ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2257/2014

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele: Prin Sentința civilă nr. 3181 din 19 noiembrie 2013, Tribunalul Arad a admis acțiunea civilă formulată și precizată de reclamanta K.I. în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale București, având ca obiect despăgubiri. În consecință, a fost anulată în parte Hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 52/86 din 10 octombrie 2011 și a fost obligat pârâtul la plata sumei de 104.091 euro cu titlu de despăgubiri, cu dobândă legală aferentă, calculată de la data de 10 octombrie 2011; a fost obligat pârâtul la plata sumei de 1.500 RON cheltuieli de judecată. Împotriva sentinței a declarat recurs pârâtul Statul Român prin Ministerul Transporturilor și Infrastructurii prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA - Regionala de Drumuri și Poduri Timișoara care a criticat-o pentru nelegalitate.

La termenul de judecată din 19 februarie 2014, în baza art. 84 raportat la art. 129 și art. *282 1 C. proc. civ., având în vedere valoarea obiectului cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost indicată de reclamantă (267.930 euro), instanța a recalificat calea de atac cu care a fost învestită ca fiind apelul și nu recursul. La același termen, instanța a pus în discuție, în baza art. 137 alin. (1) C. proc. civ. excepția tardivității apelului invocată de reclamanta intimată pe calea concluziilor scrise și susținută oral. Curtea de Apel Timișoara, secția civilă, prin Decizia nr. 20 din 19 februarie 2013 a respins apelul, ca tardiv formulat, reținând că potrivit dispozițiilor art. 284 alin. (1) C. proc.

civ. de la 1865, incident în cauză față de data sesizării Tribunalului Arad cu cererea de chemare în judecată (20 februarie 2012), termenul de apel este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel. În cauză, hotărârea primei instanțe a fost comunicată pârâtului la 16 decembrie 2013, iar apelul (calificat ca atare de instanță) a fost depus la 17 ianuarie 2014, cu depășirea datei de 6 ianuarie 2014 până la care putea fi depus. Curtea a apreciat că întrucât apelantul nu a invocat în favoarea sa vreo cauză de natură a atrage repunerea în termen în sensul art. 103 C. proc. civ., față de dispozițiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., nu se impune examinarea fondului susținerilor acestuia, astfel încât instanța a respins, ca tardiv, apelul declarat de pârât și l-a obligat la plata către intimată a sumei de 700 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul, cale de atac cu soluționarea cărei a fost învestită Înalta Curte. În memoriu de recurs pârâtul a dezvoltat considerații generale privind modalitatea de întocmire a raportului de evaluare și și-a exprimat nemulțumirea față de faptul că instanța nu a ținut cont de expertiza efectuată de SC E. SRL ce a stat la baza declanșării procedurilor de expropriere, valoarea despăgubirilor stabilite prin raportul de evaluare fiind corect stabilită. Astfel, a arătat că despăgubirea propusă și neacceptată de expropriat se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite. Ambele componente au fost avute în vedere la stabilirea cuantumului despăgubirilor propuse a fi plătite.

Prețul de piață stabilit prin raportul de evaluare care a stat la baza propunerii despăgubirilor este unul corect, datele cuprinse în raportul de evaluare întocmit de SC E. SRL fiind în conformitate cu dispozițiile legale în vigoare. Conform prevederilor art. 5 din Legea nr. 255/2010 expropriatorul are obligația de a aproba prin Hotărâre de Guvern și lista proprietarilor imobilelor care constituie coridorul de expropriere, așa cum rezultă din evidențele unităților administrativ-teritoriale. Indicatorii tehnico-economici ai obiectivului de investiții „Autostrada Nădlac - Arad” au fost aprobați prin H.G. nr. 1480/2009, publicată în M. Of. al României, Partea I, nr. 845/2009. Prin H.G.

nr. 416/2010 s-a aprobat amplasamentul lucrării, declanșarea procedurilor de expropriere pentru imobilele situate pe amplasamentul lucrării „Autostrada Nădlac - Arad”, precum și suma globală estimați cu titlu de despăgubire în valoare de 63.000 RON, sumă rezultată din raportul de expertiză întocmit de către un expert autorizat ANEVAR, angajat de către expropriator, în conformitate cu vechiul cadru legislativ în materie de expropriere. Suma de 63.000 mii RON aprobată prin H.G. nr. 416/2010 a fost suplimentată cu suma de 17.500 RON prin H.G. nr. 1248/2010, în conformitate cu art. 4 alin. (4) din Legea nr. 198/2004, cu modificările și completările ulterioare, întrucât la data promovării hotărârii inițiale din cauza insuficienței bugetare a fost alocată de la bugetul de stat doar suma de 63.000 RON, suma globală necesari acestui proiect fiind de 80.500 RON.

Raportul de evaluare a fost întocmit în vederea estimării valorii terenului expropriat, bazându-se pe principiile exproprierii pentru cauză de utilitate publica, idei directoare declarate prin legislația în vigoare. Valoarea de despăgubire a fost estimată conform prevederilor Legii nr. 255/2010 și Legii nr. 33/1994, iar această valoare specială este mai mare decât o valoare de piață, care reprezintă: „suma estimată pentru care o proprietate poate fi schimbată la data evaluării, între un cumpărător decis și un vânzător hotărât, într-o tranzacție echilibrată, după un marketing adecvat, în care fiecare parte acționează în cunoștință de cauză, prudent și fără constrângeri”.

Raportul de evaluare a fost întocmit analizând piața specifică a proprietăților imobiliare în cauză, întemeindu-se pe criterii precum: definirea pieței (tipul de proprietate, potențialul de a produce venituri, localizare, caracteristicile investitorilor și arendași), gradul de fertilitate al terenului sau echilibrul pieței (cererea probabil, oferta competitivă, etc.). În concluzie, susține că valorile stabilite prin expertiza ce a stat la baza declanșării procedurilor de expropriere, cea efectuată SC E. SRL, au fost cele corecte. La termenul de judecată din data de 18 septembrie 2014 Înalta Curte a supus dezbaterii excepția nulității recursului și a rămas în pronunțare pe acest aspect. Analizând această excepție, Înalta Curte constată că este întemeiată pentru următoarele considerente: Potrivit art. *302 1 alin. (1) lit. c) C. proc.

civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat. Deși nu se prevede în mod expres, este fără dubiu că, pe lângă posibilitatea încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ., aceste critici trebuie să vizeze soluția și argumentele instanței de apel în soluționarea cauzei, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanța de recurs. În speța de față, susținerile recurentului se referă la chestiuni vizând etapa administrativă a exproprierii, respectiv modalitatea de evaluare a despăgubirilor în această etapă, iar nu la argumentele instanței de apel, referitoare la formularea tardivă a apelului.

Prin urmare, fără să combată în vreun fel argumentele instanței de apel și fără a formula critici susceptibile de cenzură în recurs, recurentul a nesocotit existența judecății anterioare și natura căii de atac a recursului. Modalitatea în care recurentul a înțeles să critice decizia atacată constă practic în redarea actelor normative în materia exproprierii pentru utilitate publică și a cronologiei acestora, referințe asupra indicatorilor tehnico-financiari, cu referire la etapa administrativă a exproprierii, fără însă a se raporta la argumentele instanței de apel în fundamentarea hotărârii recurate cu privire reținerea ca incidentă cauzei a excepției de tardivitate a apelului și fără a indica în concret în ce constă greșeala de nelegalitate a Curții în soluționarea apelului.

Astfel, memoriu de recurs nu conține critici propriu-zise, fiind străine de soluția și considerentele hotărârii atacate și referindu-se la împrejurări ce nu pot fi configurate ca fiind critici de nelegalitate. În calea de atac extraordinară a recursului nu are loc o devoluare a fondului cauzei, ceea ce constituie obiect al judecății fiind exclusiv legalitatea hotărârii pronunțate în apel. Criticile recurentului nu au legătură cu soluția și argumentele deciziei atacate prin prezentul recurs și, din acest motiv, nu pot fi încadrate în cazurile de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ. În această situație, sancțiunea care intervine este nulitatea recursului, neexistând motive de ordine publică, ce să poată fi examinate din oficiu de către instanța de recurs.

Pe cale de consecință, Înalta Curte va constata, în baza art. 306 alin. (1) C. proc. civ., nulitatea căii de atac exercitate de reclamant.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nul recursul declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Transporturilor și Infrastructurii prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA - Direcția Regională de Drumuri și Poduri Timișoara împotriva Deciziei nr. 20 din 19 februarie 2014 a Curții de Apel Timișoara, secția I civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 septembrie 2014. Procesat de GGC - LM