ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 262/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor

cauzei, constată următoarele:

Prin

sentința civilă nr. 432 din 5 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Cluj s-a

respins acțiunea formulată de reclamanții O.A. și O.l. în contradictoriu cu

pârâtul Statul Român prin Consiliul Local al Municipiului Cluj - Napoca,

reținându-se în considerentele sentinței faptul că, prin cererea pe care au

formulat-o reclamanții au solicitat să se constate nelegala expropriere a

imobilului înscris în C.F. Cluj - Napoca, actualmente teren viran de

aproximativ 1.630 mp, însă această constatare a nelegalei exproprieri poate fi

analizată doar prin prisma deciziei în interesul Legii nr. 63 din 4 iunie 2007

a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secțiile unite, prin care s-a stabilit

că „prin dispozițiile sale, Legea nr. 10/2001 a suprimat practic posibilitatea

recurgerii la dreptul comun, în cazul ineficacității actelor de preluare a

imobilelor naționalizate și, fără să se diminueze accesul la justiție, a adus

perfecționări sistemului reparator, subordonându-l totodată controlului judecătoresc

prin norme de procedură cu caracter special".

În consecință, având în vedere

incidența prevederilor art. 11 din Legea nr. 10/2001, dispozițiile art. 35 din

Legea nr. 33/1994 nu mai pot fi invocate ca temei al restituirii unor imobile

ce intră sub incidența art. 11 din Legea nr. 10/2001.

Împotriva acestei sentințe au declarat

apel reclamanții O.A. și O.l., solicitând admiterea apelului, desființarea

sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare, aceleiași instanțe, arătând în

motivarea apelului că, în calitatea lor de moștenitori ai proprietarilor

expropriați, au solicitat constatarea nelegalității actului de expropriere,

invocând ca temei al acestei constatări, clandestinitatea decretului de

expropriere, care niciodată nu a fost publicat și care astfel nu a devenit

lege.

Curtea de Apel Cluj, secția civilă, de

muncă și asigurări sociale pentru minori și familie, prin Decizia nr. 185/A din

4 iunie 2009, a admis apelul declarat de reclamanții O.A. și O.l. împotriva

sentinței civile nr. 432 din 5 septembrie 2008 a Tribunalului Cluj pe care a

desființat-o în întregime și a trimis cauza pentru rejudecare la aceeași

instanță.

Pentru a decide astfel, curtea de apel

a reținut, în esență, următoarele:

Prin cererea introductivă de instanță,

reclamanții au solicitat constatarea nelegalei exproprieri, respectiv

constatarea nelegalității actului de expropriere a imobilului situat în Cluj -

Napoca, înscris în C.F. Cluj - Napoca, teren de aproximativ 1.630 mp, precum și

radierea dreptului de proprietate al Statului Român din C.F.

Singurul temei juridic invocat de

reclamanți în cuprinsul cererii introductive de instanță este art. 34 din Legea

nr. 7/1996.

Prin urmare, raportat la dispozițiile

art. 129 alin. final C. proc. civ., instanța de fond era obligată să se

pronunțe asupra cererii reclamanților strict în limita a ceea ce s-a solicitat

și invocat prin petitul cerern introductive de instanță.

Împotriva acestei din urmă decizii a

declarat recurs pârâtul Consiliul Local al Municipiului Cluj - Napoca prin

primar invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ.

Dezvoltând criticile de nelegalitate,

recurrentul - pârât a arătat că instanța de fond a făcut o aplicare corectă a

dispozițiilor legale incidente, soluționând cererea reclamantelor privită și

din perspectiva consecințelor unei soluții de admitere, iar nu raportat la

sensul literar de petitelor.

Chiar dacă reclamanții nu au solicitat

restituirea imobilului, prin constatarea caracterului clandestin al Decretului

nr. 422 din 18 noiembrie 1977, cu consecința radierii dreptului de proprietate

al Statului Român, reclamanții și-ar redobândi dreptul de proprietate cu

caracter retroactiv, efect specific acțiunilor pronunțate în temeiul Legii nr.

10/2001.

A mai arătat recurentul - pârât că

preluarea fără titlu sau „clandestină", după cum o numesc reclamanții,

ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, și constată în baza și în

condițiile arătate de prevederile Legii nr. 10/2001, fie de unitatea investită

cu soluționarea notificării, fie de instanța de judecată, urmând ca, în

condițiile în care se constată că preluarea s-a făcut fără titlu, persoana

îndreptățită, care își păstrează calitatea de proprietar, să exercite efectiv

atribuțiile aferente acestui drept „după primirea deciziei sau a hotărârii

judecătorești de restituire, conform prevederilor prezentei legi".

Prin urmare, cum corect a reținut

instanța de fond, numai în cadrul procedurii speciale reglementate de Legea nr.

10/2001 s-ar putea stabili ineficacitatea titlului de preluare, o acțiune în

revendicare, cu consecința stabilirii naturii titlului de preluare, neputând fi

promovată ulterior intrării în vigoare a legii speciale, decât în cazul în care

reclamanții ar avea calitatea de persoane exceptate de la prevederile Legii nr.

10/2001, sau dacă aceștia nu au putut recurge la această procedură în termen

legal.

Recurentul - pârât a mai susținut că

este eronată interpretarea instanței de apel, care raportând solicitările

reclamanților la Decizia nr. 63 din 4 iunie 2007 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, secțiile unite, ajunge la concluzia că instanța de fond a respins ca

inadmisibilă acțiunea.

Pentru toate aceste considerente,

recurentul - pârât a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei

atacate și mențiunea sentinței primei instanțe ca fiind legală.

Înalta Curte constată că recursul este

declarat de o persoană fără calitate procesuală, pentru considerentele ce se

vor arăta în continuare.

Reclamanții O.A. și O.I. au investit

Tribunalul Cluj cu o acțiune în constatarea nelegalității actului de

expropriere a imobilului situat în Cluj - Napoca, înscris în C.F. Cluj -

Napoca, teren de aproximativ 1.630 mp, precum și radierea dreptului de

proprietate al Statului Român.

Temeiul juridic invocat de reclamanți

în cuprinsul cererii introductive de instanță este art. 34 din Legea nr.

7/1996.

În procesul civil dreptul de a declara

recurs împotriva unei hotărâri susceptibile de a fi recurată aparține părților

din proces sau succesorilor acestora.

Calitatea procesuală de a declara

recurs, conferită, ca principiu, doar părților în proces, este justificată de

faptul că instanța de judecată este chemată să statueze asupra raportului

juridic stabilit între părți, hotărârea având autoritate de lucru judecat doar

între părțile litigante.

În cauză, în calitatea de pârât în

proces a stat, atât la judecata în primă instanță cât și la judecata în apel,

Statul Român, reprezentat prin Consiliul local al Municipiului Cluj Napoca.

Prin urmare, calitatea de parte în

proces a avut-o Statul Român, iar Consiliul local a fost doar reprezentant al

pârâtului.

Or, potrivit art. 67 alin. (1) C.

proc. civ., părțile pot să exercite drepturile procedurale personal sau prin

mandatar, iar potrivit art. 68 alin. (3) din cod, mandatul este presupus dat

pentru toate actele judecății, chiar dacă nu cuprinde nici o mențiune în acest

sens.

Recursul declarat de Consiliul local

al Municipiului Cluj Napoca este declarat de acesta în nume propriu, iar nu în

calitate de reprezentant al părții pârâte.

Cum reprezentarea presupune ca

reprezentantul să îndeplinească acte de procedură în numele și în interesul

reprezentatului, care este parte în proces, recursul declarat de reprezentant

în nume propriu este declarat de o persoană juridică fără calitatea procesuală

de a declara recurs.

Pe cale de consecință, Consiliul local

al Municipiului Cluj Napoca nu are calitatea procesuală de a declara recurs în

nume propriu, din moment ce a stat în proces în calitate de reprezentant al

pârâtului, motiv pentru care recursul declarat se va respinge ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

Consiliul local al municipiului Cluj -Napoca, prin primar, împotriva Deciziei

nr. 185 /A din 4 iunie 2009 a Curții de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și

asigurări sociale, pentru minori și familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

21 ianuarie 2010.