucureștene de la Palatul Copiilor din data de 3 martie 2011 care indică doi autori ai piesei „Divorțul de aur”, respectiv S.P.

și N.C., și afișul „Galelor Teatrale Focșănene”, care anunță că luni, 28 martie 2011, va fi prezentată în sala Teatrului piesa „Divorțul de aur” de S.P., există o deosebire de fond. Modificarea afișului, în sensul scoaterii numelui regizorului N.C., aparține conducerii teatrului, chiar dacă se invocă o simplă greșeală de tipar. Deși s-a susținut în apărare că greșeala ar aparține Ateneului Popular M.G.P., care a tipărit afișul, nu s-a făcut nicio dovadă în acest sens, aceasta cu atât mai mult cu cât evenimentul era organizat de teatrul focșănean. De asemenea, modificările în ceea ce privește durata spectacolului, introducerea unei replici noi cu o notă de vulgaritate, care nu aparțin autorului piesei, fără anunțarea regizorului N.C., au fost de natură să afecteze integritatea operei și implicit, încălcarea dreptului de autor.

Prejudiciul de imagine al regizorului nu poate fi reparat în speță decât prin acordarea unor daune morale într-un cuantum corespunzător cu culpa ușoară invocată și de Înalta Curte de Casație și Justiție și motivarea deciziei de casare. Împotriva deciziei menționate, a declarat recurs pârâtul Teatrul Municipal M.G.P. Focșani, susținând, în esență, următoarele: În mod greșit, instanța de apel a apreciat că recurenta este în culpă pentru modificarea unui afiș al spectacolului „Divorțul de aur”, deoarece, pe de o parte, Teatrul Municipal Focșani nu a tipărit vreun afiș pentru acest spectacol, din lipsă de fonduri, singurul material publicitar fiind realizat într-un număr de 10 exemplare format A3, tipărit pe copiator xerox.

Pe de altă parte, afișul la care se face referire pentru reprezentarea bucureșteană din data de 3 martie 2011 a fost realizat de organizatorii spectacolului, omițându-se coautorii și menținându-se doar numele lui N.C., în calitate de regizor, chestiune ce a fost comunicată atât reclamantului, cât și lui S.P., fără vreo obiecție din partea acestora. În ceea ce privește afișul Galelor Teatrale Focșănene, ediția 2011, acesta este un afiș realizat de organizatorii manifestării, respectiv Ateneul Popular „Maior Gh. Pastia”, în care apare doar titlu spectacolului și doar numele lui S.P., dintr-o eroare. Acesta nu este afișul spectatorului „Divorțul de aur”, ci un suport care înșiruiește titlurile spectacolelor invitate de către organizatorii manifestării.

Eroarea nu aparține Teatrului Municipal Focșani, cât timp nu a avut nicio implicare în conceperea și tipărirea afișului în cauză. S-a menționat și faptul că Teatrul Municipal Focșani a folosit afișele așa cum ele au fost tipărite în forma apărută la reprezentația bucureșteană, în care apare și numele lui N.C. în calitate de regizor. Recurenta a mai susținut că, de-a lungul întregului proces, reclamantul nu a precizat în ce constă prejudiciul de imagine pretins, cu atât mai mult cu cât producerea de către Teatrul Municipal Focșani a spectacolului „Divorțul de aur”, având-o ca protagonistă pe d-na T.B.B., a creat imagine reclamantului N.C., nicidecum prejudiciu. Nu a existat niciodată vreo modificare a textului și spectacolului care să afecteze integritatea operei sau să încalce drepturile de autor.

Astfel, în ceea ce privește afirmația privind modificarea duratei spectacolului și introducerea unei replici noi cu o notă de vulgaritate, s-a precizat faptul că durata spectacolului a putut fi modificată doar de durata aplauzelor pe care publicul le-a acordat la scenă deschisă. De asemenea, de-a lungul întregului proces, reclamantul nu a specificat niciodată care ar fi replica introdusă și în ce constă vulgaritatea ei. Este o afirmație de rea credință, menită să aducă prejudiciu de imagine actorului S.F. și, implicit, doamnei T.B.B., binecunoscuta actriță al cărei crez scenic au fost întotdeauna decența și bunul simț. Cât privește dreptul de autor, recurenta a arătat că, într-adevăr, ideea poveștii din text aparține lui N.C., care nu poate, însă, beneficia de protecția legală a dreptului de autor, conform art. 9 C.E.D.O.) din Legea nr. 8/1996.

S.P., autorul de drept al textului, a acceptat din prietenie ca și reclamantul să fie considerat coautor, chiar dacă situația de fapt nu corespunde articolului de lege, menționat mai sus. De altfel, de-a lungul întregului proces, reclamantul nu a precizat și firește, nu a probat partea sa de contribuție la text și care ar justifica coautoratul din punct de vedere legal. Din punct de vedere financiar, Teatrul Municipal Focșani a achitat ambilor drepturi de autor conform documentelor existente la dosar, precum și reclamantului suma solicitată de acesta pentru regie.

În ceea ce privește daunele morale acordate de către Curtea de Apel Galați, în cuantum de 5.000 lei, recurenta a considerat că nu sunt justificate, deoarece pentru acordarea daunelor morale este nevoie de existența unor elemente probatorii adecvate care să permită găsirea unor criterii de evaluare referitoare la consecințele suferite pe plan fizic și psihic, expunerea la disprețul public atingerea gravă adusă onoarei și demnității sentimentului de frustrare, daunele morale reprezentând compensația datorată pentru atingerea adusă valorilor care definesc personalitatea umano valori care se referă la existența fizică a omului la sănătatea și integritatea corporală la cinste la demnitate onoare prestigiul profesional și alte asemenea valori.

Niciunul din aceste aspecte nu a fost analizat de către instanța de apel, motivarea făcând referire la pretinsa culpă, cu ignorarea petitului acțiunii, precum și a probatoriului administrat. Pe cale de consecință, nu se poate reține o culpă în sarcina Teatrului Municipal Focșani în producerea eventualei lezări suferite de reclamant prin lipsa înscrierii acestuia, în calitate de coautor al piesei „Divorțul de aur”, atât timp cât de tipărirea respectivelor afișe s-a preocupat organizatorul „Galele Teatrale Focșănene”, Ateneul Popular M.G.P., și nu Teatrul Municipal Focșani. S-a apreciat că recunoașterea de către instanță a dreptului de coautor este în sine suficientă pentru repararea eventualei lezări suferite de reclamant prin excluderea sa de pe afișul respectiv (pentru 5 din cele 22 de spectacole).

Prin cele prezentate în acțiune, reclamantul nu a făcut dovada existenței vreunui prejudiciu nepatrimonial, nefiind probată producerea unei suferințe morale a acestuia. Daunele morale se stabilesc în raport cu consecințele negative suferite de reclamant, importanța valorilor lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori, intensitatea cu care au fost percepute, consecințele vătămării, măsurii în care i-a fost afectată situația familială profesională și socială. În cuantificarea prejudiciului moral, aceste condiții sunt subordonate condiției aprecierii rezonabile pe o bază echitabilă corespunzătoare prejudiciului real și efectiv produs reclamantului, astfel încât să nu se ajungă la o îmbogățire fără justă cauză a celui care pretinde daune morale.

Criteriul general evocat de C.E.D.O. constă în aceea că despăgubirile trebuie să prezinte un raport rezonabil de proporționalitate cu atingerea adusă reputației, având în vedere totodată gradul de lezare a valorilor sociale ocrotite, intensitatea și gravitatea atingerii adusă acestora. Examinând decizia recurată prin prisma criticilor formulate și a actelor dosarului, Înalta Curte constată următoarele: Prin hotărârea primei instanțe, pronunțată în cauză, acțiunea reclamantului a fost admisă în parte, în sensul că s-a constatat calitatea reclamantului de coautor al piesei de teatru „Divorțul de Aur”, alături de pârâtul S.P., în temeiul art. 5 alin. (1) din Legea nr. 8/1996, motivat de faptul că scoaterea numelui reclamantului de pe afișul piesei , pentru un număr de cinci din totalul de douăzeci și două de spectacole jucate cu această piesă , în calitate de coautor, reprezintă o faptă ilicită.

Întrucât pârâții nu au declarat apel împotriva sentinței tribunalului, această dispoziție a intrat în puterea lucrului judecat, neputând fi cenzurată în această fază procesuală și reprezentând, în acest fel, premisa analizei motivelor de recurs. Drept urmare, infirmarea de către recurentul - pârât a calității de coautor al piesei de teatru, justificată de faptul că aportul reclamantului, constând doar în ideea poveștii din text, nu este protejat prin dreptul de autor în sensul art. 9 alin. (1) C.E.D.O.) din Lege, este inadmisibilă, cât timp atare critică tinde la încălcarea efectului pozitiv al puterii lucrului judecat și la repunerea în discuție a unui aspect tranșat în mod irevocabil. De asemenea, sunt inadmisibile și criticile referitoare la culpa recurentului - pârât în săvârșirea faptei de încălcare a dreptului reclamantului de a pretinde recunoașterea calității de autor al operei, drept moral prevăzut de art. 10 lit. b) din Legea nr. 8/1996.

Prin Decizia nr. 3775 din 17 septembrie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care s-a dispus casarea deciziei pronunțate în apel în ciclul procesual anterior, s-a dezlegat, pe de o parte, chestiunea temeiului juridic al cererii de chemare în judecată, în sensul că acesta este reprezentat de dispozițiile art. 139 alin. (1) din Legea nr. 8/1996, ce se fundamentează pe principiile răspunderii civile delictuale, dar, pe de altă parte, și întrunirea în persoana pârâtului Teatrul Municipal M.G.P. Focșani a două dintre condițiile răspunderii civile delictuale, desprinse din prevederile art. 998 și 999 C. civ., respectiv existența faptei ilicite și a vinovăției.

Astfel, după cum s-a arătat, prima instanță a constatat că modificarea afișului spectacolului de teatru realizat prin reprezentarea piesei „Divorțul de Aur”, prin înlăturarea mențiunii privind calitatea de coautor al reclamantului, pentru cinci spectacole din totalul de douăzeci și două jucate cu această piesă , în calitate de coautor, reprezintă o faptă ilicită. Referindu-se la acest aspect și reținând recunoașterea de către pârâtul Teatrul Municipal M.G.P. Focșani a unei erori în privința omisiunii numelui reclamantului în calitate de autor, instanța de casare a apreciat că pârâtul a încălcat obligația de a asigura drepturile nepatrimoniale ale reclamantului, inclusiv prin verificarea corectitudinii celor înscrise în afișele de promovare a spectacolului, iar răspunderea civilă delictuală operează, în principiu, pentru cea mai ușoară culpă (culpa levissima).

Ca atare, săvârșirea culpabilă a faptei de încălcare a dreptului reclamantului la recunoașterea calității de coautor, prin înlăturarea mențiunii privind această calitate, a fost tranșată cu putere de lucru judecat în ciclul procesual anterior parcurs în cauză, neputând face obiect al învestirii acestei instanțe de control judiciar. Din acest motiv, nu pot fi primite susținerile recurentului care au ca finalitate nerespectarea deciziei de casare în privința aspectelor dezlegate cu putere de lucru judecat în ceea ce privește vinovăția sa. De altfel, referindu-se la acest aspect, recurentul a făcut distincție între afișul Galelor Teatrale Focșănene, ediția 2011, realizat de către organizatori, și afișul spectacolului realizat de către pârât, astfel cum acesta a fost reprezentat de fiecare dată, inclusiv în cadrul Galelor menționate.

Această susținere nu permite aprecierea vinovăției recurentului de către această instanță de recurs, deoarece prima instanță, reținând săvârșirea faptei de înlăturare a mențiunii privind calitatea de autor a reclamantului pentru cinci din totalul de douăzeci și două de spectacole, a avut în vedere ambele categorii de afișe, iar, în același timp, în decizia de casare culpa pârâtului a fost stabilită tot pentru ambele situații, din moment ce se citează din susținerile recurentului formulate în cursul judecății, care au vizat atât evenimentul cultural din Focșani, cât și afișul spectacolului realizat de pârât, susțineri reiterate în recurs.

Culpa pârâtului a fost stabilită în considerarea obligației de verificare a corectitudinii celor înscrise în afișele de promovare a spectacolului, iar această obligație, în ceea ce privește Galele Teatrale Focșănene, ediția 2011, decurge din calitatea sa de co-organizator al evenimentului, alături de Primăria Municipiului Focșani și Ateneul Popular M.G.P. Focșani, menționat ca atare în acest afiș și în presa scrisă care a mediatizat evenimentul (file 63 - 82 dosar Tribunalul București), neavând relevanță persoana organizatorului care s-a ocupat în concret de conceperea și tipărirea afișului. Mai mult, independent de afișul Galelor, este de observat că pârâtul a folosit afișul spectacolului realizat de această instituție, așadar atât în cadrul Galelor, cât și cu ocazia altor reprezentanții (dintre cele cinci la care a făcut referire prima instanță).

Or, acel afiș menționează, în mod necontestat, doar calitatea de regizor a reclamantului, nu și pe cea de autor al piesei de teatru, ceea ce constituie o încălcare a obligației asumate de pârât, în calitate de producător al spectacolului, prin art. IV.15 din contractul de cesiune a dreptului de autor din 4 iulie 2009 încheiat cu reclamantul (fila 38 dosar Tribunalul Vrancea), de a comunica numele autorului la fiecare reprezentație, prin caietele program sau prin orice alte materiale informative sau publicitare referitoare la spectacol, fie că sunt destinate spectatorilor, fie difuzării prin mass-media.

Cu toate că recurentul - pârât a susținut că a comunicat omisiunea acestei mențiuni de pe afiș reclamantului, nu a făcut dovada nici a acestei comunicări și nici a eventualului acord al reclamantului, cu atât mai mult cu cât la interogatoriul luat pârâtului de către reclamant (file 73 - 80 dosar Tribunalul Vrancea), s-a arătat că pârâtul a rupt relațiile cu reclamantul după data de 10 august 2010 și nu i-a anunțat data spectacolului. Față de cele expuse, urmează a fi înlăturate criticile recurentului referitoare la vinovăția sa pentru săvârșirea faptei de încălcare a dreptului moral prevăzut de art. 10 lit. b) din Legea nr. 8/1996.

În ceea ce privește repararea prejudiciului cauzat prin această faptă, contrar susținerilor recurentului, rezultă chiar din cererea de chemare în judecată în ce constă prejudiciul de imagine pretins și care a fost recunoscut ca atare de către instanța de apel, anume în privarea reclamantului de a figura pe afișul evenimentului cultural de amploare națională, alături de personalități de seamă ale vieții culturale din România, cu toate că reputația construită în cele cinci decenii de carieră artistică l-ar fi îndreptățit la o asemenea recunoaștere. Recurentul a susținut că recunoașterea de către instanță a calității de coautor este în sine suficientă pentru repararea eventualei lezări suferite de reclamant prin excluderea sa de pe afișul respectiv.

Această susținere nu este fondată, întrucât simpla constatare a acestei calități nu reprezintă o formă de reparare a prejudiciului cauzat prin pretinsa încălcare a dreptului de autor, ci doar tranșarea unei probleme de drept disputate, constatare pe baza căreia se analizează dacă a avut loc o încălcare a dreptului subiectiv și se decide asupra modalităților de reparare a prejudiciului eventual creat titularului. Repararea pagubei are loc în natură sau prin echivalent, rămânând la latitudinea instanței de judecată să aprecieze dacă acordarea de despăgubiri, cerută de către titularul dreptului și prevăzută de art. 139 din Legea nr. 8/1996, reprezintă o modalitate adecvată de acoperire a prejudiciului pretins suferit, iar această apreciere poate fi cenzurată de către instanța de control judiciar, în contextul art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., doar prin prisma criteriilor ce justifică repararea prejudiciului, nu și a oportunității acordării efective de despăgubiri, în loc de alte forme de reparație, cu atât mai mult cu cât, în cauză, nici nu a avut loc o reparare a prejudiciului, cel de-al treilea capăt de cerere fiind respins în mod irevocabil. Cât privește existența prejudiciului, instanța de apel a apreciat că reclamantul a suferit un prejudiciu de imagine și, chiar dacă nu a dezvoltat considerente pe acest aspect, nu se impune modificarea soluției adoptate, cât timp aceasta este susținută de probatoriul administrat pentru dovedirea prejudiciului pretins prin cererea de chemare în judecată, astfel cum se va arăta în continuare.

Astfel, e xperiența profesională și reputația reclamantului reprezintă elemente pertinente în raport de care se poate reține existența unui prejudiciu moral suferit de către autor, ca valori morale lezate prin fapta de încălcare a drepturilor asupra operei. Acestea au fost dovedite prin înscrisurile depuse la dosar, din care rezultă parcursul profesional și activitatea ca regizor de teatru TV, palmaresul premiilor internaționale obținute, cronicile favorabile ale spectacolelor montate, reflectarea în presa scrisă a activității sale îndelungate.

Nu în ultimul rând, din aceste înscrisuri (extras din Jurnalul Național, Ediție de Colecție 10 august 2009, file 92 - 94 dosar Tribunalul București), reiese că piesa de teatru „Divorțul de Aur” ar fi fost scrisă special de către reclamant, împreună cu prietenul său la acea vreme, S.P., pentru doamna T.B.B., drept cadou la aniversarea a 80 de ani, ceea ce înseamnă că înlăturarea mențiunii calității reclamantului de autor al textului a fost percepută nu numai de către reclamant, ci și de către orice cunoscut care era avizat în privința informației mediatizate, drept un eșec al unui proiect personal, cu implicații și asupra imaginii profesionale a reclamantului. Cât privește întinderea prejudiciului, acest element nu poate fi reapreciat de către instanța de control judiciar, deoarece nu reprezintă o chestiune de legalitate a deciziei, ci de temeinicie, vizând evaluarea impactului faptei prejudiciabile asupra reputației și prestigiului profesional.

Se are, totuși, în vedere că nu este vorba despre o sumă de bani exagerată în raport de gravitatea faptei de încălcare a dreptului, pentru a exista o disproporție vădită între faptă și vătămarea suferită, cu consecința unei îmbogățiri fără just temei a reclamantului, astfel cum s-a pretins prin motivele de recurs. Este de reținut, totodată, că instanța de apel, în acordarea de daune morale, a ținut cont și de săvârșirea unei alte fapte de încălcare a dreptului reclamantului, de această dată în calitate de regizor al spectacolului, cu referire la reprezentația din data de 3 martie 2011, iar prin motivele de recurs se tinde la modificarea situației de fapt reținute pe acest aspect. Or, situația faptică nu poate fi reapreciată în această fază procesuală, în care controlul judiciar este limitat la verificarea legalității, nu și a temeiniciei deciziei recurate, în raport de probele administrate.

Față de considerentele expuse, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, în aplicarea art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Teatrul Municipal M.G.P. Focșani împotriva Deciziei nr. 149/A din 08 decembrie 2014 a Curții de Apel Galați, secția I civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 27 martie 2015.